CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Prințul Charles a vizitat biserica din Teiuş, jud. Alba, ctitorită la 1598 de strămoşul său român transilvănean Petru Raţ I. VIDEO


 

 

Imagine similară

 

 

 Sâmbătă, 3 iunie 2017, Prinţul Charles, moştenitorul tronului Marii Britanii, a făcut o scurtă vizită la Teiuş, o localitate aflată la doar 15 kilometri de Alba Iulia.

A fost o vizită privată, intermediată de Fundaţia „Ioan Raţiu”. Strămoşii lui Ioan Raţiu, care se numără printre ascendenţii Casei Regale a Marii Britanii, sunt înmormântaţi în Biserica greco-catolică de la Teiuş.  

Alteţa Sa a făcut un   popas la Biserica greco-catolică din oraş, monument istoric, ctitorie a strămoşilor familiei Raţiu şi a stră-străbunicilor M.S. Regina Elisabeta a II-a, construită la sfârșitul secolului al XVI-lea de Mihal şi Petru şi Zamfira Raț.

Intr-adevăr, Biserica Română Unită din Teiuș, cu hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, a fost ctitorită în a doua jumătate a secolului al XVI-lea (probabil între anii 1586-1598), de către ramura din Teiuș a familiei nobiliare Rațiu.

 

 

 

 

 

 

„Prima atestare este de la 1634. Ctitorii Mihail Petru şi Zamfira au început această biserică înainte de 1600, iar acest fapt este atestat de inscripţia de la intrarea în biserică şi de tabloul votiv situat în nava bisericii în dreapta îi înfăţişează pe cei doi susţinând biserica. (…) Este o biserică de valoare naţională!”, a spus preotul paroh Paul Turcu.

Petru şi Zamfira Raț se numără printre strămoșii contesei Claudia Rhedey, stră-stră-străbunica Prințului de Wales.

Printre cei care l-au întâmpinat au fost și membri ai familiei Rațiu și episcopul Curiei Arhiepiscopiei Majore a Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, Claudiu Pop, precum și oficialități locale și județene.

A fost oficiat și un parastas de pomenire pentru cei trei ctitori, Mihail Raț şi Petru şi Zamfira Raț.

 

 

 

Prințul Charles a fost interesat și de plăcile funerare ale celor doi, aflate în exteriorul bisericii, și care necesită restaurare.

Cine a fost Petru Raț ?

Petru Rácz I (n. ? – d. 28 octombrie 1599, Şelimbăr, jud. Sibiu) a fost un nobil de origine română, de religie ortodoxă, o personalitate aproape legendară a familiei Raţiu (în grafie maghiară Rácz) din Transilvania medievală, cu rădăcini vechi de la începutul sec. al XIV-lea.

A fost căsătorit cu domniţa Zamfira, fiica logofătului Ioan Norocea de Piteşti şi Szaszsebes (Sebeş, jud. Alba), cu care a avut 2 copii – Adam şi Eva

Petru Rácz a fost un curtean respectat, traducător, diplomat, reprezentant al împăratului Rudolf II în Rusia și la Sublima Poartă și reprezentantul principelui Transilvaniei Ștefan Báthory la a doua înscăunare a voievodului Moldovei, Alexandru Lăpușneanu.

Pentru meritele sale a fost răsplătit de către împărat și principii Transilvaniei cu mai multe titlturi nobiliare cu predicatul: Rácz I. (întâi); de Tӧvis (Teiuș), jud. Alba; de Nagylak (Noșlac), jud. Alba; de Galgó (Gâlgău), jud. Sălaj.

Mama sa, domnița Stana, a fost fiica domnitorului Mircea Ciobanul, stră-stră-nepot al lui Mircea cel Bătrân, și a doamnei Chiajna, fiica lui Petru Rareș și nepoată a lui Ștefan cel Mare.

Ajuns căpitan în oastea lui Mihai Viteazul, Petru Raț și-a pierdut viața în bătălia de la Șelimbăr, jud. Sibiu.

A fost înmormântat în biserica românească din Teiuș, ctitorită de el împreună cu soția sa.

Mormintele celor doi ctitori au existat în biserică, acum greco-catolică, până în anul 2001, când au fost desființate, iar lespezile de mormânt au fost scoase afară.

 

 

Imagine similară

 

Petru Rácz I și Zamfira Logofăt de Pitești Tablou votiv (sec. XVI), Biserica din  Teiuș, jud. Alba

 

Mărturii stau: tabloul votiv din sec. al XVII-lea și pisania originală dăltuită în piatră, în limba slavonă cu blazonul Rácz de Galgó și numele lui Mihail Rácz II., al treilea ctitor al bisericii.

Biserica românească de secol XVI din Teiuș este o ctitorie a nobililor români Petru Rácz I împreună  cu soția sa, domnița Zamfira și Mihail Rácz.

Șematismul Arhidiocezei Mitropolitane Greco-Catolice din Alba Iulia și Făgăraș, de la anul 1900 consemnează la pagina 131:

„La Teiuș, exista o biserică de piatră construită în anul 1500 cu hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului.”

Exista și o casă parohială din piatră construită în anul 1866 și o școală confesională, pentru băieți și fete.

În anul 1733 în Teiuș erau 8 familii de religie greco-catolică, adică 40 de suflete care aveau biserică și casă parohială.

 

 

 

Până în anul 1700, credincioșii români din Teiuș şi această  biserica au ţinut de Ortodoxie.

După anul 1700 au aderat la Biserica Romei, astfel că singura biserică românească din Teiuș, construită în secolul al XVI-lea, odată cu aderarea, a trecut în patrimoniul bisericii greco-catolice.

După anul 1948 lăcașul a aparținut Bisericii Ortodoxe Române.

După anul 1990, prin trecerea preotului paroh Vasile Chețean și a majorității credincioșilor înapoi la Biserica Greco-Catolică, ea a redevenit biserica parohială unită şi astfel, cea mai veche biserică românească din Teiuș a fost redevenit greco-catolică.

Pisania originală, dăltuită în piatră în limba slavonă veche, pe arhitrava ușii bisericii, din păcate nedatată, menționează:

„Eu Raț Mihail cu mila lui Dumnezeu sluger, am zidit în numele Domnului Dumnezeu, Domnul să ierte”.

Membrii familiei Rácz s-au împărţit în două mari ramuri: cea de Galgó (Gâlgău), maghiarizată, şi cea de Tӧvis (Teiuş), românească. Ambele au jucat un rol important în istoria Transilvaniei

Din ramura de Galgó (Gâlgău) a făcut parte Claudia Rhédey de Kiss Rhéde, stră-străbunica M.S. Regina Elisabeta a II a Marii Britanii.

În centrul pisaniei bisericii se află blazonul Rácz de Galgó, acordat lui Petru Rácz și familiei sale în 16 Iulie 1585 de către principele Ștefan Bathory, regele Poloniei, pentru îndeplinirea cu succes a misiunii sale diplomatice la Sublima Poartă.

Blazonul reprezintă deocamdată cea mai importantă sursă de informații referitoare la vechimea bisericii.

Existența blazonului indică în mod cert faptul că biserica a fost construită după anul 1585 (anul înnobilării lui Petru cu titlul Rácz de Galgó) și finalizată înainte de anul 1599, anul decesului lui Petru în batălia de la Șelimbăr și a înmormântării acestuia în interiorul bisericii.

Despre pisanie se mai menționează că o copie efectuată în decembrie 1870 după originalul din „lada bisericii din Teiuș”, i-a fost trimisă lui Ioan Micu Moldovan, iar acesta ar fi văzut originalul în 25 Iunie 1911.

În interiorul bisericii pe peretele vestic al navei, în dreapta intrării, se află pictat tabloul votiv care-l reprezintă pe Petru Rácz împreună cu soția sa domnița Zamfira, îmbrăcați în straie boierești românești de ceremonie, ținând pe palme macheta bisericii.

Domnița Zamfira a fost fiica mai mare a boierului muntean Ioan și a domniței Stana Norocea, Logofăt de Pitești și Szaszsebes (Sebeșul Săsesc), nepoată pe linie maternă a domnului muntean Mircea Ciobanul (stră-stră-nepotul lui Mircea cel Bătrân) și a doamnei Chiajna (fiica lui Petru Rareș și nepoata lui Ștefan cel Mare și Sfânt).

Tabloul votiv indică fără dubii faptul că Petru și Zamfira au fost ctitorii bisericii din Teiuș.

Pisania bisericii indică tot fără dubii, faptul că biserica a fost zidită și de către Mihail Raț (Rácz).

Deci și el a fost ctitor, chiar foarte important, deși documentele istorice cunoscute până acum nu oferă indicii clare privind gradul de rudenie dintre acesta și Petru Racz.

Faptul că atât Petru Rácz I (apoi fiul său Adam I și urmașii acestuia), cât și Mihail Rácz II. au folosit împreună după anul 1585 titlul și blazonul Rácz de Galgó, înseamnă că făceau parte din aceeași familie și probabil erau rude foarte apropiate, altfel Petru nu putea fi înmormântat în biserica ctitorită de către Mihail.

Despre Mihail Rácz se știe că în anul 1563 era unul dintre locotenenții regelui Ungariei și principe al Transilvaniei, Ioan Sigismund Zapolya și a participat la asediul cetății Suceava care s-a încheiat cu înlăturarea de pe tron a lui Despot Vodă, domnul Moldovei.

Mihail Rácz a fost unul dintre comandanții destoinici aflați în subordinea lui Cristofor Hagymasi, membru al consiliului princiar al lui Ioan Sigismund Zapolya, căpitanul suprem al oastei țării (1566).

Despre Mihail Rácz și alți câțiva comandanți se spunea că „nu sunt catolici, dar nici cu totul calvini și nici luterani îndărătnici,”

Deci Mihail Racz II nu putea fi decât român creștin ortodox, dovadă stând şi biserica ortodoxă din Teiuș, ctitorită de el pe vremea lui Mihai Viteazul.

Petru Rácz menționat în catalogul J. Siebmacher’s, cu titlul Rácz I., a fost înnobilat de către Împăratul Rudolf al II-lea la Viena în anul 1578.

În anul 1585 Petru Rácz este înnobilat și cu titlul Rácz de Galgó (Gâlgău, jud. Sălaj), moștenit apoi de către fiul său Adam și urmașii acestuia.

Despre localitatea Gâlgău, istoricul Ștefan Pascu precizează că numele localității este de origine română, așa cum reiese din documentele istorice din anul 1405, „villae olachales: … Gîlgău …”.

Mihail Rácz înscris în catalogul J. Siebmacher’s cu titlul Rácz II., a fost înnobilat de către Ștefan Báthory, regele Poloniei pe 16 Octombrie 1581, în tabăra de la Pskov (Rusia). Tot acolo regele îi acordă pe 16 Noiembrie 1581 lui Mihail Rácz și titlul „Rácz de Nemes-Prad”.

Din analiza cronologică a titlurilor nobiliare din catalogul J. Siebmacher’s se observă că după trei ani de la înnobilarea lui Petru Rácz, în anul 1581 a fost înnobilat și Mihail Rácz.

Deoarece Petru Rácz I. și Zamfira au avut doar un singur urmaș pe linie bărbătească, Adam, atunci se poate admite posibilitatea, că Mihail Rácz a fost rudă foarte apropiată a lui Petru Rácz, amândoi au fost contemporani, cunoscuți, respectați și răsplătiți în epocă pentru serviciile și meritele lor diplomatice și militare.

Petru Rácz I. a fost curtean (familiaris), la Curtea de la Viena a Împăratului Rudolf al II-lea, la Curtea lui Ștefan Báthory, principele Transilvaniei și rege al Poloniei și la Curtea lui Sigismund Báthory, principele Transilvaniei. Mihail Rácz II. a fost și el curtean la Curtea lui Ștefan Báthory și Sigismund Báthory.

Prezența mormintelor, marcate cu lespezi de piatră, ale lui Petru Rácz I. și domniței Zamfira, până în anul 2001 în interiorul bisericii din Teiuș, este dovada de netăgăduit a faptului că biserica este ctitoria lor.

Sunt unele păreri care susțin ipoteza că biserica a început să fie construită de către Mihail Rácz II, dar lucrări foarte importante sau datorat în principal lui Petru Rácz I și soției sale Zamfira, fapt care ar explica absența primului din tabloul votiv.

În ceea ce privește cronologia bisericii, ținând cont de caracteristicile stilistice ale elementelor arhitecturale pe care biserica încă le mai păstrează, ancadramentul ușii cu pisania, rozasa cu trafor de piatră, tabloul votiv și datele istorice despre ctitori, se presupune că biserica a fost construită spre sfârșitul secolului al XVI-lea, înainte de anul 1599, când Petru Rácz I, ajuns căpitan în armata lui Mihai Viteazul, a încetat din viață la Șelimbăr (Sibiu) pe 28 Octombrie 1599.

În arealul Teiușului mai dăinuie până în ziua de azi doar trei biserici românești medievale din piatră: Biserica veche a Mănăstirii Râmeț, din sec. al XIII-lea;

Biserica Episcopală din Geoagiu de Sus, ctitorită înainte de anul 1529 de Radu de la Afumați, Voievodul Țării Românești și Biserica Greco-Catolică din Teiuș, ctitorită înainte de anul 1599.

Al treilea Raț: Gheorghe Raț

În vara anului 1600, din Alba Iulia, Mi­hai Viteazul a pregătit „o solie solemnă” către regele şi dieta Poloniei, cu scopul de a explica pri­cinile pentru care alipise Moldova şi-l alun­gase pe Ieremia Movilă.

După alipirea Transilvaniei şi a Poloniei, Mihai îi trimite în grabă în Polonia, în această dificilă misiune, pe Stroe Buzescu în­soţit de Gheorghe Raţ.

Scopul Soliei era recunoaşterea Unirii Moldovei cu Transilvania şi Țara Românească şi ca să trateze cu polonezii alianţa de pace şi de bună vecinătate al noului regat.

Mihai Viteazul a încredinţat solia asta importantă lui Stroe Buzescu şi lui Gheorghe Raţ.

Cei doi trebuiau să străbată Mara­mureşul şi, prin Hust, să ajungă la Cracovia.

Dar Zamoyski a pornit războiul înainte ca solii să fi intrat în Cracovia şi astfel Mihai Viteazul nu a mai avut ce negocia şi s-a văzut nevoit să se confrunte cu oastea polonă pentru „toată Țara Moldovei”.

După nefericita moarte a lui Mihai Viteazul românul transilvănean Gheorghe Raț nu dispare din istorie, ci rămâne comandant de oști în armata viitorului domn al Țării Românești Radu Şerban (fost mare paharnic al lui Mihai Viteazul).

 

Arborele geneologic al nobilului român transilvănean Petru Raţ I

 

 

 

/ Peter RACZ
/ Peter RACZ de GALGO  (? – 1583+)
/ \ Sara LENGYEL
/ Adam RACZ de GALGO  (? – 1609+)
| \ / Ioan LOGOFAT of PITESTI  (? – 1600? Transylvania)
| \ Zamphira Logofat de SZAZSEBES  (? – 1602?)
| \ / poss.  Mongke Temur KHAN   + ====> [ 134]
| | / | or: (NN), a Boyar of BULGARIA
| | / Thocomerius (Voivode) of WALLACHIA
| | / Basarab `the Great’ of VALACHIA
| | | \ | OR: Not! Ioana Basarab of V.   + &&&> [ 255 ,WHA,RVTXQ,&]
| | / \ Ana, dau. of Barbat W.   + ====> [ 4]
| | / Alexander I (7th Voivode) of VALACHIA
| | | \ (NN; Anna?), 2nd wife
| | / | or: Margit DOBOKAI, q.v.
| | / Radu (I) `the Black’ (9th Voivode) of VALACHIA
| | | \ Klara de DOBOCA
| | / | or: Maria
| | / Mircea I `the Old’ (11th Voivode) of VALACHIA
| | / \ Kaliphie (Calinica)
| | / Vlad II (III) DRACUL (Governor) of TRANSYLVANIA
| | / \ Maria TOLMAY (TOMAY)
| | / Vlad (IV; V) `the Monk’ (Voivode) in VALACHIA
| | / \ Euphrasim (Caltuna) CATUNA  (? – 1496?)
| | / Radu IV `the Great’ (Voivode) of VALACHIA
| | / \ Rada SAMARANDA
| | / Mircea III (IV) `the Shepherd’ (Voivode) of VALACHIA
| | / \ Catalina bin SARATA
| \ Stanka BASARAB of WALLACHIA  (? – 1601+)
| \ / (NN), a descendant of the KANTAKOUZENE
| | / Peter III `the Poisoner’ (Voivode) of MOLDAVIA
/ \ Chiajna of MOLDAVIA
Peter (Petru) RACZ de GALGO
\
\ Ilona (Helena) THOROCZKAY (TOROCZKAY)

His 3-Great Grandchild:       Agnes (Baroness) INCZEDY de NAGY-VARAD

His 9-Great Grandchildren:       David Henry George LASCELLES (8th Earl of HAREWOOD)   ;   James Robert Bruce OGILVY   ;   Andrew Albert Christian Edward (Duke) of YORK   ;   Charles Philip Arthur George WINDSOR (Prince of WALES)

 

Surse: http://fabpedigree.com/s078/f378376.htm;

http://fluierul.ro/jsp/article/ incredibil-istoria-asa-cum-nu-v-o-povesteste-nimeni;

http://ziarulunirea.ro/fotovideo-printul-charles-a-ajuns-sambata-la-teius

 

 

 

Anunțuri

18/06/2017 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: