CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

ŢIGANI SAU ROMI?

Imagini pentru romi photos

ŢIGANI = ROMI?

 

În ultimul timp, temele principale ale ştirilor au fost legate de reacţia ostilă împotriva cetăţenilor români din Italia şi, mai nou, şi din alte ţări europene.

Această reacţie fără precedent îndreptată împotriva tuturor românilor stabiliţi în aceste state a pornit de la comportamentul anormal, infracţional al unei etnii minoritare de cetăţeni români şi anume ţiganii sau etnia romilor.

Această etnie nu este specifică României, ea întâlnindu-se în majoritatea ţărilor europene în diverse proporţii, dar noua sa denumire de romi (roma/romani/ romanies în engleză) este asimilată cu numele ţării noastre, răspândindu-se astfel o confuzie care s-ar putea dovedi fatală pentru viitorul european al poporului român.

Când, de pildă, cetăţeanul italian citeşte un articol în care se întrepătrund termenii „romeno” şi „rom”, este normal să se afunde într-o confuzie care, încetul cu încetul, duce la o suprapunere mentală a celor două denumiri. Odată această suprapunere instalată, ea funcţionează şi în sens invers; astfel, auzim cum pe stadioane suporterii unor echipe adverse scandează: „ţiganii, ţiganii”, referindu-se la români.

Rezultatul pe termen mediu şi lung pentru populaţia României în raport cu popoarele europene poate fi devastator, instalându-ne în coada Europei.

De aceea, înainte de a vedea ce este de făcut, merită studiat cum s-a ajuns în această situaţie.

Ţiganii sunt un popor migrator. Migrarea ţiganilor din India în Europa s-a făcut între secolele al IX-lea şi al XIV-lea, în mai multe valuri.

Odată cu intrarea lor în Imperiul Bizantin, la mijlocul secolului al XI-lea, au căpătat şi numele etnic pe care îl poartă astăzi: ţigani.

Aflându-se pe teritoriul Greciei, şi-au atribuit numele unei secte religioase greceşti – Athinganis sau Atsinganos, care însemna „de neatins”. Prima atestare a ţiganilor în Imperiul Bizantin este conţinută într-un text hagiografic georgian, care datează din jurul anului 1088; aici se face referire la aşa-numiţii Adsincani, renumiţi pentru vrăjile şi faptele rele pe care le fac.

Istoria europeană a ţiganilor datează de la începutul secolului al XIV-lea, când aceştia au pătruns în Turcia, venind din Asia Mică. Între anii 1415 şi 1419 îi întâlnim în toată Europa Centrală, din Ungaria până în Germania.

Pe la 1422, o bandă numeroasă de ţigani coboară în Italia, până la Roma (precum se vede, istoria lor pe acele meleaguri a început mult înainte de valul de ţigani veniţi din România). În deceniul următor, ajung până în Franţa, Spania, Anglia şi Scandinavia.

Aici, ei preiau numele de egipteni (Gypsies) şi curând li se fixează numele pe care îl poartă şi astăzi. 

Țiganii şi-au atribuit întotdeauna numele altor etnii sau popoare care le-au îngăduit să-şi ascundă etnia:

„Șatră” vine de la casta Kshatria (războinică), căreia nu i-au aparţinut niciodată.

„Ţigan/Zigeneur/Zingaro etc.” vine de la „Athinganoi”, sectă religioasă grecească recunoscută pentru activitatea de prezicere. Ţiganii n-au aparţinut niciodată acestei secte. „Gypsy” vine de la „Egyptian” cum şi-au spus acum vreo 600 de ani pentru a primi bani, locuinţe şi mâncare gratis, pretinzând ajutor ca fiind creştini egipteni aflaţi în pelerinaj.

„Yansser” cum sunt cunoscuţi la New York, vine de la ienicer turc, cum s-au prezentat ţiganii emigraţi în America pe la 1900.

În Germania, numele cele mai folosite sunt Zigeuner şi Sinti. În limba franceză s-a impus numele Gitanes. În limbile engleză şi spaniolă, Gipsy, respectiv Gitano.

În Danemarca, Suedia şi Finlanda s-au prezentat sub numele de Tattan (tătari).

Precum se vede, ţiganii s-au răspândit în toată Europa, venind din India prin Asia Mică şi nu constituie sub nici o formă o problemă legată de poporul român mai mult decât de cel maghiar, francez sau spaniol, de pildă.

Cea mai timpurie informaţie scrisă despre prezenţa ţiganilor pe teritoriul României datează din 1385. De la primele atestări ale prezenţei lor în Ţara Românească şi Moldova, ţiganii au fost robi şi vor rămâne timp de mai multe secole, până la legile de abolire a robiei de la mijlocul secolului al XIX-lea.

În mod paradoxal, perioada cea mai bună a ţiganilor a fost cea a regimului comunist din anii ’70. PCR-ul, în primii lui ani, a manifestat în ce-i priveşte pe ţigani un fenomen de neconceput înainte: în aparatul de partid, în miliţie, armată şi organele de securitate au fost angajaţi un număr relativ mare de ţigani, care au lansat o politică de formare a unui naţionalism ţigănesc de colonizare a satelor săseşti şi şvăbeşti cu ţigani aduşi nu numai din toată România, ci şi din exteriorul ei. (Cum vă explicaţi că în satele din săsime sau şvăbime nu vezi ţipenie de altă etnie decât ţigani care vorbesc limbi precum bulgara, rusa, slovaca etc.?).

Imediat după anul 1990, Nicolae Gheorghe apare ca membru GDS, publică la Revista 22, este trimis la tot felul de simpozioane internaţionale, devine membru al Fundaţiei Soros, lansează programe pentru ţigani şi înfiinţează catedre universitare ţigăneşti.

Această ascensiune a unor ţigani s-a petrecut mai ales în condiţiile politicii sociale a regimului comunist, care urmărea încurajarea categoriilor sărace şi distrugerea vechii structuri sociale, refractară noilor rânduieli.

Aşa se explică de ce, nu în puţine comune, în funcţia de primar a fost pus un ţigan. Datorită originii sociale „sănătoase”, ţiganii au fost promovaţi mai departe, făcând carieră politică şi ajungând în aparatul superior de partid. Ascensiunea lor s-a datorat nu originii etnice, pe care de altfel cei mai mulţi o declinau, ci pentru că proveneau din categoriile sărace.

Aceşti ţigani ajunşi în anumite funcţii vor avea un rol important în promovarea etnică şi în regimul ce a urmat celui comunist. Și sub aspect locativ, ţiganii au făcut un important progres în anii socialismului.

Cocioabele, care reprezentau habitatul obişnuit al ţiganilor până în anii ’50, au fost schimbate cu apartamente în blocurile nou construite, iar din anii ’70-’80, cu locuinţe în case naţionalizate. Aşa s-a ajuns în situaţia de astăzi, când centrul multor oraşe încă este ocupat de ţigani. 

Sunt câteva elemente importante care nu pot fi ignorate:
– Generalul (şeful) securităţii din jud. Sibiu în 1971 era un ţigan deportat cu familia în Transnistria, de unde a fugit.
– Nicolae Gheorghe devine secretarul personal al lui Cioabă în ’71-’72
– Cioabă e văr primar cu Ion Iliescu (se poate verifica)
– Cioabă participă la primul Congres ţigănesc de la Londra din 1971, unde apare pentru prima oară etnonimul „rom”.
– Anii ’70 înseamnă plecarea masivă a saşilor din România
– Securitatea organizează un program de colonizare cu ţigani a ţinutului saşilor şi şvabilor
– Scopul nu a fost integrarea ţiganilor. Integrare înseamnă o populaţie minoritara ţigănească într-o populaţie majoritară de altă etnie. O majoritate ţigănească cu o minoritate ignorabilă de altă etnie nu duce la integrarea ţiganilor, ci la asimilarea celorlalţi (dau cazul unor moldoveni din Galaţi, asimilaţi în ţigănia din Gârcini, de lângă Braşov). 

După 1989, s-au produs unele transformări majore în comportamentul populaţiei de ţigani. Pe fondul liberalizării economice, o parte din ei au început diverse afaceri, dintre care multe profitând de haosul legislativ de la începutul anilor ’90, dar şi de dispreţul general faţă de legi, au ajuns să aducă unei părţi a ţiganilor sume importante de bani.

În acest fel, s-au format clanuri puternice care, folosindu-se de pătura săracă a ţiganilor, domină lumea interlopă, cu ramificaţii importante în sfera politicului. De asemenea, profitând de deschiderea graniţelor, o mare parte dintre ţigani au emigrat, stabilindu-se mai ales în Spania, Italia şi Franţa, unde constituie comunităţi importante.

După anul 1996, ei se axează exclusiv pe dezvoltarea organizaţiilor politice ţigăneşti din Ardeal şi promovarea ţiganilor ardeleni în tot felul de organizaţii politice. E clar că e vorba de naşterea unui naţionalism ţigănesc, bazat pe etnonimul „roma” şi pe ideea teritorială – România.

Este interesant că, mai ales în afara graniţelor, ei nu se autoidentifică drept ţigani, ci români. Schimbând sărăcia din ţară cu ghetourile din străinătate, această populaţie de ţigani dezrădăcinaţi, pierzându-şi şi urma de identificare culturală, comite un număr important de infracţiuni, atrăgând asupra ei antipatia populaţiilor native ale acestor ţări. Din cauza confuziei create între numele de român şi cel de rom ca apelativ modern a ţiganilor, această antipatie se transferă asupra poporului român în ansamblu.

Ca şi cum denumirea simplă de „rom” nu ar fi fost suficientă, etnonimul a ajuns până la forma „romani/romanies” în limba engleză, limbă în jurul căreia se învârte întreaga planetă. Recentele evenimente din Italia o dovedesc din plin. Dar cum s-a ajuns la denumirea de rom şi la impunerea ei ca obligatorie în actele oficiale din România?

Agresiunea lexicală rom/roma/român – romani/români – romanies/romanians – romanes/românesc a fost aplicată asupra ţării şi naţiunii noastre imediat după 1990, în cadrul unui program complex, dezvoltat de Fundaţia Soros în România. Beneficiind de numeroşi membri ai etniei ţigăneşti în guvernările României (Ion Iliescu, Adrian Năstase, Andrei Pleşu) după Memorandumul lui Petre Roman, care oficializa denumirile paralele, nimic nu le-a mai stat în cale schimbătorilor de limbă şi istorie.

O primă dispută a fost cea legata de cuvântul „rom”, românii fiind prostiţi apoi că aceasta va fi înlocuită cu „rrom”, o altă formulă care doar a sporit debandada lexicală.

De amintit, ca fapt divers, că în anul 1995, limba cu care Soros voia să înlocuiască limba ţigănească primise numele de „romalli”, formă care nici nu se putea declina şi care a fost înlocuită ulterior cu „romani” şi varianta „rromani”.

Apoi, pentru a se apropia de scopurile reale, a fost modificată cu „roma/romani/romanies”. Confuzia este generală inclusiv la nivelele academice ale intelectualităţii din ţările afectate de valul de imigraţie şi/sau infracţionalitate ţigănească. Cine ce să mai înţeleagă.

Strigător la cer este că numele nu are nicio bază istorică, ţiganii nu au purtat niciodată de-a lungul istoriei acest nume, care de fapt provine din cuvântul DOM, care în limba originară a ţiganilor înseamnă „om”.

Prin denaturare (voită), „dom” s-a transformat în „rom” cu „r” accentuat, apoi din „rrom” s-a transformat în „roma” apoi în „romani” şi în „romanies”.

S-a ajuns astfel ca ţiganii să aibă numele identic cu al românilor în limba engleză: romani cu români şi Romanies cu Romanians (doar că în engleză nu există diacritice, după cum vedeţi, iar la o simpla căutare pe Google a cuvântului români se vor afişa link-uri cu ţigani). Practic, denumirile sunt identice. 

În perioada postdecembristă s-a manifestat o presiune constantă din partea unor organizaţii sau a unor politicieni, personalităţi de frunte cu ascendenţă romă, pentru folosirea în documentele oficiale a etnonimului „rom”.

Ca un răspuns la aceste presiuni, prin Memorandumul H03/169 şi 5/390/NV din 31 ianuarie 1995 adresat primului ministru de atunci, Nicolae Văcăroiu, ministrul de externe Teodor Meleşcanu recomanda folosirea în continuare în documente a termenului „ţigan”, în concordanţă cu cuvintele folosite în celelalte limbi europene: zigeuner, gitanes, zingaro etc., pentru evitarea unor confuzii nefericite cu numele poporului român.

Presiunile continuă şi, în 2001, Petre Roman, ministrul de externe, semnează un nou Memorandum cu numărul D2/1094 din 29.02.2001 către prim-ministrul Mugur Isărescu, în care, în virtutea dreptului de autoidentificare al populaţiilor, recomandă folosirea obligatorie în toate documentele oficiale române a denumirii de rom pentru a identifica etnia ţiganilor.

Mugur Isărescu îşi însuşeşte Memorandumul şi emite o hotărâre de guvern în acest sens. Trebuie precizat că documentele UE referitoare la denumirea de „rom” erau doar indicative, şi nu obligatorii.

Pe de altă parte, nimeni nu contestă dreptul la autoidentificare, care este un principiu european general. Dar, în cadrul acestui proces, nu trebuie să existe suprapuneri peste denumirea istorică a unor popoare europene deja existente.

Să nu uităm exemplul Greciei, care a refuzat să recunoască Republica Macedonia pentru că se crea o confuzie cu numele unei provincii istorice greceşti (Soros Open Network fiind şi aici vectorul principal în crearea acestei denumiri). Azi s-a ajuns la denumirea de FYR (Former Yougoslavian Republic) Macedonia. Dar ce putem aştepta de la o clasă politică ce este mai preocupată de interesele personale mărunte în detrimentul intereselor naţionale, compusă din indivizi fără perspectivă istorică, ce se promovează unii pe alţii pe criterii de cumetrie, şi nu de competenţă.

Rezultatele se văd. În condiţiile în care România ocupă, prin Leonard Orban, postul de comisar european pentru multilingvism, Republica Moldova impune limba moldovenească (o invenţie bolşevică) drept limbă oficială recunoscută în UE. S-a spus la momentul nominalizării că portofoliul pentru multilingvism este prea mic ca importanţă pentru comisarul român. Realitatea a dovedit contrariul.

În timp ce Bulgaria luptă pentru a impune denumirea de evro pentru euro, oficialii români nu au schiţat nici un gest în problema limbii moldoveneşti. Privitor la problema ţiganilor în ansamblu şi a nefericitei denumiri de rom, fără îndoială că avem nevoie de minţi luminate şi nu de teribilismul unui ministru de externe ca Cioroianu care în suita gafelor monumentale, declara că ar fi bine dacă am cumpăra o parte din Sahara pentru a-i muta pe concetăţenii noştri ţigani.

Nu de fanfaronadă ieftină şi păguboasă avem nevoie. Romii români (sună interesant, nu-i aşa?) sunt şi ei cetăţeni cu drepturi egale. România trebuie să conlucreze cu UE în programe de afirmare a identităţii culturale a populaţiei de ţigani în paralel cu integrarea lor socială şi creşterea nivelului educativ.

În ceea ce priveşte denumirea de rom, chiar dacă ne aflăm în ceasul al 12-lea, este necesar un plan de măsuri diplomatice, întinse poate pe mai mulţi ani, pentru a sensibiliza organismele europene şi a îndrepta această mare eroare de a denumi o populaţie transfrontalieră cum sunt ţiganii cu un nume atât de apropiat şi generator de confuzii – numele istoric al poporului român. Luând în considerare preconizata creştere demografică până în 2025 când, pe fondul declinului de natalitate la români şi maghiari şi al scăderii mortalităţii la ţigani, aceştia ar putea reprezenta un procent semnificativ din populaţia României, depăşindu-i pe maghiari, la care adăugăm confuzia numelui de rom cu cea de român, poziţia României în familia europeană apare tot mai îngrijorătoare.

În absenţa unui plan concret, care trebuie urmărit cu consecvenţă, cred că sunt toate şansele ca în conştiinţa civică europeană să se consolideze credinţa că România chiar este ţara romilor (dacă nu s-a întâmplat deja) şi se prefigurează tot mai mult ideea domnului Teodor Meleşcanu, şi anume că se doreşte crearea unui stat ţigănesc în România şi că România va fi în curând ţara ţiganilor.

Orice naţionalism se bazează pe:

– limba comună (în sensul acesta s-au pornit alte campanii mincinoase demarate de Soros Open Network, care încearcă să inventeze o limbă ţigănească împletită cu româna şi pe care au numit-o „romani Vlax”, exact, Vlax! Nu a fost de ajuns că ne-au furat etnonimul de român, acum vor să ne compromită şi etnonimul de valah/vlah.

Această teorie strigătoare la cer este avansată de un anume Ian F. Hancock, care îşi publică lucrările prin intermediul organizaţiei Soros. Cercetătorul menţionat, care se recomandă drept „romani” cu descendenţă britanică şi maghiară, este profesor de studii romani la Universitatea din Texas.

El încearcă şi probabil reuşeşte) să convingă mulţi naivi, inclusiv pe site-ul Universităţii americane, că „olahii” sau „vlahii” sunt de fapt ţigani, de unde ar veni şi denumirea limbii Vlax romani, prezentată ca „un dialect al limbii române” vorbit de populaţia Vlax/Vlach. Este revoltător şi intolerabil, asistăm practic la rescrierea istoriei).

– etnia comună = naţiunea
– etnonimul
– teritoriul
– statul
– drapelul
– istoria comună

Ţiganii au purces pe calea definirii propriului lor naţionalism. Au nevoie de un teritoriu. Poporul ales drept victimă sunt românii. Să lăsam minciuna şi ipocrizia deoparte: dacă aceştia consideră numele de ţigan peiorativ, atunci să-şi ia numele lor originar, care este DOM şi nu ROM.

Articol publicat în Ziarul de Cluj de Ioan Abrudan (29 noiembrie 2007)

 

 

31/05/2017 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , | 3 comentarii

MONEDE BIZARE…

CELE MAI NEOBIȘNUITE MONEDE DIN LUME

 

 

Forma general acceptată a monedelor lumii este cea circulară, dar cine spune că nu pot fi și altfel? În fapt, există numeroase state care, dintr-un motiv sau altul, au ales ca monedele lor oficiale să aibă o cu totul altă formă, decât cea clasică.

Și cum nonconformismul poate da naștere la idei năstrușnice, iată lista celor mai ciudate monede ale lumii:

 

 

Monedele tridimensionale – Somalia

 

 

 

 

 

Da, știm, toate monedele sunt tridimensionale, dar nicio monedă, în afară de acestea, realizate în Somalia, nu au atâtea forme geometrice.

 

 

 

 

Monede în formă de mașină, animale sălbatice, chitară sau motocicletă – Somalia

E vorba de monede în formă de automobil marca Lamborghini, chitară heavy metal Gibson Les Paul și de motociclete scumpe de curse. Designul, lucrătura și încrustațiile sunt excepționale.

 

 

â

 

 

Monede regnul animal – Somalia

 

Iată o altă serie originală de monede somaleze, inspirate din natura sălbatică.

Observați că bizonul este, de fapt, o vacă deghizată, partea din spate a animalului trădând acest lucru.

Toate reprezentările au o valoare artistică deosebită.

 

 

Moneda celor trei maimuțe – Somalia

 

„Nu văd, nu aud, nu vorbesc” este mesajul imaginii celor trei primate inteligente, care își acoperă ochii, urechile sau gura.

 

Oare ce mesaj au vrut să transmită oficialii somalezi odată cu lansarea acestei monede, și cui?

 

 

 

 

Monede romboidale – Palau

 

Palau este o fostă colonie germană și aceste monede comemorează o serie de bătălii celebre din istoria Germaniei.

 

 

Monedele, suflate cu argint și viu colorate prezintă imagini ale unor cavaleri ce au luptat acum 200 de ani la Teutoburg și acum 600 de ani la Grunwald.

 

 

 

Moneda Concorde – Tristan da Cunha

 

 

 

Pentru a marca a 20-a aniversare a avionului Concorde în anul 2009, moneda suflată cu aur are inserată o bucățică din carcasa de aliaj de titan a celebrului avion.

 

 

 

 

 

Moneda cu miros de mare – Palau

 

 

 

Nu numai că are un design minunat, dar și miros. În momentul frecării, mica piesă de metal elimină un miros identic cu cel al oceanului.

 

 

 

Moneda cu perlă – Palau

 

 

O altă monedă, rezultatul unor minți creatoare din Palau, pusă recent în circulație, are inserată o perlă minusculă, veritabilă, în metalul argintat.

 

 

 

Moneda din argint și cristal albastru – Teritoriul britanic al Oceanului Indian.

 

 

Această monedă, cu o valoare de 2 lire sterline, înfățișează o broască țestoasă, captivă într-un cristal albastru, introdus într-un inel de argint.

Se spune că broscuța e chiar o fosilă reală!

 

 

Moneda Pinguin de cristal – Georgia de Sud

 

Această monedă elegantă a fost confecționată de locuitorii Insulelor South Georgia și South Sandwich.

 

 

 

Remarcați pinguinul de cristal din centru și mulțimea de pinguini jucăuși, în diferite ipostaze, de pe inelul de argint înconjurător.

 

 

 

 

Moneda prismă – Palau

Credeați că imaginația celor din Palau s-a oprit aici?

Ei bine, nu !

 

O monedă interesantă reprezintă un fluture care, în momentul în care poziția monedei e schimbată, își schimbă culorile.

 

 

Moneda prismatică „Pasărea soarelui” din Togo

 

Această monedă togoleză înfățișează o pasăre prismatică, încastrată în argint, care sclipește și-și schimbă culorile atunci când este mișcată la lumină.

Dacă n-o hrănești și nu-i dai atenție regulat, va zbura pe o altă monedă, spun togolezii.

 

 

 

Moneda Jocurile Olimpice din Beijing – Insulele Cook

 

Această ciudată monedă de 5 dolari a fost emisă pentru a comemora Jocurile Olimpice din 2008. Ea înfățișează doi uriași jucând tenis peste Marele Zid Chinezesc și o pasăre gigantică pe fundal.

 

 

 

 

Dacă chiar s-a întâmplat asta în timpul Olimpiadei, prefer să mă duc la Campionatul de Fotbal…

 

Moneda Campionatul Mondial de Fotbal

 

Pentru a comemora Cupa Mondială la Fotbal din 2006, desfășurată în Germania, Liberia a emis aceste monede gigant (6,35 cm în diametru), cu o valoare de 5 dolari, care înfățișează diverse situații din jocul de fotbal.

Ca o ciudățenie, în moneda din dreapta, pe inelul exterior, sunt reprezentate niște gogoși, pe care liberienii le adoră…

 

 

 

 

Moneda Las Vegas – Palau

 

Și pentru că totul pare posibil în Palau, vă prezentăm și moneda ce ilustrează un cazino, monedă perfect legală, atât în Palau, cât și în sălile de jocuri de noroc din Las Vegas.

 

 

 

 

 

 

Moneda care se desface – Insula Paștelui

Faimoasele statui Moai din Insula Paștelui nu puteau fi ignorate de chilieni, deoarece, celebra insulă se află în componența statului lor.

 

 

 

Astfel, au fost lansate monede în care este inserată o replică minusculă, din aur, a unei statui.

Și asta nu e tot! Statueta poate fi ridicată și admirată în format 3D.

 

 

 

Moneda Marijuana – Benin

 

Un alt fel de „verzișori”. Nu știm ce părere au organizațiile internaționale de luptă împotriva drogurilor despre inițiativa autorităților din Benin.

 

Cert este că moneda reprezintă cât se poate de clar o frunză de canabis, care mai emană și mirosul caracteristic al plantei.

 

 

 

Moneda Piramidă – Insula Man

Este prima monedă din lume de formă piramidală, creată în Insula Man (estul Marii Britanii). Metalul folosit este cuprul.

 

 

 

Este încrustată cu hieroglife și prezintă pe avers masca mortuară a lui Tutankhamon, iar pe revers, pe Regina Elisabeta, într-o reprezentare mult mai sărăcăcioasă decât cea a faraonului egiptean.

 

 

 

80 de ani de televiziune – Insulele Cook

Pentru a marca cea de-a 80-a aniversare a televiziunii, autoritățile din Insulele Cook au decis să pună în circulație o monedă comemorativă cel puțin bizară.

 

 

 

 

 

Aceasta include o imagine holografică a lui John Logie Baird, inventatorul televizorului electronic, alături,  se află o fantomă, care se spune că încă bântuie televizoarele din ziua de azi.

 

 

 

 

Moneda cu fildeș de mamut – Coasta de Fildeș

Nu numai că reprezintă un mamut, dar bucata minusculă din fildeș inserată în respectiva monedă se spune că provine chiar din fildeș de mamut.

 

Moneda cu cristal galben – Sierra Leone

Această monedă îl comemorează pe Joe Adamson, autorul romanului „Born Free”, reprezentând în centru pe leoaica Elsa, gravată în cristal galben.

Este o piesă pe care si-ar dori-o orice pasionat al filmului cu acelasi nume, premiat cu un Oscar.

Sursa: izismile

 

31/05/2017 Posted by | DIVERTSMENT | , , , , , , , , , | Un comentariu

Oare de ce o fi traversat găina strada ?…

 

gaina

O găină a traversat strada…

 

SE PUNE ÎNTEBAREA LEGITIMĂ: De ce a traversat găina strada?

Diferite personalităţi au răspuns de-a lungul istoriei la aceasta intrebare:

 

 PIERRE CARDIN:

Pentru că este la modă…

 

IULIUS CAESAR: Pentru a veni, pentru a vedea, pentru a învinge!

 

PLATON
…pentru binele său. Pe cealaltă parte se afla Adevărul…

 

ARISTOTEL
…este în firea găinii să traverseze strada…

 

 ARHIMEDE: Din principiu!

 

CONFUCIUS: Traversarea unei străzi, măreşte armonia găinilor cu Universul.

 

KARL MARX
…era inevitabil din punct de vedere istoric…

 

CĂPITANUL PICARD
…pentru a ajunge unde nici o găină nu a mai fost vreodată…

 

MARTIN LUTHER KING
…am visat o lume în care toate găinile, indiferent de rasa lor, vor fi libere să traverseze strada fără sa trebuiască să-şi justifice gestul…

 

 BILL CLINTON: Eu nu am avut niciodată, repet, niciodată, raporturi cu ACEA găină.

 

MACHIAVELLI
…lucrul cel mai important este că găina a traversat strada.

Orice acţiune se justifica prin chiar scopul pentru  care aceasta este efectuată…

 

SIGMUND FREUD
…faptul ca vă preocupă motivul pentru care găina a traversat strada, relevă un adânc sentiment latent de insecuritate sexuală…

 

BACOVIA: Nu. Pentru a muri. În ploaie…

 

BILL GATES
…vom lansa în curând noul “„Chicken Office ”, care nu numai ca va face traversarea străzii mai plăcută, dar va furniza şi ouă, va clasifica fişierele importante,  va echilibra checkbook-ul, etc…

 

BUDDHA
…punând aceasta întrebare, renegaţi natura găinii din voi inşivă…

EPICUR: Găina a trecut strada ca să se distreze!

 

GALILEO
…şi totuşi, a traversat…

 

DE GAULLE
… Găina a traversat strada, dar nu a traversat autostrada…!

Newton:

– Găinile în repaos tind să ramână în repaos. Găinile în mișcare tind să treacă străzile.

 

 

EINSTEIN
…faptul ca găina a traversat strada sau strada a alunecat pe sub acea găină, depinde numai de sistemul de referinţă al observatorului…!

 

AGATHA CHRISTIE: Oh, acesta este într-adevăr un mare mister!

 

MAHATMA GANDHI: Este un protest nonviolent.

 

MADONNA: Pentru sex!

 

FOX MULDER (Dosarele X): Voi ați văzut-o cu proprii voștri ochi traversând strada!

Câte alte găini trebuie să traverseze strada, pentru  ca voi să credeți?

DARWIN: Găinile, pe perioade de timp îndelungate, au fost  selecționate în mod natural  astfel, pentru că nu erau genetic predispuse să traverseze strada.

 

 

UN CONSULTANT FINANCIAR: O dereglare ce se petrecea pe partea străzii găinii, amenință poziția ei dominantă pe piaţă.

Găina, deci, a fost obligată să înfrunte importante provocări pentru a crea și dezvolta posibilitățile necesare și cerute de piața recent competitivă.

GEORGE W. BUSH: Faptul că găinușa a putut traversa liberă strada, în ciuda rezoluțiilor ONU, reprezintă o sfidare la adresa democrației, a libertății, a dreptății.

Aceasta arată negreșit că noi trebuia să bombardăm acea stradă cu mult timp în urmă. Pentru a asigura pacea în această regiune și pentru ca valorile pe care le apărăm să nu mai fie terfelite prin astfel de acte de terorism, guvernul Statelor Unite a hotărât să trimită 17 portavioane, 46 de distrugătoare, 154 de nave de luptă, sprijinite pe uscat de 243.000 de pușcași marini și în aer de 846 de bombardiere, având ca obiectiv, restabilirea libertăţii și democrației,  ; după aceea, utilizând rachete balistice cu rază scurtă sau medie de acțiune, ne vom asigura că din casa găinii a rămas doar un morman de cenuşă și că ea nu ne va mai putea amenința cu aroganța sa.

Am hotărât, de asemenea, să preluăm sarcina asigurării păcii în această țară, să reconstruim casele celorlalte găini conform tuturor normelor de securitate în vigoare, să asigurăm acolo alegerea democratică a unui cocoș în persoana ambasadorului Statelor Unite.

În această nouă țară a dreptăţii, păcii și libertății, vă putem asigura că nici un puișor de găină  nu va mai încerca să traverseze vreo stradă, pentru simplul motiv că nu vor mai fi străzi…. God  bless America!

 

BARACK OBAMA:

Schimbarea nu va veni, dacă așteptăm o altă găină sau alte vremuri. Această găină este cea pe care am așteptat-o!

Ea este schimbarea pe care o căutăm. YES, WE CAN!

 

 

O EDUCATOARE DE GRĂDINIĂ: Eu spun că a traversat strada, spun pur și simplu ca ea a vrut să treacă pe cealaltă parte…

31/05/2017 Posted by | DIVERTSMENT | , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: