CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

PARTIDUL COMUNIST DIN ROMÂNIA ŞI TRĂDAREA BASARABIEI


 

 

 

Image result for comintern photos

 

Începutul comunizării Europei

Între anii 1918-1920, în majoritatea statelor europene se înființează partide comuniste. În statele vecine Rusiei s-a acționat în scopul formării unor guverne comuniste.

Abdicarea Țarului Nicolae al II-lea (28 martie 1917) și triumful loviturii de stat bolșevice din 7 noiembrie 1917 împotriva guvernului Kerenski a avut consecințe dezastruoase pentru România angrenată în război contra Puterilor Centrale.

Defecțiunea rusă a dus la ieșirea din razboi și semnarea păcii (7 mai 1918). Între cele două date (abdicarea țarului și lovitura de stat bolșevică) au avut loc, pe teritoriul României, manifestații ale soldaților ruși sprijinite de grupări socialiste.

Astfel, la 1 mai, sunt eliberați din arest, la Iași, comuniștii C. Rakovski și M.Gh. Bujor, care se refugiază în Rusia. C. Rakovski devine comisar al poporului în Ucraina, iar M.Gh. Bujor, revenit în România pentru a sprijini celulele comuniste, este arestat (în anul 1920) și condamnat pe viață, fiind grațiat în anul 1933.

Comunistul Max Wexler, arestat în aprilie la Bacău, este împușcat la 14 mai în urma încercării de evadare.

La 30 noiembrie, Lenin trimite un comando bolșevic format din 80 de teroristi coordonați de S.G. Rosal, fost comandant al fortăreței Kronstad, cu scopul de a-l asasina pe regele Ferdinand și pe generalul rus Scerbacev și a proclama Republica Sovietică. Tentativa eșuează la Iași, Rosal fiind împușcat de autorități.

În urma revoluției proletare din Ungaria, se proclamă, la 21 martie 1919, Republica Sfaturilor sub conducerea comunistului Bela Kunn, iar în iunie, in Slovacia, se proclama Republica Sovietică, lichidata, la 7 iulie, de armata din Praga.

Armata română din Transilvania, fiind atacată de trupele comuniste maghiare, trece la contraatac, iar la 3 august intră în Budapesta, punând capăt regimului comunist.

La 2-4 martie 1919 are loc formarea Internaționalei Comuniste, iar la 19 iulie – 7 august 1920, la Moscova, la Congresul al III-lea, se adoptă 21 de puncte privind ideologia și tactica comunistă, condiție pentru partidele social-democrate de afiliere la Comintern. Prin acestea, se prevedea cucerirea puterii politice prin revoluție, dictatura proletariatului, formarea partidelor de cadre, distrugerea statelor burgheze, centralismul de stat.

Terorism și comunism în România precomunistă – Emil Tircomnicu, etnograf, Ziua, 8 mai 2003

Partidul Comunist din România – agentura sovietică anti-românească avea drept scop dezmembrarea statului român

 

La 25 octombrie / 7 noiembrie 1917 a avut loc lovitura de stat în urma căreia bolşevicii preluau puterea în Rusia.

Puţinii comunişti din România au înţeles că soarta lor era strâns legată de aceea a bolşevicilor ruşi, că singura lor posibilitate de a cuceri puterea era cu ajutorul pe care li-l puteau oferi bolşevicii ruşi, ajutor în schimbul căruia ei erau gata să se subordoneze complet acestora, în dauna celor mai importante interese naţionale.

Aceasta i-a plasat, de la început, pe poziţii subversive, antistatale şi antinaţionale, antiromâneşti în ansamblul lor.

Din decembrie 1917, M.Gh. Bujor, membru în Comitetul de acţiune al Partidului Social-Democrat din România, cu sediul la Odesa, îi cere ajutor lui Leon Troţki, la acea dată comisarul poporului pentru Afacerile Externe al Rusiei sovietice, pentru începerea revoluţiei bolşevice în România.

Bujor şi  tovarăşii săi înfiinţează un centru de organizare şi propagandă revoluţionară română la Odesa, care a răspândit, cu concursul soldaţilor ruşi, 85.000 de manifeste, din care 15.000 reprezentau chemările lui Lenin şi Troţki la pace.

Ajutorul lui Troţki: „Noi considerăm momentul politic şi social intern şi extern foarte favorabil pentru a începe în România lupta finală.”

Pentru a-şi întemeia un partid propriu, comuniştii români au avut nevoie expresă de aprobarea Moscovei, fapt pentru care au trimis în Rusia, în toamna lui 1920, o delegaţie alcătuită din Gh. Cristescu, Constantin Popovici, Al. Dobrogeanu-Gherea, Eugen Rozvani, Ioan Flueraş şi David Fabian. După discuţii îndelungate şi aprinse cu Zinoviev, Buharin şi chiar cu Lenin, primii patru membri ai delegaţiei au acceptat cele 21 de condiţii necesare pentru afilierea la Comintern, Flueraş fiind trimis înapoi în ţară, deoarece nu corespundea din punct de vedere ideologic, iar Fabian aflându-se într-o vizită prin Rusia Sovietică.

Această acceptare a dus la scindarea Partidului Social-Democrat, în februarie 1921, scindare în urma căreia, la 8 mai al aceluiaşi an, a luat fiinţă Partidul Socialist Comunist ca secţie română a Internaţionalei Comuniste.

Pentru că primul Congres al Partidului a fost întrerupt de intervenţia poliţiei, la 12 mai 1921, lucrările sale au fost reluate la Ploieşti, la începutul lunii octombrie a anului 1922.

În noaptea de 3 spre 4 octombrie a fost adoptat Statutul Partidului Comunist din România, noua denumire a sa, care se va menţine până în octombrie 1945. Partidul avea 2.000 de membri și a avut o politică trădătoare şi antinaţională.

Primul punct al Statutului prevedea că: „Partidul Comunist din România este o secţiune a Internaţionalei Comuniste. El nu are alte scopuri decât acelea ale Internaţionalei căreia îi aparţine”. La punctul al doilea se arăta că:

„Tezele şi hotărârile de orice fel ale Internaţionalei a III-a Comuniste sunt obligatorii pentru toţi membrii şi toate comitetele, comisiunile, grupele etc. ale partidului comunist.”

Acceptarea tezelor Cominternului cu privire la dezmembrarea statului român, susţinute public de către comunişti, şi eşecul tratativelor româno-sovietice de la Viena, din martie – aprilie 1924, au condus la trecerea în ilegalitate a partidului la data de 11 aprilie 1924 – până în august 1944.

Răspunsul Uniunii Sovietice nu s-a lăsat aşteptat prea mult, aceasta formând, în vara anului 1924, dincolo de Nistru, o Republică Sovietică Autonomă Moldovenească, iar în septembrie provocând revolta de la Tatar Bunar, sprijinită de comuniştii români, mai ales de cei din Basarabia.

Partidului Comunist din România, total subordonat Rusiei, şi îndeplinind planurile Rusiei bolşevice, a fost condus de ne-români împotriva românilor şi a Statului Român.

Cu exepția primului secretar, românul Gheorghe Cristescu, eliminat în 1924 tocmai sub acuzaţia de naţionalism, toşi ceilalţi secretari generali ai partidului au fost numai străini, şi anume: Elek Köblös, maghiar, între 1924 şi 1928; Vitali Holostenko, ucrainean, între 1928 şi 1931; Alexandru Ştefanski (Gorun), polonez, între 1931 şi 1934; Eugen Iacobovici, evreu, între 1934 şi 1936; Boris Ştefanov, bulgar, între 1936 şi 1940; Miklos Goldberger, evreu, în 1940; şi Ştefan Foriş, evreu ungur, între 1940 şi 1944.

Cei mai de seamă lideri comunişti români ai anilor ’20 – ’50 au fost recrutaţi ori s-au pus la dispoziţia serviciilor secrete sovietice, remarcându-se după 23 august 1944 în acţiunea de sovietizare a României: Ana Pauker, Lucreţiu Pătrăşcanu, Emil Bodnăraş, Vasile Luca, Gh. Gheorghiu-Dej, Petru Groza şi alţii.

(Comunismul românesc de la începuturi până la moartea lui Gh. Gheorghiu-Dej – Eugen Denize, Memoria, Revista gândirii arestate, Nr. 29).

Basarabia sau litigiul româno-rus / Basarabia si Cominternul

1919 – 1944: Rusia finanţează terorismul împotriva României.

Deveniţi mercenari ai puterii bolşevice, iar din martie 1919 ai Cominternului – acel partid comunist mondial care avea drept scop subordonarea întregii planete faţă de interesele Rusiei sovietice, comuniştii români a trebuit să fie plătiţi de acesta până în 1944, când povara plăţii a trecut pe umerii poporului român.

Astfel, un document provenind de la Biroul Sud al Cominternului din Harkov, din 2 martie 1920, arată că Secţia de propagandă Odesa solicitase, pentru luna iunie 1919, 40.000 de ruble pentru Basarabia şi 60.000 de ruble pentru restul României, iar pentru revoluţionarii români aflaţi la Odesa se cereau 20.000 de ruble.

De asemenea, raportul pe luna iunie 1920 al Biroului Sud consemna plecarea în misiune în România a tovarăşilor Goldenberg, Rozenkranţ, Brigodirenko, Stăncescu şi Panaitescu, cu toţii dotaţi cu geamantane cu fund dublu şi cu materiale de propagandă.

Sumele plătite erau: pentru Stăncescu, 12.000 de ruble sovietice şi 10.000 de ruble Romanov, pentru Goldenberg, 14.000 de ruble sovietice, 7.000 de ruble Romanov şi 3.000 de lei, iar pentru ceilalţi, 5.000 de ruble sovietice şi 7.000 de ruble Romanov.

Tot în acest sens, trebuie să arătăm că reprezentantul Grupului comunist român, care a început să funcţioneze la Odesa imediat după terminarea primului război mondial, cunoscut sub pseudonimul „Baronul”, a semnat de-a lungul anului 1919 zeci de chitanţe ce probau că primise de la delegatul Moscovei, un anume tovarăş Zalik, ajutoare însumând cu mult peste 500.000 de ruble sovietice, 30.000 de ruble ucrainiene, 4.800 de lei, 680 de leva şi 4.000 de coroane cehe.

Ceva mai târziu, un anume activist Cosma emitea chitanţe atestând încasarea unor sume variabile pentru întreţinerea membrilor Partidului Comunist din România, anume 965 de dolari americani la 4 iunie 1925, 5.500.000 de coroane cehe la o dată neprecizată şi alte 360.000 la 1 iulie 1925.

Răsplătirea comuniştilor români de către Moscova a continuat, aşa cum spuneam, până în 1944, în luna mai a acelui an F. Rabinovici primind 120 de ruble, M. Grinberg 180 de ruble, Vasile Luca 180 de ruble, M. Manole 225 de ruble şi aşa mai departe.

Această subordonare faţă de interese străine a impus comuniştilor români metode şi mijloace de acţiune conspirative şi ilegale, chiar şi atunci când partidul lor s-a aflat în legalitate, precum şi adoptarea a numeroase pseudonime, ceea ce îngreunează foarte mult munca cercetătorului în acest domeniu.

Comunismul românesc de la începuturi până la moartea lui Gh. Gheorghiu-Dej – Eugen Denize, Memoria, Revista gândirii arestate, Nr. 29

 

1919 – 1944: Rusia finanţează terorismul împotriva României.

Deveniţi mercenari ai puterii bolşevice, iar din martie 1919 ai Cominternului – acel partid comunist mondial care avea drept scop subordonarea întregii planete faţă de interesele Rusiei sovietice, comuniştii români a trebuit să fie plătiţi de acesta până în 1944, când povara plăţii a trecut pe umerii poporului român.

Astfel, un document provenind de la Biroul Sud al Cominternului din Harkov, din 2 martie 1920, arată că Secţia de propagandă Odesa solicitase, pentru luna iunie 1919, 40.000 de ruble pentru Basarabia şi 60.000 de ruble pentru restul României, iar pentru revoluţionarii români aflaţi la Odesa se cereau 20.000 de ruble.

De asemenea, raportul pe luna iunie 1920 al Biroului Sud consemna plecarea în misiune în România a tovarăşilor Goldenberg, Rozenkranţ, Brigodirenko, Stăncescu şi Panaitescu, cu toţii dotaţi cu geamantane cu fund dublu şi cu materiale de propagandă.

 

 

 

Image result for teroristi  bolsevice contra romaniei photosRelated image

 

 

 

Sumele plătite erau: pentru Stăncescu, 12.000 de ruble sovietice şi 10.000 de ruble Romanov, pentru Goldenberg, 14.000 de ruble sovietice, 7.000 de ruble Romanov şi 3.000 de lei, iar pentru ceilalţi, 5.000 de ruble sovietice şi 7.000 de ruble Romanov.

Tot în acest sens, trebuie să arătăm că reprezentantul Grupului comunist român, care a început să funcţioneze la Odesa imediat după terminarea primului război mondial, cunoscut sub pseudonimul „Baronul”, a semnat de-a lungul anului 1919 zeci de chitanţe ce probau că primise de la delegatul Moscovei, un anume tovarăş Zalik, ajutoare însumând cu mult peste 500.000 de ruble sovietice, 30.000 de ruble ucrainiene, 4.800 de lei, 680 de leva şi 4.000 de coroane cehe.

Ceva mai târziu, un anume activist Cosma emitea chitanţe atestând încasarea unor sume variabile pentru întreţinerea membrilor Partidului Comunist din România, anume 965 de dolari americani la 4 iunie 1925, 5.500.000 de coroane cehe la o dată neprecizată şi alte 360.000 la 1 iulie 1925.

Răsplătirea comuniştilor români de către Moscova a continuat, aşa cum spuneam, până în 1944, în luna mai a acelui an F. Rabinovici primind 120 de ruble, M. Grinberg 180 de ruble, Vasile Luca 180 de ruble, M. Manole 225 de ruble şi aşa mai departe.

Această subordonare faţă de interese străine a impus comuniştilor români metode şi mijloace de acţiune conspirative şi ilegale, chiar şi atunci când partidul lor s-a aflat în legalitate, precum şi adoptarea a numeroase pseudonime, ceea ce îngreunează foarte mult munca cercetătorului în acest domeniu.

Comunismul românesc de la începuturi până la moartea lui Gh. Gheorghiu-Dej – Eugen Denize, Memoria, Revista gândirii arestate, Nr. 29

La 1 noiembrie 1920 Rusia nu recunoaste unirea Basarabiei cu Romania.

La 8 decembrie avea loc atentatul de la Senat, planificat pentru asasinarea lui C. Argetoianu, ministru de Interne, în care-și pierd viața ministrul D. Greceanu, episcopul unit Radu al Oradei și senatorul Spirescu. Autorul atentatului, comunistul Max Golstein, este arestat și condamnat pe viață (moare de pneumonie în anul 1923).

În 12-18 septembrie 1924 au loc evenimentele de la Tatar-Bunar. In județul Ismail își fac apariția bande de teroriști bolșevici care ucid și jefuiesc pe localnici. Primind ajutorul unor localnici de naționalități străine, teroriștii proclamă Republica Sovietică Moldovenească. Armata română intervine și sunt arestate 489 persoane, 9 fiind de naționalitate română. În urma procesului din 24 august 1924 – 2 decembrie 1925 sunt condamnate 85 de persoane, nici una de naționalitate română.

 

 

 

http://www.transnistria.ro/index.php/istorie/istoria-veche-transnistria/27-partidul-comunist-din-romania-si-tradarea-basarabiei

Anunțuri

24/05/2017 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: