CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

BUNELE MANIERE PE HARTA LUMII. VIDEO


 Imagini pentru politeţe photos

 

 

POLITEŢEA PE HARTĂ

 

  De unde a plecat codul bunelor maniere si de ce trebuie pastrata o asa-zisa eticheta in societate?  De unde vin normele, mai este nevoie de ele si ce anume ne determina sa le respectam înca… cel putin pe unele dintre ele?

O dată cu începutul existenţei sale sociale, umanitatea a impus norme de comportament în toate domeniile esenţiale ale vieţii: hrana, vestimentaţia, relaţiile dintre sexe şi clase, corespondenţa, întâmpinarea oaspeţilor şi multe alte sfere de activitate socială.

Comportamentul în aceste ocazii a fost codificat în reguli precise, nerespectarea lor atrăgând după sine excluderea din categoria socială de apartenenţă.

 Prima carte propriu-zisa de bune maniere se crede ca a fost scrisa in preajma anului 2.400 i.Hr. de catre edilul Egiptului Ptah-hotep, primul ministru din perioada de domnie a lui Djedkare Isesi in cea de-a Cincea Dinastie.

Bazele codului bunelor maniere – cum il cunoastem astazi – se intrevad in Antichitate, atunci cand s-a inventat un spatiu civic al gestului (agora, forumul, teatrul), precum si arta utilizarii lui, arta oratoriei. Anticii puneau un accent deosebit pe miscarile corpului, deoarece ei considerau ca prin acestea individul isi exprima nobletea si perfectiunea spiritului.

Gesturile trebuia sa urmeze o linie mediana, sa nu fie nici domoale, dar nici foarte iuti – de fapt, aceasta si exprima faimosul proverb roman: „mediocritas optima est” sau una dintre legile pastrate la Templul lui Apollo din Dephi: „Nimic prea mult”.

Evul Mediu a venit cu o perceptie usor diferita – gesturile erau expresia unei realitati ascunse, descriau interiorul persoanei, ii caracterizau sufletul, viciile, slabiciunile si virtutile. In exteriorul corpului, printr-o atitudine disciplinata a gesturilor, omul se putea modela, putea deveni mai bun.

In zilele noastre, suma acestor gesturi, insumate in codul bunelor maniere, nu mai reprezinta un instrument de a izbavi sau a condamna un individ, ci se constituie intr-un mijloc de a comunica cu ceilalti, reprezinta o facilitate de a afisa simpatiile si antipatiile, de a lua contact cu ceilalti fara agresivitate, de a trece prin lume fara a deranja.

Faţă de Antichitate si Evul Mediu, când disciplina, ordinea si ierarhia erau impuse de respectul acordat formei, spiritului si raţiunii, in prezent accentul este mutat aproape exclusiv pe materie, pe corp si pe pasiune.

 

 

 

În Germania, de exemplu, s-a renunţat la sărutarea mâinii femeilor, dar s-a extins până la obsesie deprinderea de a fi punctual.

Tot aici, cu excepţia meselor oficiale şi a cazului când există personal de serviciu, invitaţii contribuie în comun la debarasarea mesei şi la spălarea veselei folosite, fără ca gazda să se simtă în vreun fel jignită.

În Cehia, unde curăţenia apartamentelor este de-a dreptul impresionantă, gazda are întotdeauna pregătită pentru musafiri o adevărată colecţie de papuci noi şi comozi, în care invitaţii să-şi odihnească picioarele.

În Canada, ca şi în alte părţi, există obiceiul de a oferi flori în număr par, aşa cum la români un buchet trebuie să aibă neapărat un număr de fire fără soţ, cu excepţia celor duse la înmormântări.

Fireşte că, prin repetiţie şi transmitere din generaţii în generaţii, normele care ţin de o anumită etichetă devinobiceiuri reprezentative ale unor grupe de oameni şi chiar ale unor naţiuni.

Oamenii au obiceiuri bune şi rele, iar cum obişnuinţa este a doua noastră natură, obiceiurile sunt foarte importante pentru convieţuire şi obţinerea unui echilibru în raporturile sociale.

 

Top 10 „de ce?”

 

 

Codul Bunelor maniere – de ce trebuie sa ne purtam frumos?

 

 

1) De ce bărbatul trebuie să meargă, alături de femeie, pe partea exterioară a drumului?

 

Originile acestui obicei de bună purtare, dar şi de precauţie, nu au o încadrare foarte precisă în istorie, dar fac referire la prevenirea expunerii doamnei la eventualele pericole ce ar putea veni dinspre exteriorul drumului.

Unii consideră că astfel, dacă un vehicul ar trece în viteză pe drum foarte aproape de trotuar, bărbatul şi nu femeia ar fi cel stropit de eventualele bălţi şi noroaie.

De asemenea, din acea poziţie, bărbatului i-ar fi mai uşor să-şi apere însoțitoarea, trimiţând-o mai lesne la adăpost şi, încă o dată, ferind-o de expunerea la primejdii.

 

2) De ce dau bărbaţii „noroc” cu mâna dreaptă atunci când se întâlnesc?

 

 

Trebuie menţionat că în trecut, gestul de a da mâna diferea un pic de forma sa de azi. Bărbații își prindeau reciproc brațul drept din zona antebrațului, pentru a pipăi atât palma, cât și mâneca, căutând o eventuală armă.

Sigur că aceasta putea fi ascunsă în mâna stângă, dar cum cei mai mulţi oameni sunt dreptaci, se considera că nimeni n-ar risca să folosească mâna stângă pentru a înjunghia pe cineva. Stângacii erau priviţi cu ochi răi, deoarece te puteau înjunghia în timp ce-ţi strângeau mâna.

Mai mult, în diverse societăți medievale, înainte de apariția hârtiei igienice, exista obiceiul ca oamenii să-și folosească mâna stângă pentru a se şterge la dos.

De aceea, aceasta era considerată murdară şi, în consecinţă, niciodată folosită pentru salut.

 

 

 

3) De ce ridică bărbaţii pălăria atunci când salută?

Descoperirea capului denotă în sine un gest de smerenie şi respect, înfăţişându-l pe omul dinainte aşa cum este el, la statura reală.

Totuşi, manifestarea pare să aibă rădăcini foarte clare în trecutul nu foarte îndepărtat al civilizaţiei umane, reiterând obiceiul de ridicare a coifului prin care cavalerii, la sfârşitul unui turnir îşi descopereau chipul spre a fi recunoscuţi şi adulaţi de public.

 

 

 

 

4) De ce bărbatul intră primul în restaurant?

E unul dintre puţinele locuri unde lipsa de politeţe este o virtute. Explicaţia este simplă. De regulă, când se deschide uşa restaurantului, oamenii din local îşi îndreaptă privirile spre intrare.

Bărbatul intră primul, tocmai pentru a feri femeia care-l însoţeşte de privirile indiscrete. La masă, gentlemanul îi va oferi damei scaunul cu spatele la sală.

Astfel, va putea mânca liniştită, nederanjată de privirile curioşilor.

 

 

 

5) De ce spunem „Noroc!” sau „Sănătate!” atunci când cineva strănută?

 

Prezenţa acestui gest este discutabilă în topul de faţă, deoarece, conform normelor de bună purtare, dacă cineva strănută în imediata noastră apropiere, comportamentul corect este ignorarea momentului şi evitarea oricărei remarci, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

Totuşi, în accepţiunea generală, este considerat un gest de bună credinţă să faci această „urare” persoanei ce dă semene de guturai. Originile? Oarecum multiple.

În anul 77 e.n., oamenii credeau că strănutul duce la pierderea sufletului sau încetarea bătăilor inimii, aşa că expresia „Fii binecuvântat!” („Noroc!” sau „Sănătate!” la români) era folosită ca o formulă menită să prevină aceste nenorociri.

În plus, în vremurile de demult medicina era rudimentară şi făcută după ureche şi oamenii mureau adesea din simple gripe sau răceli. Aşadar, o astfel de urare avea o însemnătate mult mai mare decât astăzi, fiind înzestrată, în conştiinţa oamenilor, cu puteri oarecum vindecătoare.

 

 

Imagini pentru bărbat oferind flori photos

 

6) De ce bărbaţii le oferă flori femeilor?

 

Explicaţia este mai degrabă respingătoare, dar se pare că acest obicei este originar în Evul Mediu. Atunci, igiena corporală era neglijată, pentru că baia era considerată ceva murdar(creştinii disociindu-se de bunele obiceiuri ale romanilor), fiind un eveniment care se întâmpla cam o dată pe an, iar florile aveau menirea de a îndepărta izurile neplăcute ale doamnelor.

Avem de a face aici mai mult cu o formă de politeţe interesată, bărbaţii făcându-şi mai degrabă lor înşişi un serviciu, prin oferirea de flori parfumate femeilor cu mirosuri „tari”.

 

7) De ce nu trebuie să ne descălţăm când mergem în vizită şi de ce nu trebuie să le cerem oaspeţilor noştri aceasta?

 

 Papucii de casa iepuras

 

Ca şi în cazul oferirii de flori, şi evitarea descălţării provine tot din Evul Mediu şi este un obicei care ţine tot de cauza îndepărtării eventualelor mirosuri neplăcute care ar putea emana din picioarele goale.

În plus, invitatul poate avea parte de un accident nefericit, cum ar fi o şosetă ruptă şi degete la vedere, o situaţie jenantă pentru toţi cei prezenţi.

 

8) De ce bărbatul trebuie să intre primul în taxi?

 

Codul Bunelor maniere – de ce trebuie sa ne purtam frumos?

 

Poate părea o pornire paranoidă, dar răspunsul este: de teamă ca nu cumva taximetristul să pornească în trombă cu domniţa!

Perspectiva este plauzibilă și astăzi, însă această precauţie îşi găseşte o justificare solidă în vremurile medievale ale curtezanelor şi amorezilor gen Casanova.

Nu de puţine ori, aceşti amanţi perfecţi s-au substituit rolului de birjari ai caleştilor sau trăsurilor, pentru a le fura de sub nas aristocraţilor preţuitele „achiziţii” feminine.

Ca să evite asemenea surprize neplăcute, domnii s-au gândit să-şi dea lor înşişi întâietatea la îmbarcare, tendinţă păstrată până în zilele noastre.

9) De ce punem mâna la gură atunci când căscăm?

 

 

În afara faptului că multă lume nu mai are acest bun obicei şi că explicaţia sa evidentă este neexpunerea interiorului cavităţii bucale spre văzul tuturor, această grijă de a ne acoperi gura atunci când căscăm are la bază o superstiţie veche.

Ca şi în cazul strănutului, şi în cel al căscatului, oamenii de odinioară vedeau pericolul eliberării sufletului din corpul uman sau pătrunderea necuratului în acesta.

De aceea, astuparea gurii cu mâna înlătura eficient această îngrijorare.

 

10) De ce era un mare sacrilegiu ca glezna unei femei să fie văzută de un bărbat, altul decât soţul său?

 

 

 

 

La sfârşitul secolului al XIX-lea, în anumite ţări din Europa se năşteau chiar dueluri pe viaţă şi pe moarte pentru un astfel de eveniment, care astăzi pare de-a dreptul ridicol.

Cu atât mai caraghioasă pare situaţia, cu cât decolteul generos al femeilor nu doar „avea voie”, dar era musai să fie arborat fără nicio grijă, în toată plenitudinea lui, în văzul lumii… de dragul expunerii bijuteriilor.

Piciorul în schimb, era acoperit întotdeauna cu ciorap, fiind considerat pe atunci un fel de organ intim al femeilor, motiv suficient ca surprinderea sa cu privirile să nască tragedii.

Secretul unui comportament agreabil şi civilizat în societate se poate obţine prin filtrarea bunelor obiceiuri, adaptate de la o generaţie la alta.

Familia, şcoala, anturajul au un rol capital în formarea unei existenţe normale a oricărui individ. Un adevăr cunoscut, dar neasimilat suficient, spune că drumul libertăţii trece prin cultural. 

Surse:

http://www.descopera.ro/cultura/4884777-codul-bunelor-maniere-de-ce-trebuie-sa-ne-purtam-frumos

http://tilbuhoglinda.wordpress.com/2010/07/27/politetea-pe-harta/

Anunțuri

15/06/2017 - Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: