CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Cum s-a ajuns la acordul lui Stalin de susţinere a drepturilor României asupraTransilvaniei


 În data de 30 august 1940, în contextul ascensiunii Germaniei naziste şi al izolării României ca urmare a prăbuşirii sistemului său de alianţe (capitularea Franţei şi izolarea Marii Britanii), s-au semnat, la Viena, documentele „arbitrajului” germano-italian (Dictatul de la Viena), prin care partea de nord a Transilvaniei (43.492 kmp şi 2.667.000 de locuitori, din  care  românii reprezentau 50,2% iar  maghiarii 37,1%), era smulsă României şi predată Ungariei horthyste.

 

 

 

După răsturnarea guvernului Antonescu la 23 august 1944 şi întoarcerea armelor contra Germaniei naziste, armata română a participat imediat şi fără nici o condiţie, cu un efectiv de 16 divizii, un număr superior celui stabilit prin Convenţia de armistiţiu.

Spre deosebire de România, Ungaria a semnat  armistiţiul cu Aliaţii abia pe 20 ianuarie 1945, când cea mai mare parte a teritoriului ei fusese eliberat.

Participarea  română la efortul de război pe frontul de vest a contribuit la decizia sovietică de a sprijini anularea Acordului de la Viena şi restituirea Transilvaniei de Nord  României, care a fost comunicată de Stalin unei  delegaţii române încă de la începutul anului 1945.

Din această delegaţie a făcut parte şi fruntaşul comunist Gheorghe Apostol.

 Întâmpinarea Armatei Roşii (Colentina). Chivu Stoica, Gh. Apostol - sursa – „Fototeca online a comunismului românesc”, Cota: 22/1944

Foto: Întâmpinarea Armatei Roşii (Colentina). Chivu Stoica, Gh. Apostol   

„La sfârşitul lunii decembrie 1944 şi începutul lunii  ianuarie 1945, o delegaţie a Partidului Comunist Român a fost invitată la  Moscova. La Moscova ne-am dus cu o singurã problemã: problema Transilvaniei.

Din delegaţie au fãcut parte Dej, Ana Pauker şi eu. Ne-a primit Stalin foarte bine. Pentru prima datã l-am vãzut pe Stalin. Era cam de statura mea. Chiar mai mic decât mine. L-a îmbrãţişat pe Dej: “Am aflat despre tine….” 

Pe Ana Pauker o cunoştea. A îmbrãţişat-o. Mie mi-a strâns mâna doar. S-a aşezat la masã, avea un birou lung în sala de şedinţe a Biroului Politic al lor, a guvernului.

“Ce probleme vã preocupã?” 

Dej era pregãtit în legãturã cu Transilvania.  Dej  nu vorbea aşa bine ruseşte, a învãţat ruseşte în închisoare,  a spus despre ce este vorba. 

Şi-a început Dej sã-i dea drumul despre istoria Transilvaniei, cã este pãmânt românesc, cã este leagãnul poporului român, cum a fost rãpit Ardealul de Nord de cãtre Horthy, cu sprijinul lui Hitler şi al lui Mussolini.

Când a ajuns la jumãtatea expunerii,  l-a oprit Stalin: 

“Dej, eu nu cunosc aşa bine istoria poporului român şi istoria acestei provincii, Transilvania.

Probabil v-a supãrat foarte mult faptul cã nu o datã a fost la mine  Rakosi care a ridicat problema Transilvaniei. Ultima datã a fost acum zece zile. Şi i-am spus:

<<Rakosi, dacã mai vii încã o datã cu problema Transilvaniei, n-ai sã mai poţi veni niciodatã sã mã vezi! Voi, ungurii, n-aţi fãcut ceea ce au fãcut românii>> ”

Şi ne spune nouã: “Voi, prin actul de la 23 august, aţi redus perioada rãzboiului cu cel puţin şase luni de zile! Şi au fost salvaţi douã milioane de oameni”. 

Asta i-a spus-o lui Rakosi: “Voi ce-aţi fãcut?”  Când ne-am dus la Stalin, noi eram cu armata aproape de Budapesta. Cu sovieticii, bineînţeles. Dar porţiunea românilor era distinctã. Conducerea armatei era asiguratã. 

Stalin i-a spus lui Rakosi:

“Noi trebuie sã luptãm pas cu pas. Casã cu casã ca sã vã eliberãm. Voi ce-aţi fãcut?”

Şi spune: “Dej, Transilvania pe vecie e a României! O sã vinã tratatul de pace care se va discuta la sfârşitul războiului. Noi vom susţine teza românã privind Transilvania.”

Asta a fost discuţia importantã care s-a purtat pe problema Transilvaniei. 

Şi-am venit acasã. Am discutat în Biroul Politic – era un Birou Politic neales de nimeni, aşa, o conducere ad-hoc superioarã de partid.  

S-a hotãrît sã luãm mãsuri sã înlocuim administraţia sovieticã cu administraţia româneascã. Nu a fost aşa de uşor. Noi aveam în rândurile maghiarilor un numãr însemnat de membri de partid care au reuşit sã acapareze conducerea localitãţilor.

Pânã când s-a terminat rãzboiul.

[Arhiva de istorie orală – Radio România. Înregistrare realizată de profesor  Ioan Scurtu şi Virginia Cãlin, 1994]

http://www.rador.ro/2017/07/04/stalin- 

Anunțuri

10/07/2017 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: