CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Rusia s-a prăbuşit topul anual al prosperităţii, realizat de Legatum Institute din Londra.

 

 

 

 Indexul Anual al Prosperităţii pe glob (Prosperity Index 2016), un top anual realizat de Legatum Institute din Londra, care include  149 țări ale lumii, arată că Rusia s-a prăbuşit în acest clasament de pe poziţia 58 în 2015, pe locul 95, pierzând 40 de poziţii, fiind astfel vizibil efectul embargourilor şi al războaielor comerciale şi militare duse de această ţară cu vecinii şi statele dezvoltate, anunță mold-street.com.

 Cu Dodon în fruntea Președinției, R.Moldova a ajuns la nivelul Rusiei, respectiv pe locul 96 în clasament, coborând patru poziţii comparativ cu anul precedent.

Şi alte state postsovietice  s-au prăbuşit în acest clasament. De exemplu Belarus de pe locul 63 a ajuns pe 98, Ucraina de pe locul 70 pe poziţia 107, Azerbaidjanul de pe 71 pe 103.

Din spaţiul postsovietic cea mai prosperă naţiune este Estonia (locul 26), întrecând state precum Cehia sau Italia.

Estonia este urmată de Letonia (locul 37), Lituania (locul 42) şi Kârgâzstan (locul 77). Ultima a ajuns cea mai prosperă naţiune din spaţiul CSI, depăşind naţiuni mai bogate precum Kazahstanul sau Rusia.

România în schimb se menţine pe locul 50.

Clasamentul nu ia în calcul numai banii deținuți de o națiune ca singur factor reprezentantiv de prosperitate, ci mai mult decât atât, sînt comparate 104 variabile ce includ indicatori clasici precum venitul pe cap de locuitor și numărul de persoane angajate cu normă întreagă, dar și alte date relevante.

Variabilele sunt apoi împărțite în nouă subindici: calitatea economică, mediul de afaceri, guvernarea, educația, sănătatea, siguranța și securitatea, libertatea personală, capitalul social și mediul natural.

Indicele de prosperitate Legatum este un clasament anual elaborat de Institutul Legatum, o divizie a firmei private de investiții Legatum.

Clasamentul se bazează pe o varietate de factori, inclusiv bogăția, creșterea economică, educația, sănătatea, bunăstarea personală și calitatea vieții.

În clasamentul din 2016, au fost analizate 149 de țări, iar Noua Zeelandă  a devenit oficial cel mai prosper stat din lume, luând locul Norvegiei care ocupase timp de 7 ani consecutiv acest loc şi care a coborât acum pe locul al doilea. 

Pe poziția a treia s-a situat Finlanda, urmată de Elveția, Canada, Australia, Olanda, Suedia și Danemarca.

Marea Britanie, în ciuda Brexitului, a avansat de pe pozitia 15 în anul 2015, pe locul 10 în clasamentul pe anul trecut. 

Pe locul 9 se situeaza Danemarca, cu standarde înalte în ceea ce priveşte nivelul de trai, şi cu un scor ridicat in privinţa securitatii si sigurantei, iar Suedia a trecut de pe locul al 5-lea pe locul al 8-lea, pastrând totuşi un scor ridicat în ceea ce priveşte calitatea economica si guvernarea.

Informații detaliate despre indexul de prosperitate Legatum, clasamentele și metodologia sunt disponibile la http://www.prosperity.com.

Surse:

https://www.realitatea.net/topul 

https://www.mold-street.com

 

Anunțuri

13/08/2017 Posted by | POLITICA | , , , , , , | Lasă un comentariu

13 august 1920 – A început Bătălia de la Varșovia, bătălia finală a Războiului Polono-Sovietic 1919-1921

În urma încheierii primului Război Mondial, Polonia îşi recapatase independenta, dar noua putere mondială, URSS, dorea să exporte comunismul în cât mai multe state, aşa că decide să atace Polonia, atunci când graniţele Europei de Est nu erau încă definitivate. 

Tânărul stat  polonez a decretat mobilizarea naţională. 

Lenin a concluzionat că este momentul perfect pentru a difuza ideologia revoluţionară în Europa.

El a ordonat forţelor bolşevice să intre în Polonia şi să ajungă până la graniţa cu Germania, unde va putea să sprijine Partidul Comunist German.

 

 

 

 

Comandantul polonez Józef Piłsudski, Bătălia de la Varşovia Comandantul sovietic, Mihail Tuhacevski, Bătălia de la Varşovia

 

 

Comandantul polonez Józef Piłsudski, Bătălia de la Varşovia

Comandantul sovietic, Mihail Tuhacevski, Bătălia de la Varşovia

 

 

Bătălia de la Varșovia (uneori numită și Miracolul de pe Vistula, în limba poloneză Cud nad Wisłą), a fost bătălia finală a Războiului Polono-Sovietic, conflict care a început la scurtă vreme după încheierea primului război mondial (la 1919) și a fost încheiat prin Tratatul de pace de la Riga din 1921.

 

 

Defensiva poloneză la Milosna, lîngă Varşovia

Bătălia de la Varșovia a început pe 13 august 1920 și s-a încheiat pe 25 august 1920. Forțele Armatei Roșii comandate de Mihail Tuhacevski s-au îndreptat către capitala Poloniei, Varșovia, și către fortăreața Modlin aflată în vecinătate.

Sovieticii se aflau la 25 de km distanţă faţă de Varşovia atunci când pe 16 august, forțele poloneze conduse de Józef Piłsudski au contraatacat dinspre sud, au rupt frontul,  forțând trupele rusești să se retragă în dezordine către est, traversînd rîul Niemen.

S-a estimat că bolșevicii au pierdut 10.000 de soldați uciși, 500 dispăruți și 10.000 de răniți, 66.000 fiind luați prizonieri.

Prin comparație, polonezii au pierdut 4.500 de soldați morți, 10.000 dispăruți și 22.000 răniți.

 

 

 

Defensiva poloneză la Milosna, lîngă Varşovia

 

Înainte ca Miracolul de pe Vistula să se petreacă, atît bolșevicii cît și majoritatea experților străini considerau Polonia practic înfrîntă.

Victoria neașteptată și uluitoare a polonezilor în Bătalia de la Varșovia a distrus forțele bolșevice.

În lunile care au urmat, o serie de noi victorii poloneze au asigurat independența țării și i-au securizat frontierele.

Conflictul cu sovietele a fost incheiat prin Tratatul de pace de la Riga din 18 martie 1921.

Sursa:

 

 

http://www.istoria.md/articol/ 

 

 

 

 

13/08/2017 Posted by | ISTORIE | , , , , | Lasă un comentariu

Un eseist care masacrează istoria noastră – Lucian Boia. VIDEO

 

 

Imagini pentru lucian boia photos

 

Istoria poporului român de la Rösler la Lucian Boia

În privința exprimării adevărului istoric, cărțile de după 1989 ale lui Lucian Boia (profesor universitar doctor, plătit de statul român la Universitatea din București) nu sunt cu nimic mai presus de vestita teorie a „spațiului vid” a lui Eduard Robert Rösler („Romänische Studien. Untersuchungen zur älteren Geschichte Rumäniens” [Studii românești. Cercetări asupra istoriei mai vechi a României], Leipzig, 1871).

Și nici cu aberațiile insultătoare ale lui H.R. Patapievici, care are măcar circumstanța că e alogenetic. Dar Lucian Boia?

 

 

 

Cărțile sale,, Istorie și mit în conștiința românească” și „Primul Razboi Mondial. Controverse, paradoxuri, reinterpretări”, apărute la Editura Humanitas, sunt extrem de periculoase pentru conștiința identitară, pentru că orice distorsiune istorică venită din partea unui specialist, recomandat ca atare de titulatura academică, îi dezarmează mental pe cititorii români neavizați și îi înarmează politic pe dușmanii neadormiți ai României.

Iar scuza autorului de la ultima carte („Nu este o istorie «completă», ci un comentariu: o suită de interpretări, în jurul unor probleme-cheie“) nu este de fapt, o scuză, ci o probă incriminatorie.

Pentru că, de fapt, Lucian Boia îi recuză pe toți istoricii de până la el ca fiind autori ai ideilor de-a gata, ai prejudecăților și falsurilor istorice.

 

 

 

 

 

Urmările unor asemenea cărți (care sunt ele însele, de fapt, falsuri sau răstălmăciri istorice) pot fi dezastruoase.

Mai ales acum când, după 25 de ani de „democrație intensivă”, singura armă de apărare care ne-a mai rămas împotriva deznaționalizării conștiințelor este istoria.

Iată ce scrie un autor maghiar, Dini G. Jónas, despre ultima carte a lui Lucian Boia, apărută anul trecut la (unde se putea altfel?) editura HUMANITAS:

 

Adevăr istoric contra mitologie naţională

Unul dintre miturile cele mai înrădăcinate ale românilor, ridicat până şi la nivel de sărbătoare naţională, este cel al Unirii de la 1 decembrie 1918. Aceasta ar   fi fost un act entuziast al întregului popor ardelean. 

Care este însă adevărul istoric? Ni-l spune chiar reputatul istoric român, domnul profesor Lucian Boia, în cartea sa „Primul război mondial”, apărută anul trecut la Editura Humanitas.

Cu obiectivitate și moderaţie, eminentul istoric arată cum un grup de intelectuali români, întruniţi la Alba Iulia, au decis unirea, fără să ţină seama de celelalte naţionalităţi ardelene.

Care ar fi fost însă dorinţa lor reală? Probabil, influenţaţi de cultura maghiară, care înregistrase în ultimii ani progrese repezi printre ei, ar fi preferat să rămână în graniţele Ungariei, cu o largă autonomie, la egalitate cu celelalte naționalităţi conlocuitoare (sârbi, croaţi, slovaci etc.).

De altfel, aceşti intelectuali nu reprezentau, conform obiectivului recensământ maghiar din 1910, decât aproximativ o treime din populaţia oraşelor.

Ceilalţi români, care trăiau la ţară, nici nu se gândeau la unire. Autorul stabileşte apoi o serie de adevăruri istorice.

El arată cum imperialistul Brătianu a cerut, pentru a intra în război, teritoriul până la Tisa.

Apoi, cum catastrofala armată română a intrat repede (probabil în câteva zile) în derută, în contrast cu puternica armată austro-ungară, în care multiplele nationalităţi au arătat atâta entuziasm.

În sfârşit, cum injustul Tratat de la Trianon a răpit Ungariei şirul de trei oraşe din apropiere de frontieră, ca, de exemplu, cel denumit de localnici Sătmar, în maghiară Szatmar (nu denumirea oficială românească actuală de Satu Mare).

Ce importanţă avea că zona înconjurătoare era pur românească, dacă oraşul principal era majoritar maghiar.

Lucrarea domnului Boia ar trebui cât mai repede tradusă în limbile de circulaţie internaţională, ca şi în maghiară.   

Dini G. Jónas

8 aprilie 2015

Din fericire, nu toți istoricii împortășesc interpretările lui Lucian Boia. Iată ce scrie reputatul istoric Ioan Scurtu (profesor universitar doctor, ca și Lucian Boia) despre lucrările colegului său de breaslă și ale „comunității intelectuale” ale acestuia:

„Câţiva intelectuali, autoproclamaţi exponenţi ai societăţii civile, au acaparat mass-media (presă scrisă, TV, edituri, radio), desfăşurând o campanie intensă şi sistematică de denigrare a poporului român.

Unul dintre aceştia, H.-R. Patapievici, scria: “În toată istoria, mereu peste noi a urinat cine a vrut”.

Cu alte cuvinte, românii au fost pe post de closet public. Ca urmare, să-i scoatem din conştiinţa naţională pe Decebal, Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul, pe Dimitrie Cantemir şi Alexandru Ioan Cuza.

Cine îndrăzneşte să-i evoce este un naţionalist, demn de dispreţul Europei şi al “societăţii civile”. România însăşi este prezentată ca o ţară demnă de scârbă şi dispreţ.

 

 

 

Foto: Profesor universitar doctor

Ioan Scurtu

 

Să nu se mai spună că avem o ţară frumoasă, cu imense bogăţii, care merită să fie cunoscută şi preţuită (aşa cum făcuse Papa Ioan Paul al II-lea, care a numit-o “Grădina Maicii Domnului”). Foarte activ şi mediatizat este Lucian Boia, care şi-a modificat radical discursul de dinainte de 1989, apreciind că istoria românilor nu este decât o succesiune de mituri.

În opinia sa, românii nu au fost decât nişte anexe ale marilor imperii, incapabili să-şi construiască o istorie reală.

Nici vorbă de vechime, continuitate, unitate, luptă pentru independenţă şi de alte asemenea “mituri”.  

Cei care susţin contrariul – A.D. Xenopol, Dimitrie Onciul, N. Iorga, Constantin C. Giurescu etc. etc. – sunt nişte naţionalişti, demni de tot dispreţul europenilor.

Obiectivul lui Boia şi al susţinătorilor săi este clar: “Marile decizii pe care trebuie să le ia astăzi societatea românească reprezintă o ruptură faţă de trecut, faţă de orice trecut”.

Cu alte cuvinte, românii să nu se inspire din faptele de demnitate naţională ale unui Ion I.C. Brătianu sau Nicolae Titulescu, ci să accepte tot ce li se cere.

Poporul român are un trecut incert, a venit de nicăieri şi se îndreaptă spre niciunde. Doar duşi de mână, ca orbeţii, românii ar putea ieşi la liman şi, ca urmare, ei trebuie să acepte cu recunoştinţă tot ce li se cere din afară. Guvernanţii au acţionat în acest spirit.

Au înstrăinat principalele bogăţii naturale, au încheiat contracte dezastruoase, au pus în operă privatizări scandaloase în favoarea străinilor. Românii au fost practic eliminaţi de guvernanţii de după 1989 din reconstrucţia economiei naţionale”.

Luate punctual, teoria lui Eduard Robert Rösler și „părerile” lui Lucian Boia, nu seamănă între ele, dar merg în aceeași direcție și urmăresc același scop: estomparea sau anularea identității istorice a poporului român.

Acesta, conform lui Rösler, s-ar fi format la sud de Dunăre, de unde ar fi emigrat la nord de fluviu.

Teoria nu a fost inițiată de el, însă îi poartă numele, ca urmare a publicării, în 1871, a cărții sale „Romänische Studien”.

Lucian Boia merge mai departe și consideră că istoria românilor nu este decât o succesiune de mituri.

Rezultatul este același iar articolul lui Dini G. Jónas îl ilustrează destul de clar.

Nu ne rămâne decât să ne rescriem istoria. Echipa de „röslerieni” este făcută iar Lucian Boia este dispus să o coordoneze.

 

Sursa:

http://www.certitudinea.ro/articole/istorie/ 

 

Să urmărim atenţie în cele ce urmează acest videoclip în care se fac comentarii desp+re tezele antiromâneşti promovate de Lucian Boia:

 

 

13/08/2017 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

   

%d blogeri au apreciat asta: