CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Despre psihologia poporului român. VIDEO


 MOTTO: 

 

 

„Nimic nu este mai şocant decât să vezi ca ceea ce ai crezut tu a fi rodul unei gândiri originale, proprii, este de fapt doar o redescoperire prin metode empirice a ceea ce alţii au stipulat deja cu multe zeci de ani in urmă.. Sau sute…!”

Asta mi s-a intâmplat când am început sa citesc „Psihologia poporului român” a lui Constantin Radulescu-Motru

 

 

Gustave Le Bon - Legile psihologice ale evolutiei popoarelor -

 

 

Savantul român C-tin Radulescu-Motru, a fost unul din cei mai de seama filosofi români din perioada interbelică, un gânditor cu formaţie enciclopedică, dar şi un remarcabil dascăl şi promotor al noului , în educaţia românească şi invăţământ.

După ce  a urmat studiile în Germania împreună cu marele psiholog Wilhelm Wundt, în  1893 , el şi-a susţinut lucrarea de doctorat cu tema : “Evolutţa cauzalitaţii naturale la Kant”.

A întemeiat în  România, Societatea de filozofie precum şi Revista de filozofie (1923-1943).

În lucrarea sa „Psihologia poporului român”, el a incercat să explice însuşirile sufleteşti ale poporului român, menţionand faptul ca la baza acestora se regăsesc trei factori principali: fondul biologic ereditar al poporului,mediul geografic şi caracterele instituţionale dobândite odată cu progresul istoric.

El scria că există o psihologie a popoarelor, aşa cum există şi o psihologie a indivizilor.

Dacă ultima face obiectul unor vechi şi laborioase cercetări, concretizate în nenumărate tratate, psihologia naţiunilor e mai puţin vizibilă, probabil din cauza dificultăţii de a defini şi sistematiza elementele comune unui întreg popor.

Ţine de istoria mentalităţilor felul în care percepem o anumită etnie şi, în cadrul ei, propria cultură, lecturile, călătoriile, experienţele personale joacă un rol primordial.

Exactitatea germană, flegmatismul englezesc, romantismul francez, spiritul practic al americanilor reprezintă tot atâtea poncifuri, inculcate de generaţii în modul nostru de percepţie.

Concretizând, şi poporul român îşi are caracteristicile lui sufleteşti, şi este meritul marelui nostru sociolog Dumitru Drăghicescu de a le fi definit şi sistematizat într-o carte celebră, „Din psihologia poporului român”, publicată în 1907, la Paris.

Urmând raționamentul savantului german Wilhelm Wundt, întemeietorul etnopsihologiei, psihologia poporului român nu este, pentru Dumitru Drăghicescu, decât „răsfrângerea în noi a evenimentelor istorice şi sociale cele mai însemnate”.

Şi nu este deloc întâmplător faptul că acum mai bine de o sută de ani, într-o altă perioadă confuză a istoriei naţionale, sociologul român identifica în lucrarea sa un mediu foarte apropiat de cel de astăzi:  

„În epoca de tranziţie în care ne aflăm, ne găsim într-o atmosferă psihologică şi socială plină de anarhie, foarte complexă, haotică”.

După definirea metodică a bolilor naţiei, concluzia sa e cutremurătoare: 

„Nepăsarea şi fatalismul, rod al celor câteva trăsături mai de seamă ale istoriei noastre şi ecou adesea al înrâuririi Orientului, sunt notele cele mai limpezi şi lămurite ce se pot desprinde în sufletul şi caracterul nostru”.

Argumentele sale vin din numeroasele reflecţii şi descrieri ale călătorilor străini pe meleaguri româneşti, din mulţimea de episoade istorice semnificative, şi ele întregesc portretul puţin măgulitor, dar realist, pe care Dumitru Drăghicescu îl face neamului din care se trage.

Pe măsură ce ştiinta a avansat, s-a dovedit şi vanitatea teoriilor egalitariste, demonstrându- se că abisul mental, creat în trecut în sânul indivizilor şi raselor, nu putea fi acoperit decât prin acumulări ereditare foarte incerte.

Psihologia modernă, alături de lecţiile dure ale experienţei, a demonstrat că instituţiile şi educaţia care se potrivesc în cazul anumitor indivizi şi popoare, pot fi dăunatoare altor indivizi si popoare.

Însă nu stă deloc în puterea filosofilor să distrugă ideile care s-au impus în lume, atunci când recunosc faptul ca acestea sunt eronate.

Ca un fluviu care nu ţine seama de diguri atunci când se revarsă din cauza inundatiilor, ideile îşi continuă parcursul devastator şi nimic nu le poate încetini evoluţia. 

 

 

 

Imagini pentru Constantin Rădulescu-Motru photos

 

 

Foto:  Savantul Constantin Rădulescu-Motru (n. 15 februarie, 1868, Butoieşti, judeţul Mehedinţi – 6 martie, 1957, Bucureşti), a fost un filozof, psiholog, pedagog, om politic, dramaturg, director de teatru român, academician şi preşedinte al Academiei Române, între anii 1938 – 1941.

 

 

 

 

Anunțuri

13/06/2017 - Posted by | MARI ROMANI | , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: