Descoperire de senzație în arhivele din Polonia. Imagini emoţionante cu țărani români din Bucovina. VIDEO

 

 

 

 

 

 

O descoperire de excepție în arhiva ploneză în care putem vedea emoționante imagini cu țăranii români de la Nistru din nordul Bucovinei la inaugurarea în ianuarie 1930 a podului de cale ferată peste Nistru dintre Zalescic/Polonia și gara Schit/Costrijeni, Plasa Colacinului, județul Cernăuți, ROMÂNIA, ce făcea legătură cu Colomeea (Pocuția).

În materialul video găsit în arhiva poloneză, se pot vedea imagini cu țăranii români de la Nistru din nordul Bucovinei, satul Ștefănești, gara Ștefănești, gara Schit de la Nistru, personalități române și poloneze prezente la eveniment.

Au fost prezenți la inaugurare Grigore Gafencu, adjunct al Ministrului de externe, președintele Poloniei Ignacy Mościcki, alte oficialități, soldați și polițiști români. Clerul românesc a celebrat o liturghie.

După datele furnizate de documente ale cronicarilor români și străini, la începuturi populația județului a fost majoritar românească.

Se vorbește răspicat ca Românii au înființat țara Sepenicului – vechiul nume al județului Cernăuți.

Dar cu timpul a intervenit o schimbare.

Marile moșii boierești și mânastirești având nevoie de brațe de muncă, făceau să se importe, cu permisiunea domnului țării, elemente străine de oriunde.

Profitorul de căpetenie a fost elementul malorus din Polonia.

Invazia elementului maluros (ucrainean) de la nord din învecinata Galiție a avut loc în timpul ocupației austriece, când Bucovina a fost unită cu Galiția.

Cu toate acestea, la Marea Unire cu Țara de la 1918 mai stăruia încă în satele parțial înstrăinate un număr mare de vechi familii românești, răzășești, stapânitoare de vaste pământuri și păstrătoare de veche tradiție românească.

 

 

 

 

 

Sunt sate care au rezistat invaziei, rămânând curat românești.

În 1775, când Bucovina a fost anexată Austriei, generalul Splény vorbea numai de români-moldoveni ca populație băștinașă, aceștia fiind în totalitate ortodocși.

Alte naționalități străine românilor erau doar cazuri izolate prin orașe.

Erau doar câteva familii, prin zona Vijniței și a Putilei, de origine ruteană.  În perioada în care Bucovina a fost sub administrație galițiană (1786-1861), au avut loc importante imigrări de populație.

Cei mai mulți erau ruteni, galițieni, evrei, dar și germani. Aceștia erau în marea lor majoritate de confesiune catolică.

Dependența de administrația galițiană era tot mai apăsătoare pentru românii bucovineni, datorită regimului absolutist condus de cancelarul austriac Metternich.

 

 

 

 

 

 

 

Autor: Daniel Siegfriedsohn – romaniabreakingnews.ro

 

Publicitate

Ce mai spune presa ungurilor din România ? O revistă a publicaţiilor de limbă maghiară din România apărute în perioada 15.06.-15.07. 2017

 

 

Triumful forţelor sumbre

 

România este în pericol, interesele naţionale române, ordinul constituţional au fost trădate, Transilvania a fost vândută – de aceste strigăte de durere răsună, de o zi şi jumătate, ţara şi parlamentul, acestea sunt trâmbiţate de posturi de televiziune, publicaţii, indiferent de tabăra politică pe care o susţine fiecare.

Pericolul maghiar a luat proporţii serioase, ca atare, criza guvernamentală abia mai constituie o temă de discuţii.

De ce se întâmplă toate acestea? Deoarece UDMR a stabilit drept condiţii pentru câştigarea susţinerii sale adoptarea anumitor norme juridice care figurează în programul, inclusiv printre promisiunile uniunii.

Nu a cerut autonomie teritorială pentru Ţinutul Secuiesc, şi-a dorit doar extinderea drepturilor lingvistice, ca arborarea drapelului secuiesc să nu reprezinte un delict, iar 15 martie să devină o zi de sărbătoare oficială pentru maghiari.

Lucruri care se conformează cu angajamentele internaţionale asumate de România, şi care sunt de fapt absolut fireşti în orice ţară normală.

Ura izbucnise într-o formă atât de diversă, cu atâta furie elementară, încât ar fi devenit invidios chiar şi naţionalist-comunistul Ceauşescu.

Panglici tricolore apăruse în parlament, cântece patriotice fusese intonate în sala de şedinţe, iar alţii dăduse dovadă, pe reţelele de socializare, de sentimentul lor profund de dragoste faţă de ţară, ca să vadă ţara şi lumea întreagă că ei nu aparţin de cercul trădătorilor.

Fusese răspândite din ce în ce mai multe minciuni despre cei sute de mii de români executaţi pe vremea revoluţiei din 1848, despre faptul că, în cazul în care va trece propunerea UDMR, cunoaşterea limbii maghiare va deveni obligatorie şi la Bucureşti.

Nu s-a găsit nicio o voce raţională care să explice care este de fapt esenţa normelor juridice incriminate.

Nimeni nu a îndrăznit să rişte să poarte stigmatul de mercenar al maghiarilor.

UDMR a încercat să îndeplinească ceea ce şi-a asumat: să extindă într-o oarecare măsură, prin mijloace parlamentare, drepturile – destul de ştirbite – ale maghiarimii din Transilvania. Pe lângă cele două norme juridice amintite, a fost scoasă şi legea privind minorităţile.

Toate sunt nişte dispoziţii care nu-i privează pe nimeni de nimic, însă datorită lor ţara asta ar fi putut deveni mai viabilă şi pentru maghiari.

Pentru români însă este inacceptabil chiar şi acest lucru. Suntem aici, în România din 2017, unde situaţia minorităţilor a fost soluţionată în mod atât de exemplar.

Poate fi generat, doar în câteva ore, un antimaghiarism care evocă sumbra epocă medievală, şi care împinge UDMR-ul din poziţia câştigătoare în cea a pierzătorului absolut, transformă comunitatea noastră în duşmanul public numărul unu.

Este clar deja că, în viitorul apropiat, nu va exista nicio şansă pentru adoptarea proiectelor aflate acum pe ordinea de zi, politica paşilor mici a ajuns în impas.

Si unde sunt încă obiectivele cu adevărat importante, indispensabile în privinţa dăinuirii noastre? Ar fi timpul să se reflecteze puţin asupra problemei: merită urmărită calea respectivă sau ar trebui experimentată în sfârşit aplicarea unei politici mai radicale, bazată pe proteste, nesupunere civică. Oricum nu prea vom mai avea ce să pierdem.

Sursa: Haromszek nr. 8127 din 21.06.2017, autor Farkas Reka

 

Cazul drapelului / Tanasă a avut câştig de cauză şi la Gheorgheni

Conform sentinţei definitive pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, drapelul secuiesc şi simbolul propriu al oraşului trebuie îndepărtate de pe faţada primăriei din Gheorgheni – a comunicat ieri, cotidianul Kronika. Procesul a fost intentat de Dan Tanasă, bloggerul devenit faimos pentru denunţurile sale antimaghiare, respectiv de Asociaţia Civică pentru Demnitate în Europa, formaţiunea condusă de acesta. Nagy Zoltan, primarul din Gheorgheni, a calificat drept regretabil faptul că se derulează o adevărată vânătoare împotriva simbolurilor secuieşti.

Prin faptul că drapelul secuiesc este înlăturat de pe frontispiciul sediului primăriei, nu se schimbă în esenţă nimic. Tinutul Secuiesc continuă să existe, iar Gheorgheni va rămâne un oraş locuit în procent de 85% de secui, maghiari – a formulat edilul. Acesta consideră că singura consecinţă a înlăturării drapelelor ar putea fi generarea de tensiuni între comunitatea maghiară şi cea românească, ceea ce – în opinia edilului – nu a fost până acum o caracteristică a oraşului din judeţul Harghita, oamenii au convieţuit paşnic. Nagy Zoltan a precizat: drapele vor rămâne deocamdată la locul lor, nu le-a fost încă înmânată nici măcar motivarea oficială a sentinţei.

Sursa: Haromszek nr. 8130 din 24.06.2017, autor Nagy D. Istvan

Xenofobie şi isterie

In ultimele zile, atmosfera antimaghiară şi discursurile xenofobe au căpătat în România dimensiuni îngrijorătoare. In toiul unei crize politice naţionale, elita politică română apelează din nou, cu aportul semnificativ al presei, la cartea maghiară şi întoarce opinia publică împotriva comunităţii maghiare din România.

In loc să se concentreze pe criza din interiorul celui mai mare partid parlamentar, PSD, şi pe potenţialele consecinţe ale acesteia, presa a distras foarte rapid atenţia opiniei publice de la acest lucru prin răspândirea unor minciuni şi atacarea comunităţii maghiare prin îndemnări xenofobe. In mesajul său de pe Facebook, presărat cu minciuni şi exagerări, Băsescu afirma că ziua de 15 martie este jignitoare pentru români.

Sursa: Szekely hirmondo nr. 118 din 26.06.2017, autor Serviciul de Asistenţă Juridică Miko Imre

Pericolul regionalizării nu a fost înlăturat

Pericolul reformei administrative antimaghiare nu a fost înlăturat – este titlul comunicatului emis de biroul de presă al Consiliului Naţional Secuiesc (CNS), care prezintă sentinţa judecătorească definitivă în procesul intentat de Izsak Balazs, liderul CNS, din cauza caracterului discriminatoriu al declaraţiilor făcute pe marginea planurilor de regionalizare.

Se aminteşte că procesul a fost intentat împotriva Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD), preşedintelui de atunci, Traian Băsescu, premierului de pe vremea respectivă, Victor Ponta, respectiv împotriva lui Crin Antonescu şi a lui Liviu Dragnea, învinuindu-i de afirmaţii, referitoare la reorganizarea administrativă a României, care îi discriminează în mod negativ pe maghiari. Mai exact, respectivii conducători ai ţării au promis că după reforma administrativă, nu va exista în România o regiune populată de majoritari maghiari.

Având în vedere că, pe teritoriul României există mai multe regiuni cu tradiţii istorice şi culturale, în care maghiarii formează majoritatea, afirmaţia respectivă a reprezentanţilor de rang înalt ai puterii de stat a prevestit discriminarea negativă a comunităţii maghiare – se precizează în comunicat.

Tocmai pentru acest motiv, preşedintele CNS (n.r. – Reclamantul) a sesizat CNCD, care însă a încercat să ascundă în spatele libertăţii cuvântului manifestarea discriminatorie a autorităţilor puterii de stat. Reclamantul a contestat la Curtea de Apel Bucureşti hotărârea adoptată de CNCD în data de 2 octombrie 2013. Cu ocazia dezbaterii din 2 octombrie 2014, instanţa a respins acţiunea intentată, iar în luna mai a.c. – Prin sentinţă definitivă – şi recursul.

Atât consiliul pentru combaterea discriminării, cât şi instanţa au trecut cu vederea de faptul că drepturile fundamentale ale omului, cum este şi libertatea cuvântului, li se cuvin persoanelor şi nu autorităţilor puterii de stat.

Instanţa a respins şi solicitarea reclamantului ca acest caz să fie transferat spre deliberare către Curtea Europeană de Justiţie. Dreptul comunitar oferă posibilitate pentru acest lucru, dacă instanţa dintr-o ţară-membră dezbate un caz care necesită o interpretare juridică europeană.

CNS a atras atenţia CNCD şi a Curţii de Apel Bucureşti asupra faptului că reprezentanţii în funcţii de conducere ai puterii de stat din România au promis nu numai discriminarea negativă a comunităţii maghiare, influenţând instituţiile reorganizării administrative, ci prin această atitudine au lezat grav şi angajamentele asumate de România la nivel internaţional.

Răspunsurile transmise de reclamaţi, respectiv sentinţa definitivă – a cărei motivare nu fusese înmânată deocamdată – semnalează clar că România nu a renunţat la o formă a reorganizării administrative care urmăreşte o politică de asimilare şi care este una în mod deschis antimaghiară – este concluzia. În comunicatul emis de biroul de presă al CNS se evidenţiază: hotărârea judecătorească este un avertisment pentru fiecare dintre noi că, folosindu-ne de toate mijloacele care ne stau la dispoziţie, trebuie să ne pregătim de o astfel de situaţie.

Sursa: Haromszek nr. 8131 din 26.06.2017

A avut loc o înfăţişare extraordinară

Marţi (27.06) a avut loc o înfăţişare extraordinară în procesul PPMT vs primăria Sfântu Gheorghe, care are ca miză comasarea Grupului Scolar Kos Karoly cu Liceul Puskas Tivadar. Instanţa din Sfântu Gheorghe se va pronunţa vineri (30.06) în cazul suspendării hotărârii de consiliu în cauză. Partidul Popular Maghiar din Transilvania (PPMT) a atacat, în 30 martie, în contencios administrativ, hotărârile consiliului local privind desfiinţarea Grupului Scolar Kos Karoly şi comasarea acestuia cu Liceul Puskas Tivadar.

Pentru ca procesul să nu devină ireversibil, formaţiunea insistă ca instanţa să pronunţe încă în cursul acestui an şcolar suspendarea hotărârii în cauză a consiliului din Sfântu Gheorghe. Prima înfăţişare în caz a avut loc vinerea trecută (16 iunie), ocazie cu care s-a stabilit disjungerea cauzei suspendării de cea a legitimităţii hotărârii de consiliu, fiind stabilită astfel o înfăţişare extraordinară pentru ziua de 27 iunie.

Marţi au apărut la tribunalul din Sfântu Gheorghe peste 100 de persoane, printre care conducători, profesori ai Grupului Scolar Kos Karoly, elevi şi părinţi ai acestora. Preşedintele scăunal Kolcza Istvan, prezent în calitate de reprezentant din partea PPMT, a declarat: – Judecătorul l-a audiat, în calitate de martor, pe preşedintele comitetului de părinţi al şcolii Kos Karoly, care a arătat de ce consideră imperios necesar ca şcoala să funcţioneze în continuare ca instituţie independentă.

Kolcza Istvan a adăugat că instanţa urmează să se pronunţe vineri (30 iunie), când va stabili dacă va suspenda sau nu hotărârea. Judecarea pe fond a cazului va avea loc în 5 septembrie. Balint Jozsef a afirmat că sentinţa care va fi pronunţată vineri este extrem de importantă pentru deznodământul cazului.

– Dacă hotărârea de consiliu va fi suspendată, va fi restabilită situaţia de dinainte de 18 ianuarie, adică Grupul Scolar Kos Karoly va funcţiona ca instituţie independentă.

Dacă însă hotărârea de consiliu nu va fi suspendată, noul an şcolar va debuta comasat, iar acest lucru va fi foarte greu de remediat, chiar dacă ulterior am câştiga procesul – a declarat preşedintele filialei judeţene a PPMT. Balint a mai declarat că deşi legea nu prevede această obligativitate, au strâns şi semnături de susţinere. S-au strâns 1.500 de semnături, care însă nu au fost anexate la dosar.

Sursa: Szekely hirmondo nr. 121 din 29.06.2017, autor Erdely Andras

Românii care trăiesc în minoritate solicită ajutor

In ultimii 25 de ani, conducătorii comunităţilor româneşti din judeţele Covasna şi Harghita au urmat o anumită strategie pentru păstrarea istoriei, culturii, identităţii naţionale şi religiei ortodoxe, însă ar fi nevoie de mai mult sprijin din partea statului român – a declarat Ioan Lăcătuşu, directorul Centrului European de Studii Covasna-Harghita, cu ocazia aniversării a 25 de ani de la înfiinţarea Ligii Cultural-Creştine Andrei Saguna.

După 25 de ani, ne confruntăm cu scăderea populaţiei de naţionalitate română, lipsa profesorilor români, probleme în învăţământ, însă cea mai mare problemă este lipsa egalităţii de şanse în ceea ce priveşte finanţarea proiectelor culturale.

Suntem discriminaţi şi este o diferenţă uriaşă între ceea ce face statul ungar pentru aceste judeţe şi ceea ce face, sau mai bine zis nu face statul român pentru aceste zone – a declarat Ioan Lăcătuşu, adăugând: Nu pot fi discriminţi la nesfârşit aproximativ 100.000 de români care trăiesc în mijlocul României, deoarece acest lucru ar putea avea urmări pe termen lung.

Sursa: Haromszek nr. 8142 din 08.07.2017

Pedagogii sunt aşteptaţi pe Pământul Ceangăiesc

Pe măsură ce învăţământul maghiar s-a extins în satele ceangăieşti din Moldova, tot mai mulţi tineri din Ţinutul Secuiesc şi din zonă au lucrat la acest program, în prezent ei reprezentând două treimi din cei 45 de profesori.

Pentru învăţământul after school încă mai există persoane interesate din Ungaria – a informat Marton Attila, coordonatorul programului de studiu al ceangăilor maghiari din Moldova. Pentru următorul an de învăţământ, Uniunea Pedagogilor Maghiari din România (UPMR) scoate la concurs opt locuri rămase libere. Anul acesta vor absolvi primii bursieri ai liceului pedagogic care au contract pe şase ani cu Uniunea Pedagogilor Maghiari din România (UPMR). Timp de trei ani, tineri din Moldova au primit sprijin pentru a obţine o diplomă în cadrul secţiei din Odorheiu Secuiesc a Universităţii de Ştiinţe „Babeş-Bolyai” din Cluj Napoca.

Aceştia vor trebui, pentru alţi trei ani, să predea în învăţământul cu predare în limba maghiară. In prezent, programul de învăţământ în limba maghiară funcţionează în 29 de sate ceangăieşti din Moldova, prin Uniunea Pedagogilor Maghiari din România (UPMR), cu sprijin oferit de statul ungar. La acest program participă aproximativ 2.000 de elevi.

Sursa: Haromszek nr. 8142 din 08.07.2017, autor Fekete Reka

Șef de stat în Ţinutul Secuiesc

 

Preşedintele Klaus Johannis va efectua, în data de 18 iulie, o vizită în judeţele Harghita şi Covasna – a anunţat purtătorul de cuvânt al preşedinţiei. Întrebarea este din ce considerente efectuează această vizită. Ar dori să se informeze la faţa locului cu privire la problemele locuitorilor de aici, sau vrea să îmbunătăţească imaginea externă a ţării?

Nu este indiferent nici cu cine va sta de vorbă aici. Prefecţii nu-i vor prezenta situaţia reală, după cum nu o vor face nici instigatorii la ură, autointitulaţi reprezentanţi ai românilor din Ţinutul Secuiesc. Si, să recunoaştem, nici despre aleşii noştri nu se poate spune că toţi reprezintă cu adevărat interesele comunităţii care i-a mandatat.

Este inutil să avem speranţe exagerate în legătură cu această vizită, deoarece nici Johannis nu dă dovadă de mai multă înţelegere sau sensibilitate faţă de noi decât predecesorii lui. Vizita preşedintelui în Ţinutul Secuiesc are, în schimb, un aport pentru noi, dacă vom şti să profităm de această oportunitate. Prezenţa lui ne asigură ocazia de a ne exprima opinia, ideile şi propunerile vizând viitorul nostru.

Trebuie să formulăm clar şi ferm, pentru ca nu numai el, ci şi slugile secrete, demnitarii şi consilierii care se învârt în jurul lui să înţeleagă că noi ţinem neclintiţi şi cu orice preţ la pământul nostru natal şi la identitatea noastră de maghiari-secui.

Sursa: Szekely hirmondo nr. 131 din 13.07.2017, autor Bedo Zoltan

Desemnarea noilor conduceri ale scaunelor secuieşti

Consiliul Secuiesc din Sfântu Gheorghe şi Consiliul Secuiesc din scaunul Sepsi şi-au reales conducătorii aflaţi în funcţie şi până acum.

Şedinţele pentru reînnoirea conducerii au avut loc miercuri după-amiază. In fruntea Consiliului Secuiesc din Sfântu Gheorghe îşi vor continua munca Csinta Samu, în calitate de preşedinte, şi Petho Istvan, în funcţia de vicepreşedinte.

Din cei 18 delegaţi unul s-a retras pe motive medicale, în locul acestuia fiind ales Palffy Bela. Preşedinte al Consiliului Secuiesc din scaunul Sepsi va fi, şi în anii următori, tot Gazda Zoltan, munca acestuia fiind sprijinită de un nou vicepreşedinte în persoana lui Babos Zoltan.

Membrii din scaunul Sepsi ai Comisiei Permanente vor fi şi pe viitor Csinta Samu, Ferencz Csaba şi Tulit Attila. La unul din punctele ale raportului prezentat de Gazda Zoltan s-a generat o dispută mai mică. Mai mulţi i-au cerut socoteală deputatului Kulcsar-Terza Jozsef, delegat CNS din scaunul Sepsi, despre înaintarea în parlament a statutului de autonomie.

In final, acesta a primit o nouă amânare până în toamnă pentru a-şi înfăptui promisiunea. A reieşit şi faptul că CNS se confruntă cu probleme financiare serioase, motiv pentru care s-a propus înfiinţarea unei reţele interioare, care să ajute la crearea bazei materiale necesare.

Conform ideii lansate, această reţea ar putea ajunge la un număr mare de membri ai comunităţilor secuieşti, care să vrea să contribuie cu sume nesemnificative – oferind în mod sistematic donaţii chiar şi în valoare de doar 1 leu – la funcţionarea CNS, la organizarea manifestărilor formaţiunii.

Această posibilitate este asigurată şi de Fondul Autonomia din Ţinutul Secuiesc, un sistem transparent, care îi promovează pe susţinători şi care dă publicităţii în permanenţă modul în care sunt cheltuiţi banii – s-a precizat.

Sursa: Haromszek nr. 8147 din 14.07.2017, autor Fekete Reka

Iohannis în Ţinutul Secuiesc / Șeful statului, salutat în propria limbă maternă

Reprezentanţii MINTA – organizaţia de tineret a Partidului Popular Maghiar din Transilvania (PPMT) – au lansat un apel în care le solicită secuilor să arboreze drapelul secuiesc pe zidul caselor cu prilejul vizitei preşedintelui Klaus Iohannis, preconizate a avea loc marţi, Potrivit reprezentanţilor organizaţiei, printr-un astfel de gest, pe de o parte, i-ar putea transmite şefului statului spiritul ospitalier al secuilor, iar pe de altă parte, ar putea arăta că Ţinutul Secuiesc există cu adevărat, şi secuii vor să-şi clădească, în calitate de comunitate autonomă, un viitor pe propriul pământ natal.

Drapelul secuiesc nu este doar simbolul nostru naţional, ci întruchipează ideea de autonomie, faptul că vrem să rămânem aici, acasă, şi aici vrem să ne creăm mediul în care să ne afirmăm şi edificăm – a afirmat Toke Ervin, preşedintele MINTA. Acesta a adăugat: mulţi politicieni români consideră că scopul sloganului autonomiei îl reprezintă obţinerea de voturi în Ţinutul Secuiesc de către liderii maghiari, fără să existe însă o reală pretenţie socială în acest sens.

Prin arborarea drapelelor am putea semnala că şi locuitorii acestei regiuni aspiră la autonomie – a precizat politicianul care activează şi în calitate de consilier local în Miercurea Ciuc.

Toke Ervin a menţionat: în apel a scris în limba germană Bine aţi venit în Ţinutul Secuiesc!, ca să-i amintească lui Iohannis de identitatea sa germană, minoritară. In mai multe cazuri, Iohannis a dorit să demonstreze, prin manifestări antimaghiare, cât de puternică este identitatea sa de român – a mai adăugat preşedintele MINTA.

 

Sursa: Haromszek nr. 8148 din 15.07.2017

Forţa de menţinere a conţinutului ideatic al taberei Tusvanyos / Interviu cu Nemeth Zsolt, unul din fondatorii Tusvanyos

Nemeth Zsolt, unul din fondatorii Tusvanyos aşteaptă, în fiecare an, cu emoţii pozitive, apropierea universităţii libere şi taberei studenţeşti. Am discutat cu politicianul despre riscuri şi pretenţii, respectiv despre tentativa UDMR de a reveni în lumea dialogului maghiaro-ungar.

– După 27 de ani, ce sentiment vă cuprinde în această perioadă a anului?

– Un fel de emoţie: dacă manifestarea va reuşi sau nu să se ridice la nivelul pretenţiilor ce se manifestă în Bazinul Carpatic faţă de această tabără.

– Organizatorii diverselor manifestări aşteaptă de obicei ziua de după ultima zi, când au trecut deja peste greutăţi. D-voastră când vă liniştiţi?

– Din acest punct de vedere, nu mă deosebesc nici eu de majoritatea organizatorilor. Îmi place în special dimineaţa de duminică, atunci când putem spune că am trecut peste această săptămână fără incidente mai deosebite. In cazul Tusvanyos, cel mai important este să evităm riscurile caracteristice manifestărilor în masă.

– Poate reprezenta un factor de risc şi asigurarea calităţii şi profunzimii temelor abordate în cadrul discuţiilor.

– În evitarea riscurilor de acest gen ne ajută mult faptul că trăim într-o lume nesigură. Am putut constata, în special în ultimii câţiva ani, că împrejurările create în urma schimbării de regim trec prin schimbări decisive, şi nu greşim dacă spunem că începe să se formeze o nouă situaţie în politica mondială, europeană, regională, dar şi în politica naţională.

Aşa simt că am reuşit şi anul acesta să ne alegem un slogan potrivit – Tusvanyos, punctul sigur -, având în vedere că avem mare nevoie să obţinem noi certitudini în lumea asta schimbătoare. Acest slogan sugerează siguranţa în sine că politica maghiară, noi, cei care ne adunăm la Tusvanyos, suntem capabili de evaluarea obiectivă a situaţiei, de identificarea unor soluţii reale.

– Ce viziuni, planuri urmăresc temele preconizate pentru ediţia din acest an a taberei?

– Poate cel mai important lucru este ca noi, maghiarii, cetăţenii din Europa Centrală, să stăm pe propriile picioare. La evaluarea noţiunii suveranităţii, este vorba nu de un principiu de filosofie juridică sau de sistemul ideatic politico-filosofic al reformei Uniunii Europene, ci despre faptul că trebuie să găsim răspunsurile care ni se adresează nouă şi care prezintă cea mai mare importanţă în privinţa noastră.

Este important şi pentru maghiarimea din Transilvania că se poate baza pe o ţară, pe o comunitate naţională care îşi urmează propria cale.

Dacă vom reuşi să ajungem la un numitor comun în această privinţă, vom deveni cu toţii beneficiarii acestei situaţii. Dacă una din caracteristicile noastre va fi şi pe viitor decizia independentă, suverană, bazată nu pe adaptarea necondiţionată, ci pe evaluarea reală a situaţiei, avem şansa să rămânem pe propriile picioare.

– Care este pentru d-voastră principalul eveniment al constituirii taberei?

– Merită să ne întoarcem până la rădăcini, adică până în noaptea cea lungă, în care s-a lansat ideea universităţii libere. Pe 29 decembrie 1989, într-un apartament din Târgu Secuiesc, am plănuit viitorul. Preconizăm să organizăm în ziua de deschidere a ediţiei din acest an a taberei, luni, o întâlnire a veteranilor, la care vom fi prezenţi cu toţii, noi, semnatarii: Torok Sandor, devenit ulterior primar al oraşului Târgu Secuiesc, David Campanale, jurnalist BBC, Szabo Miklos, medic pediatru şi eu însumi.

Este o mare satisfacţie pentru mine că rezultatul atmosferei, acţiunii din noaptea respectivă este acela că suntem şi acum împreună, lucru care nu înseamnă că nu s-ar fi schimbat multe în noi şi în jurul nostru. Este cert însă că avansăm spre scopul propus, care poate fi formulat ca programul unificării naţiunii. Un scop, de care ne apropiem din ce în ce mai mult.

– După absentarea instituţională, constatată în ultimii ani, UDMR pare să revină în programul taberei.

– Trebuie să menţionez că intenţia organizatorilor taberei o reprezenta mereu susţinerea dialogului în cadrul maghiarimii din Transilvania. Nu am aplicat niciodată o politică de partid, politica naţională nu poate fi subordonată acesteia. Doar cine nu vrea nu observă că raporturile de forţă în cadrul UDMR trec printr-o schimbare.

Se pare că, în cadrul UDMR, cei care au făcut politică sub semnul conţinutului ideatic al taberei Tusvanyos – vreau să atrag atenţia în special asupra tinerei generaţii de politicieni din Ţinutul Secuiesc -, şi-a întărit forţele în cadrul organizaţiei. Influenţa lor a crescut, şi acestui lucru i se datorează faptul că UDMR pare să-şi dorească să revină la Tusvanyos.

Din considerentul marii politici, nu-i deloc neglijabil faptul că, în ultimul timp, s-au găsit răspunsuri la principalele dileme de politică naţională existente între ţara-mamă şi maghiarimea din Transilvania.

S-a consolidat gândirea conform căreia trebui e să înţelegem şi punctul de vedere al celuilalt. Totodată, mă bucur că pare să se sfârşească perioada în care relaţiile ungaro-române au fost caracterizate de dialogul surzilor, sunt convins că am reuşit să ieşim din impas.

Pot să constat, în pofida ieşirilor antimaghiare din trecutul apropiat, acele posibilităţi din actuala politică românească, care ne ajută să revenim pe calea dialogului raţional.

– Cutreierarea Transilvaniei le-a stârnit multora interesul faţă de teritoriile rupte. Aţi intenţionat o educare conştientă a poporului?

– Nu a existat o astfel de intenţie. Pe 22 decembrie 1989, am fost printre primii care l-am întâlnit la Mineu pe Tokes Laszlo, vechi prieten de familie, tatăl lui era bun prieten cu tatăl meu, tot preot reformat. După acest moment a început redescoperirea Transilvaniei de către cei din ţara-mamă, procesul integrării naţionale.

Dacă există un lucru care l-a caracterizat pe Fidesz în ultimii 28 de ani, acela a fost admiraţia cu care s-a uitat la forţa solidarităţii naţionale maghiare, la importanţa unificării naţiunii. Sunt recunoscător că am putut participa şi eu la aceasta.

– Interesul d-voastră faţă de maghiari, ceangăi, se manifestă în ultimul timp şi sub forma expoziţiilor artistice. Este o nouă dimensiune a unificării naţiunii?

– Fenomenul solidarităţii naţionale este deosebit de complex. Eu, personal, sunt, pe de o parte, politician, iar pe de altă parte, şi intelectual care reacţionează în mod sensibil inclusiv la compoziţia culturală a identităţii naţionale. In aprecierea mea, este foarte promiţător că s-au înfiinţat instituţiile fundamentale naţionale care slujesc imposibilitatea de a ignora ştiinţa, cultura, educaţia.

Interesul pe care-l manifest faţă de arte este unul important, iar familia mea dispune de o colecţie de artă plastică însemnată, prin a cărei prezentare am dorit să demonstrez cât de puternice sunt firele solidarităţii noastre.

Sursa: Haromszek nr. 8148 din 15.07.2017, autor Csinta Samu

 

Revista presei de limbă maghiară din județele Covasna și Harghita în traducerea Centrului European de Studii Covasna – Harghita.

 

Nr. 12 / 15-30.06.2017

Nr. 13 / 01-15.07.2017

 

 

Sf. Gheorghe  5.08.2017

Biroul de presă al Centrului European de Studii Covasna – Harghita

10 august 1919 – Marea adunare populară a bănățenilor pentru consfinţirea unirii Banatului cu România

 

 

 

 

 

Foto:  Intrarea trupelor române in Piata Unirii din Timisoara

 

 

 

Unirea Banatului cu România a fost proclamată pe 1 decembrie 1918 la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, dar preluarea de facto și de jure a administrație sale de către autoritățile românești s-a desfășurat cu întârziere și cu mare greutate, datorită prezenței în regiune a trupelor sârbe.

La 10 august 1919 s-a desfăşurat la Timişoara o mare adunare populară a bănăţenilor, veniţi din toate colţurile provinciei să consfinţească unirea Banatului cu România.

Adunarea a adoptat o rezoluţie prin care declara:

1. Declarăm unirea pe vecie a întregului Bănat cu Statul român sub sceptrul dinastiei române.

2. Jurăm credinţă şi supunere M.S. Regelui Ferdinand I, domnitorul tuturor românilor.

3. Aducem omagiile noastre glorioasei armate române pentru măreaţa operă şi jertfă depusă pe altarul dezrobirii noastre de sub jugul de o mie de ani, pentru învingerea bolşevismului maghiar şi pentru intrarea triumfală în capitala Ungariei.

4. Luăm cu mulţumirea la cunoştinţă hotărârile Suveranului nostru şi a sfetnicilor săi de a impune tuturor respectarea drepturilor istorice, teritoriale şi suverane ale statului şi neamului românesc.

5. Pretindem respectarea tratatului din 4 august 1916, încheiat de către Regatul român cu marile puteri aliate, pretindem întreaga provincie „Banatul” cu hotarele sale naturale Dunărea, Tisa şi Mureşul, din punct de vedere istoric, etnografic şi economic, protestăm prin urmare contra oricărei încercări de schimbare arbitrară a hotarelor României Mari.

6. Protestăm contra oricărei încercări de a ştirbi, sub orice pretext, suveranitatea neamului şi statului românesc, contra oricărui amestec în chestiunile interne ale statului român. […]

Evenimentul s-a constituit într-o veritabilă sărbătoare populară, la care au participat peste 40.000 de români veniţi de pe tot cuprinsul plaiurilor bănățene, cu trenul, cu căruțele sau călare, pentru a fi prezenţi la acest moment istoric.

În ovațiile  mulțimii entuziaste, dorobanții Armatei Române și-au făcut apariția pe fosta Cale a Recașului (Calea Dorobanților de astăzi), avându-l în frunte pe colonelul Virgil Economu.

 

 

 

 

 

 

În piaţa care de atunci se va numi „Piaţa Unirii” din centrul oraşului, armata română a fost primită de oficialităţile locale şi de reprezentanţi ai minorităţilor.

Pentru a pecetlui actul unirii Banatului cu România, au sosit la Timişoara dinspre Arad prim-ministrul României, Brătianu şi ministrul Consiliului Dirigent al Transilvaniei, deţinător al portofoliului apărării, Ştefan Cicio-Pop.

Casele Timișoarei erau împodobite cu flamuri tricolore, iar inimile pline de bucurie. Cuvântul de de bună venire l-a rostit prefectul Aurel Cosma, iar în fața bisericii ortodoxe din Fabric a fost oficiat un serviciu divin.

De aici coloana militară română s-a întreptat spre Piața Domului (devenită de atunci Piața Unirii) unde s-a desfășurat o festivitate la care au luat cuvântul personalitățile vremii. Sărbătoarea din Capitala Banatului a pus capăt unor evenimente dintre cele mai tensionate și volatile, într-un context internațional în mișcare, specific perioadei de după Primul Război Mondial.

În ziua următoare, reprezentanţii Regatului român au semnat  cu puterile aliate tratatul în urma căruia Banatul intra în graniţele României Mari.

 

 

 

 

 

 Promis României de marile puteri în graniţele sale naturale, până la Tisa şi până la Dunăre,  înaintea izbucnirii Războiului Mondial, Banatul a sfârşit prin a fi împărţit între ţara noastră şi Regatul sârbilor, croaţilor şi slovenilor, în proporţie de circa 2/3 României şi 1/3 Regatului sârb.

Astfel, între 1 decembrie 1918, când a fost proclamată unirea Banatului cu România, și până în anul 1924, când s-a făcut ultima rectificare a frontierei româno-sârbe, au încăput o serie de evenimente potrivnice, precum proclamarea Republicii Autonome Bănățene, în scopul împedicării unirii cu România, versiunea șvăbească asupra destinului Banatului, ocupația sârbă și cea franceză, partajarea Banatului și marea adunare populară românească din 10 august 1919 de la Timișoara, care a consfințit Unirea cea Mare.

 

 

 

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2010/01/16/ce-stiti-despre-republica-banat-din-1918/

 

 

 

Surse:

enciclopediaromaniei.ro care citeaza: Dudaş, Vasile, Aspecte privind situaţia Banatului în anii primei mari conflagraţii mondiale, în Analele Banatului, XV 2007, p.255

https://renasterea.ro/la-multi-ani-timisoara/