CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Le-a fost recunoscut ungurilor din Transilvania dreptul la autonomia teritorială în Rezoluţia Unirii din 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia?


 

La 1 decembrie 1918, peste 100.000 de oameni din toate colțurile României s-au adunat la Alba Iulia, în inima Transilvaniei, pentru a asista la desăvârșirea unuia dintre cele mai măreţe acte din istoria poprului român.

Cu entuziasm și inimi însuflețite de dragoste de țară, românii au venit să dea mână cu mână, într-o țară unită.

După terminarea Primului Război Mondial, poporul român a reușit să valorifice împrejurările favorabile ale mișcării de eliberare a popoarelor din Europa și a consfințit propria eliberare și unire, în „Rezoluțiunea Adunării Naționale de la Alba Iulia”.

Adunarea de la Alba Iulia s-a ținut într-o atmosferă de sărbătoare.

Aici au venit 1.228 de delegați oficiali, din toate cele 130 de cercuri electorale și din toate cele 27 de comitate românești, episcopi, oameni de cultură, care au proclamat, la unison, „deplina libertate națională”, „votul obștesc, direct și egal”, „libertatea presei” dar și reforme în mai multe domenii ale vieții. 

Pe lângă oficialități, la Alba Iulia au venit, români de peste tot, de peste Carpaţi, cu trenul, cu căruţele, călare, pe jos, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, cu steaguri tricolore, cu table indicatoare a comunelor ori a ţinuturilor de unde proveneau, în cântări şi plini de bucurie.

 

 

 

Imagini pentru adunare alba iulia 1918 photos

 

 

 

Marea Unire a tuturor românilor a fost împlinită în miezul zilei de 1 decembrie 1918, când cele 1.228 de semnături ale delegaților oficiali aleşi de români, s-au așternut pe Rezoluția Adunării Naționale de la Alba Iulia.

Deşi liderii maghiarimii nu au recunoscut şi nu recunosc Unirea de la Alba Iulia, o invocă întotdeauna ca argument pentru legitimarea revendicărilor lor, indiferent dacă solicită drepturi referitoare la educaţie sau cultură, ori autonomie teritorială.

Pe cât de hulită este Rezoluţia Unirii din 1 Decembrie 1918, pe atât de mistificată este ea în mentalul colectiv unguresc.

Numai că, nici politicienii, nici istoricii maghiari, nu citesc corect documentul din 1 Decembrie 1918…

Zilele trecute, deputatul UDMR József Kulcsár-Terza declara foarte supărat în 9 mai a.c  : 

„Prin Proclamaţia de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918, când a luat fiinţă România modernă, au fost făcute nişte promisiuni care niciodată nu au fost respectate. Noi nu cerem altceva decât să se respecte acele promisiuni.”

Nici în Ungaria percepţia nu este diferită. De exemplu, anul trecut, în 29 noiembrie, István Szávay, deputat al partidului extremist JOBBIK, solicita în Parlamentul de la Budapesta ca toate instituţiile guvernamentale maghiare să arate lumii că România „nu respectă promisiunile de la Alba Iulia din 1918” (hogy még 1918-as gyulafehérvári ígéreteit sem tartja be) şi că „România este încă datoare cu respectarea promisiunilor din 1918” (Románia pedig még az 1918-as ígéreteinek betartásával is adós).

Ne atrage atenţia şi un articol de opinie semnat de un istoric maghiar din Transilvania, Gyula Kádár (1953-2015), foarte respectat de către comunitatea maghiară,  care, în data de 29 noiembrie 2014 afirma: 

„Primul punct al articolului III al hotărârilor de la Alba-Iulia prevede dreptul la autonomia locală, culturală şi teritorială… Până în momentul de faţă, nu au fost puse în practică hotărârile de la Alba-Iulia, iar principiile de bază stabilite acolo considerăm şi în momentul de faţă că sunt o sursă juridică, deoarece pe acestea poate fi clădită convieţuirea paşnică a maghiarilor şi românilor din Transilvania.

Nu cerem nici în momentul de faţă mai mult decât ni s-a promis în 1918… A sosit timpul ca România să poată crea cadrul juridic promis la 1 decembrie 1918, în hotărârile de la Alba-Iulia. În baza hotărârilor, cerem recunoaşterea autonomiei teritoriale a Pământului Secuiesc, dreptul utilizării oficiale a limbii maghiare şi ca drapelul secuiesc să nu fie persecutat.”

Desigur că o asemenea îndârjire din partea maghiară nu poate decât să ne provoace la o lectură a Rezoluţiei Unirii din 1 decembrie de la Alba Iulia, în care am tot căutat unde este promisă autonomia teritorială, mai ales în invocatul articol 3.

Vă propun un exerciţiu simplu de lectură a acestui document istoric…

Pentru început, iată textul:

„I. Adunarea Naţională a tuturor Românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba-Iulia în ziua de 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România. Adunarea Naţională proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre.

II. Adunarea Naţională rezervă teritoriilor sus indicate autonomie provizorie până la întrunirea Constituantei aleasă pe baza votului universal.

III. În legătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alcătuirea noului Stat Român, Adunarea Naţională proclamă următoarele:

1.     Deplină libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.

2.  Egală îndreptăţire şi deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din Stat.” (subl. M.D.)

În primul rând, atrag atenţia că punctele de la articolul III sunt „principii fundamentale la alcătuirea noului Stat Român” proclamate.

În schimb, Unirea este decretată în primul articol: „decretează unirea”.

Este o diferenţă imensă din punct de vedere juridic între o hotărâre sau decret, cum a fost Unirea, şi proclamarea unor principii. Principiile proclamate la Alba Iulia nu sunt nici promisiuni şi nici nu formează vreo bază juridică pentru revendicările ungurilor din Transilvania.

Primul alineat al articolului III formulează clar primul principiu: „deplină libertate naţională”.

Iar pentru a nu exista interpretări diferite, în fraza următoare se explică ce înţelege Adunarea Naţională a românilor prin această „deplină libertate naţională”, adică:

– Fiecare popor se va instrui … în limba sa proprie prin indivizi din sânul său.

Adică fiecare minoritate va putea să aibă şcoli în limba sa.

Referindu-ne la maghiari, ei au sau nu şcoli cu predare în limba maternă indiferent de nivel? Eu ştiu că de la nivel de grădiniţă până la cel universitar există învăţămînt în limba maghiară gratuit. Maghiarii pot învăţa în limba maternă, adică în limba maghiară.

– Fiecare popor se va administra … în limba sa proprie prin indivizi din sânul său.

Adică fiecare minoritate va avea reprezentanţi în administraţie.

În comunele, oraşele şi judeţele cu populaţie predominant maghiară consilierii locali, consilierii judeţeni, primarii, şefii consiliilor judeţene sunt unguri. Chiar şi în localităţile în care maghiarii nu sunt majoritari, ei au consilieri locali sau judeţeni proporţional cu ponderea lor demografică.

– Fiecare popor se va judeca … în limba sa proprie prin indivizi din sânul său.

M-am uitat pe internet la organigrama tribunalelor din judeţele Harghita şi Covasna.

În fiecare tribunal sau judecătorie din regiunile locuite de maghiari există judecători şi grefieri unguri. Deci pot fi judecaţi de „indivizi din sânul său”.

Chiar şi la Curtea Constituţională există un judecător ungur.

Statul român asigură traducător autorizat atunci când este necesar. Cine îi opreşte pe juriştii maghiari să intre în magistratură?

– Fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare … în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.

Din 1990, în fiecare Parlament ales al României au fost deputaţi şi senatori unguri, proporţional cu ponderea populaţiei maghiare şi cu opţiunile lor de vot.

– Fiecare popor va primi drept de reprezentare … la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.

Mai ştie cineva socoteala în câte guverne de după 1990 au fost miniştri unguri?

Chiar şi atunci când nu sunt oficial la guvernare, există secretari de stat unguri în Educaţie, sau  la Cultură.

Toate aceste puncte detaliate sunt ceea ce înţelegeau românii în 1918 ca „deplină libertate naţională”.

Nicăieri nu este niciun cuvânt despre autonomie teritorială.

Faptul că după enunţarea principiului „Deplină libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare” urmează punct şi apoi textul continuă cu detalii, arată clar că românii au fost atenţi la Alba Iulia să explice ce înţeleg ei prin această libertate naţională pentru a nu se crea confuzii şi a nu lăsa loc de interpretări diferite.

În niciun caz românii nu au promis şi nu au declarat ca principiu autonomia teritorială a ungurilor sau a altor minorităţi.

Politicienii români din Transilvania ştiau foarte bine ce înseamnă autonomia teritorială şi din această cauză au evitat utilizarea acestei expresii în Rezoluţia Unirii.

Tocmai de aceea au folosit expresia „deplină libertate naţională”, pe care au ţinut să o explice imediat detaliat. Ca dovadă că ştiau foarte bine ce înseamnă cuvântul autonomie şi care sunt implicaţiile lui juridice, este utilizarea lui în cazul confesiunilor.

Este vorba de alineatul 2 din art. III, când se proclamă ca principiu: „Egală îndreptăţire şi deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din Stat.”

Aici au alipit doi termeni – libertate şi autonomie, rezultând sintagma libertate autonomă.

Iată dovada că prin libertatea de la alineatul 1 românii nu au înţeles autonomie!

Apropos, unii politicieni se plâng că nu ar avea autonomie confesiunile maghiare din Transilvania. Atunci cum se explică prezenţa lui László Tökes, care s-a radicalizat extrem de mult împotriva României, în fruntea Bisericii protestante maghiare din Transilvania?

Sau prezenţa în fiecare biserică ungurească, fie protestantă, fie catolică, a steagului Ungariei la loc de cinste, ca o icoană, iar cel al României lipseşte cu desăvârşire?

Nu este o dovadă a autonomiei confesionale în România? Atunci pe ce bază invocă ungurii Documentul Unirii din 1 Decembrie 1918? Nicăieri nu scrie acolo autonomie teritorială.

Toate componentele acestei libertăţi naţionale proclamate ca principiu la 1 Decembrie 1918, de la învăţâmânt în limba maternă până la administraţie în maghiară şi reprezentare în Parlament şi în guvern sunt respectate.

Aşa ceva era în Evul Mediu timpuriu, când se aplica principiul personalităţii legilor, adică fiecare etnie avea propriul cod de legi.

 Rezoluţia Unirii din 1 decembrie 1918 a devenit un mit în mentalul colectiv maghiar, inventat şi promovat de politicieni cu ajutorul ziariştilor şi a istoricilor locali, care interpretează cum ar dori ei să fi fost acea rezoluţie.

Am găsit cel puţin trei traduceri diferite în maghiară ale fragmentului mai sus invocat din Rezoluţia de la Alba Iulia.

Cred că traducerea făcută de ziariştii maghiari de la cotidianul central Pesti Hirlap în 3 Decembrie 1918 este mult mai apropiată de sensurile epocii respective, decât traducerile vehiculate de politicienii de astăzi.

Iată un fragment cu acel punct 3, alineatul 1, din ziarul budapestan, pentru a le aminti politicienilor maghiari că cel mai bine au înţeles sensul cuvintelor din Proclamaţia Unirii oamenii epocii respective.

Nici ei nu au văzut nicăieri autonomie. Nici teritorială şi nici măcar culturală.

Extras din Pesti Hirlap, 3 Decembrie 1918:

Invocarea Rezoluţiei de la Alba Iulia de către unguri este nu doar un mit, ci şi un paradox, în condiţiile în care mulţi maghiari nu recunosc Unirea Transilvaniei cu România, deci nu recunosc Documentul Unirii. Dar îl invocă, mistificându-l, când cer autonomie.

Suntem aproape la 100 de ani de la Unirea de la Alba Iulia, a cărei valoare istorică şi juridică nu poate fi contestată. Transilvania s-a unit cu România pentru că aşa au hotărât românii la Alba Iulia, nu pentru că am fi primit-o cadou de la Marile Puteri la Conferinţa de Pace.

Acesta este un alt mit al politicienilor şi istoricilor maghiari, despre care vom vorbi altădată. În acest secol, nu am reuşit să normalizăm relaţiile româno-maghiare.

În ciuda relaţiilor oficiale paşnice, aliniate în geopolitica Europei Centrale, animozităţile sunt reciproce.  În loc de argumente de genul „ni se cuvine pentru că aţi promis la Alba Iulia”, care, după cum se vede, sunt doar un mit, ar trebui poate să vină politicienii maghiari cu argumente practice, izvorâte din necesităţile cotidiene ale comunităţii maghiare.

Animozităţile sunt declanşate de erorile de comunicare ale părţii maghiare. 

 

 

Citiţi mai mult:

 

http://alba24.ro/istorie-vie-la-alba-iulia-marea-unire

adev.ro/osckcy

Publicitate

14/08/2017 - Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , ,

10 comentarii »

  1. Văd că în continuare aveți lipse de cunoștințe în definiția termenilor, vă recomand să citiți următorul articol:
    http://www.neuerweg.ro/ce-nu-trebuie-sa-stim-despre-ardeal-ca-sa-ramanem-prosti-si-dupa-2018/

    Apreciază

    Comentariu de Zsolt | 22/08/2017 | Răspunde

    • Articolul din Neuer Weg este o mostră de propagandă revizionistă maghiară suprasaturată de nostalgia unui imperiu în care minoritarii unguri invadatori erau stăpâni peste majoritari.
      „Argumentele”expuse în articolul respectiv privitoare la „dreptatea”celor care deplâng rezultatele ultimelor două războaie mondiale în privinţa graniţelor Ungariei sunt ridicole şi au fost de multă vreme demontate de realitate.
      Statele nationale din Europa de est s-au format prin eliberarea popoarelor captive in statele ultra-nationaliste din centrul Europei (Germania lui Bismarck si a prusacului Wilhelm II si Austro-Ungaria).
      Nationalismul german si austriac au provocat cele 2(doua) razboaie mondiale…nu noile state din est!
      Statele din est au suferit cele 2(două) agresiuni şi au suferit consecintele: daca Germania nationalist-socialista nu ataca URSS, comunismul nu ajungea in inima Europei…

      Ce a rămas din defunctul imperiu maghiar nationalist-sovin,continuă neabătut de 100 de ani politica revansardă.

      Românii, nu au iesit din vatra strabuna a etnogenezei lor, astfel încât nu poate fi pus în discuţie dreptul şilegatura cauzala intre proprietatea de drept și fructele juridice ale proprietatii – pamantul parintilor nostri, mostenirea noastra, proprietatea copiilor nostri”.
      Autorul ignoră cu bună ştiinţă n articolul care te entuziasmează pe d-ta fundamentele Dreptului International, readucând în prim plan retrogradul “Drept al armatelor” din evul mediu (”am cucerit, este al meu”).
      Penibil !

      Sindromul Trianon se manifesta la unguri nu doar în România, ci și față de Austria (Burgerland), Cehia, Slovacia, Ucraina subcarpatica, Serbia, Croatia – deci, bolnavul este unul singur: Ungaria, a cărei clasă politică este în continuare bântuită de mentalităţile feudale.
      Faptul ca Ungariei i s-a luat in 1920 ce luase prin rapt de la popoarele vecine,se numeşte Justitie Internationala. Iar Tratatul de Pace de la Paris 1947 este terapia.

      Nimeni nu are treaba cu majoritatea ungurilor – aceia cu care impărțim bunele si relele Istoriei, numai că dintre fostele imperii care s-au prăbuşit de-a lungul vremii, rareori s-a consemnat ca în cazul Ungariei atâta obstinaţie în politica de recuperare a fostelor cuceriri teritoriale.
      Ce-ar fi ca şi Turcia să ducă o politică similară pentru reanexarea Albaniei, Bulgariei, Bosniei sau a unei mari părţi din Ungariape motiv că în trecut au fost partea imperiului lor ? Unde mai pui că în multe din aceste teritorii există o populaţie turcă sau cel puţin musulmană!

      Invinsii nu au fost excluși de la masa tratativelor!
      Dovadă: au semnat tratatele de pace. Desigur, nici talharului nu ii place ca a ratat, ca a fost prins si judecat.
      Nu Invingatorii au inceput razboiul! Agresorii (invinsi) au fost -firesc- pusi sa plateasca pagubele produse (1914-18), apoi au fost iertati de plata Reparațiilor de război, ca sa nu se produca haos in inima Europei. Ce au facut învinșii? S-au militarizat pe ascuns, s-au inarmat si apoi…Revansa: al Doilea Razboi mondial!

      Ungariei nu i s-a facut nicio nedreptate la Trianon (1920), nici la Paris (1947), nici la Conferinfa Helsinki (1975), nici prin Tratatul de baza romano-ungar (Timisoara 1996) si prin cele similare cu toti ceilalți vecini, semnate de bună voie de Ungaria, inainte de aderarea la UE…

      Este o mare minciună afirmaţia că etniile germana/austriaca si maghiara nu au acelasi drepturi cu cetatenii statelor in care traiesc!
      Doar că şi-au pierdut privilegiile feudal-colonialiste şi chiar dacă acum strâmbă din nas ca foşti stăpâni, au statutul de naţionalităţi egale în drepturi cu românii..

      După 100 ani de la dispariţia imperiilor coloniale din inima Europei, comunitatile etnice din România, inclusiv cea maghiară sunt vii, au biserici, scoli si universitati,edituri, radio si televiziune,ziare, teatre (de stat!), au partide şi aleşi in administratia locala, in Justitie, Politie, Armată sunt in Guvern şi in Parlament, (încă din 1920 şi până acum,în 2017!).
      Poate aflu de la d-ta concret ce drepturi li se refuză astăzi etnicilor unguri,în afară de posibilitatea de a se separa cu tot cu Transilvania, Crişana, Maramureş şi Banat, de România?

      Închei îndemnându-vă sincer să vă informaţi şi să citiţi şi altfel de istorie decât cea afişată la gazetele de perete ale propagandei iredentiste ungare, sau în cărţile celor care măsluiesc cu neruşinare adevărul, plătiţi din fondurile alocate propagandei de guvernele budapestane .

      Apreciază

      Comentariu de cersipamantromanesc | 23/08/2017 | Răspunde

      • Era de inimaginabil să fiți de-acord cu articolul, dar în articol sunt și niște definiții de termene, cum ar fii: autohton, principiul ”uti possidetis”, principiul ”pacta sunt servanda”, ocupare, dominație, invazie, eliberare, unirea principatelor române (sub Mihai Viteazul), Declarația de la Alba Iulia, Tratatul de la Trianon, Transilvania de Nord/Est, drept internațional, națiunea de stat, migrație versus continuitate, iredentism, revizionism, privilegiu, autodeterminare, autonomie,separatism/secesiune, segregare, discriminare, minoritate etnică, asimilare, actualizare, vină colectivă, respectiv este negat existența termenului de ”drept istoric”.
        Din definiția termenilor din articol cu care nu sunteți de acord, sau dacă sunt mai multe, enumerați câteva care dpdv al dvs. sunt greșite! Vă rog să și motivați.

        Apreciază

        Comentariu de Zsolt | 23/08/2017

      • Articolul nu poate nega autohtonia românilor din Ardeal, Crişana, Maramureş, Banat.Cu toate acestea acolo se încearcă fie minimalizate şi chiar negate drepturile ancestrale ale românilor asupra teritoriilor de mai sus şi faptul că au fost supuşi vreme îndelungată umilinţelor şi discriminării de către stăpânitorii unguri.
        Cât despre definiţii şi termeni, cred că suntem de acord cu semnificaţia corectă a acestora aşa cum sunt enunţaţi mai jos:

        -AUTOHTÓN, -Ă, autohtoni, -e- Care s-a format și s-a dezvoltat pe teritoriul unde trăiește și în prezent, care este originar de aici; băștinaș, aborigen. [Pr: a-u-] – Din fr. autochtone.

        – Principiul „Uti possidetis”, este un principiu în dreptul internaţional conform căreia teritoriile şi alte bunuri rămân posesorului său la sfârşitul unui conflict, cu excepţia cazului în care se prevede altfel printr-un tratat.
        Nimeni, nici chiar d-ta sau autorul articolului din Neuer Weg, nu poate invoca acest principiu pentru a justifica pretenţiile maghiare actuale asupra teritoriului Transilvaniei sau asupra altor teritorii, după ce prin Tratatul de la Trianon din 1920 si cel de la Paris din 1947 s-a hotărât altfel.
        Ce-ar fi să auzim că, după mintea unora,Turcia ar avea dreptul să invoce în baza principiului Uti possidetis, „reunirea” cu Bosnia sau Albania sau cu Grecia, motivând că teritoriile acestor ţări au făcut parte din Imperiul Otoman şi că, după sfârşitul războiului,ar fi trebuit să le posede în continuare ?

        – Principiul ”Pacta sunt servanda” se referă la forţa obligatorie a contractelor sau după caz a tratatelor internaţionale – „Contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante” .
        Prin urmare, atât România cât şi Ungaria şi toate ţările semnatare au datoria să respecte cu stricteţe prevederile Tratatelor de la Trianon (1920), Paris (1947), prevederile Conferinţei de la Helsinki (1975),Tratatul de baza romano-ungar (Timisoara 1996) si cele similare cu toti ceilalți vecini, semnate de bună voie de Ungaria, inainte de aderarea la UE…
        Aveţi ceva obiecţiuni în privinţa valabilităţii şi obligativităţii respectării tratatelor semnate de Ungaria, pe care le-am pomenit anterior?

        – Noţiunea de ocupare a unui teritoriu

        Teritoriul de stat reprezintă spaţiul geografic în limitele căruia un stat îşi exercită suveranitatea sa deplină şi exclusivă.
        Recunoscându-se în trecut dreptul la război al fiecărui stat,se recunoştea dreptul de a pune stăpânire pe teritoriile ocupate cu forţa. Aceasta se putea face fie prin anexiune (detaşarea unei părţi din teritoriul statului ocupat), fie prin debelaţiune (preluarea întregului teritoriu a statului ocupat şi, ca urmare, desfiinţarea statului respectiv).
        Exemplele sunt numeroase, unor asemenea procedee căzându-le adesea victimă şi ţara noastră de-a lungul istoriei (Anexarea Bucovinei în 1774, de către Imperiul Habsburgic, a Basarabiei în 1812, apoi în 1940 de către Rusia, ca şi a unei părţi din Transilvania în 1940 etc.).
        Interzicerea războiului de agresiune în relaţiile dintre state a determinat ca în conformitate cu dreptul internaţional contemporan ocuparea sau anexarea forţată a teritoriului unui stat, ori a unei părţi din acesta, să nu mai fie permise, constituind acte ilicite care atrag răspunderea internaţională şi obligaţia de restituire.
        Orice modificare teritorială se poate face astăzi potrivit voinţei libere a statelor şi dreptului la autodeterminare al popoarelor, exprimate prin adoptarea unor acte politice şi legislative corespunzătoare ale organelor reprezentative ale statului sau ale mişcării de eliberare naţională respective ori, în anumite conditii, prin voinţa liberă a populaţiei, exprimate prin referendumuri organizate sub supraveghere internaţională.

        – DOMINÁȚIE, dominații, s. f. Faptul de a domina, de a-și exercita influența asupra cuiva sau a ceva. – Din fr. domination, lat. dominatio.

        -INVÁZIE s.f. 1. Năvălire, invadare a unei armate asupra unei țări sau teritoriu cu scop de cucerire, de a subjugare. Este cazul Transilvaniei, Banatului, Maramureşului, Panoniei, Partiumului,Transcarpatiei, Slovaciei, Croaţiei şi a altor ţări si teritorii invadate de maghiari şi DOMINATE de aceştia timp de secole.

        – Unirea principatelor române (sub Mihai Viteazul)

        La 6 iulie 1600 a avut loc un eveniment istoric de o maximă importanţă. Ţara Românească, Moldova şi Transilvania au fost unite sub un singur sceptru. Era prima unificare a celor trei principate locuite majoritar de români într-o singură ţară sub conducerea unu principe român. Artizanul acestui eveniment cu însemnătate istorică a fost voievodul Ţării Româneşti, Mihai Viteazul, un domnitor războinic şi o figură carismatică.
        Această unificare era extraordinară în contextul în care teritoriile româneşti unite de Mihai Vitezul erau înconjurate de mari puteri, adesea ostile, precum Imperiul roman de neam germanic dominat de Habsburgi, Polonia sau Imperiului Otoman.

        – Declarația de la Alba Iulia –

        La 1 decembrie 1918 Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia a hotărât Unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu Regatul Român. Această decizie a fost făcută publică prin Rezoluţia de la Alba Iulia.
        la 1 decembrie s-a promis și un regim ”democratic”, “votul obștesc, direct, egal, secret” , “desăvârșită libertate de presă, asociere și intrunire”, într-un cuvânt asigurarea unor minime drepturi cetățenești tuturor cetățenilor țării, indiferent de etnie sau alte criterii.

        Sunt lucruri dobândite de noi după jumătate de secol de dictatură. Sunt lucruri care acum sunt atât de firești, ne-am obișnuit cu ele. De ce nu le-am aprecia măcar o zi la justa lor valoare, sărbătorindu-le, maghiari și români, ca pe o împlinire a unor năzuințe vechi de 95 de ani?

        -Tratatul de la Trianon

        Tratatul de la Trianon a fost încheiat pe 4 iunie 1920, din partea României fiind semnat de dr. Ion Cantacuzino și Nicolae Titulescu. Tratatul de pace de la Trianon prevedea la articolul 45:
        „Ungaria renunţă, în ceea ce o priveşte, în favoarea României, la toate drepturile şi titlurile asupra teritoriilor fostei monarhii austro-ungare situate dincolo de fruntariile Ungariei, astfel cum sunt fixate la art. 27 partea II (Fruntariile Ungariei) şi recunoscute prin prezentul Tractat sau prin orice alte Tractate încheiate în scop de a regula afacerile actuale, ca făcând parte din România”.
        La art 74 se preciza:
        „Ungaria declară de pe acum că recunoaşte şi primeşte fruntariile Austriei, Bulgariei, Greciei, Poloniei, României, Statului Sârbo-Croato-Sloven şi ale Statului Ceho-Slovac, astfel precum aceste fruntarii vor fi fixate de către principalele Puteri Aliate şi Asociate”.

        – Transilvania de Nord/Est, Transilvania de Nord sau Ardealul de Nord, desemnează acel teritoriu în suprafaţă de 43.492 km2 din Transilvania care în anul 1940 a fost răpit Regatului României în urma presiunilor Ungariei, Germaniei si Italiei fasciste, ca urmare a Dictatului de la Viena.
        În primăvara anului 1944 Transilvania de Nord a fost ocupată militar de Germania nazistă, iar în toamna aceluiaşi an de Uniunea Sovietică.
        În 1947, prin Tratatul de Pace de la Paris, Transilvania de Nord a fost restituită României.

        – Drept internaţional –

        Dreptul internaţional reprezintă cadrul legislativ care reglementează relaţiile între state sau între persoane sau entităţi de naţionalităţi diferite. Textele definitorii pentru dreptul internaţional sunt tratatele, convenţiile şi acordurile.

        – Noţiunea de stat

        Denumirea de stat vine din cuvantul latin „status”, si este utilizata in intelesul de astazi, adica de forma de organizare sociala de pe un anumit teritoriu, abia in secolul XVII, de catre Nicolo Machiaveli in celebra sa lucrare „Il principe”.

        Din numeroasele definitii ale statului, s-a impus aceea formulata de profesorul Alexianu „statul este o grupare de indivizi, reuniti printr-o legatura nationala, ocupand un teritoriu determinat si fiind guvernati de o putere superioara vointelor individuale”

        Din definitia data se desprind elementele componente ale statului: teritoriul, populatia si puterea de stat.

        Teritoriul este acea portiune de pamant si apa pe care locuieste populatia si in limitele caruia se exercita puterea publica a statului. Delimitat pe orizontala, teritoriul cuprinde solul, apele interne, o parte a apelor de frontiera, marea teritoriala.
        De asemenea, statul riveran, cum este si Romania, isi poate exercita drepturi de suveranitate asupra „platoului continental” (o zona economica), de la limita apelor teritoriale (12 mile marine – 22.224 metri) pana la 200 mile marine .
        Populatia statului este legata de stat prin raportul juridic numit „cetăţenie”.

        -Migrație versus continuitate

        Migraţie – Migraţia popoarelor, cunoscută şi ca invaziile barbare (Völkerwanderung, migraţia populaţiilor germanice) a fost un fenomen istoric ce a constat dintr-o perioadă intensă de migraţii masive ale unor populaţii de origine germanică, slavă sau asiatică în Europa între secolele III-XI, în tranziţia de la Antichitatea Târzie la Evul Mediu Timpuriu.

        Continuitatea este strâns legată de noţiunea de etnogeneză care înseamnă etnos (popor) + genesis (naștere) cuvinte care se referă la nașterea unui popor.
        Citiţi :https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2010/06/26/teoria-imigrationista-a-formarii-poporului-roman/

        Apreciază

        Comentariu de cersipamantromanesc | 24/08/2017

      • Iredentism, revizionism

        IREDENTÍSM s. n. concepție politică, apărută în Italia după 1870, care revendica anumite teritorii (Istria, Dalmația) rămase sub stăpânirea austriacă.Iredentistă este orice mișcare politică naționalistă ai cărei partizani urmăresc anexarea unor teritorii unde conaționalii lor sunt în minoritate. (< fr. irrédentisme, it. irredentismo)

        REVIZIONÍSM s. n. Atitudine sau acțiune care urmărește revizuirea și modificarea unui tratat, a unei lrgietc. – Din fr. révisionnisme, rus. revizionizm.

        Revizionştii şi iredentiştii maghiari îşi propuneau şi îşi propun anularea tratatelor de pace încheiate după primul şi al doilea război mondial, sub pretextul reparării „multiplelor acte de inechitate”faţă de Ungaria consacrate de tratatele de pace de la Trianon şi Paris.
        Mergând pe linia gândirii politicienilor maghiari extremişti, ar trebui anulate si Tratatele bilaterale încheiate după 1990 de Ungaria cu România sau tratatele OSCE în care sunt recunoscute actualele frontiere ale României şi Ungariei.

        – Privilegiu, autodeterminare, autonomie,

        Doar trei naţiuni beneficiau de privilegii şi drepturi în Ardeal, maghiarii, secuii şi saşii. Cauzele acestei situaţii au fost calitatea de regat apostolic a Ungariei (obligată să răspândească şi să apere cu forţa credinţa romană), situaţia de supuşi a românilor, mereu nemulţumiţi şi răzvrătiţi, datorită privaţiunilor care-i apăsau, apartenenţa lor la ortodoxie şi transformarea acesteia în marcă a etniei.
        Prin urmare, după 1366, era clar că românii nu puteau să devină o stare şi să mai participe la adunările de stări ale Transilvaniei. Cum s-a văzut, când, la vreme de primejdie, nobilii, saşii şi secuii se strâng iarăşi, ca la 1437 (în timpul răscoalei de la Bobâlna), în „uniune frăţească” (şi de-atunci încoace tot mai des), despre români nici nu mai poate fi vorba.

        – AUTODETERMINÁRE s. f. principiu care exprimă dreptul fiecărei națiuni de a-și alege, fără imixtiuni din afară, statutul ei politic și calea de dezvoltare economică, socială și culturală. (după fr. autodétermination).

        AUTONOMIE Wikipedia (hu)

        A személyhez fűződő jogok az embernek – mint természetes személynek – és más jogi személyeknek biztosítja azt a háborítatlanságot, integritást, beavatkozásmentességet, mely a személy társadalmi rendeltetésének, társadalmi szerepének betöltéséhez szükséges. Védi a személyt a szükségtelen, illetéktelen beavatkozásoktól, mely a környezete felől érkezik és amik veszélyeztetik, sértik a személy integritását. A személy integritása a jogképességéből ered, és mivel minden ember jogképes, minden embernek van személyi integritása, személyisége. Ez megdönthetetlen vélelem, tehát nem szükséges, nem kell bizonyítani bárki személyiségének létét, személyi létét. A személyhez fűződő jogok a személy ezen integritását, magát a személyiségét védik, és szankcionálják a megsértőit. Ki kell emelni, hogy a személyhez fűződő jogok csak élő emberhez kapcsolódhatnak, tehát a halottnak nincsenek személyhez fűződő jogai.

        A személyhez fűződő jogok tudatos, társadalmi szintű gyakorlása az önrendelkezés.

        Önrendelkezés

        A személyhez fűződő jogok társadalmi szintű, tudatos gyakorlása. Az egyén személyes szabadságát e döntésekben az Alkotmány bizonyos keretek közé szoríthatja, de lényegesen nem korlátozhatja. A Magyar Köztársaság Alkotmánya 8. §-a szerint:

        8. § (1) A Magyar Köztársaság elismeri az ember sérthetetlen és elidegeníthetetlen alapvető jogait, ezek tiszteletben tartása és védelme az állam elsőrendű kötelessége.
        (2) A Magyar Köztársaságban az alapvető jogokra és kötelességekre vonatkozó szabályokat törvény állapítja meg, alapvető jog lényeges tartalmát azonban nem korlátozhatja.
        (3)
        (4) Rendkívüli állapot, szükségállapot vagy veszélyhelyzet idején az alapvető jogok gyakorlása – az 54-56. §-ban, az 57. § (2)-(4) bekezdésében, a 60. §-ban, a 66-69. §-ban és a 70/E. §-ban megállapított alapvető jogok kivételével – felfüggeszthető vagy korlátozható.
        Az önrendelkezés esetei[szerkesztés]
        a test és a szövetek feletti rendelkezés
        a személyes adatok feletti rendelkezés az információs önrendelkezés
        a magántulajdonnal történő rendelkezés
        a lakóhely szabad megválasztása feletti rendelkezés
        a munkahely szabad megválasztása feletti rendelkezés
        a véleménynyilvánítás szabadsága
        az utódok létrehozásának szabadsága

        Apreciază

        Comentariu de cersipamantromanesc | 24/08/2017

      • Separatism/secesiune, segregare, discriminare, minoritate etnică, asimilare, actualizare, vină colectivă, respectiv este negat existența termenului de ”drept istoric”.

        Separatismul este o mişcare politică prin care un grup social din motive culturale, religioase, sau de altă natură susţine sau are o tendinţă de separare din componenţa unui stat.

        SECESIÚNEA- Acțiunea unui grup de a se separa, de a se despărți de o colectivitate, de un teritoriu, de un stat din care a făcut parte, în vederea reunirii cu alt stat sau a întemeierii unui stat nou.

        Segregarea – SEGREGAȚIONÍSMUL este legată de politica de separatism etnic şi rasial. (fr. ségrégationnisme].

        Forme grave de segregare întâlnim în Ardeal în zonele cu populatie preponderent maghiară si are drept consecinta separarea maghiarilor de români, încă din grădiniţe şi şcoli..
        Un articol publicat cu ceva timp în urmă în „Jurnal salontan” ridică semne de întrebare, prin aerul anacronic, xenofob, şovin pe care autorul îl respiră.

        Articolul „Nu există explicaţie acceptabilă pentru integrare” reproduce un manifest care îndeamnă comunitatea maghiară la segregare, chiar şi cu riscul izolării faţă de majoritate.
        În articol nu se pomeneşte cuvântul „român”, ci doar „majoritate”, insistându-se asupra pericolului diluării identităţii maghiare.
        Pentru ca acest presupus pericol să fie anihilat, populaţia de etnie maghiară este îndemnată să-şi trimită fiii şi fiicele doar la şcoli maghiare, iar tinerii maghiari sunt încurajaţi să lege prietenii doar cu alţi tineri maghiari.
        Pentru că altfel există riscul ca aceştia să se îndrăgostească de tineri de altă etnie, iar căsătoria mixtă este văzută ca o consecinţă ce trebuie evitată cu orice preţ!
        Autorul este anonim, însă se pare că manifestul, publicat prima dată la Baia Mare, anul trecut,aparţine unor „lideri ai bisericii, persoane publice şi civile, cadre didactice de etnie maghiară”.

        Articolul descrie „boala” de care suferă comunitatea maghiară şi conţine apoi îndemnuri către părinţii, tinerii, cadrele didactice şi intelectualitatea de etnie maghiară:

        „BOALA, ale cărei simptome durează de zeci de ani: înmulţirea căsătoriilor mixte, respingerea învăţământului în limba maternă, emigrarea, integrarea, fără opunere, în naţionalitatea majoritară, lipsa respectului de sine şi letargia, i-a contagiat şi pe cei mai buni din comunitatea noastră; se extinde ca o maladie contagioasă în rândul intelectualilor noştri. (…)

        PĂRINŢI, şcoala în limba străină înseamnă cerc de prieteni vorbitori de limbă străină, iar mai târziu, căsătorie mixtă. Cu fiecare copil «lăsat din frâu» putem pierde o familie maghiară şi vom deveni, fără voia noastră, distrugătorii nemiloşi ai comunităţii maghiare, care dăinuie aici de sute de ani. În spiritul libertăţii prost înţelese, nu lăsaţi copiii să decidă singuri. (…)

        TINERI, formaţi-vă cercul de prieteni dintre voi! Căutaţi prieteni maghiari, perechi maghiare! Da, asta înseamnă oarecum izolare, o viaţă îndreptată spre interior. Dar nu uitaţi: de sute de ani această izolare a conservat cele mai bune comunităţi ale Ardealului! Drept zestre vă dăm legea: scoateţi din voi tot ce este străin. Nu lăsaţi aproape de inima voastră limbă străină, cultură străină, prieten străin. Un prieten străin se poate transforma uşor într-un iubit străin, iar cel care nu-şi exprimă dragostea pentru prima dată în limba maternă s-ar putea să-şi aleagă ca tovarăş de viaţă o persoană de altă naţionalitate. Fiţi fideli pământului natal, rădăcinilor care vă susţin! (…)

        CADRE DIDACTICE, (…) şi pentru că tineretul nostru are sentimentul maghiar degradat, i-a slăbit conştiinţa apartenenţei, este ca un crin plăpând, fiţi înainte de toate mai ales maghiari. Fiţi perfecţi pentru că nu avem altă soluţie! Manifestul este pentru voi, nu împotriva voastră! Nu putem face compromisuri. Nu există «dar». Trebuie să fim conştiincioşi, puternici, tari şi mândri, să fim maghiari de calitate. (…)”.

        Ca să vezi !

        Discriminarea

        Discriminarea este o acţiune care presupune un tratament diferit, nedrept faţă de persoane din cauza apartenenţei lor la un anumit grup social sau etnic. Exista mai multe forme de comportamente discriminatorii, dar toate au comun faptul ca implica o anumită formă de excludere sau de respingere.

        Minoritate etnică,este un grup etnic care este recunoscut astfel de către legile statului gazdă şi, de aceea, are anumite drepturi.
        Nemzeti kisebbség: Egy adott társadalom azon tagjainak csoportja, akik nem a többségi nemzettel azonosulnak, hanem egy olyan másik nemzettel, amelynek van állama vagy ennek létrehozására törekszik.
        Etnikai kisebbség: Minden egyéb olyan kisebbségben élő népcsoport, amely nem határozható meg a modern nemzet fogalmával, de amelynek tagjai a többségétől jelentősen eltérő közös kulturális identitással bírnak. Vagy éppen nemzeteken átnyúló identitást mutatnak (például a több különböző anyanyelvvel rendelkező romák vagy a zsidók).

        – Asimilare

        A face să se integreze un grup etnic, religios etc.în alt grup social sau național prin pierderea trăsăturilor caracteristice proprii (limbă, obiceiuri etc.).

        CITIŢI:

        https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2017/07/14/planurile-ungariei-de-maghiarizare-totala-a-romanilor-din-transilvania/

        – Vina colectivă s-a manifestat în trecut şi se manifestă şi acum în multe regiuni ale globului.Se vorbeşte despre o vină colectivă a germanilor care au sprijinit necondiţionat în marea lor majoritate politica lui Hitler.La fel putem discuta despre vina colectivă a populatiei albe din Africa de sud care a sprijinit Apartheidul şi persecuţiile aspra populatiei de culoare.

        Cât priveşte drepturile istorice ale ale poporului român în Ardeal,acestea sunt contestate de propaganda maghiară care nu conteneşte să-i aducă pe români în Ardeal din vecinătatea Albaniei şi susţine cu încăpăţânare că la data invaziei maghiarilor în Pannonia şi Ardeal, aceste ţinuturi erau depopulate.

        Mă amuză întotdeauna când citesc câte un text imbecil,în care autorul se strofoceşte să omită răspunsul la întrebarea legată de faptul că românii au fost şi au rămas cel mai numeros popor din această parte a Europei.
        E cam greu să-i faci pe români pierduţi în istorie şi să le negi vechimea pe teritoriul acesta, nu-i aşa ?
        În ceea ce priveşte dezacordul meu cu multe din afirmaţiile din articolul din Neuer Weg, care văd te incântă pe d-ta, acesta derivă din însăşi înţelegerea diferită a conceptelor legate de termenii pe care i-am explicat maia sus.
        Am ajuns la concluzia că autorul ştie foarte bine care este definiţia corectă a acestor termeni pe care îi poţi afla în orice dicţionar, dar preferă să mintă prin omisiune, prin abuz de sofisme sau folosind exclusiv date false sau trunchiate.

        Apreciază

        Comentariu de cersipamantromanesc | 24/08/2017

  2. Vă rog, istoria este una, interpretările diferă.
    Dar eu am amintit un articol pentru un singur scop, în articolul respectiv sunt niște definiții de termene, am zis eu sunt de acord cu definițiile respective, așa cum sunt ele descrise în articol.
    Ca de exemplu eu, ca cetățean (și) român, prin natura definiției, nu pot să fiu iredentist. Revizionist pot să fiu, dar explicați-mi și mie de ce ar fiu un rău o revizuire, care prin sine nu reprezintă o modificare a hotarelor, numai o regândire ale eventualelor greșeli. Dreptul istoric nu există în dreptul internațional, așaceva termen nu există, vina colectivă la fel. Punct.
    Putem să discutăm până la nesfârșit cine a fost primul în Ardeal, dar neavând dovezi, sau din contră dovezile genetice, după starea actuală al științei, nu pot distinge un fond genetic diferit între maghiar și români, fiind atât de apropiat unul de celălalt, comparația poate fii făcută numai între popoare care avut avut o îndepărtare geografică relativă, ca probabilitatea amestecării să fie redusă până la nivelul în care genetica poate să facă diferența.
    Vă rog de repetate rânduri, dacă Tratatul de pace de la Trianon este un tratat acceptat de ambele părți, atunci și Tratatul de la Viena este la fel, sau viceversa. Nu poate să fie unul diktat și celălalt tratat pe drept, numai că rezultatul uneia sau celuilalt nu-mi convine, adică conform principiul ”pacta sunt servanda”, am semnat, sunt obligat să-l respect. Și pacea de la Trianon, Viena sau Paris. Dacă totuși vreau să evit certurile și confruntările nesfârșite am posibilitățile de a oferi autodeterminare, autonomie. Dacă refuz acest lucru contra dorințe unei minorități naționale, legea internaționale permită intervenția externă, ca și în cazul Serbiei, chiar contra principiului ”uti possidetis”.

    Apreciază

    Comentariu de Zsolt | 24/08/2017 | Răspunde

    • Faceţi o serie de confuzii impardonabile, chiar şi după ce v-am dat definiţiile unor termeni în postarea anterioară:

      – Spuneţi acum că „în calitate de cetățean (și) român, prin natura definiției, nu pot să fiu iredentist.
      După cum vedeţi, definiţia nu exclude existenţa unei mişcări iredentiste sau a unor aspiraţii iredentiste la unii maghiari din România, mai ales că dv. aveţi dublă cetăţenie.
      IREDENTÍSM s. n. Mișcare națională care revendică anexarea la patria-mamă a unor teritorii populate de același grup etnic și care se află sub dominație străină.
      -Aţi continuat întrebându-vă retoric: „Revizionist pot să fiu, dar explicați-mi și mie de ce ar fiu un rău o revizuire, care prin sine nu reprezintă o modificare a hotarelor, numai o regândire ale eventualelor greșeli?”
      Întrebarea care se pune este aceea că revizionismul fără modificarea frontierelor este un nonsens.Care ar fi scopul „regândirii”, dacă nu negarea tratatelor internaţionale ale Ungariei privitoare la recunoaşterea frontierelor salecu ţările vecine?

      Referindu-se la revizionism, marele diplomat Nicolae Titulescu spunea: “Revizuirea nu este o soluţie; ea consistă în a transporta răul pe care îl reprezintă o graniţă din o parte în alta. Adevărata soluţie e spiritualizarea constantă şi progresivă a graniţelor prin scăderea barierelor vamale şi uşurarea traficului de oameni”.

      – Data mai zici că :”Dreptul istoric nu există în dreptul internațional, așaceva termen nu există, vina colectivă la fel”.
      Atât drepturile istorice cât şi vina colectivă există fie că sunt sau nu recunoscute.
      Uitaţi prea uşor că în timpul tratativelor de la Trianon, atât partea maghiară cât şi celelalte părţi, inclusiv reprezentanţii României, au venit cu o mulţime de argumente cu care încercau să demonstreze drepturile istorice asupra teritoriilor aflate în discuţie.
      Contele Albert Apponyi,şeful delegatiei maghiare a evocat dreptul istoric al Ungariei asupra teritoriilor în discuţie, bazat pe „un mileniu de stăpânire” maghiară asupra acestora.

      Dacă nu agreaţi noţiunea de vină colectivă, încercaţi să va explicati noţiunea de raspundere internationala a statelor care este o institutie esentiala a dreptului international care stabileste consecintele ce decurg pentru un stat din incalcarea unei obligatii internationale.
      Raspunderea poate reveni statelor, dar si altor subiecte de drept international: organizatii internationale, popoare care lupta pentru diverse cauze, dupa cum poate reveni si persoanelor fizice.

      – În continuare, d-ta repui în discuţie o teză penibilă privind apartenenţa Ardeealului.Ce este pur şi simplu ridicol şi lipsit de sens, este faptul că propaganda maghiarofilă recunoaşte că ţara maghiarilor (Magyarország) a fost descoperită de Árpád, conducătorul maghiarilor, care a descălecat în Bazinul Panonic după 895.Regatul ungar a luat fiinţă în anul 1000 sub conducerea lui Ştefan I al Ungariei, primul rege maghiar. Numele originar al acestuia era Vajk, dar aceiaşi propagandă încearcă să eludeze faptul că triburile maghiare au cucerit aceste teritorii, inclusiv Transilvania după lupte îndelungate cu românii şi alte popullaţii pe care le-a întâlnit (slavi, germani). În acest fel se încearcă acreditarea ideii că maghiarii ar avea dreptul primului venit, ceea ce este evident o minciună enormă.
      Cât despre studiile genetice, acestea s-au făcut chiar de către Academia Ungară de Stiinte de la Budapesta, în colaborare cu savanti din Germania si America, ajungându-se la concluziile reliefate de istorie si arheologie de-a lungul vremii.
      Urmăriţi vă rog cu atenţie filmul de mai jos şi mai vorbim:

      Apreciază

      Comentariu de cersipamantromanesc | 25/08/2017 | Răspunde

    • La Viena nu a fost vorba de un tratat,aşa cum a fost cazul la Trianon în 1920 sau la Paris în 1947. A fost pur şi simplu un dictat care a sfidat normele de drept internaţional. A fost botezat „arbitraj”fără măcar o aparenţă de legalitate. Poate tocmai de aceea România nu l-a recunoscut juridic şi politic, nu l-a publicat în Monitorul Oficial, ci doar l-a acceptat „de facto”.
      Pe plan internaţional,s-a remarcat refuzul de a recunoaşte acest Dictat, care a fost după război, anulat.

      – În ceea ce priveşte principiul ”Pacta sunt servanda” ( „Acordurile trebuie să fie respectate“)
      este valabil numai în cazul în care respectă legea și ordinea internațională, inclusiv jus cogens care acoperă normele dreptului internațional peremptorii, Carta Societăţii Naţiunilor (acum a ONU), care afirmă primatul asupra oricărui alt acord internațional.
      Nu există un tratat care, la momentul încheierii sale, este în conflict cu o regulă imperativă a dreptului internațional general.
      În sensul acestui principiu, o regulă imperativă a dreptului internațional general va fi o regulă care a fost acceptată și recunoscută de comunitatea internațională de state în ansamblu şi de regulă că nu este permisă nicio derogare de la ea și nu poate fi modificată.

      Dacă se produce o nouă regulă imperativă a dreptului internațional general, orice tratat existent care contravine acestei norme devine nul și neavenit.
      Dictatul de la Viena, ca de altfel şi Ultimatumul sovietic din 1940 privind Basarabia si Bucovina,au fost nule din punct de vedere al dreptului internaţional şi dezavuate ulterior chiar de iniţiatorii acestora, URSS şi Germania nazistă.
      În atari împrejurări, despre ce principii de drept internaţional vorbeşti d-ta ?

      – Autodeterminarea este altceva decât autonomia. Sunt curios ce întelegi d-ta prin aceste concepte şi ce fel de autonomie nu au maghiarii de la noi, dar în schimb au românii din Ungaria?

      Apreciază

      Comentariu de cersipamantromanesc | 25/08/2017 | Răspunde

    • În cazul Serbiei intervenţia armată internaţională s-a produs în urma faptului că în special minoritatea albaneză şi în general minoritatea musulmană din Iugoslavia au fost victimele unui proces deliberat de anihilare etnică.
      Nici o clipă NATO sau UE nu au declarat că bombardează Serbia pe motiv că nu acordă autonomie albanezilor kosovari.
      NATO şi comunitatea internaţională au intervenit militar numai după ce trupele sârbe au comis pe scară largă atrocităţi.

      Apreciază

      Comentariu de cersipamantromanesc | 25/08/2017 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: