CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

UN GÂND PENTRU COPIII NOŞTRI

 

 

Dacă fata ta te întreabă de ce trebuie să învețe,

arată-i această fotografie…

 

10/06/2017 Posted by | Fără categorie | , , , , | Lasă un comentariu

Partidul Popular European (PPE), a decis excluderea din rândurile sale a PNȚCD

 

 

 

 

 

 

 

Adunarea Generală a Partidului Popular European (PPE), a decis prin vot excluderea din rândurile sale a PNȚCD.

Partidul Naţional Ţărănesc – Creştin Democrat,  gloriosul partid al lui Iuliu Maniu şi Ion Mihalache, întemeietor  al României Mari, a fost primul partid românesc care a devenit membru al PPE , în timpul regimului comunist, după ce fusese înscris de Corneliu Coposu în 1987, pe când acesta funcționa în ilegalitate.

 

 

PNȚCD exclus din Partidul Popular European

 

Foto:   Corneliu Coposu şi  Ion Raţiu, lideri ai PNŢCD imediat după revoluţia din 1989

În 1991 la un congres al PNȚ la București, Corneliu Coposu a amintit cum a afiliat partidul la Internaționala Creștin-Democrată:

”Partidul nostru este un partid modern de orientare creștin democrată, care urmărește consolidarea unui stat de drept cu reîntoarcere obligatorie la valorile tradiționale ale spiritualității și civilizației europene.

La 2 februarie 1987, activând în clandestinitate, am afiliat partidul la Internaționala Creștin Democrată.

Adeziunea noastră întreprinsă sub regimul intern de asuprire și hăituire a opoziției, la cererea noastră a fost publicată numai la 7 februarie 1990 pentru a fi scutiți de represaliile stăpânirii.

De la 6 iulie 1991 partidul nostru a fost admis cu statut de observator și la Uniunea Europeana Creștin Democrată.

Ce este democrația creștină? Acum două sute de ani după revoluția franceză a fost auzită pentru prima dată această împerechere de cuvinte, rostite în Adunarea Națională franceză la 21 noiembrie 1791, de către Lamourette.

Ele demonstrau orientarea spre o democrație fundamentală pe morala creștină, în spiritul tradițional al deprinderilor specifice fiecărui popor.

Partidul nostru și-a înscris în program, de la înființarea lui, principiul democrației și conceptul moralei creștine.”

Joi, 8 iunie a.c., președintele ţărăniştilor, Aurelian Pavelescu, a făcut  cunoscută public  decizia luată de Adunarea Generală a Partidului Popular European, de a exclude din rândurile sale  PNȚCD din România, calificând-o drept un act ticălos, o execuţie de tip bolşevic a singurului partid creştin-democrat din România !

 

 

Imagini pentru aurelian pavelescu photos

 

„Mergem mai departe!”, a adăugat Pavelescu.

Motivele excluderii ar fi fost faptul că PNȚCD nu a mai intrat în Parlament din anul 2000 și restanțele la plata cotizației, ambele contestate de președintele formațiunii.

Mai mult, lui Pavelescu i s-ar fi reproșat și o alianță cu ANR, partidul lui Marian Munteanu, în condițiile în care acesta a fost pentru câteva zile candidatul PNL (membru PPE) la Primăria Capitalei.

Potrivit lui Pavelescu, lucrurile s-au petrecut astfel:

„Halucinant: in urma cu doua zile am fost contactat telefonic de sefa de cabinet a Presedintelui PPE, Joseph Daul, care mi-a comunicat ca mi-a fost transmis un e-mail de catre Daul prin care sunt anuntat ca PNTCD este propus spre excludere! Sumar, in e-mail apareau doua informatii false: prima, ca PNTCD n-ar mai fi intrat in parlament din 2000, a doua ca am intarziat plata cotizatiei.

Am transmis imediat informatiile corecte, prima ca PNTCD a intrat in parlament in 2012, a doua, ca partidul işi plătise, in urma cu o luna cotizatia chiar şi în avans pe anul in curs.

Am fost invitat la sedinta bordului PPE, urmata de şedinţa Adunarii Generale, în care urma votul.

In Presidency aduc la cunoştintă erorile şi am o ampla expunere a semnificaţiei partidului: singurul partid care nu a făcut niciodată alianţă cu foştii comunişti (apăsând pe ideea ca toate celelalte partide ale dreptei au fost la guvernare cu ei şi, dacă am fi acceptat şi noi, PNTCD nu s-ar fi găsit in situatia dificilă de azi);

că am acces in PPE din 1987, în ilegalitate; că masurile din guvernarea 1996 – 2000 au îndreptat tara catre UE si NATO, masuri nepopulare, care au condus la votul dur al populatiei impotriva PNTCD; că am suferit si suferim izolarea şi blocarea accesului la orice resursa financiară, inclusiv cenzura mediatică;

că partidul este singurul crestin-democrat din Romania, tradiţia PPE; ca dorim sa pastram aceasta uriasa moştenire pentru viitor si facem eforturi uriaşe de salvare a brandului si partidului pe vechile principii, de salavare a democraţiei.

Raspunsul? Secretarul General Isturiz Lopez, vadit incurcat, face un elogiu formidabil partidului, insistand ca, indiferent de votul din Adunarea Generala, sa ramanem in Internationala Crestin-Democrata. La iesire mea din sedinta, delir: aproape toti membri conducerii PPE m-au aplaudat intens!

 

 

Imagine similară

 

 

Urmează Adunarea Generală, pentru vot. Ajunşi la ordinea de zi, unul dintre vicepresedinti mă anunţă ca am voie sa vorbesc 4 minute. Insist să dezvolt.

Aceleaşi argumente pe scurt, informez ca a fost vorba despre informaţii greşite: sunt intrerupt şi mi se invoca faptul ca aş fi făcut alianţă cu ANR, motiv care nu apărea în motivaţia oficială. Doresc sa indic faptul că, pe de o parte, nu a fost o alianţă, pe de alta parte de ce mi s-ar reproşa aceasta, cu candidatul de câteva zile la Primarie al PNL?

Nu sunt lăsat sa vorbesc: membrii Adunarii, care, în buna parte, fusesera prelucraţi, nu trebuiau să audă disertaţia mea!

Halucinant: vot masiv pentru excludere, cu nemtii de la CDU în bloc, primii, cei care dau de obicei tonul.

Lopez nu se poate uita în ochii mei, iar Daul încearca să mă consoleze.

Auzisem cu câteva ore înainte, de la unii amici care cunosc îndeaproape mersul la PPE, că sunt mari presiuni…

PNTCD, primul partid romanesc din PPE, din 1997, fara dreptul de a vorbi, de a se apara, a fost executat in stil bolsevic.

Cu siguranţă este vorba despre poziţia partidului impotriva politicii de migraţie a PPE, de opiniile PNŢCD impotriva politicilor anti-naţionale venite de la Bruxelles, de la avertismentele ca PPE este văzut in România cu ochi răi de populaţie, dupa o politică de austeritate devastatoare, de încalcarea principiilor democratice.

PPE, vechiul partid al fondatorilor, a incetat sa mai existe de ceva vreme, principiile constitutive au fost total abandonate.

Azi, partidul este un conglomerat de socialisti, liberali, conservatori si liber-schimbisti.

Astazi, partidul acesta, responsabil de criza uriasa in care a adus Europa, si-a executat ultima amintire, a Europei principiilor si moralitatii! In Romania nu a mai ramas in PPE niciun partid crestin-democrat.

Atunci, de ce sa mai fi ramas?Am o satisfactie: PNTCD a fost executat in stilul bolsevic si asta este dovada suprema a faptului ca se stiu vinovati, ca sunt impotriva adevarului.

Or, nimeni nu poate fi impotriva adevarului.

Vom merge mai departe, cu atat mai curajos, nu ne vom abate de la principiile democraţiei şi libertăţii!”

Odată cu această hotărâre a PPE, istoria a consemnat un fapt de un cinism fără precedent față de un partid istoric românesc, opera unor politicieni ai UE cu o viziune limitată, care privesc România numai în funcţie de interesele lor imediate.

 

Surse:

http://www.napocanews.ro/2017/06/ppe-arunca-pnt-cd-la-groapa-de-gunoi-a-istoriei.html

http://www.ancheteonline.ro/2017/06/lovitura-de-gratie-pntcd-dat-afara-din-partidul-popular-european/

10/06/2017 Posted by | POLITICA | , , , , , , , | Lasă un comentariu

10 iunie 1574 – Bătălia de la Cahul şi faptele eroice ale voievodului moldovean Ioan Vodă cel Viteaz

 

 

Ioan Voda cel Cumplit (1572-1574)

 

Foto: Domnitorul moldovean Ioan Voda cel Cumplit, cunoscut şi sub numele de Ioan al III-lea,   Ioan Voda cel Viteaz sau Ioan Vodă Armeanul.

 

Ioan Vodă Viteazul, era strănepot al lui Ştefan cel Mare, fiul lui Ştefăniţă vodă şi al armencei Serpega.

Unele cronici vechi îl prezintă ca pe un tiran, dar istoricii moderni îi fac un portret mai măgulitor, recunoscandu-i marele merit de a se fi împotrivit turcilor şi afirmând că era foarte îndrăzneţ şi viteaz, fiind de aceea, foarte iubit de soldaţi şi de popor dar, din păcate, nu şi de boierime şi cler.

A obţinut tronul Moldovei în 1572 plătind o sumă enormă din averea strânsă în tinereţe, când făcuse negoţ cu pietre scumpe.

Una dintre primele măsuri luate de Ioan Vodă a fost alcătuirea unui sfat de mari dregători care să-l ajute în conducerea ţării.

A mutat capitala ţării de la Suceava la Iaşi, oraş cu o poziţie strategică. În 1573, Ioan Vodă a luat decizia de reorganizare a sistemului monetar.

A bătut monede în aramă roşie înscripţionate cu  “ţeara Moldovei”.

Reforma monetară a dus la îmbunătăţirea situaţiei economice din ţară.

Ioan Vodă s-a concentrat pe creşterea şi întărirea armatei, făcând din răzeşi o categorie favorizată.  

Sub conducerea lui Ioan Vodă, armata Moldovei ajunge să aibă cea mai mare artilerie de până atunci: 200 de tunuri, în condiţiile în care  în epocă, foarte multe state dispuneau doar de 30-40 de tunuri. 

În 1574, însă, turcii i-au cerut să dubleze suma plătită drept tribut.

Ioan Vodă a convocat Divanul şi i-a convins pe boieri să se împotrivească cererii sultanului.

Situaţia politică era de aşa natură, încât voievodul n-a putut găsi alţi aliaţi decât cazacii zaporojeni – o populaţie din zona Nistrului – care i-au trimis în ajutor o ceată de 1.200 de oameni.

Cu ei şi cu armata sa de moldoveni, Ioan Vodă a pornit războiul împotriva turcilor.

După un şir de victorii răsunătoare ale domnitorului moldovean, care l-au înspăimîntat pe sultanul Selim, acesta a trimis împotriva lui o armată numeroasă, alcătuită din turci cărora li se adăugaseră tătari şi valahi.

Aceştia din urmă doreau să-l înlăture pe Ioan Vodă pentru a-i da tronul unui pretendent, Petru Şchiopul, frate cu domnitorul valah Alexandru.

Aflând de venirea turcilor, domnitorul îl trimisese pe pîrcălabul Sucevei, Ieremia, în fruntea unei avangarzi, să-i împiedice pe turci să treacă Dunărea şi să-l ţină la curent cu evoluţia situaţiei.

Acesta însă, despre care se spune că ar fi fost plătit de duşmani cu 30.000 de galbeni, l-a trădat pe domnitor: i-a spus că ajunsese prea tîrziu pentru a-i opri pe turci şi că aceştia ar avea o armată destul de mică.

A fost prima trădare. 

Pe baza acestor informaţii false şi în lipsa altora mai exacte, Ioan Vodă a pornit împotriva otomanilor.

Oastea moldoveană condusă de Ion Vodă a zdrobit în data de 14 aprilie 1574 o armată turco-valahă în Bătălia de la Jilişte, la vadul Râmna (Râmnicu Sărat), după care a pus domn la Târgovişte, în Muntenia,  pe un credincios de-al său, Vintilă, şi s-a  îndreptat apoi spre Brăila, unde se refugiase Petru Şchiopul.

Aici se va  dă o bătălie în care Ioan Vodă va învinge.

Cronicile  consemnează :

„Pe urmă Ion Vodă a stăpînit şi cetatea Brăila, unde a tăiat turci de laolaltă (…) fără a lăsa un suflet viu dintr-înşii, apoi a mai luat de la turci Chilia şi Akkermanul, arzîndu-le”.

Ameninţat din sud de turci, din răsărit de tătari, afurisit de boieri, Ion Vodă se retrage îndreaptându-se spre Bugeac .

Învinge trei corpuri de oaste turcească la Tighina şi Cetatea Albă.

„În această vreme dar Alexandru voievod adunînd oaste multă în Valahia şi venind asupra lui Vintilă Voievod Moldovanul l-au biruit în război şi l-au omorît”.

 

Are loc o nouă expediţie împotriva Moldovei în vara lui 1574, alcătuită din turci, tătari şi munteni.

În timp ce Ioan Vodă îi învinge şi alungă pe tătari, Golia e trimis să-i ţină pe turci la Dunăre.

Turcii reuşesc să treacă, iar Golia fuge spre Ioan Vodă aflat cu oştirea lângă iezerul Cahulului, direcţie în care se îndreaptă şi oastea turcă.

 Bătălia s-a dat la Obluciţa, “lângă iezerul Cahulului” la 10 iunie 1574.

Poate ar fi avut, totuşi, şanse să învingă, dacă n-ar fi survenit o a doua şi apoi o a treia trădare.

În ajunul bătăliei, o parte dintre boieri, avîndu-i în frunte pe marii vornici Murgul şi Bilai, au trecut de partea turcilor, iar a doua zi, când se dădu semnalul atacului, “Boierimea moldoveană, în frunte cu Ieremia Pîrcălabul, plecă steagurile şi, punînd cuşmele în vîrful suliţelor şi săbiilor, trecu şi ea de partea duşmanului” . 

Călărimea boierilor în frunte cu Golia a trecut şi ea la duşman.

Sosirea tătarilor i-a copleşit pe moldoveni, care s-au retras pe un deal, în satul Roşcani, aflat în apropiere. 

Aici moldovenii sprijiniţi de cazacii hatmanului Svercevskii au fost încercuiţi de către turci, valahi şi tătari.  

    „S-au încleştat în groaznic război, – scrie Manolaki Drăghici, – şi, în sfîrşit, tot Ion Voievod a biruit pre turci, omorînd o mulţime, dar fără folos i-a fost, că s-a trădat de către boieri în mîna turcilor pentru ura ce aveau asupra lui”.

După o lungă şi eroică, dar şi zadarnică rezistenţă, nemaiputând rezista asediului din pricina lipsei de apa, Ioan a hotărât să se predea, primind asigurări că oştenii săi vor fi  cruţaţi.

Atât Ahmed Paşa, comadantul oştii turceşti, cât şi Petru Şchiopul, pretendentul la tronul Moldovei, au jurat solemn că vor cruţa viaţa tuturor cazacilor şi moldovenilor.

Dar, odată ajuns în cortul căpeteniei turcilor, Ioan Vodă a fost înjunghiat, după care i s-a tăiat capul, iar trupul lui, legat de două cămile, a fost rupt în bucăţi.

Oastea, care nu apucase să părăsească locul luptei, s-a întors atunci spre turci, iar oştenii lui Ioan Vodă au reînceput lupta pentru a răzbuna uciderea mişelească a voievodului lor.

Ostaşii care rămăseseră alături de el au fost măcelăriţi.

Aşa se prezintă domnia lui Ion Vodă (1572-1574) în viziunea primilor istorici moldoveni, aşa este oglindită ea în documentele ce au rezistat vremii.

Fără a pune la îndoială cele scrise de Gr.Ureche, M.Costin, N.Costin, M.Drăghici despre lăcomia, tirania şi cruzimea lui Ion Vodă, concluzia că la Jilişte, Cahul, Roşcani, domnul moldovean a dovedit curaj şi destoinicie şi a căzut în bătălie luptând vitejeşte cu duşmanii de  atunci ai Moldovei, este acceptată de toţi istoricii.

B.P. Haşdeu şi  N.Iorga l-au numit „cel Cumplit” în chip admirativ, pentru că a fost „straşnic”, „teribil” cu duşmanii Moldovei.

Istoricul C.Giurescu  l-a supranumit fără să greşească pe Ion Vodă – „cel Viteaz”.

După moartea lui Ioan Vodă cel Viteaz, doi fraţi de-ai săi după mamă şi un nepot, au ajuns pe tronul Moldovei: Ioan „Nicoară” Potcoavă (Creţul), Alexandru Sarpega şi Petru Cazacul, care era fiul lui Alexandru, iar un alt frate şi un alt nepot, au fost doar pretendenţi la domnia ţării: Constantin (frate) şi Lazăr (nepot).

10/06/2017 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: