CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Biserica Ortodoxă Sârbă continuă atacurile la adresa Bisericii Ortodoxe Române

După ce a confiscat sau dărâmat 80 de biserici și 17 mânăstiri românești în Timoc, Biserica Ortodoxă Sârbă continuă atacurile la adresa Bisericii Ortodoxe Române

 

 

Foto: Sinodul Bisericii Ortodoxe Sârbe, reunit la Belgrad ( 14-24 mai 2017)

,,Sinodul a constatat cu mare tristețe că Biserica Ortodoxă Română, nu numai că persistă cu intrarile sale anticanonice în jurisdicția Bisericii Ortodoxe Sârbe, ci le intensifică și le extinde pe întreg teritoriul canonic sărbesc”, se arată într-un comunicat al Sinodului Bisericii Ortodoxe Sârbe, preluat de Romanian Global News.

 

 

Foto: Patriarhul Bisericii Ortodoxe Sârbe, Irineu

,,Dacă acestă biserică nu se opreste în cel mai scurt timp de la această practică extrem de nefrațească și etnofiletistă, Sfântul Sinod (cel permanent n.r.) împuternicit de această sesiune a Sinodului, va fi forțat să facă ce este mai greu, dar singurul posibil pas – să întrerupă comuniunea liturgică și canonică cu aceasta Biserică, pâna când ea se va întoarce la „cunoaşterea dreptului”.”

http://spc.rs/sr/saopshtenje_za_javnost_svetog_arhijerejskog_sabora_1

Romanian Global News reamintește că atunci când regatul sârb și-a extins jurisdicția asupra Timocului, adică pe la 1830, în Timoc existau circa 80 de biserici și 17 mânăstiri românești.

După această dată acestea au fost sârbizate sau lăsate să se dărâme de către Biserica Ortodoxă Sârbă.

Imediat, aceeași biserică a impus preoților ca toate numele date noilor născuți de origine română, să fie sârbizate.

01/06/2017 Posted by | CREDINTA | , , , , , , | 2 comentarii

Cele mai sigure ţări în cazul izbucnirii celui de- Al Treilea Război Mondial …

Imagini pentru Nato photos with Trump

Top 10 cele mai sigure țări în cazul izbucnirii celui de-Al Treilea Război Mondial

Al Treilea Război Mondial este un subiect tabu, dar dacă ar începe atunci armele de ultimă generație ar face praf o bună parte din această planetă.

În caz de război mondial, unele țări sunt de evitat pentru că bombele atomice le vor distruge, dar există o serie de țări, pe care specialiștii le prezintă ca fiind sigure.

 

„Nu sunt sigur cu ce fel de arme se va lupta în cel de-al treilea război mondial, dar în cel de-al patrulea se va lupta cu ciomege şi pietre.” susținea Albert Einstein.

Din această afirmație realizăm că armele pe care le dețin cele mai mari puteri ale lumii sunt devastatoare.

Nimeni nu ar vrea să fie în locul nepotrivit, în momentul nepotrivit pentru că moartea va acapara orice ființă vie.

Despre aceste fapte este Al Treilea Război Mondial și chiar dacă acesta nu va începe prea curând, specialiștii au realizat un top al țărilor cele mai sigure în caz de conflagrație.

Iată care sunt cele mai sigure țări în caz de război mondial:

 

 

 

Este din ce în ce mai limpede că un nou Război Mondial poate însemna sfârșitul civilizației noastre.

Astăzi armele de distrugere în masă au de mii de ori mai multă putere decât o bombele atomice lansate la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial asupra Japoniei, iar un stat posesor al acestora, în disperare de cauză, poate arunca lumea în haos total.

Tocmai de aceea, contextul zbuciumat al acestor ani, cu războaie în Orientul Mijlociu, cu război în Ucraina, cu tensiuni tot mai ridicate între Rusia și Occident, ar trebui să ne îngrijoreze.

Prins oarecum în corzile sancțiunilor economice impuse de Occident, supus amenințării apropierii NATO tot mai mult de granițele sale, Imperiul Rus al lui Putin nu ezită niciun moment să își arate mușchii, preventiv

Cel mai recent gest de acest fel se referă a o nouă super rachetă rusească care, potrivit rușilor, ar putea distruge singură întreaga Franță, fără ca NATO să poată face ceva pentru prevenirea unui astfel de dezastru.

Conform Pro Tv, <<RS-28 Sarmat, cunoscuta si ca Satan 2, ar fi invizibila pentru sistemele de detectare si s-ar deplasa cu o viteza atat de mare incat scuturile de aparare s-ar dovedi inutile, relateaza Daily Mail. Sarmat ar putea transporta o incarcatura nucleara de 50 de megatone, de 2000 de ori mai puternica decat bombele de la Hiroshima si Nagasaki.

 Racheta poate atinge o viteza de 7 km pe secunda, poate transporta o incarcatura de pana la 16 focoase termonucleare si are o raza de actiune de cel putin 10.000 de kilometri. Adica ii permite Moscovei sa atace Londra sau alte orase din Europa sau orase de pe ambele coaste din SUA.

Rusii se lauda ca acest sistem nu poate fi oprit de sistemele NATO, in special de scutul instalat in Romania, sustine Igor Sutyagin, expert nuclear rus. Daca o racheta de acest gen ar lovi Londra, ar distruge aproape in intregime Marea Britanie, nordul Frantei, Belgia si Olanda, relateaza Daily Mail.>>

În condițiile în care un Război Nuclear nu mai lasă loc pentru învingători, oare de ce liderii lumii nu se opresc din lupta pentru putere? De ce obsesia aceasta a unui Stat Global, condus de o mână de oameni din societățile secrete?

Cât de bolnavi sufletește sunt oare, liderii lumii?

 

 

Imagini pentru ameninţarea rusă photo

 

 

Rusia ameninta SUA, Europa  si Romania

 

1.Elveţia

2.Tobago

3.Noua Zeelanda.

4.Bhutan.

5.Chile

6.Islanda

7.Groenlanda

8.Malta

9.Irlanda

10.Fiji


Pe de cealaltă parte, țările de evitat sunt: Statele Unite, Marea Britanie, China și Rusia și nicio țară din Orientul Mijlociu.

Este din ce în ce mai limpede că un nou Război Mondial poate însemna sfârșitul civilizației noastre.

Astăzi armele de distrugere în masă au de mii de ori mai multă putere decât o bombele atomice lansate la sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial asupra Japoniei, iar un stat posesor al acestora, în disperare de cauză, poate arunca lumea în haos total.

Tocmai de aceea, contextul zbuciumat al acestor ani, cu războaie în Orientul Mijlociu, cu război în Ucraina, cu tensiuni tot mai ridicate între Rusia și Occident, ar trebui să ne îngrijoreze.

Prins oarecum în corzile sancțiunilor economice impuse de Occident, supus amenințării apropierii NATO tot mai mult de granițele sale, Imperiul Rus al lui Putin nu ezită niciun moment să își arate mușchii, preventiv.

Cel mai recent gest de acest fel se referă a o nouă super rachetă rusească care, potrivit rușilor, ar putea distruge singură întreaga Franță, fără ca NATO să poată face ceva pentru prevenirea unui astfel de dezastru.

Conform Pro Tv, <<RS-28 Sarmat, cunoscuta si ca Satan 2, ar fi invizibila pentru sistemele de detectare si s-ar deplasa cu o viteza atat de mare incat scuturile de aparare s-ar dovedi inutile, relatează Daily Mail. 

Sarmat ar putea transporta o încărcătură nucleara de 50 de megatone, de 2000 de ori mai puternică decât bombele de la Hiroshima si Nagasaki. Racheta poate atinge o viteza de 7 km pe secundă, poate transporta o încarcatură de până la 16 focoase termonucleare şi are o rază de acţiune de cel puţin 10.000 de kilometri.

Adică îi permite Moscovei să atace Londra sau alte oraşe din Europa sau oraşe de pe ambele coaste din SUA.Ruşii se laudă că acest sistem nu poate fi oprit de sistemele NATO, în special de scutul instalat in România, susţine Igor Sutiagin, expert nuclear rus. 

Dacă o rachetă de acest gen ar lovi Londra, ar distruge aproape în intregime Marea Britanie, nordul Frantei, Belgia si Olanda, relateaza Daily Mail.>> 

01/06/2017 Posted by | POLITICA | 3 comentarii

MILENIUL ÎNTUNECAT SAU GOLUL DE 1000 DE ANI DIN ISTORIA NOASTRĂ

 

 

Imagini pentru cu tricolorul pe frunte photos

 

 

Golul de 1000 de ani din istoria românilor

 

Pentru specialişti, istoria veche a românilor se aseamănă cu un joc de puzzle.

Piesele lipsesc sau au contururi înceţoşate, nu se îmbină, iar imaginea de ansamblu se creionează cu greu.

Drept urmare, s-a vorbit de un adevărat gol de aproape 1000 de ani în istoria românilor, între secolele IV-XIII.

Situaţia s-a complicat şi mai mult când toată această poveste a căpătat un substrat politic, în perioada afirmării naţionalismului european, iar argumentul “tăcerii izvoarelor” a devenit coloana vertebrală a teoriei ce susţinea că românii au venit din sudul Dunării.

De atunci, teoriile despre formarea poporului român au tot curs, unele de-a dreptul fanteziste.

„În toată istoriografia europeană şi chiar în cea românească, se recunoaşte că e un fel de mileniu întunecat, unde sunt prea puţine informaţii, şi de acest lucru au profitat unii din vecinii noştri.

Pentru unguri, Dacia era complet evacuată şi nu mai era nimeni când au venit ei, pentru ruşi sau ucrainieni nu era nimeni în Moldova, erau ei, şi acuma se întreabă cum dracu’ sunt atâţia români.

Grecii nu ştiu de unde au venit aromânii, sunt căzuţi din cer”, explică istoricul Neagu Djuvara.

Începând cu secolele XVIII-XIX, o serie de istorici austrieci şi maghiari au conceput aşa-numita “teorie imigraţionistă”, potrivit căreia toată populaţia latinofonă ar fi plecat din Dacia odată cu retragerea ordonată deîmpăratul Aurelian, de teama populaţiilor migratoare, în 271-274, şi ar fi revenit la nord de Dunăre abia în secolul XIII, ca ciobani nomazi.

“De ţărani nu se vorbeşte în istorie”

Astfel se oferea o explicaţie pentru faptul că, în documentele oficiale ale regatului maghiar, românii, denumiţi vlahi, nu apăreau decât din secolul XIII.

În plus, vlahii erau mai vizibili în spaţiul de la sud de Dunăre, deci în Peninsula Balcanică, unde erau menţionaţi de sursele bizantine chiar din secolul X (în Tesalia, Epir, Macedonia, Bulgaria).

În privinţa formării poporului român, tocmai din cauza acestei sărăcii a documentelor, s-au emis diferite ipoteze.

Dacă unii istorici maghiari sau austrieci au optat pentru peninsula Balcanică, nici cei români nu s-au pus de acord: unii au ales Transilvania, alţii Oltenia, iar alţii centrul şi sud-vestul ţării, într-o arie ce cuprinde atât Transilvania, cât şi Oltenia, Banatul şi părţi din Serbia actuală.

Documentele vorbesc, în schimb, de populaţiile migratoare care au trecut pe aici.

Istoricul Xenopol spune că fosta Dacie, ocupată de populaţiile migratoare, a devenit pe rând „Goţia”, „Gepidia”, „Avaria”, „Cumania” şi argumentează că e normal ca documentele oficiale să-i amintească pe migratori şi nu pe autohtoni deoarece războinicii erau cei care atrăgeau atenţia, din cauza tulburărilor provocate.

Astfel, dacă vlahii nu au luat parte la evenimente politice, nici un apar în documente, iar ţinutul era denumit după numele celor care îl stăpâneau.

„De ţărani nu se vorbeşte în istorie. În istorie se vorbeşte de ăia care ţin frâna politică, ca să zic aşa, şi de ăia care sunt stăpânitori şi care, în general, în evul mediu, au fost invadatorii. Despre ei se vorbeşte, cei care sunt stăpânii pământului în momentul acela”, explică Djuvara.

„În al doilea rând, trebuie să facem puţină istorie comparată. Tot atât de obscure sunt cel puţin două locuri în Europa şi care sunt foarte cunoscute: Albania şi romanofonii din Elveţia, care sunt de limbă romanşă.

De ei, în 1000 de ani, şi în plin Occident, de aceşti oameni care vorbesc un dialect latin în Elveţia, nu există niciun cuvânt timp de 1000 de ani. Albanezii, de asemenea. Mai mult, vreo 1100 de ani.

Or, se ştie că pe vremea romanilor exista acest popor care refuzase romanitatea şi se ascundea prin munţi, deci exista, şi-l regăsim pe la 1200 tot acolo. Nu au plecat şi s-au întors şi nu au fost paraşutaţi în Albania. Deci cazul cu Transilvania e cam acelaşi”, continuă el.

„Dacă veneau nişte păstori nu intrau în pădure cu oile”

Arheologic, s-a dovedit că teritoriul a fost populat şi după retragerea legiunilor şi administraţiei romane, iar arheologii români au arătat că nu există nicio dovadă la sud de Dunăre care să ateste că o întreagă populaţie s-a aşezat brusc acolo în secolul III.

Însă faptul că un teritoriu era populat nu însemna automat că locuitorii erau latinofoni.

Când apar pentru prima dată în documentele maghiare, după anul 1200, vlahii sunt localizaţi în păduri şi în regiunea Făgăraşului, denumită „ţara vlahilor”, ceea ce i-a determinat pe mulţi istorici să spună că, odată cu venirea migratorilor ce ocupă văile şi câmpiile libere, succesorii daco-romanilor s-au retras la munte sau în păduri.

Neagu Djuvara aduce argumentul păstrării numelor latine ale locurilor şi ale apelor:

„De unde au putut cunoaşte noii veniţi numele acelor râuri principale care sunt în Transilvania şi care sunt vechi de pe vremea romanilor, şi chiar înainte de vremea romanilor, cum sunt Crişul, Mureşul, Oltul?”.

„Nu numai în Transilvania au rămas vorbitori de latină, dar şi în Muntenia. Slavii s-au aşezat în locuri rodnice, de-a lungul râurilor, le-au dat ei un nume – Ialomiţa, Dâmboviţa, Prahova, Bistriţa, Milcov – dar acest grupaj de nume slave este înconjurat de râuri mai mari care au păstrat denominaţia cea veche, adică Argeşul, Oltul, Dunărea, Siretul, Prutul, Nistru. Toate astea sunt nume vechi.

Slavii s-au băgat între noi, în locuri fertile. Valahii s-au adăpostit în spatele unor imense păduri. Ăsta este adevărul istoric.

Deci românii erau în păduri, nu cum zic ei că erau veniţi de la sud de Dunăre, ca nişte păstori, că dacă veneau nişte păstori nu intrau în pădure cu oile”, continuă el.

„Aceşti romanizaţi nu s-au mişcat de la noi din ţară”

Cuvântul „vlah” îl desemna pe cel care vorbeşte latineşte:

„În Valahia, adică în Muntenia noastră de astăzi, ai cel puţin vreo două-trei mari regiuni care au fost botezate de slavi, de cumani sau de pecenegi, care dovedesc că e vorba de o imensă pădure: Codrul Vlăsiei (codrul în care sunt vlasii, pluralul lui vlahi). Judeţul Vlaşca tot asta înseamnă.

Deci aceşti vorbitori de română, adică rămăşiţele colonizării în Dacia, e clar că au rămas pe loc în tot cuprinsul, mai puţin în Moldova”, explică Neagu Djuvara.

„În Moldova cred că e o descindere de la munte în direcţia Nistrului pe vremea descălecatului (secolul XIV – n.r.). Moldova, dacă a fost locuită de daci şi în antichitate, între timp a fost bătută de toate vânturile şi acolo populaţia de limbă română cred că este venită mai târziu. Dar restul ţării este ocupată”, continuă istoricul.

„Nu-i adevărat să nu fie niciun document rămas din veacurile acelea, din veacul al IV-lea şi al V-lea s-au mai găsit vreo două morminte cu nume daco-romane, prin urmare nu plecase toată lumea”, mai spune el.

„Eu zic că aceşti ani de la 300 la 1300, nu că sunt foarte plini, dar e suficient de explicit că nu s-au mişcat aceşti romanizaţi de la noi din ţară.

Puţini, relativ ascunşi, dar erau”, explică Djuvara.

Un vid politic de aproape 1000 de ani

Pe de altă parte, există câteva documente care spun că existau români în fostul spaţiu al Daciei de pe la sfârşitul secolului IX.

Cel mai important dintre ele este Cronica notarului anonim al regelui maghiar Bela, care scrie în secolul XII şi îl aminteşte pe vlahul Gelu, conducător al unei formaţiuni politice pe care maghiarii au înfrânt-o când au intrat în Transilvania la sfârşitul secolului IX.

Notarul spune că vlahii şi slavii, care sunt„oamenii cei mai mizerabili ai pământului”, alcătuiseră un stat sub un duce, Gelu.

Chiar dacă s-a dovedit că populaţia latinofonă nu plecase, multe întrebări rămâneau fără răspuns: S-a organizat în vreun fel această populaţie?

Cum anume? Informaţiile privind o eventuală organizare a românilor într-o formaţiune politică sunt şi mai rare: cu excepţia voievodatului lui Gelu din Transilvania, nu mai ştim nimic despre vreo formă de organizare a vlahilor până în secolul XIII, când sunt menţionate într-un document maghiar voievodatele lui Litovoi şi Seneslau şi cnezatele lui Farcaş şi Ioan.

Neexistând un stat, şi deci o cancelarie care să emită acte oficiale, se explică şi de ce documentele interne cu privire la istoria noastră lipsesc cu desăvârşire timp de 1000 de ani, adică până la întemeierea statelor medievale româneşti în secolul XIV.

O republică federativă la Iaşi, în secolul III

Pentru a umple golul, unii istorici, ca de exemplu Bogdan Petriceicu Haşdeu, au publicat documente care s-audovedit a fi falsuri.

Astfel, Haşdeu a publicat un act, aşa-numita „Diplomă Bârlădeană”, o scriere ce ar fi datat din 1134, potrivit căreia ar fi existat un principe al Bârladului, Ivancu Rotislovovici, dependent de tronul Galiţiei, care ar fi stăpânit şesul Moldovei.

Astfel, românii ar apărea destul de timpuriu şi în părţile Moldovei, ţinutul despre care avem cele mai puţine informaţii în „mileniul întunecat” şi nici o informaţie privind vreun stat închegat acolo înainte de jumătatea secolului XIV. Istoricii Ioan Bogdan şi Nicolae Iorga au demonstrat că documentul era un fals.

 

 

 

romania Golul de 1000 de ani din istoria romanilor

 

Însă începuturile romantice ale istoriografiei nu sunt caracteristice numai românilor: „Nu suntem singurii. Să nu credem că suntem o excepţie că începem să minţim, e destul de firesc.

Până şi în Occident, câte legende nu sunt absolut fictive. Şi în Franţa, şi în alte ţări.

Deci să nu ne speriem”, spune Djuvara.

„Aceşti oameni extraordinar de culţi şi de inteligenţi, în anumite domenii de istorie s-au înşelat, adică s-au lansat în câteva ipoteze care s-au dovedit a fi eronate, ca şi chestia asta cu bârlădenii.

Nu sunt lucruri dovedite”, continuă el.

Tot pe la mijlocul secolului al XIX-lea a mai apărut un fals: hronica lui Huru, care susţinea că, după retragerea aureliană, în secolul III, în cadrul unei mari adunări la Iaşi, populaţia rămasă ar fi decis proclamarea unei republici federative cu dregători aleşi.

Varianta Partidului Comunist: „statul neorganizat”

Dorinţa fierbinte de a umple golul a atins culmi nebănuite şi totodată hazlii în timpul comunismului, când în programul Partidului Comunist Român din 1975 ni se spune că după retragerea aureliană, pe teritoriul vechii Dacii a rămas un „stat neorganizat”.

„Românii au cunoscut o ciudată întârziere istorică”

„Românii au cunoscut, într-un fel, o ciudată întârziere istorică, pe care o plătim şi astăzi. E vorba şi de întârzierea zonei în care ne aflăm, Europa Răsăriteană faţă de Europa Occidentală.

Dar chiar şi în interiorul acestui spaţiu e o întârziere semnificativă, şi curioasă. Statele româneşti sunt create pe la 1300 sau după 1300.

Sunt ultimele state din Europa.

În zona asta în care ne aflăm, deja în epocă şi de multe secole, Ungaria şi Polonia sunt mari puteri regionale, chiar vecinul ceva mai mic, Bulgaria, a cunoscut şi el momente de extindere, de glorie, cu secole bune, cu jumătate de mileniu înainte de crearea statelor româneşti. Serbia, de asemenea”,spune istoricul Lucian Boia.

„Sigur că românii sunt acolo, nu sunt în altă parte. Sigur că există anumite structuri, şi politice, şi economice, dar sunt totuşi modeste, când n-ai ajuns încă la crearea unor state, cu instituţiile respective, e un nivel de civilizaţie de tip exclusiv rural.

Nu ai intrat în dinamica propriu-zisă a istoriei”, spune el.

În opinia sa, una dintre explicaţii pentru întemeierea târzie a unor state ar putea fi faptul că aici a fost o zonă de trecere, un spaţiu deschis, unde migraţiile s-au prelungit până în secolul al XIII-lea.

„Am avut impresia că parcă ieşim dintr-un neant”

Acest vid politic i-a făcut pe mulţi români să se simtă scoşi din istorie:

„Simpla perpetuare a unui element românesc amorf, supus diverselor stăpâniri străine, nu pare o soluţie convenabilă. Mărturisit sau nu, ceea ce îi complexează pe români este lipsa, timp de 1000 de ani, a unui stat românesc, este lipsa unei tradiţii politice adânc înrădăcinate în timp, comparabilă cu a naţiunilor vecine”, scrie Lucian Boia, în cartea sa „Istorie şi mit în conştiinţa românească”.

„Eu cred că dacă există într-adevăr un complex, ăsta nu ne-a venit decât în veacul al XIX-lea, pentru că mai devreme populaţiile sau chiar învăţaţii sau boierimea nu puteau să facă asemenea socoteli că noi am venit mai târziu. Eu cred că nu şi-au făcut un asemenea gând, chiar deloc.

În secolul XIX, într-adevăr, până să intrăm în istoria Europei, să fim independenţi, la 1877, să fim relativ uniţi la 1859, atunci am avut noi impresia că parcă ieşim dintr-un neant”, conchide Neagu Djuvara.

Andreea Dogar

 

https://www.efemeride.ro/golul-de-1000-de-ani-din-istoria-romanilor

01/06/2017 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: