PETER RUSSELL – De la Știință la Dumnezeu (From Science to God). VIDEO
Peter Russell este matematician, fizician (Cambridge University) și expert în calculatoare. Este fascinat de mintea omenească și de misterele conștiinței.
Studiază de ani de zile psihologia experimentală, meditația și filozofiile orientale. Este membru în consiliile științifice ale mai multor universități celebre ale lumii.
A fost una din primele persoane care au aplicat programe de dezvoltare personală în cadrul companiilor.
În ultimii 20 de ani, a fost consultant pentru IBM, Apple American Express, Banca Barclays, Swedish Telecom, Nike, Shell, British Petroleum ș.a.
A scris multe cărți pe tema conștiinței și a Universului din perspectiva omului de știință care l-a descoperit pe Dumnezeu și care nu vede o contradicție în acest lucru.
Este considerat unul dintre cei mai importanți gânditori ai momentului, iar conferințele sale din ultimii ani s-au axat în special pe analiza acestor timpuri istorice, pe care le trăim.
Cu titlul original „From Science to God”, acest film documentar realizat de Peter Russell încearcă să răspundă la câteva din întrebările fundamentale ale omenirii: ce este conștiința? De ce avem capacitatea de a fi conștienți de noi înșine? E posibil ca toate lucrurile din jurul nostru să aibă o formă de conștiință?
Combinând fizica, psihologia și filosofia, Peter Russell ne transpune într-o lume în care conștiința este calitatea fundamentală a creației. Realizatorul evocă paradigma lui Thomas Kuhn pentru a demostra că știința se află în pragul descoperirii unei supraparadigme.
Integrând profunde cunoștințe științifice cu propriile experiențe meditative, Russell ajunge într-un univers similar cu cel descris de mistici, în care știința și spiritualitatea nu mai sunt în conflict.
Legătura dintre ele este lumina, iar Dumnezeu capătă astfel un nou sens, iar practicile spirituale o semnificație mai profundă.
Peter Russell spune:
„Eram om de știință și a trebuit să accept evidența: dincolo de orice fenomen fizic, ceea ce creează realitatea este conștiința, cel mai misterios fenomen din Univers. A concepe Universul ca pe o realitate a conștiinței e o abordare spirituală, pentru că pune inefabilul deasupra materiei grosiere și spiritul deasupra cărnii.Universul nu mai e făcut din materia care ajunge să gândească, ci din gândirea ce se poate materializa.
Aceasta nu este o speculație, ci un adevăr profund, la care știința materialistă a ajuns prin propriile puteri. Deci, nu numai că știința nu este în contradicție cu spiritualitatea, dar orice om de știință onest, utilizând mijloacele științei, va descoperi substratul spiritual al Universului. Nu vorbesc aici de religia instituționalizată, care intră în contradicție flagrantă cu știința, ci despre spiritualitate, care, spre deosebire de orice religie, este o chestiune personală, de viziune mistică.
La baza oricărei religii a stat viziunea mistică a cuiva. Aceasta confirmă științele moderne: vechile viziuni mistice asupra Universului, nu dogma construită împrejurul lor.
Așadar, după ce am petrecut ani studiind matematica și fizica teoretică, acestea m-au condus către psihologia experimentală și, în cele din urmă, către unul dintre cei mai mari mistici ai secolului XX, Ramana Maharshi. Cercul s-a închis. Acest maestru trăia direct misterele Universului, pe care fizica cuantică abia dacă începea să le intuiască.
Acesta a fost drumul către Dumnezeu al unui om de știință care a rămas om de știință.
L-am izgonit pe Dumnezeu , nu din lume și nu din Univers, ci din noi înșine. Știința descoperă că substratul întregului Univers este o energie inteligentă, conștientă, creatoare, purtătoare de informație, vie, și că tot ce există în Univers este făcut din această energie.
Misticii o numesc lumină. Noi o putem numi Conștiință sau Dumnezeu. Nu-l putem izgoni pe Dumnezeu din Univers, pentru că el este natura internă, subtilă a Universului.
Nu putem izgoni lumina, pentru căsingurul lucru care există este această lumină.
Dar putem să uităm acest adevăr și să trăim o sub-realitate perfect valabilă pentru noi înșine, din care adevărul a fost exclus. Această sub-realitate va arăta exact așa cum au creat-o mințile noastre, întunecată, teribilă, aspră, lipsită de lumină, dar plină de înlocuitoare artificiale ale luminii.
Este lumea în care trăim, care nu este viabilă, pentru că nu respectă liniile de forță cosmice. Este contra legilor Universului.
Am crezut că lumea materială este „reală”, iar Conștiința izvorăște din materie. Conștiința nu numai că nu izvorăște din materie, dar pare să aibă putere absolută asupra materiei.
Mai mult, pare că materia este cumva generată de Conștiință. Acesta este punctul fundamental în care știința modernă confirmă viziunile misticilor: Conștiința este fundamentul Universului observabil, iar spațiul, timpul și materia izvorăsc din Conștiință.
Experimentul unei lumi exclusiv materiale s-a sfârșit și orice încercare de a menține o asemenea lume este sortita eșecului. Această lume este pe cale de a dispărea, ca orice creație a minții umane, în fața creației unei Minți de ordin superior: mintea lui Dumnezeu.
Acesta este și punctul în care știința, așa cum o cunoaștem, nu poate cerceta mai departe. Cercetarea Conștiinței este domeniul psihologiei și al spiritualității.
Știința are un succes deplin în a explica structura și funcționarea lumii materiale. Dar când vine vorba despre lumea interioară a minții, despre gânduri, sentimente, senzații, vise și intuiții, știința are foarte puține lucruri de spus. Cât despre Conștiința propriu-zisă, știința pur și simplu tace.
Nu există nimic în fizică, chimie, biologie sau în oricare altă știință care să poată explica faptul că avem o lume interioară, subiectivă. Această subiectivitate are capacitatea uluitoare de a influența materia.
Gândirea, imaginația, visele, dorințele, tot ce ține de aspectul nostru lăuntric, au harul „supranatural” de a influența tot ce ne înconjoară.
Când vom accepta acest adevăr, va fi momentul în care îl vom fi acceptat pe Dumnezeu înapoi, în universul nostru, adică în noi înșine.
Eu nu sunt dintre cei care cred în „sfârșitul lumii”. Dar cred că misticii tuturor timpurilor și tuturor sistemelor mistice, inclusiv preoții maya, au văzut schimbările majore la nivelul Conștiinței cosmice și au știut că umanitatea nu poate scăpa acestei schimbări.
Orice viitor este posibil. Cu cât vom fi mai mulți cei ce vom experimenta o conștiința spirituală, cu atât șansele de rămânere a umanității în spațiul material al acestei planete vor fi mai mari. Viitorul ne așteaptă să-l scriem. Încercărilepe care le avem de depășit la acest început de mileniu sunt formidabile.
Nu știu dacă ceea ce omenirea a declanșat poate fi oprit. Ce știu cu siguranță este că perspectiva mea interioară nu depinde de ceea ce se petrece „în afară”.
Cei care în aceste timpuri se îndreaptă spre o percepție spirituală a Universului, vor fi pregătiți pentru orice eventualitate și o vor accepta ca pe un proces transformator, care a început deja.
Întrebarea „cine suntem” se transformă treptat în „ce suntem”, pe măsură ce înțelegem că suntem alcătuiți din aceeași substanță diafană ca tot restul Universului.
Cartea și ulterior documentarul De la ştiinţă la Dumnezeu oferă un curs intensiv în natura realităţii.
Este povestea explorării de-o viaţă a lui Peter Russell în natura conştiinţei – cum a ajuns de la ateu convins, studiind matematică şi fizică, la realizarea unei sinteze personale profunde a misticului cu ştiinţificul.
Russell îmbină povestea personală de explorare cu fizica, psihologia şi filozofia, pentru a ajunge la o nouă viziune asupra lumii, în cadrul căreia conştiinţa este o calitate fundamentală a creaţiei.
El arată cum toate ingredientele pentru această viziune sunt la locul lor; nimic nou nu trebuie descoperit.
Trebuie doar să asamblăm piesele şi să explorăm noua imagine a realităţii ce rezultă de acolo. Russell ne ia din sălile de conferinţe de la Cambridge, unde a studiat cu Stephen Hawking, într-un ashram de la poalele Himalayei. Integrând o cunoaştere adâncă a ştiinţei cu propriile experienţe de meditaţie, Russell ajunge la unUnivers similar cu cel descris de mulţi mistici – unul în care ştiinţa şi spiritul nu mai sunt în conflict.
Puntea dintre ele este lumina. De la ştiinţă la Dumnezeu ne invită să trecem acea punte înspre o viziune radical diferită şi în cele din urmă vindecătoare asupra noastră şi a universului – o viziune în care Dumnezeu capătă un nou înţeles şi practica spirituală o nouă semnificaţie.
ROMÂNIA E VÂNDUTĂ PE DEGEABA ŞI NU DE AZI DE IERI …VIDEO
VÂNZAREA PLANIFICATĂ PE DEGEABA A ROMÂNIEI
Constituţia României ne spune la articolul 136: „Bogăţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organică fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice”.
La rândul ei, Legea 544/2001 spune că : „Accesul liber şi neîngrădit al persoanei la orice informaţii de interes public constituie unul dintre principiile fundamentale ale relaţiilor dintre persoane şi autorităţile publice, în conformitate cu Constituţia României”…
Cu toate acestea, când presa a cerut Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM) detalii despre licenţele primite de firmele străine pentru exploatarea aurului şi a altor rezerve naturale pe teritoriul României, i s-a răspuns că:
„Informaţiile solicitate nu se încadrează în categoria informaţiilor de interes public. Sunt documentaţii care fac parte din categoria informaţiilor clasificate”.
România nu mai are de 22 de ani capacitatea industrială de a exploata aceste zăcăminte, pentru că industria extractivă și cercetarea în domeniu au fost distruse în mod deliberat.
În decembrie 1989 România nu mai avea nicio datorie externă.
De atunci, lucrurile s-au schimbat.
Din 2005, România nu mai scoate niciun gram de aur din minele sale.
Motivul oficial: zăcămintele sunt epuizate.
Cu toate acestea, în timp ce oficialii români susțin că nu mai avem rezerve de aur, străinii fac descoperiri șocante.
Firme occidentale au descoperit la noi metal prețios în valoare de zeci de miliarde de dolari, acolo unde statul român a închis minele, pe motiv că sunt secate.
Sub ruinele fostelor companii de exploatare, devastate de hoți, sunt munți de aur pur. Cei care au lucrat în minierit, spun că îndustria a fost falimentată pentru că au existat înterese interne și externe.
Totuşi, 8 firme străine au primit licenţe de exploatare în zonele „epuizate”, care s-au dovedit a fi foarte bogate: conţin aur în valoare de 54 miliarde euro.
Explicaţia: „Au avut hărţile geologice ale statului român”. Au avut acces la acele informaţii despre care ni se spune că fac parte din categoria informaţiilor clasificate secrete de stat.
România nu mai are capacitatea industrială de a exploata uriașele rezerve naturale ce ne-ar scoate din marasmul economic, dar își mai aduce aminte cineva când și CINE a semnat documentele internaționale care acordă exploatarea acestor resurse unor firme particulare, statul român având un beneficiu de doar 4%!? (Da, ați citit bine! Din tot ce se exploatează și se va exploata din subsolul țării, inclusiv din subsolul Mării Negre, România beneficiază de doar 4%!) .
Vă aducem aminte noi: Aceste documente, agreate de FMI, au fost semnate de Radu Berceanu, Ministrul industriei și comerțului în Guvernul Mugur Isărescu, care a guvernat România în perioada 22 decembrie 1999 – 28 decembrie 2000.
Pe timpul lui Ceauşescu, se scoteau între 14 şi 20 de tone de aur pe an, dar după 1990 extracţia a scăzut dramatic, iar în 2005, minele au fost sigilate.
Oficial, s-a spus că sunt epuizate. Un eveniment interesant s-a petrecut în anul 2000, când Banca Naţională (condusă de facto tot de Mugur Isărescu, chiar dacă era prim-ministru) a refuzat să mai cumpere aur de la minele româneşti pe motiv că nu poate avea o rezervă de metal preţios mai mare de 15% din tot ce înseamnă rezervă valutară.
Cum aceste mine nu aveau voie să vândă metalul extras decât Băncii Naţionale, așa cum era de așteptat, au dat faliment.
Dacă vechile firme româneşti care se ocupau de metalul preţios au dispărut, în locul lor au venit, în mod ciudat, 8 companii străine care au cerut în concesiune parcele pentru prospecţiunea şi exploatarea zăcămintelor de aur, tocmai unde acestea se terminaseră.
Ştefan Marincea, preşedintele Institutului Geologic Român, a declara la data respectivă că în ţara noastră mai sunt zăcăminte în valoare de cel puţin 54 miliarde dolari.
Alte estimări spun cel puţin 100 miliarde. Statul, prin reprezentanţii săi, Isărescu și Berceanu, a ştiut perfect ce dă în concesiune firmelor care jecmănesc rezervele strategice ale României.
Un alt studiu recent asupra exploatării zăcămintelor de aur din România arată că ne situăm în elita mondială a metalelor preţioase. „Ocupăm locul 5 în lume la extracţie în decursul istoriei”, a spus prof. dr. Gheorghe Popescu de la Facultatea de Geologie Bucureşti, autorul cercetării.
Cu toate acestea, România mai are 6.000 de tone de aur în zăcăminte. Cât înseamnă asta? Dacă ne raportăm la cursul BNR de vinerea trecută, când un gram de aur a fost 180 lei,valoarea totală a zăcămintelor este de aproximativ 250 miliarde euro!
Am putea fi una dintre cele mai bogate țări din lume. Am putea fi prima din Europa în exploatarea aurului. Am putea să ne plătim de trei ori datoria către FMI. Dar n-o facem. De ce? E secret de stat.
Şi asta, în condiţiile în care poporul român se luptă cu sărăcia şi cu nesiguranţa locurilor de muncă!
Conform Legii minelor din vremea lui Isărescu, modificată în 2009 sub guvernarea lui Emil Boc, România primeşte din partea companiilor care exploatează bunurile subterane o redevenţă de doar 4% din tot ce se extrage.
Adică, dacă se câştigă 100 de milioane de euro din extracţia aurului, statul încasează doar 4 milioane, restul mergând la firma care exploatează mina !
De menţionat este faptul că în Africa de Sud redevenţa pentru aur este de 20%!
Sursa: http://www.romanialeaks.org/2012/02/dovada-faptului-ca-regimul-basescu-duce.html