CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Continuitatea şi consecvenţa mişcării revizioniste maghiare anti-Trianon. VIDEO (I)


 

 

 

Image result for antitrianon photos

Foto: Afiş revizionist maghiar

 

 

Continuitate şi consecvenţă

 

Cu ceva timp în urmă, apărea, în ziarul “Adevărul”, un articol sub titlul “Condamnând Trianonul şi tratatele de bază cu vecinii – 200 de gazetari şi scriitori de la Budapesta solicită modificarea frontierelor Ungariei” (Corespondenţă de la Dorin Suciu), următorul text:

“Dacă în Europa graniţele s-au schimbat, este nerealist să credem că doar graniţele Ungariei nu se pot modifica, a fost concluzia la care s-a ajuns în cursul adunării de constituire a Societăţii Trianon pentru Dreptatea Ungară şi a Fundaţiei pentru Dreptatea Ungară.

La reuniunea care a avut loc la sediul Comunităţii Ziariştilor Unguri au participat circa 200 de persoane, mare parte dintre ele fiind profesionişti ai condeiului – gazetari şi scriitori – cu vederi radicale de dreapta.

Oaspetele de onoare a fost Ernö Raffay, istoric, fost secretar de stat în Ministerul Apărării.

Dacă minorităţile maghiare de peste graniţe nu pot obţine drepturi speciale, cum ar fi dreptul la autodeterminare, şi nici autonomie teritorială, atunci singura soluţie este modificare frontierelor, a proclamat Ernö Raffay. Istoricul ungur, care nu este la prima declaraţie de acest gen, a susţinut că revizuirile teritoriale din anii 1938-1941 au constituit succese ale diplomaţiei ungare şi au fost reflexul unei politici juste.

Astfel de prilejuri au existat şi după 1989, doar că ele nu au fost folosite.

Raffay a dat ca exemplu de ocazii ratate divizarea Cehoslovaciei, când pentru un scurt interval de timp Slovacia încă nu exista <<de jure>> şi, practic, nu avea nici posibilitatea de apărare armată (!), perioada conflictului iugoslav în care Serbia era pusă în dificultate de confruntarea ei cu Croaţia sau de cea în care au existat serioase încordări ruso-ucrainene pe motivul împărţirii rachetelor atomice şi a flotei din Marea Neagră.

Istoria nu s-a oprit. Important este să aştepţi prilejul şi să-l foloseşti. Dacă Uniunea Sovietică s-a destrămat, ca şi Iugoslavia sau Cehoslovacia, dacă în Europa graniţele se mişcă, este nerealist să crezi că doar hotarele Ungariei nu se pot mişca, a tras concluzia fostul demnitar.

Ziaristul István Kocsis a folosit o argumentaţie inedită: nu Ungaria suferă de psihoza Trianonului, ci statele care au beneficiat de pe urma desmembrării ei.

Proclamându-se state naţionale, refuzând să acorde minorităţilor dreptul la autodeterminare, ţările vecine nu au respectat prevederile tratatului din 4 iunie 1920, ceea ce justifică revizuirea acestuia.

Suntem aici ca în Europa să nu fie un nou război, ca ea să nu se clădească pe minciună. Trianonul este o problemă europeană, nu ungară, a proclamat ziaristul şi scriitorul Dénes Kiss.

Conform redactorului-şef adjunct al săptămânalului Magyar Forum, tratatele Ungariei cu vecinii ei, trecute sau viitoare, nu sunt decât noi mici Trianonuri.

Alţi vorbitori au propus schimbarea denumirii noilor organizaţii în Liga Revizionistă,

Societatea anti-Trianon sau Asociaţia pentru Revizuirea Trianonului, precum şi înfiinţarea de filiale

în Ungaria şi ţările vecine. (…)”

Am reprodus textul respectiv pentru că suntem în măsură să furnizăm noi date despre “Societatea Trianon pentru Dreptatea Ungară”, devenită între timp “Mişcarea Revizionistă Maghiară” (Magyar Revizios Mozgalom – MRM), mişcare ce îşi propune “să aducă la ordinea zilei” problema “modificării nedreptelor hotare trianonice” şi să redea revizionismului maghiar “eficienţa de odinioară”.

Cum şi în ce fel, vom vedea în cele ce urmează

 

 

Stabilitatea graniţelor şi opinia publică internaţională

 

Volumul de propagandă antitrianonică şi, implicit, antiromânească vehiculat pe aceste reţele este imens şi are o forţă de penetrare ce depăşeşte de departe presa (convenţională) scrisă şi audio-vizuală. O emisiune radio sau de televiziune rămâne – atât cât rămâne – doar în memoria oamenilor, un ziar (citit sau doar răsfoit) se aruncă, pe când cele inserate pe Internet rămân ca într-o bibliotecă sau arhivă.

Ba, mai mult, acest mijloc de informare permite şi dialogul şi, mai important poate, permite difuzarea unei informaţii “în progresie geometrică”.

Cotidianul budapestan Magyar Nemzet (5 iunie 2001) reproducea discursul

rostit în 4 iunie 2001 de către un reprezentant al  guvernului maghiar – ministrul Harrach Péter:

“Astăzi putem afirma, fără echivoc, că Diktatul de la Trianon a fost un act profund nedrept

care a mutilat ţara şi a sfârtecat naţiunea. (…) Trebuie să ne gândim şi la reabilitarea mutilărilor

trianonice.

Aceasta însă nu se poate realiza cu o naţiune cuprinsă de laşitate şi confuzie identitară, pentru aşa ceva este nevoie de o înaltă conştiinţă naţională. (… ).

O naţiune în continuă scădere demografică, ce-şi subminează singură vâna biologică, nu este în stare să continue mileniul pe care înaintaşii l-au trăit, aici, în Bazinul Carpaţilor”.

Aşadar, un discurs fără echivoc revizionist, în gura unui oficial ungar!

Image result for antitrianon photos
 

“Mişcarea Revizionistă Maghiară” şi Internetul

 

Să vedem, în continuare, în ce constă activitatea practică a “Mişcării Revizioniste Maghiare” (MRM) şi să o ilustrăm şi cu câteva “documente” preluate de pe Internet.

 

„Scopul MRM este de a revigora, prin demonstraţii şi acţiuni de propagandă, revizionismul maghiar şi de a-i reda eficienţa de odinioară. (…) MRM îşi propune o atenţionare de proporţii în favoarea conceptului de “Dreptate Ungariei”, pentru a-l aduce la ordinea zilei.

În ziua de 4 (ziua tragediei de la Trianon) a fiecărei luni, începând cu orele 16,30 (ora semnării Diktatului), vom ţine o demonstraţie de atenţionare, timp de un ceas, în vreuna din zonele de mare circulaţie ale capitalei. Se vor intona cântece patriotice şi revizioniste, se vor distribui materiale revizioniste. Vom strânge semnături în sprijinul cauzei, urmând ca acestea să fie înaintate

în cursul anului 2002, sub forma unei petiţii, Parlamentului Maghiar.

Convocatoarele vor fi publicate şi în ziarul A Demokrata şi, de asemenea, difuzate de către

Pannon-rádio.

În urma strădaniei noastre, sperăm că, pe parcurs, şi MIEP se va putea referi la susţinerea civică a problemei şi, la fel, viitorul guvern.”

Semnează Budaházi György (membru fondator), proprietarul barului ARKADIA.

Iată, aşadar, că alături de “Clopotul Trianonului” de la “Zebegény” (care, începând cu 4 iunie 2001, bate zilnic la orele 16,30 reamintind “tragedia de la Trianon” şi vestind “unitatea ţării lui Szent István”), ora “fatidică” – şi data de 4, fireşte – sunt reamintite, public, şi prin demonstraţii lunare ce au loc în punctele de maximă circulaţie ale Budapestei.

Pe de altă parte, nu putem să nu remarcăm că demonstraţia cu pricina (cea din 4 ianuarie 2002) era autorizată de către Poliţie, ceea ce presupune girul acesteia acordat cauzei revizioniste!

Să vedem, însă, cum arăta un manifest revizionist, distribuit cu ocazia demonstraţiilor respective, dar răspândit şi în întreaga lume prin intermediul Internetului.

Desigur, ceea ce vom reda este varianta de circulaţie internaţională (redactată în limba engleză), parţial tradusă, parţial reprodusă ca atare:

“Doamnelor şi domnilor, aceste câteva rânduri vă sunt oferite, spre a fi citite, de către o organizaţie civică ce reprezintă o ţară cândva impunătoare, astăzi redusă la proporţii nesemnificative.

Vă rugăm să ne sprijiniţi în lupta noastră paşnică, dusă împotriva uneia dintre cele mai mari nedreptăţi din istoria europeană: Diktatul de la Trianon.

Este vorba despre naţiunea maghiară. Strămoşii noştri, hunii, au apărut în Europa, în Bazinul Carpatic, în secolul IV e. n. şi au pus bazele unui puternic imperiu, care a rezistat până în secolul V e. n. Este posibil ca naţiunile europene să fi dus cu ei lupte grele, însă astfel de lupte s-au purtat şi între propriile triburi. După aceasta, avarii, strămoşii noştri direcţi, s-au stabilit în acest areal.

Triburile ungare, de la care îşi trage numele această naţiune, au sosit în Bazinul Carpatic în secolul al IX-lea e. n. Ne-am luptat în multe războaie, în întreaga Europă, însă am avut şi motiv s-o facem:

Charlemagne a jefuit multe din comorile strămoşilor noştri avari.

În anul 1000 e. n. regele nostru István a trecut la romano-catolicism şi a transformat ţara într-un avantpost oriental al creştinătăţii.

Istoria noastră dovedeşte cât de reale sunt aceste fapte.

În anul 1242, după ce au măcelărit jumătate din naţiunea maghiară, mongolii au părăsit ţara noastră şi nu au mai ajuns niciodată în Europa Occidentală. N-au ajuns, pentru că secole în şir am continuat să ne luptăm cu ei şi i-am respins de fiecare dată.

În pofida acestei permanente ameninţări, am redevenit o ţară puternică.

Sigismund de Luxemburg, împăratul Imperiului Romano-German, şi-a început cariera ca rege ungar, iar sub domnia regelui nostru Mátyás I-ul am avut o mare influenţă în întreaga Europă.

În ciuda faptului că avem mai multe rădăcini comune cu ei decât oricare altă naţiune din Europa, am oprit năvălirile turceşti timp de sute de ani.

În cele din urmă, am fost cuceriţi de către turci în 1526, dar în timpul celor 150 de ani de ocupaţie otomană aceştia n-au mai putut să înainteze dincolo de ţara noastră.

Zonele neocupate de turci au fost luate de dinastia Habsburg, care a putut să trăiască în linişte, cu preţul sacrificiilor noastre.

Din acest moment istoric, naţiunea noastră a început să piară. Turcii au lăsat după ei doar o treime din populaţia ţării.

După aceea, naţiunea noastră şi-a pierdut cei mai buni fii în războiul de independenţă dus împotriva habsburgilor. În aceste condiţii, am permis altor naţiuni să se stabilească în ţara noastră. În pofida acestei ospitalităţi, când am ajuns într-o serioasă criză politică internă, după primul război mondial, aceste popoare, în cârdăşie cu ţările lor de origine (limitrofe Ungariei) şi cu ajutorul puterilor occidentale, ne-au atacat ţara, au ocupat-o şi au jefuit-o.

Aceasta a fost situaţia când mica noastră delegaţie a plecat la Trianon, unde puterile victorioase ne-au forţat să încheiem un atare tratat, încât două treimi din ţara noastră milenară a ajuns în mâinile ocupanţilor străini.

Mai mult, în calitate de componentă a Monarhiei Habsburgice învinse, Ungaria a fost obligată să plătească grele despăgubiri de război, deşi politica ungară s-a opus războiului, neavând nici un interes să-l declanşeze.

În perioada regrupării sferelor de influenţă de după primul război mondial, cu sprijin din partea Germaniei, am primit înapoi unele din teritoriile noastre populate de unguri, însă la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, graniţele nedrepte au fost din nou impuse cu forţa. Ele încă există!

Suntem singura ţară din lume înconjurată, în totalitate, de teritoriile sale! Sunt milioane de fraţi unguri ce trăiesc, sub opresiune, în toate ţările limitrofe!

Nu purtăm ură în sufletele noastre. Dorim doar să ne recăpătăm pământul strămoşesc şi să ne recuperăm milioanele de fraţi.

În marele joc de noroc numit ISTORIE, popoarelor le sunt împărţite cărţi fie bune, fie rele.

Nouă, de cinci sute de ani, ni se dau doar cărţi mizerabile, dar n-am părăsit masa de joc, am învăţat să jucăm cu cărţi proaste, să rămânem în joc, să supravieţuim. A sosit însă vremea să primim şi nişte cărţi bune.

Vă rugăm să păstraţi acest “fluturaş”, să-i reţineţi conţinutul, să-i ajutaţi pe politicienii din ţara d-voastră să analizeze cu pertinenţă această chestiune şi să sprijiniţi lupta noastră dreaptă.

Vă mulţumim pentru sprijin.”

(Acest manifest poate fi găsit atât pe site-ul organizaţiei, cât şi pe altele, cum ar fi, de pildă, http://www.nemnemsoha.hu, sau http://chat.trefort.net).

 

VA URMA

 

MISCAREA REVIZIONISTA MAGHIARA

de Aurel Millea

 

 

VIDEO:

 

 

Anunțuri

19/05/2017 - Posted by | DIVERSE | , , , , , , , , , , ,

33 comentarii »

  1. Este de neadmis ca o minoritate de sub 20% să dicteze majorității.
    În Bazinul Carpatic națiunea maghiară, conform ultimelor recensământe, este majoritară:
    – 40,51% maghiar
    – 18,74% român
    – 16,93% slovac
    – 5,01% sârb
    – 3,89 ucrainian
    Total nemaghiari : 46,98%
    Total alte nații sau nație nedeclarată : 12,5%

    Să nu uităm, sunt date de la ultimele recensământe.

    Sursă: https://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=2&ved=0ahUKEwjhxaPH54rUAhUCEJoKHYXICncQFggpMAE&url=http%3A%2F%2Fwww.demografia.hu%2Fkiadvanyokonline%2Findex.php%2Fkorfa%2Farticle%2Fdownload%2F728%2F192&usg=AFQjCNHa9k4KcvHmQxGi9B-vUtg0J6pf8g&sig2=6lg7kLS9bGChQA0111clFQ

    Apreciază

    Comentariu de Zsolt | 25/05/2017 | Răspunde

    • 40,51% înseamnă „majoritar” pentru cine?
      DE unde invenţia asta cu „Bazinul Carpatic”?
      Parcă v-am mai explicat în urmă cu ceva vreme că acest concept de „Bazin Carpatic” nu există din punct de vedere geografic aşa cum încrearcă revizioniştii să-l servească necunoscătorilor şi că el este o invenţie a propagandei hungariste, fără legătură cu stiinţa dar foarte legată de politica iredentistă maghiară.
      Să vă mai explic odată, sau v-aţi amintit despre ce vorbim aici?

      Apreciază

      Comentariu de cersipamantromanesc | 25/05/2017 | Răspunde

      • 40,51% înseamnă majoritate relativă. Putem folosi acest termen caz în care nu este o majoritate absolută în regiunea amintită. Și din acest punct de vedere populația care s-au autodeclarat maghiari conform ultimelor recensământe sunt majoritari, neluând în calcul că din totalul de populație din această zonă peste 60% sunt vorbitori de limbă maghiară, deci majoritate absolută.
        Bazinul Carpatin nu înseamnă neaparat o regiune geografică, în contextul pe care am descris el reprezintă teritoriul fostului Regat al Ungariei înainte de 1918. După teoria dvs. nici România nu există, nefiind un spațiu unic descris dpdv. geografic.

        Apreciază

        Comentariu de Zsolt | 25/05/2017

      • Bazinul Carpatic, este în context un termen controversat căci, geografic expresia înseamnă doar Transilvania, mai explicit:
        Slovacia este zonă din Carpații nordici
        Serbia (Voivodina) este sudul Bazinului Panonic (la sud de Ungaria)
        Croația este tot în sudul Bazinului Panonic
        Ucraina este în afara Arcului Carpatic, deci nu este nici în Bazinul Carpatic, nici în Bazinul Panonic (unde e Ungaria modernă).

        Aflăm că există un Consiliu al autonomiei maghiare care ar vrea autonomii pentru maghiarii din cinci (5) țări , atunci este vorba de 5 (cinci) dorite autonomii, nu de una singură, comună, „imperială”. Deci corect politic şi semantic ar trebui să vorbim despre : „Consiliul autonomiilor maghiare…” Nu ştiu dacă fostul episcop Tokes mai este președintele Consiliului maghiarilor din 5 țări situate după el toate în Bazinul Carpatic, adică în Transilvania, România!
        Ceva nu este prea clar cu geografia acestui domnTokes (consiliului maghiar pentru autonomie sau autonomii ?).
        În concepția ungurească, „bazinul carpatic” sau „al Carpaților” (Kárpát-medence) este teritoriul din interiorul arcului carpatic până la munții Austriei, Sloveniei, Croației și Serbiei. Teritoriul transilvănean reprezintă din acesta doar o părticică. Termenul este în fond un eufemism pentru „teritoriul Ungariei mari”.
        Menționarea Ucrainei se face din cauza unei regiuni care de la al doilea război mondial încoace îi aparține (și care realmente se află în așa-zisul „bazin carpatic”): partea de nord a Maramureșului istoric și ținuturile vecine, Ugocea, Bereg și Ung.
        Regiunile următoare, la vest de acestea și la sud-vest de lanțul carpatic și incluzând o parte din Carpații regiunii sunt Slovacia. În perioada interbelică Maramureșul de nord, Ugocea, Bereg și Ung au aparținut Cehoslovaciei (care atunci avea frontieră cu România).Concepția ungurească este nulă, dacă nu respectă denumirile oficiale geografice. Ea vrea să insinueze că ungurii au venit acum 1ooo de ani în Bazinul Carpatic adică în Transilvania, și nu în Bazinul Panonic în Pusta maghiară (prin trecătoarea Nistru-Tisa, numită Verețke). Nu, Wp.ro nu poate schimba denumirea consiliului, dar trebuie să remarce ceea ce este „Notabil”, deci rămâne notabilă extinderea („concepțială” a) bazinului panonic peste Transilvania sub numele (de conceepție ungurească) de „carpatic”! Ca remarcă geografică: arcul munților Carpați ajunge doar până la Porțile de Fier, adică nu cuprinde în interiorul său nici Serbia și nici Croația pe care nostalgicii sfântului regat le văd tot în Bazinul (unguresc) Carpatic. Aşadar, remarcile dv. țin de Geometrie, și nu de Geografie… Românii rămân la geografia reală, cu un Bazin Carpatic român și un Bazin Panonic ungar.
        În ungurește denumirea consacrată este „Kárpát-medence”, termenul „Pannon-medence” (Bazinul Panonic) referindu-se la o arie hidrografică mai restrânsă din Câmpia Panonică. Nu este vorba de un eufemism, ci de folosirea terminologiei geografice consacrate din lb. maghiară. Problema însă este alta, atunci când a apărut conceptul geopolitic revizionist maghiar, cei care au tradus denumirea lui în limba română, fie că nu cunoșteau corespondentul românesc al termenului unguresc, fie în mod voit l-au tradus în felul acesta pentru a nu „denatura” sensul . Oricum, noi nu suntem obligați să preluăm terminologia așa cum a fost ea introdusă în propaganda hungaristă.
        Teritoriul fostului regat al Ungariei aşa cum a existat el până la 1918 a fost expresia reunirii cu forţa a unor teritorii care erau locuite majoritar de alte popoare.Aşa se face că maghiarii care reprezintă 40% se vor din nou stăpâni peste 60 % alte neamuri.
        E chiar ciudat să văd că există în ziua de azi unguri (şi nu puţini), care visează renaşterea unei Ungarii mari cu iesire la Marea Adriatică, recreată prin inglobarea în această creaţie statală a croaţilor.
        Ca să nu mai vorbim că unii lideri ai maghiarimii mai gândesc că ar fi posibil în zilele noastre să recreeze statul feudal maghiar, alipind teritorii româneşti în care trăiesc cca. 6.800.000 oameni, dintre care 70,6% sunt etnici români,17,9% maghiari şi germani 0,4%., pe lângă teritorii care sunt cuprinse în graniţele Slovaciei, Serbiei, Austriei, Croaţiei si Ucrainei.

        Apreciază

        Comentariu de cersipamantromanesc | 25/05/2017

      • PS : Nu ştiu la ce teorie credeţi că fac eu referire, dar ştiu că de multe ori România este descrisă din punct de vedere geografic în spaţiul carpato-danubiano-pontic.

        Apreciază

        Comentariu de cersipamantromanesc | 25/05/2017

  2. „Teritoriul fostului regat al Ungariei aşa cum a existat el până la 1918 a fost expresia reunirii cu forţa a unor teritorii care erau locuite majoritar de alte popoare.Aşa se face că maghiarii care reprezintă 40% se vor din nou stăpâni peste 60 % alte neamuri.”

    Nu am vorbit despre Ungaria de înainte de 1918 ca și renaștere al Regatului Maghiar în forma ei medievală. Să lăsăm odată istoria când vorbim de lucruri contemporane. Am spus că, conform ultimelor recensământe spațiul acesta este în continuare locuită majoritar de maghiari. Conform principiilor democratice o majoritate are drepturi de conducere. Într-adevăr nu mai are o majoritate absolută, dar este pe deoparte cea mai numeroasă nație, mai mult de dublă decât imediata următoare, română. Și totodată populația nemaghiară din această zonă este sub 50% (restul populației fiind de nație nedeclarate, probabil majoritar țigani).

    Cât despre Bazinul Carpatic, știți foarte bine la ce m-am referit, nicidecum nu de toate Croația și Ucraina sau Austria. Ea are o definiție bine formulată, chiar dacă dvs. nu recunoașteți.

    Respectiv când am zis că: „Este de neadmis ca o minoritate de sub 20% să dicteze majorității” am încercat să fiu ironic cu cei care vorbesc de drepturile românilor din Bucovina Ucraineană, Basarabia sau chiar Ținutul Secuiesc, dar nu vrea să acorde aceeași drepturi pentru minoritățile din România. Este ușor de creat o zonă, un spațiu geografic în care chiar nația acum majoritară să devină minoritar.

    Apreciază

    Comentariu de Zsolt | 26/05/2017 | Răspunde

    • „Cât despre Bucovina de Nord,aceasta regiune este doar o parte a nordului Moldovei care a fost tîlhărit de Austria la 1774 şi care s-a unit cu România în 1918.”
      Asta spun și eu. Slovacia nici nu a existat până-n 1939, nici Transcarpatia până-n 1944, Voivodina până-n 1918, nici măcar Ardealul până-n 1918 (exceptând un an când a fost sub uniune personală sub conducerea lui Mihai Viteazul) nu a existat ca și formațiune statală sau parte al țărilor din care face parte acum, până când a fost „tâlhărit” din Regatul Ungariei.

      Apreciază

      Comentariu de Zsolt | 29/05/2017 | Răspunde

      • PS
        Putem vorbi de un teritoriu că a fost tâlhărit de o altă ţară, atunci când anexarea acestuia s-a făcut în dispreţul faptului că majoritatea populaţiei este de altă etnie şi este băştinaşă pe acel pământ, nu ajunsă acolo în urma unei migraţii de prin alte părţi.
        Oare ce drepturi avea Austria să anexeze Bucovina?
        Cât despre Transilvania,să fim serioşi, ungurii au ajuns acolo fiind migratori. In plus sunt şi minoritari, iar atunci când majoritarii români ardeleni au ales să se unească cu conaţionalii lor din vecinătate pentru a trăi într-un singur stat, nu poate fi vorba că ar fi un act de tâlhărie, smulgerea teritoriului Transilvaniei de la Ungaria care îl anexase ..
        E ca şi cum arabii şi nord africanii ajunsi în Germania ar avea pretenţia că ţara este a lor ,iar nemţii sunt o populaţie tolerată…
        Preşedintele Ungariei ştie foarte bine,ca urmaş al poporului maghiar migrator, ce se poate întâmpla dacă acceptă aşezarea în masă de refugiaţi arabi pe teritoriul Ungariei şi de aceia a şi început să ridice garduri de sârmă ghimpată la graniţele ţării..
        Şi arabii, exact ca şi ungurii s-au revărsat prin sec-VII-XI peste popoarele vecine, desfiinţînd ţările întâlnite în calea lor,anexându-le în mare parte.
        Nu le-a mers atunci cu europenii şi în primul rând cu spaniolii. Poate le va merge acum…

        Apreciază

        Comentariu de cersipamantromanesc | 29/05/2017

    • Să nu amestecăm lucrurile…
      Slovacia si Transcarpatia au fost secole la rând sub ocupaţie maghiară, deşi slavii şi romînii au fost anteriori pe aceste pământuri invadatorilor maghiari sau austriecilor şi turcilor şi majoritari numeric. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în Voivodina sau în Croaţia.
      Să nu uităm că mare parte a Slovaciei au aparţinut Imperiului lui Samo (sec VII), prima entitate politică a slavilor.
      Până la invazia ungurilor, a mai existat un stat slovac, cunoscut ca Principatul Nitra, apărut în secolul VIII, şi conducătorul lui, Pribina, a consacrat prima biserică creştină de pe teritoriul Slovaciei în 828.
      Împreună cu Moravia învecinată, a constituit nucleul principatul Moraviei Mari, începând cu anul 833. Apogeul acestui imperiu slavonic a fost găzduirea sfinţilor Chiril şi Metodiu în 863, în timpul domniei prinţului Rastislav, precum şi expansiunea teritorială din timpul regelui Svatopluk I.Ulterior teritoriul a fost anexat de Ungaria, după invazia din anul 896 si ulterior de Austria.

      Bucovina a fost întotdeauna parte a Principatului Moldova şi niciodată parte a Ungariei, Ucrainei sau Rusiei.

      Transilvania a fost un voievodat cu un grad înalt de autonomie, iar apoi, între 1526 şi 1699, a fost stat independent, sub suzeranitatea Imperiului Otoman, cu numele de Principatul Transilvaniei, recunoscut de Imperiul Otoman ca stat independent, care plătea totuşi Porţii Otomane un dar anual de complezenţă („munus honorarium”), în valoare de 10.000 de ducaţi.
      În această calitate a jucat un rol însemnat în Războiul de 30 de ani, de partea coaliţiei protestante. Odată cu victoriile imperiale pe frontul antiotoman, Transilvania a intrat sub administraţie habsburgică, dar şi-a păstrat formal statalitatea până în 1867, fiind condusă de guvernatori numiţi de la Viena.
      Între anii 1868 şi 1918, Transilvania a fost încorporată (anexată) părţii maghiare a Imperiului Austro-Ungar (parte numită Transleithania).

      Apreciază

      Comentariu de cersipamantromanesc | 29/05/2017 | Răspunde

      • Nu știu, dar nu găsesc comenturile referitoare la „furatul” Bucovinei de partea rusa respectiv răspunsul meu? Au fost cumva cenzurate?

        Apreciază

        Comentariu de Zsolt | 30/05/2017

      • Nu am obiceiul să cenzurez. Poate răspunsurile d-tale s-au dus la spam… Repetaţi.

        Apreciază

        Comentariu de cersipamantromanesc | 30/05/2017

      • În răspuns la Zsolt.

        PS
        Putem vorbi de un teritoriu că a fost tâlhărit de o altă ţară, atunci când anexarea acestuia s-a făcut în dispreţul faptului că majoritatea populaţiei este de altă etnie şi este băştinaşă pe acel pământ, nu ajunsă acolo în urma unei migraţii de prin alte părţi.
        Oare ce drepturi avea Austria să anexeze Bucovina?
        Cât despre Transilvania,să fim serioşi, ungurii au ajuns acolo fiind migratori. In plus sunt şi minoritari, iar atunci când majoritarii români ardeleni au ales să se unească cu conaţionalii lor din vecinătate pentru a trăi într-un singur stat, nu poate fi vorba că ar fi un act de tâlhărie, smulgerea teritoriului Transilvaniei de la Ungaria care îl anexase ..
        E ca şi cum arabii şi nord africanii ajunsi în Germania ar avea pretenţia că ţara este a lor ,iar nemţii sunt o populaţie tolerată…
        Preşedintele Ungariei ştie foarte bine,ca urmaş al poporului maghiar migrator, ce se poate întâmpla dacă acceptă aşezarea în masă de refugiaţi arabi pe teritoriul Ungariei şi de aceia a şi început să ridice garduri de sârmă ghimpată la graniţele ţării..
        Şi arabii, exact ca şi ungurii s-au revărsat prin sec-VII-XI peste popoarele vecine, desfiinţînd ţările întâlnite în calea lor,anexându-le în mare parte.
        Nu le-a mers atunci cu europenii şi în primul rând cu spaniolii. Poate le va merge acum…

        Apreciază

        Comentariu de cersipamantromanesc | 30/05/2017

      • Să nu amestecăm lucrurile…
        Slovacia si Transcarpatia au fost secole la rând sub ocupaţie maghiară, deşi slavii şi romînii au fost anteriori pe aceste pământuri invadatorilor maghiari sau austriecilor şi turcilor şi majoritari numeric. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în Voivodina sau în Croaţia.
        Să nu uităm că mare parte a Slovaciei au aparţinut Imperiului lui Samo (sec VII), prima entitate politică a slavilor.
        Până la invazia ungurilor, a mai existat un stat slovac, cunoscut ca Principatul Nitra, apărut în secolul VIII, şi conducătorul lui, Pribina, a consacrat prima biserică creştină de pe teritoriul Slovaciei în 828.
        Împreună cu Moravia învecinată, a constituit nucleul principatul Moraviei Mari, începând cu anul 833. Apogeul acestui imperiu slavonic a fost găzduirea sfinţilor Chiril şi Metodiu în 863, în timpul domniei prinţului Rastislav, precum şi expansiunea teritorială din timpul regelui Svatopluk I.Ulterior teritoriul a fost anexat de Ungaria, după invazia din anul 896 si ulterior de Austria.

        Bucovina a fost întotdeauna parte a Principatului Moldova şi niciodată parte a Ungariei, Ucrainei sau Rusiei.

        Transilvania a fost un voievodat cu un grad înalt de autonomie, iar apoi, între 1526 şi 1699, a fost stat independent, sub suzeranitatea Imperiului Otoman, cu numele de Principatul Transilvaniei, recunoscut de Imperiul Otoman ca stat independent, care plătea totuşi Porţii Otomane un dar anual de complezenţă („munus honorarium”), în valoare de 10.000 de ducaţi.
        În această calitate a jucat un rol însemnat în Războiul de 30 de ani, de partea coaliţiei protestante. Odată cu victoriile imperiale pe frontul antiotoman, Transilvania a intrat sub administraţie habsburgică, dar şi-a păstrat formal statalitatea până în 1867, fiind condusă de guvernatori numiţi de la Viena.
        Între anii 1868 şi 1918, Transilvania a fost încorporată (anexată) părţii maghiare a Imperiului Austro-Ungar (parte numită Transleithania).

        Apreciază

        Comentariu de cersipamantromanesc | 30/05/2017

  3. Un lucru să nu uităm, în 27 august 1916 România a atacat Austro-Ungaria. Pierzând primul război mondial, în plus încălcând și pacea de la București în 10 noiembrie atacă incă o dată Austro-Ungaria.
    Nu uitați în vremea aceea numai 16% din populația Bazinului Carpatic era român. Și tot bazinul Carpatic aparținea Austro-Ungariei.
    Bun. Atunci este drept și o acțiune inversă. 19% din Ardeal este maghiar, dar per ansamblu, desenând hotarele după voia noastră românii sunt minoritari (nici 19% conform ultimii recensământ). În acest caz, invocând și dreptul istoric (peste 1000 de ani aceste teritorii au aparținut Ungariei), Ungaria anexează pe drept Ardealul.
    Asta după logica dvs.

    Apreciază

    Comentariu de Zsolt | 31/05/2017 | Răspunde

    • Am mai discutat despre războiul dintre România şi Austro-Ungaria şi cu toate astea, vedem că d-ta insişti asupra unui neadevăr.
      Aşa numitul Tratat Pace de la Buftea- Bucureşti , dintre România şi Puterile Centrale, nu a fost promulgat de regele Ferdinand şi în consecinţă nu a avut nici o valoare din punct de vedere legal.
      Şi despre aşa zisul concept de „Bazin Carpatic” v-am mai arătat de câteva ori că este o noţiune neştiinţifică, pus la punct în scopuri clar iredentiste, şi că nu are legătură cu geografia.
      Dacă ar fi să judecăm după logica d-tale, am putea să ne închipuim o ataşare a Bazinului Pannoniei la România, din care ar rezulta o ţară nouă, care ar avea 31.000.000 de locuitori dintre care, 10.400 000 de cetăţeni de etnie maghiară şi 17 000.000 etnici români.
      Aşadar, şi în această formulă statală, românii ar fi majoritari şi nu „majoritari relativ!”,aşa cum gândeai total absurd d-ta acum câteva zile.
      Ţineţi cont că nu am adunat la populaţia acestui ipotetic nou stat şi românii din R.Moldova, care sunt şi ei peste 3 milioane de suflete.
      Teritoriile despre care spui d-ta că ar fi aparţinut 1000 de ani migratorilor unguri, au aparţinut mai mult de 1000 de ani, înainte de invazia maghiară, strămoşilor românilor, aşa că aţi face bine să căutaţi alte argumente, mai puţin nostime.
      Evreii au lipsit două milenii de pe teritoriul Israelului actual şi uite că li s-a recunoscut pe plan mondial dreptul asupra pământurilor lor ancestrale.
      Ce-ar fi să reflectaţi asupra acestui adevăr ?

      Apreciază

      Comentariu de cersipamantromanesc | 01/06/2017 | Răspunde

      • Strămoșii românilor au trăit în Balkanul de sud, respectiv slavii Est-Europeni. Așa că popor dac niciodată n-a existat, chiar ca și formațiune statală a existat numai o perioadă scurtă.
        Ardealul chiar și geografic aparține mai mult Ungariei, Carpații îl desparte de restul României chiar și cu logistica de secolul al XXI-lea. Așa că comparația dvs. este atât de relevantă cât cum am comasa populația Chinei cu România.

        Apreciază

        Comentariu de Zsolt | 01/06/2017

      • Încearcă să studiezi istorie şi nu încerca să inventezi o istorie paralelă cu cea adevărată.
        A spune că poporul român s-a format în Balcanii de sud şi că la nord de Dunăre ungurii au găsit pământ pustiu, e o prostie fără seamăn.
        O altă năzdrăvănie care nu are legătură cu adevărul istoric, este aceea că Transilvania ar aparţine geografic Ungariei.
        Dacă munţii ar fi după mintea unora graniţe obligatorii între popoare, ungurii ar trebui să se rezume la Câmpia Panonică, Portugalia sau Olanda n-ar putea să existe, la fel nici Finlanda,Danemarca,Rusia, Polonia,Ţările Baltice, etc.
        E interesant cum d-ta uiţi că la vest, adică spre Ungaria, Transilvania are Carpaţii Apuseni, fiind aşadar înconjurată de munţi şi separată de Câmpia Panonică şi de Ungaria, astfel încât îţi încalci cu bună ştiinţă propriile „teorii”.

        Apreciază

        Comentariu de cersipamantromanesc | 01/06/2017

  4. 1. „… ungurii au găsit pământ pustiu, e o prostie fără seamăn.”
    Ba din contră. De-a lungul primului mileniu primului mileniu până-n începutul mileniului al doilea pe teritoriul unde susține teoria daco-română că s-a format poporul român, adică de la Tisa (chiar și după) până la Nistru (chiar Nipru) în sud de la Illyria până-n Macedonia (chiar nordul Greciei) au trăit numeroase popoare: celții, dacii, geții, goți ostrogiții, vizigoții, hunii, vandalii, gepizii, avari, bulgarii, slavii, ungurii, pecenegii, cumanii, allanii, tătarii și nu în ultimul rând românii. Numeroase nu chiar au trecut prin aceste teritorii ci ș-au format state sau chiar imperii: hunii, avarii, bulgarii, ungurii. Majoritatea acestor popoare au trăit și pe teritoriul Ardealului de azi. Fiind foarte împădurit (până la 90%) numai de-lungul râurilor se putea forma așezări mai mari și de durată, în consecință Ardealul nu era des populat. Știm că la începutul secolului al XIV-le numărul populației era de aprox. 500.000, de-a lungul secolelor III-VII (când se susține că s-a format poporul român) nu putea să trăiască mai mult de 2-300.000. Trecând atâtea popoare migratoare, care s-au năvălit aici, venind atâția oameni noi, nu putea să supraviețuiască un grup atât de numeros de daci din care se putea forma un popor (mai ales că celții au fost primii, dacă chiar așa luăm).
    Ardealul nu că era gol, din contră era plin de diferite popoare și neamuri, schimbându-se în mod constant populația. Unii au dispărut complect, alții s-au amestecat cu noi stăpâni, alți au migrat în alte locuri. Creșterea numărului de populație se putea face numai cu un stat puternic și într-adevăr de durată care putea să apere populația. Acesta era Regatul Maghiar.

    2. „O altă năzdrăvănie care nu are legătură cu adevărul istoric, este aceea că Transilvania ar aparţine geografic Ungariei.”
    Simplu, uitați-vă la o hartă 3D al Europei, unde dacă n-ar fii desenat granițele actuale greu scoateți granițele României de azi, dar hotarele Regatului Ungar este ușor de desenat, fiindcă acesta din urmă s-a format atunci când granițele se putea apăra cel mai ușor dacă erau granițe naturale:
    http://www.georelief.de/europe-engische-version-558.html

    Apreciază

    Comentariu de Zsolt | 06/06/2017 | Răspunde

    • 2. D-ta zici că:
      Dacă privim o hartă 3D al Europei,” unde dacă n-ar fii desenat granițele actuale greu scoateți granițele României de azi, dar hotarele Regatului Ungar este ușor de desenat, fiindcă acesta din urmă s-a format atunci când granițele se putea apăra cel mai ușor dacă erau granițe naturale”.
      Păi nu vă supăraţi, dar a justifica înghiţirea altor popoare în numele dezidseratului atingerii unor „graniţe naturale”e iarăşi o aberaţie…
      Ce te faci dacă în drumul pentru atingerea unor astfel de frontiereîntâlneşti alte popoare ? Le ocupi, le masacrezi, le deznaţionalizezi, le alungi de pe pământurile lor?
      Nu cumva aşa ceva nu mai este posibil în secolul XXI în Europa ?
      Scoţând de pe acea hartă graniţele ,aşa cum propui d-ta şi anulând astfel Trianonul, am obţine o aşa zisă Ungarie Mare, cu aproape 40% populaţie maghiară, stăpână peste teritorii locuite în proporţie de 60% de alte popoare,total diferite…
      De ce să facem asta? În numele atingerii de către Ungaria a unor granite formate de munţi?
      Păi să ne fie cu iertare, dar Ardealul este înconjurat de munţi ! Ce ne facem cu Ungaria în acest caz ?

      Apreciază

      Comentariu de cersipamantromanesc | 07/06/2017 | Răspunde

    • D-ta amesteci din nou lucrurile, astfel încât va trebui să le luăm pe rând…

      1.Mai întâi, este necesar ca atunci când vorbim despre geto-daci sau despre urmaşii acestora,românii,să avem o hartă în faţă.
      Daco-geţii erau parte al marelui neam al Tracilor care era stăpân p+este un teritoriu imens, care arăta cam aşa:
      https://www.google.ro/search?q=harta+tracii&rlz=1C1AOHY_roRO712RO714&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ved=0ahUKEwihzaW22KrUAhUOOsAKHYDMBWUQ7AkITA&biw=1024&bih=653#imgrc=t7kOyghpCS-5NM:

      Tracii nord-dunăreni, adică geto-dacii, stăpîneau teritoriile care se văd în harta de mai jos:

      https://www.google.ro/search?q=harta+raspandirii+romanilor&rlz=1C1AOHY_roRO712RO714&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ved=0ahUKEwiB6Jew6KrUAhXJE5oKHXwoBs4Q7AkIMQ&biw=1024&bih=653#tbm=isch&q=harta+dacii+&imgrc=w-_xP65g6_l2SM:

      Peste aceste teritorii în care tracii erau băştinaşi (adică autohtoni) au trecut de-a lungul timpului mai multe alte seminţii care au rămas perioade mai scurte sau mai îndelungate, cea mai mare parte dispărând fie pentru că au fost asimilate etnic, fie pentru că s-au retras.
      Individualizarea tracilor din masa populaţiilor indo-europene s-a petrecut în epoca bronzului.
      Celţii sunt o populaţie antică, de origine aproximativ din zona actualei Franţe, care în antichitate s-au răspândit (în ultimele 5 secole înainte de Christos) pe arii largi în Europa, inclusiv pe teritoriul Daciei.
      D-ta faci o afirmaţie nesusţinută de istorie şi anume aceea că celţii ar fi fost primii veniti în Transilvania, dacă nu cumva şi pe întreg teritoriul nord- dunărean, ceea ce este fals…
      Cele mai timpurii izvoare care îi menţionează pe traci sunt poemele antice Iliada şi Odiseea, scrise în sec. IX i.e.n. de către Homer.
      Acestea fac referire la războiul troian din 1200 i.e.n.,conflictul dintre ahei şi troieni, petrecut la sfârşitul epocii bronzului.
      În acest război se menţionează că au participat şi câteva populaţii tracice: arcaşi peoni de pe Axios, ciconi, frigieni şi misieni, ca aliaţi ai troienilor.
      Or,istoria consemnează că celţii au ajuns mult mai târziu în spaţiul carpato-danubiano-pontic (adică pe teritoriul României de azi), aproximativ în anul 300 î. Hr., după domnia regelui daco-get Dromihetes.
      În procesul lor de migrare, celţii au urmat două rute, una de-a lungul Dunării, iar cealaltă de-a lungul munţilor Carpaţi.
      În Transilvania s-au aşezat anarţii între Tisa şi Someş, iar în estul Munteniei cotensii, până la hotarul cu Moldova. În nordul Moldovei se vor aşeza tauriscii, inclusiv în Galiţia.

      O parte a celţilor s-a deplasat şi în sudul Balcanilor, unde au întemeiat şi un regat, care a rezistat însă o scurtă perioadă de timp.

      Celţii au fost însoţiţi în migraţia lor şi de alte neamuri, ca de exemplu bastarnii de origine germanică, care se vor stabili la nord de Nistru şi care vor da multă bătaie de cap dacilor.
      Interferenţa celţilor cu acest pământ a durat cam două sute de ani, timp în care dacii au dus numeroase lupte împotriva lorşi a aliaţilor lor bastarni.

      Când în secolul al II-lea î. Hr. are loc în Peninsula Balcanică începutul cuceririi romane, dacii au luptat împotriva romanilor în alianţă cu celţii.
      În urma acestor lupte prelungite, puterea celţilor va scădea din ce în ce mai mult, până când au ieşit din istorie in această parte de lume.
      Dacii şi mai apoi dacii latinizaţi, au rămas pe pământul străbunilor lor, constituind nucleul de formare al poporului român.
      A spune că Dacia si mai ales Transilvania ar fi fost părăsite de băştinaşii daci sau de urmaşii acestora daco-romani, este evident o stupiditate nesusţinută de istorie.
      D-ta spui că l-a momentul venirii ungurilor pe aceste teritorii carpato-danubiano-pontice şi mai ales în Ardeal, aici se aflau numeroase popoare.
      Da, dar cea mai mare parte dintre aceste neamuri s-au spulberat, dispărând în istorie.
      Urmaşii dacilor, românii, au rămas şi sunt în prezent cel mai numeros popor din regiune.
      Aşadar, pretins dispăruţii traci(geto-daci)au lăsat urmaş atât la nord,cât şi la sud de Dunăre, cel mai numeros popor, printre toate popoarele vecine – românii.

      În prezent, harta răspândirii românilor arată aşa :

      https://www.google.ro/search?q=harta+raspandirii+romanilor&rlz=1C1AOHY_roRO712RO714&tbm=isch&tbo=u&source=univ&sa=X&ved=0ahUKEwiB6Jew6KrUAhXJE5oKHXwoBs4Q7AkIMQ&biw=1024&bih=653#imgrc=9mo90u9AoryHRM:

      Dacă o priviti atent această hartă, veţi vedea că pe teritoriile locuite de vechii traci (cu precădere în spaţiul carpato-danubiano-pontic) traiesc astăzi românii, urmaşii lor.

      Drept urmare, teoria d-tale conform căreia, vă citez :
      „Trecând atâtea popoare migratoare, care s-au năvălit aici, venind atâția oameni noi, nu putea să supraviețuiască un grup atât de numeros de daci din care se putea forma un popor (mai ales că celții au fost primii, dacă chiar așa luăm)”, este pur şi simplu un basm de adormit copii sau mai bine zis o propagandă destinată celor (mulţi e adevărat) care nu au habar la nivel elementar de istorie …
      Chiar nu vă e clar că de la un anumit moment istoric, nu mai vorbim despre daci sau despre maghiari, ci despre urmaşii acestora,rezultaţi din simbioza lor cu alte neamuri ?
      Ungurii de acum sunt ca popor rezultatul simbiozei dintre migratorii iniţiali, maghiarii veniţi din Asia, cu europenii(germani,slavi,români ş.a).
      La rândul lor, românii sunt rezultatul simbiozei daco-romano-slave.
      Acum v-aţi lămurit?

      Apreciază

      Comentariu de cersipamantromanesc | 07/06/2017 | Răspunde

      • Dvs. plecați de la axioma că românii sunt urmașii dacilor, deși acest lucru nu a fost niciodată dovedit, și după cunoștințele de azi nici nu poate fii dovedit. Totodată prezentați dacii ca un popor în sensul contemporan al cuvântului, deși nici asta nu a fost dovedit. Nu cunoaștem limba dacă, toate cuvintele din limba română care se presupun că sunt de origine dacă sunt de fapt de origine necunoscută presupusă ca fiind dacă. Nu avem dovezi scrise în limbă dacă, dovezile arheologice, așa puține cât sunt, sunt din timpul regatului dac, care la rândul său a existat, cu întreruperi, mai puțin de 200 de ani. Se presupune că-l cunoaștem regii daci, dar de la Burebista până-n Decebal, în decursul al 188 de ani sunt numai 6 la număr, ceea ce presupune o medie de 31,33 de ani, neîntâlnit în antichitate, mai ales 6 unu după altul.

        La începutul primului mileniu î.e.n despre oamenii din epoca bronzului nu putem vorbi ca și popor anume. Agathyrsi, erau un grup de limbă iraniană, sciți după Herodot. Ei au fost apoi schimbați de elemente celți și cu ei apar și dacii, care la abia la începutul sec 1 î.e.n formează primul lor stat.

        Mitul continuității se bazează pe două perioade de nici 200 de ani, în care se forma-se atât poporul dac, după care din ei poporul român, neamintind de celelalte numeroase de popoare care au trăit aici.

        Apreciază

        Comentariu de Zsolt | 07/06/2017

      • Nu ştiu de unde scoţi d-ta teoriile astea puerile despre trecutul românilor, dar ceea ce este cert este faptul că toate zicerile de acest gen încearcă să acrediteze ideea că românii sunt un popor apărut din neant, fără strămoşi şi ca atare fără drepturi istorice asupra pământurilor pe care trăiesc.
        Înfăţişând istoria astfel răsturnată, cine ar avea drepturi istorice asupra pământurilor acestei părţi de lume dacă nu urmaşii migratorilor slavi si maghiari ?
        Uite că tocmai cu astfel de născociri se ocupă unii falşi istorici slavi balcanici şi maghiari, dar şi ruşi (care s-au concentrat pe demonstrarea existenţei unui popor separat de cel român, numit „moldovenesc”).
        Să-mi fie cu iertare, dar până acum nu mi-a fost dat să aud o teorie mai stupidă ca cea expusă mai sus chiar de d-ta, potrivit căreia daco-geţii nici nu ar fi existat ca popor, nu prea au avut nici conducători, şi nici nu ar fi de fapt strămoşii românilor ! :))
        Chiar aşa, unde ai citit d-ta năzdrăvăniile astea,şi cum de nu ai aflat până acum că
        există numeroase relatări despre daci atât înainte cât şi după ocuparea Daciei de către Imperiul Romei ?

        În realitate, referirile la daci abundă, indiferent de faptul că d-ta vrei sau nu să recunoşti…
        O importantă formaţiune statală a daco- getă este atestată, de mai multe surse (Diodor din Sicilia, Pausanias, Strabon), la sfârşitul sec. IV. Î.Hr., sub conducerea lui Dromichaites, în contextul luptelor din anii 300 şi 292 cu oştile regelui Thraciei, Lysimachos.
        Regele trac supusese cetăţile greceşti de pe litoralul pontic şi triburile geto-dace de pe malul dobrogean al Dunării şi înaintează spre Câmpia Munteană unde suferă două înfrângeri, regele şi fiul său sunt luaţi prizonieri, iar oastea sa distrusă.

        În secolele III – II î.Hr. continuă să se dezvolte mai multe organizări politice, conduse de „basilei”, atestaţi în contextul luptelor dacilor cu celţii şi bastarnii.
        Pe baza analizei datelor existente, au putut fi delimitate principalele formaţiuni politice din spaţiul carpato-danubiano-pontic: în părţile centrale ale Munteniei (piephigii), la Curbura Carpaţilor (siensii), în Oltenia (buridavensii), în Transilvania, pe cursul mijlociu al Mureşului şi pe Târnave (ratacensii). Aceste patru uniuni tribale au stat la baza constituirii statului geto-dac centralizat de către Burebista
        În Dobrogea, în sec. III – II î.Hr., pe baza surselor epigrafice şi numismatice, sunt atestaţi conducătorii, Zalmodegikos (nord-vest), Moskon (nord) şi Rhemaxos , ocrotitorul cetăţilor pontice.
        O formaţiune statală geto-dacă existentă în sec. II î.Hr. în Transilvania, era condusă de Rubobostes , în timpul căreia geto-dacii şi-au întărit puterea în războaiele cu celţii, şi a lui Oroles care a oprit invazia bastarnilor (germanici).

        Sitalkes (431 – 424 î.Hr.) a fost unul dintre primii regi din Tracia. El a ajuns pe tron, în anul 431 î.Hr., extinzându-şi regatul prin războaie .
        La începutul războiului peloponesiac, Sitalkes s-a aliat cu atenienii, iar în anul 429 î.Hr. a invadat Macedonia cu o mare armată ce cuprindea 150.000 de războinici.
        Seuthes (424 – 407 î.Hr.) a fost regele tracilor timp de 17 ani de zile, fiind nepotul lui Sitalkes.
        Seuthes a murit în anul 407 î.Hr.
        Charnabon a fost rege al geţilor în secolul V î.Hr., fiind menţionat de piesa Triptolem a marelui dramaturg grec Sofocles.
        Rex Histrianorum: în anul 339, regele scit Ateas a primit o replică puternică în Dobrogea din partea regelui Rex Historianorul, despre a cărui moarte nu sunt oferite foarte multe detalii.
        Moskon a fost un rege getic ce a condus în secolul III î.Hr., părţile de nord ale Dobrogei, fiind şeful unui trib din zonă.
        Existenţa sa a fost dovedită în urma descoperirii unor monede de argint în apropierea oraşului Tulcea. Dromihete a fost conducătorul geţilor de la nord de Dunăre în jurul anului 300 î.Hr.. Acesta a reuşit să-l învingă pe Lisimah, generalul lui Alexandru Macedon, pe care reuşeşte să-l şi captureze. După ce îl cinsteşte, oferindu-i cele mai bune mâncăruri şi dar şi mai multe daruri, iar apoi l-a eliberat. Pacea dintre cele două părţi a fost încheiată ca urmare a căsătoriei dintre Dromihete şi fiica lui Lisimah.

        Rhemaxos a fost un rege ce a condus triburile de la nord de Dunăre în secolul II î.Hr.
        A fost menţionat de istoricul roman Gnaeus Pompeius Trogus, care a scris că, în timpul domniei sale, puterea dacilor a crescut, după ce i-au învins pe celţi, care au deţinut anterior puterea în regiune.

        Ar fi foarte mult de scris despre regii daci despre care d-ta crezi minciuna penibilă cum că ei nici nu au prea existat, aşa că m-am rezumat să vorbesc doar despre câţiva dintre ei. Hai să-ţi mai dau câteva nume, ca sa vezi cât de puţini erau acestia :
        DECENEU – 44-X îen – Preotul vicerege preia şi puterea laică după moartea lui Burebista, în probabil cel mai mare din cele 4, apoi 5 regate în care se împarte Dacia burebistană. Imaginându-ne că au existat două facţiuni, una răsculată şi una condusă de Deceneu, ultima câştigând. Astfel lui Deceneu i se mai adaugă şi titlul de rege, judecător suprem (ceea ce atestă existenţa altor judecători) şi probabil comandant suprem al armatei, titlurilor pe care le avea şi pe vremea lui Burebista: mare preot, instructor în filozofie, morală, ştiinţe).

        COMOSICUS – (Iordanes; Getica; 73-74).

        SCORILO-CORYLLUS

        DURAS-DIURPANEUS – Fratele lui Scorilo, menţionat de Dio Cassius şi Iordanes , îi cedează locul nepotului său Decebal.

        COSON

        COTISO – ~30 îen – Rege care stăpâneşte în munţii dintre Banat şi Oltenia, cu o oarecare aproximaţie, de la începutul domniei lui Augustus (27 îen) şi despre care autorul antic Florus ne spune că atacă sudul Dunării când aceasta îngheaţă. După victoria lui Octavian în războaiele civile, romanii iau măsuri de pedepsire a regelui dac, acesta fiind înfrânt de generalul Marcus Licinius Crasus. Într-o odă dedicată protectorului său, Mecena, poetul Horaţiu îl sfătuieste pe acesta să nu mai fie frământat de grija Romei, căci armata lui Cotiso a pierit.

        DICOMES – ~30 îen – Se amestecă şi el în lupta internă pentru putere de la Roma, într-un prim moment de partea lui Ovidiu dar acesta nerăspunzându-i (sau poate din solidaritate cu Coson) îl ajută pe Antoniu.

        ROLES – ~30 îen – Regele dobrogean câştigă titlul de „aliat şi prieten al poporului roman”, de la Octavian la Corint, după ajutorul dat lui M.Licinus Crassus în a învinge tracii denteleţi.

        DAPYX – ~30 îen – Intră în conflict cu Roles vecinul din sud, care cu ajutorul lui Crassus îl alungă până într-o cetate unde un trădător se înţelege în greceşte cu generalul roman. Dapyx piere eroic în fruntea soldaţilor săi.

        ZYRAXES – ~30 îen – Regele dobrogean cel mai nordic,a fost atacat în capitala sa Genucla, de către Crassus pentru că deţinea stindardele lui Hybrida capturate în anul 61 îen.

        REICIPIER – Regele dacilor cotensi

        THIAMARKOS

        PIEPOR – sec II en – Rege al costobocilor, a cărui soţie, Zias, fiica lui Tiatus moare la Roma, unde nepoţii ei Natoporus şi Drilgisa îi pun un epitaf.

        Cercetătorii de la arhiva Vaticanului au confirmat continuitatea dacilor în Dacia Romană şi în era migratorilor. Printre ei se numără Miceal Ledwith, fost consilier al Papei Ioan Paul al II-lea şi membru al Comisiei Teologice Internaţionale, unul din oamenii care au avut acces la documente secrete din arhiva Vaticanului.
        Dovezi ale continuității geto-dacice pe aceste locuri sunt multiple şi e de mare mirare că se mai găsesc unii aşa zişi istorici care încearcă să prostească lumea cu fel de fel de născociri…

        Recent arheologii britanici au făcut şi ei o descoperire care confirmă arheologic continuitatea existenţei dacilor după ocuparea Daciei de Imperiul Roman.
        În ruinele unui fort roman, situat la Birdoswald, în Marea Britanie, au fost descoperite vestigii ce arată că aici a staţionat iniţial o cohortă de soldaţi daci, recrutaţi după înfrângerea dacilor de către romani şi încorporaţi în armata romană.
        Urme ale prezenţei lor apar curând după anul 120 e.n. Inscripţiile găsite arată că soldaţii daci au ajutat la construirea Zidului lui Hadrian, iar ulterior au staţionat la fortul de la Birdoswald, unul dintre punctele fortificate de pe traseul zidului.

        Mai aflăm şi dintr-un alt document, Tabula Peutingeriana, o hartă romană din secolul IV,că la nord de Dunăre erau consemnate nu mai puțin de 88 de localități cu nume geto-dacice.

        Tabula Peutingeriana este o harta realizata in scopuri comerciale,care dovedeşte o stransa legatura economica a romanilor cu populatia ramasa in fosta provincie dacică nord-dunăreană.
        Istoricii greci si bizantini au continuat multă vreme după retragerea administratiei romane din Dacia sa ii numeasca pe localnici daci sau geti, denumire folosita in Bizant pana aproape de secolul al IX-lea, după care începe sa fie folosit termenul de valah.

        Mai mult, imparatul Constantin cel Mare,el însuşi trac la origine, a initiat construirea unui pod peste Dunare, care sa faca legatura cu fosta provincie romană, si a condus o campanie militară de la care isi va trage titlul de Dacicus, lucru pe care il va repeta si imparatul Justinian.
        Desi, practic, administratia romana disparuse din fosta provincie Dacia, teoretic, aceasta continua sa existe in structurile Imperiul Roman.
        Istoricul grec Zosimos mentioneaza, de asemenea, in secolul al V-lea, conflictul dintre Imperiul Roman de Rasarit si tribul carpo-dacilor de la nordul Dunarii, conflict soldat cu infrangerea celor din urma.

        Este interesant de ştiut că romanii au creat şi provinciile Dacia Ripensis si Dacia Mediterranea, intâlnite si sub numele de Dacia Aureliana în cronicile secolului al XII-lea, un argument in plus in fata continuitatii.
        În Transilvania, nenumăratele cetăți și așezări fortificate dacice (culmea ironiei, cele mai multe în așa numitul Ținut Secuiesc), dincolo de artefactele geto-dacice, stau mărturie a acestei continuități, alături de izvoarele istorice, multe dintre ele chiar maghiare, care vorbesc adeseori despre românii din Evul Mediu ca despre urmașii geto-dacilor sau daco-romanilor.

        Ce pot să vă recomand altceva decât să citiţi istorie, nu lozinci ale propagandei nostalgice hungariste românofobe.

        Primul „istoric” care a pledat împotriva continuitatii (deschizând asa numitul „razboi al continuitatii”) a fost Franz Joseph Sulzer (1781-1782).

        Acesta era un ofiter de justitie al armatei imperiale austriece,care a venit în Principate în 1776, iar mai apoi s-a casatorit la Brasov, cu fiica unui sas bogat.

        Lucrarea sa „fundamentala” (3 vol.): „Geschichte des transalpinischen Daciens”.

        În momentul acela, el sfida opinia comuna a vremii si inaugura teoria imigrationista ( 1781-1782), teza autohtoniei românilor în tinuturile carpato-dunarene avea o vechime de o jumatate de mileniu în literatura istorico-politica europeana!
        Primul dintre unguri, care a pledat împotriva continuitatii, a fost Stefan Szamosközi (c. 1565-1612).

        Culmea este că, într-o lucrare din 1598, în ajunul unirii realizate de Mihai Viteazul, el era (pe linia traditiei umaniste europene) partizan al originii romane si al continuitatii românilor în teritoriile vechii Dacii, identificate de el cu Transilvania, Moldova, Ţara Româneasca, dar după actul unirii realizat de Mihai Viteazul, el şi-a schimbat radical poziţia, devenind brusc un adversar al teoriri originii romane a românilor, din motive uşor de înţeles…

        Ø Robert Roesler, autorul lucrarii: „Romanische Studien. Untersuchunger zur alteren Geschichte Rumaniens”, Leipzig, 1871 (astazi depasita, fara valoare istorica sau lingvistica).[1] Teoria sa sustine ca românii s-au format ca popor la sud de Dunare, de unde în secolul al XIII-lea au migrat la nord de fluviu, în teritoriile deja ocupate de maghiari si sasi.

        Ø Martin Szentivanyi, P. Hunfalvy, A. Alfoldi (s.a.,toti maghiari);

        Ø Ferdinand Lot ;

        Ø P. Mutafciev s.a.

        Concluzie: împotriva continuitatii s-au pronuntat doar aceia care fie ca manifestau o atitudine ostila fata de poporul român, fie ca nu-i cunosteau istoria.

        Împotriva interpretarilor si tezelor nestiintifice privitoare la originile românilor , în favoarea continuitatii au scris printre altii:

        Ø Anonymus;

        Ø Simon de Kèza;

        Ø Chalkokondil Laonic;

        Ø Enea Silvia Piccolomini (1405-1464);

        Ø Antonio Bonfini (1434-1503);

        Ø J. Lebel (sas, sec. XVI);

        Ø L. Toppeltinus (1641-1670);

        Ø George Soterius, Johan Filstich, Martin Felmer (sasi, sec. XVIII);

        Ø Johann Troster;

        Ø Georg Reicherstorffer (1495-dupa 1550);

        Ø Lisznoi Kovacs Pal;

        Ø Martin Opitz (1597-1639);

        Ø Anton Maria del Chiaro;

        Ø András Huszti (1700?-1755);

        Ø Iosif Benko (sec. XVIII – a II-a jumatate);

        Ø Heinrich Kiepert;

        Ø Th. Mommsen (si alti straini);

        Ø C. Jirecek a fost primul savant care, pe criterii stiintifice si cât se poate de precise, a stabilit aria de etnogeneza a românilor; el a delimitat teritoriul nord-balcanic romanizat, pe baza raspândirii inscriptiilor latine; în conceptia sa, aria de etnogeneza cuprindea si Moesia Prima si sud-estul Pannoniei (adica Pannonia Secunda)[2]; concluziile sale au fost confirmate si dezvoltate de Al. Philippide;

        Ø Grigore Ureche: „Românii, câti se afla locuitori la Ţara Ungureasca si la Ardeal si la Maramures, de la un loc sântu cu Moldovenii si „de la Râm sa trag””;

        Ø Stolnicul Constantin Cantacuzino (1640-1716): „. toti acestia dintr-o fântâna au izvorât si cura”;

        – Miron Costin (1633-1691), Dimitrie Cantemir (1673-1723);

        -corifeii scolii Ardelene: Samuil Micu, Petru Maior si Ion Budai-Deleanu ;teza „exterminarea” dacilor (lipsa lor totala din cadrul provinciei Dacia) a fost însusita si vehiculata cu deplina convingere si pasiune patriotica de reprezentantii „scolii Ardelene” (cu exceptia lui I.Budai-Deleanu!)

        – istorici români: A.D.Xenopol, N.Iorga, V.Pârvan, N.Draganu, Gh.Bratianu, D. Prodan, C.Daicoviciu, st.Pascu, H.Daicoviciu, N.Gostar s.a.

        Până la urmă, ţine de bunul simţ şi nu trebuie să fii mare specialist, să ne dăm seama că cel mai mare popor din această regiune a Europei, poporul român are rădăcini puternce şi că însăşi faptul că vorbeşte o limbă înrudită cu latina e o dovadă în plus a continuităţii sale pe acest pământ.
        Dacă doriţi să vorbiţi de istorie, e musai să o faceţi cu buna credinţă ! În caz contrar, ce veţi face nu va fi analiză istorică, ci politică , şi încă una de joasă calitate…

        Apreciază

        Comentariu de cersipamantromanesc | 07/06/2017

  5. 1. Dvs. încurcați tracii, geții și dacii. Cum am spune că poporul slav este una și aceeași.
    2. Teoria continuității nu a fost dovedită, cea mai puternică dovadă pentru teoria imigraționistă este chiar lipsa dovezilor pentru teoria continuității:
    a.) Nu se cunoaște limba dacă, toate cuvintele din limba română care sunt presupuse că ar fii de origine dacă sunt de fapt de origine necunoscute.
    b.) Existența unui fond de cuvinte comune cu limba albaneză în schimb lipsa influenței germane respectiv turcă în limba română, deși este dovedit că aceste popoare au trăit pe aici când se presupune că s-ar fi format limba română
    c.) În graiul medieval al limbii română sunt majoritari cuvintele de origine slavă, cu influențe majore latine. Fapt ce presupune o puternică influență slavă chiar la formarea limbii române. Ori slavii au apărut mai târziu. În limba de azi doar 30% sunt elemente latine moștenite.
    d.) Nu se cunoaște scrierea dacă, nici măcar dacă ar fii existată sau dacă ar fii folosit o altă scriere.
    e.) Nu sunt dovezi arheologice despre existența protoromânilor la nord de Dunăre.
    f.) Prima referire la români ca și popor îl plasează la sud de Dunăre, după care și majoritatea amintirilor de români sunt to la sud. Cum înaintăm în românii sunt plasați tot mai la nord, până în final apar și în Ardeal la sfârșitul sec. al XII-lea începutul sec al XIII-lea.
    g.) Linia Jireček de existentă precară tot nu exclude formarea poporului român la sud de Dunăre. În plus Aromânii s-au format în sudul presupusei acestei frontiere de limbă. Chiar existența aromânilor îl plasează formarea limbii române la sud de Dunăre
    h.) Ortodoxia a fost preluată de români odată cu bulgari, nu sunt dovezi că s-ar fi convertit de la creștinism de rit latin către cel ortodox-grec. La nord de Dunăre urmele creștinismului din secolele IV-VII sunt sporadice, când în vestul Europei se formaseră deja episcopiile.
    i.) Lipsa toponimelor de origine română. În cele mai vechi documente uriașa majoritate de toponime sunt de origine maghiară sau slavă.

    Apreciază

    Comentariu de Zsolt | 09/06/2017 | Răspunde

    • D-ta faci greşeli grave…

      1.Tracii erau marele grup etnic ce stăpânea partea nordică a Peninsulei Balcanice şi un teritoriu întins situat la nord de Dunăre.Ei ocupau o suprafață enormă: de la Marea Egee și vestul Asiei Mici până în mlaștinile Pripetului(Belarus) și de la cadrilaterul Boemiei(Cehia) până dincolo de Nistru.

      http://www.istorie-pe-scurt.ro/cine-erau-tracii-cei-din-care-se-trageau-dacii/tracia-clasica/

      Dacii și geții erau parte a marelui neam al tracilor fiind unul și același popor, cu denumiri diferite în funcție de cine vorbea despre ei. Grecii le ziceau de obicei geți, fără să ignore cealaltă denumire de ”daci” sau ”dai”. Romanii îi numeau daci.

      Geţii (în latină Getae) au fost un neam tracic, care stăpânea ambele maluri ale cursului inferior al Dunării. Istoricul antic Strabon afirmă că geţii vorbeau aceeaşi limbă cu tracii, dar şi că dacii vorbeau aceeaşi limbă cu geţii, iar istoricul Trogus Pompeius din secolul I î.Hr.,afirma că geţii şi dacii erau identici ca neam.
      Singura deosebire între cele două grupuri consta în împrejurarea că geţii locuiau la câmpie în timp ce dacii trăiau în zonele mai înalte, montane.
      Părintele istoriei,Herodot, consemnează şi el date despre geto-daci. Izvoarele târzii, ca Îndreptarul geografic al lui Ptolemeu scris în sec. II şi Tabula Peutingeriana din sec. III-IV oferă la rândul lor informaţii despre acest popor şi ţinuturile pe carele locuia.
      Primul izvor consemnează 15 populaţii tracice de la nord de Dunăre şi numele a 44 de localităţi, cele mai multe terminate în sufixul „dava”.
      Ptomeleu a precizat şi coordonatele geografice ale acelor localităţi.
      Tabula Peutingeriana mai adaugă localităţile Buridava şi Pelendava.

      Din secolul al V-lea i.e.n. se cunosc trei surse care îi pomenesc pe geto-daci. Cea mai vechr este tragedia numita” Triptolem”, scrisă de Sofocle, care consemnează numele unui basileu al geţilor, Charnabon.

      2. Teoria continuităţii populaţiei băştinaşe geto-dace pe teritoriul vechii Dacii e dovedită, aşa că nu trebuie să fiţi trist..Iată câteva date:

      Știm că în armata romană au existat unitați militare formate din razboinici daci, una dintre acestea fiind consemnată după anul 200 e.n.- asadar la aproape o suta de ani de la ocuparea Daciei – o “Equitata dacorum”, care era însărcinată cu apărarea graniţelor de nord ale imperiului, și era alcătuită din luptători daci.
      La fel de importanta, pentru sustinerea ideii de continuitate a populatiei dacice sau daco-romane, este si consemnarea istorica referitoare la imparatul Maximinus Thrax (împarat roman de origine traca), cel care incepand cu anul 236 se afla in razboi cu dacii liberi si cu sarmaţii.

      Stim de asemenea ca imparatul Galerius (293-311),a fost un imparat roman de oricine dacica, nascut din tata trac si mama „transdanubiana”, termen care desemna populatia daca din provincia cu acelasi nume.
      Numeroase descoperiri arheologice atestă existenţa in Dacia a unei vieţi rurale intense in colectivități săteşti şi teritoriale constituite după retragerea armatei și administrației romane.
      Stau marturie de necontestat pe lângă inscripțiile creștine datînd din primele secole ale mileniului I,texte liturgice de origine latină și chiar numele dat bisericii in limba română ,nume care vine de la cuvântul “basilica” din limba latină.
      În fapt,principalele cuvinte folosite în limbajul bisericesc, sunt de proveniență latină: Dumnezeu(Domine Deus), sărbătoare (de la ”servatoria”, prescurtare din ”conservatoria”, care era închinată divinităților care apărau și întăreau sufletește omul),rugăciune-rogatoria etc.
      Au fost descoperite pietre funerare inițial păgâne, datând din primele secole creștine, care au fost inscripționate cu semnul crucii,fapt care dovedește răspândirea timpurie a credinței creștine pe acest teritoriu.
      Continuitatea daco-romanilor la nordul Dunarii mai este dovedita si de singura copie a unei harti romane pastrata pana in zilele noastre,unica de altfel, Tabula Peutingeriana.
      Harta, realizata dupa anul 330 d.H., an in care imparatul Constantin cel Mare muta capitala imperiului de la Roma in Bizant, consemneaza chiar si dupa retragerea aureliana, zeci de localităţi cu nume daco-gete atat la nordul cat si la sudul Dunarii.
      Istoricul grec Zosimos mentioneaza in secolul al V-lea, conflictul dintre Imperiul Roman de Rasarit si tribul carpo-dacilor de la nordul Dunarii, conflict soldat cu infrangerea celor din urma.

      Mai mult, imparatul Constantin cel Mare, initiaza construirea unui pod peste Dunare, care sa faca legatura cu fosta provincie romana, precum si o campanie de la care isi va trage titlul de Dacicus, lucru pe care il va repeta si imparatul Justinian.
      Interesant este si faptul ca istoricii greci si bizantini continuau sa ii numeasca pe localnici daci sau geti, denumire folosita in Bizant pana aproape de secolul al X-lea, data la care incepe sa fie folosit termenul de valah.
      Curios mai este si faptul ca, desi exista adepti ai teoriei imigrationiste, teorie care spune ca poporul roman s-ar fi format alaturi de cel albanez la sudul Dunarii, urmand ca apoi sa migreze iarasi in nord, nu exista nici macar o singura mentiune a unei asemenea transmutari de amploare, fapt mai mult decat neobisnuit.

      Cuvintele asemănătoare din limba română şi albaneză, provin din fondul lingvistic tracic comun celor doua popoare, deoarece neamul tracilor din care făceau parte si daco-geţii se întindea până la Adriatica, la confluența teritoriilor locuite de triburile inrudite cu ei ale ilirilor, strămoșii albanezilor de azi.
      Structurile gramaticale ale celor două limbi sunt total diferite, cea română moştenind o structura identică cu a limbii latine, și un fond principal de cuvinte diferit,astfel că albaneza și româna nu sunt nici măcar dialecte una fata de cealaltă.
      Arheologia, toponimia, hidrodnimia aduc dovezi incontestabile ale continuităţii dacilor şi daco-romanilor.
      De exemplu, iata câteva nume de râuri care curg pe teritoriul ronânesc:

      Alutus, Aloutas – Olt (Ptolemeu, Iordanes)
      Amutrion, Amutria – Motru
      Argessos, Ordessos – Argeş
      Crisus – Criş
      Hyerassus, Tiarantos, Gerasus, Seratos – Siret
      Istros, Donaris – Dunărea
      Maris, Marisos – Mureş (Herodot, Strabon)
      [B]useos – Buzău (în original Μ[π]ουσεος, iar Μπ se pronunţă B)

      Patissus, Pathissus, Tisia – Tisa
      Pyretus, Pyretos, Pyresos, Porata – Prut
      Samus – Someş
      Sargetia – Strei
      Tibisis – Timiş (Herodot)
      Apropos, nici despre albanezi şi nici despre romanşii din munţii helvetici nu s-a vorbit şi nici nu s-a scris prea mult în primul mileniu al erei noastre şi uite că aceste popoare există.
      Fosta Dacie, ocupată de populaţiile migratoare, a devenit pe rând „Goţia”, „Gepidia”, „Avaria”, „Cumania” şi e normal ca majoritatea documentelor oficiale să-i amintească pe migratori şi rar pe autohtoni, deoarece războinicii erau cei care atrăgeau atenţia, din cauza dezastrului pe care îl provocau în drumul lor
      Astfel, dacă vlahii nu au luat parte la evenimentele politice, şi apar rar în documente, ţinutul era denumit după numele celor care îl stăpâneau.
      „De ţărani nu se vorbeşte în istorie. În istorie se vorbeşte de ăia care ţin frâna politică, ca să zic aşa, şi de ăia care sunt stăpânitori şi care, în general, în evul mediu, au fost invadatorii.
      Despre ei se vorbeşte, cei care sunt stăpânii pământului în momentul acela”, explică istoricul Neagu Djuvara.
      „În al doilea rând, trebuie să facem puţină istorie comparată. Tot atât de obscure sunt cel puţin două locuri în Europa şi care sunt foarte cunoscute: Albania şi romanofonii din Elveţia, care sunt de limbă romanşă.
      Tăcerea documentelor (argumentul a silentio) nu este un argument valabil. Să lăsăm deoparte încrederea exclusivă, aproape superstiţioasă, în documentul scris. Istoria nu se reconstituie numai cu documente scrise, în aceeaşi perioadă care ne priveşte, în „mileniul întunecat”, nu se pomeneşte nicăieri de latinofonii din Elveţia (Rhetia), care mai vorbesc şi azi limba romanşă.
      Mai aproape de noi, despre albanezi n-avem nici un document timp de o mie de ani (tăcere documentară şi mai lungă decât la noi), insa vecinii lor, greci sau slavi, n-au putut susţine că albanezii au picat din cer acolo unde-i mai găsim şi azi şi unde sunt semnalaţi din Antichitate.
      În 1000 de ani, şi în plin Occident, de romanşi care vorbesc o limba latina în Elveţia, nu există nicio referire timp de 1000 de ani.
      Albanezii, de asemenea, vreo 1100 de ani s-au ascuns prin munţi, şi-i regăsim pe la anul 1200 tot acolo. Nu au plecat şi s-au întors şi nu au fost paraşutaţi în Albania.
      Cazul cu Transilvania şi în general cu teritoriul de la nord de Dunăre e cam acelaşi.
      E greu, dacă nu împosibil să pretinzi că cel mai mare popor din această regiune a Europei,vorbitor al unei limbi izbitor de asemănătoare cu italiana a venit de nicăieri, şi că are strămoşi necunoscuţi.
      Marea problemă a alogenilor este aceia de a demonstra că au drepturi asupra pământurilor pe care le-au invadat.

      Apreciază

      Comentariu de cersipamantromanesc | 09/06/2017 | Răspunde

      • 1. Dvs. doriți să demonstrați continuitatea traco-dacă aducând referiri la traci. Dar nu primadată ar trebui să dovediți că dacii sunt urmașii tracilor? Acest lucru este încă nedovedit, primele mențiuni ale dacilor apar deodată cu celții care schimbă populația anterioară (sciții).
        2. Referiri la geți iarăși este neclară, în sursele greci geții apar ca populați la nord de Dunăre, singura dovadă adus de dvs. că geții ar fii de fapt dacii este chiar teoria continuității, așadar este nonsens să luăm ca și argument doveditor la această teorie chiar un argument al cărei existență este justificată de chiar teoria respectivă.
        3. Imperiul Roman, respectiv Imperiul Bizantin, ca și urmaș al Imperiului Roman nu și-a rupt relațiile cu nordul Dunării, dar și-a retras administrația cu cu ea a dispărut viața orășenească la nord de Dunăre, lăsând fosta provincie la atacul popoarelor migratoare, fapt neprielnic formării unui neam fără apărare militară.
        4. Toponimele, mai ales numele râurilor mari au origini latine, și direct din latină (nu din română) au fost preluate și în maghiară. Nu era normală ca maghiarii să preia numele râurilor din română dacă la sfârșitul sec. al IXlea acesta era deja format? Râurile și pârâurile cât și majoritatea localităților au nume de origine maghiară sau slavă.
        5. Etnogeneza albaneză este cel puțin așa de confuză cât și etnogeneza română, iară-și asemănările sunt și de natură gramaticală (de exemplu formarea numerelor între 11 și 19: …-spre-zece în română, …-mbë-dhjetë în albanez, formarea numerelor 100 și 1000, o sută, o mie în română, një qind, një mijë în albaneză, formarea numerelor ordinare întâi/cel dintâi
        și i, e parë , pronumelor (folosirea silabelor -ne), etc). Așadar pe lângă cuvintele de origine comună sunt și asemănări gramaticale, ceea ce se poate explica numai printr-o conviețuire strânsă chiar la formarea lor.
        6. Există dovezi scrise de mutare al unei populații masive din sudul Italiei și Albania de azi pe teritoriul României la 1348/49, respectiv 1740-1760 din Oltenia și Moldova către Ardeal. Pe lângă aceste strămutări organizate existau și migrări mai puțin numeroasă dar constantă și îndelungată al românilor.
        7. Preluarea ortodoxiei de români este un fapt istoric dovedit. Totodată urmele ale prezenței creștinătății la nord de Dunăre (nu în Dobrogea) sunt foarte rare și nu susține al unei prezențe creștine masive și îndelungată.

        Apreciază

        Comentariu de Zsolt | 12/06/2017

      • 1.Tracii au fost populaţiile indo-europene care vorbeau limba tracă, o componentă a familiei limbilor indo-europene.
        Aceste populaţii s-au răspândit în estul, centrul şi sudul Peninsulei Balcanice şi în părţile adiacente Europei de Est.

        Tracii au locuit în provinciile antice Tracia, Moesia, Dacia, Sciţia Minor, Sarmaţia, Bythinia, Mysia, Macedonia, Panonia şi în alte regiuni din Balcani şi din Anatolia, dar şi dincolo de Dunăre ajungând până la râul Bug. Ramura ştiinţei care se ocupă cu studiul Traciei şi al tracilor se numeşte Tracologie.

        Separarea tracilor din masa populaţiilor indo-europene s-a petrecut în epoca bronzului, în momentul în care s-au individualizat grecii .
        Cele mai timpurii izvoare care îi menţionează pe traci sunt epopeile homerice, Iliada şi Odiseea, scrise în sec. IX i.e.n. de către Homer.
        Acestea fac referire la războiul troian din 1200 i.e.n., un conflict declanşat dintre ahei şi troieni de la sfârşitul epocii bronzului.
        În acest război se menţionează că au participat şi războinici traci : arcaşi peoni de pe Axios, ciconi , frigieni şi misieni, ca aliaţi ai troienilor.

        Populaţiile trace menţionate în izvoarele scrise sunt în număr de peste 100, printre acestea numărându-se şi daco-geţii nord Dunăreni.
        Herodot, părintele istoriei relata că tracii erau cel mai numeros popor, după după inzi (adică după indieni).

        Vechii greci le mai ziceau dacilor și geți, pe când romanii le ziceau daci, numele dacus fiind de origine romană.
        Dacii și geții erau aceluiași popor, fapt certificat de Strabonun un vestit istoric şi geograf antic grec, care scria că „Geții și cu dacii vorbeau aceeași limbă”, iar Justin arăta că „Dacii sunt sămânța geților”.
        Si istoricul Dio Cassius scrie despre daci,înţelegând sub numele de daci populaţia care locuia pe ambele maluri ale Dunării, că ar purta numele de daci în special aceia care locuiesc pe malul nordic al fluviului.
        Teritoriul ocupat de daci se întindea de la Nistru și Marea Neagră până dincolo de Ardeal, în Carpaţii Păduroşi şi Pannonia.
        Geţii (în latină Getae) erau tot traci şi în jurul anului 339 î.Hr. locuiau pe ambele maluri ale cursului inferior al Dunării.
        Trogus Pompeius afirma că geţii şi dacii erau identici. Singura deosebire între cele două grupuri consta în împrejurarea că geţii locuiau la câmpie în timp ce dacii trăiau în zonele mai înalte, montane.

        “Geţii sunt cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci”, așa spunea Herodot, părintele istoriei.

        Vă recomand să vă informaţi singur, citind :

        Arrian, Expediţia lui Alexandru, în Geto-dacii în izvoarele antice, culegere de texte de Preda Florentina, Ed. Universităţii din Bucureşti, Bucureşti, 1978.
        Appian, Istoria romană, în Geto-dacii în izvoarele antice, culegere de texte de Preda Florentina, Ed. Universităţii din Bucureşti, Bucureşti, 1978.
        Bejan Adrian, Măruia Liviu, Istoria şi civilizaţia geto-dacilor, I, Ed.Univ. de Vest , Timişoara, 2003
        Boldur Alexandru, Istoria Basarabiei, ed. a II-a , Bucureşti, 1992.
        Daicoviciu Hadrian, Dacii, Chişinău, 1991.
        Dumitrescu Vladimir, Vulpe Alexandru, Dacia înainte de Dromihete, Bucureşti, 1988.
        Herodot, Istorii, în Geto-dacii în izvoarele antice, culegere de texte de Preda Florentina, Ed. Universităţii din Bucureşti, Bucureşti, 1978.
        Diodor din Sicilia, Bibleoteca istorică, în Geto-dacii în izvoarele antice, culegere de texte de Preda Florentina, Ed. Universităţii din Bucureşti, Bucureşti, 1978.
        Strabon, Geografia, în Geto-dacii în izvoarele antice, culegere de texte de Preda Florentina, Ed. Universităţii din Bucureşti, Bucureşti, 1978.
        Strămoşii poporului român. Geto-dacii şi epoca lor., coordinator Cristian Popişteanu, Ed. Politică, Bucureşti, 1980.
        Tucidide, Războiul peloponesiac, , în Geto-dacii în izvoarele antice, culegere de texte de Preda Florentina, Ed. Universităţii din Bucureşti, Bucureşti, 1978.
        Vulpe Alexandru, Zahariade Mihail, Geto-dacii în istoria militară a lumii antice, Bucureşti, 1987.
        Gh. Poenaru Bordea, Constantin Preda ş.a. – „Neamuri şi triburi tracice”
        Enciclopedia “Cugetarea”, 1940, art. de Lucian Predescu
        Revista Magazin istoric nr. 7, iulie 1980

        Totodată ,dacă tot e vorba să discutăm despre strămoţi, aşi fi foarte interesant să aflu de la dv.pe unde se aflau strămoşii maghiarilor în secolele 5-4 î.e.n şi ce isvoare istorice pomeneau de ei ?
        Observaţi că eu nu spun că maghiarii sunt alt popor decât ungurii …:))

        Apreciază

        Comentariu de cersipamantromanesc | 12/06/2017

      • 2.Spuneţi că ” Referiri la geți iarăși este neclar, în sursele greci geții apar ca populați la nord de Dunăre, singura dovadă adus de dvs. că geții ar fii de fapt dacii este chiar teoria continuității, așadar este nonsens să luăm ca și argument doveditor la această teorie chiar un argument al cărei existență este justificată de chiar teoria respectivă.
        Am răspuns şi acum o săptămână, explic şi la punctul 1 acum şi mai explic odată (nu eu, istoricii antici):
        că vechii greci le mai ziceau dacilor și geți, pe când romanii le ziceau daci, numele „dacus”fiind de origine romană.

        – Dacii și geții erau aceluiași popor, fapt evidenţiat şi de Strabon, un un vestit istoric şi geograf antic grec, care scria că „Geții și cu dacii vorbeau aceeași limbă”, iar Justin arăta că „Dacii sunt sămânța geților”.
        -Istoricul Dio Cassius scrie şi el despre daci, înţelegând sub numele de daci populaţia care locuia pe ambele maluri ale Dunării şi că ar purta numele de daci în special aceia care locuiesc pe malul nordic al fluviului.
        Plasarea în spaţiu a teritoriului locuit de geto-daci :

        „În faţa pământului scit, spre mare, se întinde Tracia. Sciţia începe acolo de unde acest ţinut formează un golf. Istrul se varsă în mare, îndreptându-se spre sud-est. Voi înfăţişa ţărmul Sciţiei de la Istru în sus şi voi arăta cât de mare îi este întinderea. Îndată după Istru, vine Sciţia veche, aşezată către miazăzi şi ajungând până la cetatea numită Carcinitis”.

        Herodot, Istorii, V,3, în FHDR, I, p. 65,Ibidem, IV, 99, în Ibidem, p. 51

        Acum, atenţie aici :

        „Eu îi numesc daci pe oamenii pomeniţi mai sus, cum îşi spun ei înşişi şi cum le zic şi romanii, măcar că ştiu prea bine că unii dintre greci îi numesc geţi, fir pe drept, fie pe nedrept. Căci eu îmi dau bine seama că geţii locuiesc dincolo de Haemus, de-a lungul Istrului (adică a Dunării de azi).

        Dio Cassius, Istoria romană, LI, 22, 6 – 7, în Ibidem, p. 671 Ibidem LVII, 6, 2, în Ibidem, p. 683

        Apreciază

        Comentariu de cersipamantromanesc | 12/06/2017

      • 3. D-ta crezi că dacă „Imperiul Roman, respectiv Imperiul Bizantin, ca urmaș al Imperiului Roman și-au retras administrația, odată cu ea a dispărut viața orășenească la nord de Dunăre,lăsând fosta provincie la atacul popoarelor migratoare, fapt neprielnic formării unui neam fără apărare militară.”
        O fi fost acest fapt neprielnic, dar uite că poporul român s-a format şi la nord şi la sud de Dunăre şi încă nu oricum, el devenind cel mai numeros popor din aceste părţi şi singurul popor aparţinând romanităţii orientale.
        Un miracol, nu-i aşa ?
        Aşa cum spuneam,alte două exemple al unei situaţii istorice asemănătoare le avem, şi în cazul albanezilor şi reto-romanilor, dar şi în nmeroase alte cazuri.
        4. D-ta eşti de părere că „Toponimele, mai ales numele râurilor mari au origini latine, și direct din latină (nu din română) au fost preluate și în maghiară. Nu era normală ca maghiarii să preia numele râurilor din română dacă la sfârșitul sec. al IXlea acesta era deja format? Râurile și pârâurile cât și majoritatea localităților au nume de origine maghiară sau slavă.”
        Denumirile toponimice au fost preluate de unguri „direct din latină şi nu din română”?
        Bravo ! De la ce popor crezi d-ta că au preluat ungurii toponimele latine, dacă nu de la români, de la „poporul latin”?
        Ce ne facem cu hidronimele şi toponimele româneşti de origine latină, în rândul cărora sunt menţionate localităţile Aninoasa, Caşin, Ciba, Plăieşii, Secu, Olteni şi Runc din Harghita şi Covasna ?
        În limba latină FOSSA exprima groapă, adâncitură, fisură, şanţ. Şanţul de apărare la romani se numea FOSSATUM. Acest FOSSATUM se construia în jurul localităţii protejând-o.
        Uite cum, cu scurgerea anilor acest termen a căpătat un alt sens:
        FOSSATUM – SATUM – SATU – SAT
        Dar cuvântul cetate , de unde crezi d-ta că a venit, nu de la cuvântul latin civitas, civitatis?
        Iar cuvântul „pământ”vine de la „pavimentum”,Râul Negru care se varsă îm Olt pe teritoriul j.Covasna.

        Căliman este un toponim extrem de răspândit sub diferite forme, în diferite zone ale ţării : Căleşti, Călieni, Călimăneasa, Călimănel, Călimăneşti, Călineşti, Călini.
        La fel toponimele cert româneşti precum Vlahiţa, Căpâlniţa, Racu, Plăieşii, Corbu, Crişeni, Călugăreni, Porumbeni,

        De Vlăhiţa: Olahnagyfalu – Satul Românesc cel Mare, Brădet = Bredet, Floroaia = Floroje, Fundoaia = Fundoje, Vâgani = Vugan, Luncani = Lunkan, Valea de Jos = Alsovalya, Valea de Sus aţi auzit?

        Ce ne facem cu HIDRONIMELE, ORONIMELE SI TOPONIMELE din limba dacă ajunse până la noi,răspândite pe suprafeţe imense şi preluate inclusiv de daci şi de unguri ?

        Când a reorganizat Imperiul Roman, spre sfârşitul secolului III î.Hr., Diocleţian a numit ROMANIA teritoriul locuit de geto-traci.
        Termenul s-ar fi potrivit Italiei, dar uire că l-a folosit pentru teritoriul locuit de poporul ăsta despre care unii se încăpăţânează să spună că n-ar fi existat…

        Un vechi toponim este dava/deva, întâlnit in mai multe ţări, după cum arată P. L. Tonciulescu , în care dă o listă de 45 de localitaţi cu acest nume, printre care şi Deva.
        De la dacii carpi rezultă numele munţilor Carpaţi, şi tot de la dacia rămas oiconimul foarte răspândit Măgura şi variantele sale – Magura/ Măgurele/ Măguricea/ Măgulicea/ Meguro/ Megara/ Magula/ Moghila/ Mahora etc.Durostor- romanii construiesc o cetate în anul 29 d.Hr. pe locul unei aşezări tracice mai vechi ce şi-a păstrat numele de Durostorum sau Dorostorum; în română se mai întâlneşte sub numele „Dârstor”
        Berzovia a fost construită peste vechea cetate daco-romană Bersobis.
        Bârsa, Bolvaşniţa, Botna, Buda, Colbasna, Covasna, Drislive / Drăsliviţa, Miletin, Strahotin, Zeletin, Molda / Moldua / Moldova, Molniţa, Ringa Rusaia, Stavnic, Şacovăţ / Sacovăţ / Ţacovăţ, Ţuţora, Uşiţa, Vilia sunt cuvinte vechi de trei milenii ajunse la noi.
        Râul Arieş. din lat. Auratus (= aur).
        Timiş. din limba dacă: thibh-isjo (= mlaştinos). (cf. dicţ. etimologic al lui Kiss Lajos)
        Muntii LOTRULUI -bandit, hoț, pungaș, tâlhar.

        Toponimul Moşoaia îşi trage numele de la un cuvânt de origine dacică, „moş”, căruia i se adaugă sufixul de feminin „-oaie”, prezent în denumirile mai multor localităţi.
        Argeş – râul Argeş, pe vremea dacilor numit Ordessos, probabil însemnând „strălucitor”
        Maramureş – compus din Mara (origine traco-dacică: stâncă, înrudit cu „mal”) şi Mureş
        după râul Mureş, cunoscut încă pe vremea dacilor sub numele de Maris

        Timiş- după râul Timiş, denumit Tibisis de către romani
        Sibiu- de la numele râului Cibin, latină: Cibinium
        5. Existenţa unor cuvinte asemănătoare în română şi albaneză (vreo două-trei sute)sute) îşi au explicaţia în faptul că tracii (dacii) şi ilirii (strămoşii albanezilor) erau popoare înrudite, care vorbeau o limbă înrudită, numai că Dacii s-au romanizat, albanezii-nu.

        Oricum, despre acest subiect se poate discuta zile întregi, aşa că ar fi mai bine să afli şi singur că nu ştii mai nimic despre subiectul despre care vorbeşti, aşa că poţi începe citind: http://www.alil.ro/wp-content/uploads/2012/05/Toponime-de-origine-roman%C4%83-%C3%AEn-Transilvania-%C5%9Fi-%C3%AEn-sud-vestul-Moldovei.pdf

        Apreciază

        Comentariu de cersipamantromanesc | 12/06/2017

      • Ce dovezi scrise despre o migraţie masivă a albanezilor şi italienilor la 1348 pe teritoriul de azi al României cunoşti d-ta că ar exista ?
        Dar despre o strămutare masivă de români din Oltenia şi Moldova în Ardeal ?
        Despre strămutări masive de ardeleni, inclusiv unguri din Transilvania, în Moldova şi Muntenia aţi auzit ?
        7. Existenţa unei prezenţe creştine pe teritoriile locuite de daci şi ulterior de dac-romani şi români, inclusiv în Dobrogea, este dovedită de mult şi e de mirare că d-ta încerci să susţii că această prezenţă nu ar fi fost de durată, cînd avem dovezi arheologice şi scrise care vorbesc de o continuitate a creştinismului pe aceste meleaguri, încă de la începuturile aparitiei acestuia.
        N-are nici o noimă să susţină cineva că creştinismul s-ar fi răspîndit în Dacia în primele secole ale acestui mileniu, după care acesta brusc ar fi dispărut, locuitorii redevenind păgâni ! D-ta îţi dai seama de enormitatea acestei stupidităţi ?
        Chiar aşa, cine susţine nerozia asta? Unde ai citit d-ta aşa o gogomănie şi mai ales cum se face că chiar o crezi ?

        Apreciază

        Comentariu de cersipamantromanesc | 12/06/2017

    • Observ că d-ta ai mari lipsuri şi în privinţa cunoştinţelor despre limba română. De aceia cred că ar fi util pentru d-ta să afli că :
      -Limba română este o limbă indo-europeană, din grupul italic şi din subgrupul oriental al limbilor romanice.Este singura limbă romanică vorbită în estul european , la extremitatea orientala a arealului limbilor romanice din Europa.
      -Limba română este vorbită în toată lumea de 28 de milioane de persoane, dintre care cca. 24 de milioane o au ca limbă maternă
      – În afară de România, limba română se mai vorbeşte în:

      Republica Moldova, ca limbă oficială, fiind limba maternă pentru 2,5 milioane de locuitori.
      Provincia Autonomă Voivodina, Serbia, unde este limbă oficială.
      Ţările vecine cu România şi Republica Moldova, adică Ucraina, Ungaria, Serbia (Valea Timocului), şi Bulgaria.
      Extremele ariei lingvistice româneşti se află la apus în bazinul cursului mijlociu al Dunării (Croaţia, Slovenia, Slovacia şi Polonia) iar la răsărit, dincolo de Nistru.
      -Limba română este o limbă romanică, care prezintă multe similarităţi cu limbile franceză, italiană, spaniolă, portugheză, catalană şi reto-romană.
      Ea s-a format atât la nord cât şi la sud de cursul inferior al Dunării, înaintea sosirii triburilor slave în această zonă.
      Limba română vorbită în nordul Dunării, în România şi Republica Moldova, este deseori numită limba dacoromână sau dialectul dacoromân, pentru a o deosebi de celelalte trei dialecte romanice orientale, dialectele aromân, meglenoromân şi istroromân. Din însăşi cercetarea materialului lingvistic din cele patru dialecte reiese fără putinţă de tăgadă că originra aromânilor se află în acelaşi teritoriu etnogenetic, la nord de liniile lingvistice propuse de cercetătorii Skok şi Jiřeček, de la nordul Greciei până în Carpaţii păduroşi. Acestea sunt aşadar dialecte ale aceleiaşi limbi – Limba Română.Dalmata, o altă limbă din acest grup balcanic, a dispărut în secolul al XIX-lea.
      Limba română a evoluat din latina orientală, contactul prelungit cu populaţiile slave fiind la originea unei părţi importante din vocabular. În evul mediu şi în perioada premodernă au intrat în limbă un număr limitat de cuvinte maghiare, turcice vechi, turcice otomane şi greceşti şi multe imprumuturi din limba franceză în secolul al XIX-lea.

      Apreciază

      Comentariu de cersipamantromanesc | 09/06/2017 | Răspunde

    • Este fals că Ortodoxia a fost preluată de români de la bulgari, aşa cum crezi d-ta.Raspandirea crestinismului la geto daci inca din primele trei secole ale erei crestine este atestata de unele marturii literare, cum este cea provenita de la Tertulian (240), care in lucrarea sa intitulata „impotriva ideilor”, afirma ca „Hristos stapaneste si in tinuturile sarmatilor, dacilor, germanilor si scitilor”. O alta categorie de marturii privind vechimea crestinismului pe teritoriul Patriei noastre o constituie terminologia crestina latina, folosita in acest spatiu. In acest sens amintim urmatorii termeni: Dumnezeu, cruce, inger, sfant, botez, biserica, altar, tampla, duminica, sarbatoare. Craciun, Paste, Rusalii, Paresimi, ajun, preot, cuminecatura, rugăciune, inchinare, caslegi, carnelegi, lege, credinta. Zau, raposat, priveghi, mormant, cimitir, martor, urare, juramant, binecuvantare, blestem, pacat, pagan, drac etc.marturii privind vechimea, raspandirea si continuitatea crestinismului la daco-romani sunt de natura arheologica. Alaturi de numarul mare de inscriptii crestine, marturiile arheologice sporite considerabil in urma cercetarilor din ultimele decenii, atesta patrunderea crestinismului in spatiul carpato-danubian-pontic inca din primele trei secole si intensificarea acestui proces incepand din veacul al IV-lea.
      Sa amintim in acest sens: donariul de la Biertan (sec. IV), cu inscriptia : Ego Zenovius votum posui; gema de la Potaissa (Turda), (sec. IV), cu inscriptia paleocrestina Ihtis; altarul de la Cluj-Napoca (inceputul secolului IV), cu inscriptia adausa: sttl (sit tibi terra le-vis – sa-ti fie tarana usoara); Biserica crestina de la Slaveni-Olt (secolul IV) s. m. a.
      Dintre sfintii martiri care au pătimit la Dunarea de Jos in secolele III-IV mentionam: Pasicrate, Valention, Iuliu Veteranul, Nicandru si Marcian, Preotul Montanus si sotia sa Maxima, Episcopul Irineu, Dasie, Epictet si Astion, Emilian de Durostorum, Donat Diaconul, Romul Preotul, Silvan, Venust, Hermes, Lup, Ermil Diaconul, Stratonie Temnicerul, Claudiu, Castor, Sempronian si Nilcostrat.prima organizatie bisericeasca pe pamânt romanesc, este atestata inca de la sfarsitul secolului al III-lea, fiind vorba de Episcopia Tomisului.
      Aceasta isi avea resedinta in cetatea Tomis, Constanta de astăzi, si foarte curand a ajuns sa dispuna de statutul de autocefalie, în sensul ca intâistătătorul ei,deşi nu avea rang mitropolitan, nu depindea de o alta mitropolie, ci direct de Patriarhia de Constantinopol.Din aceasta perioada a secolelor V-XII s-au descoperit o serie intreaga de marturii arheologice ca: vase de lut avand incizat semnul crucii (Botosana-Suceava; Sipote-Suceava, Horga-Vaslui, Murgeni-Vaslui, Bacau); tipare sau matrite de os pentru confectionarea unor obiecte de cult crestine (Botosana-Suceava, Secuieni-Neamt, Danesti-Vaslui); vase de lut lucrate la roata cu semne de cruci (jud. Vaslui); doua cruciulite de plumb (Hlincea-Iasi) si una din roca vulcanica (Dodesti-Vaslui); trei inele de bronz, avand incizate simboluri crestine (Stoicani-Galati) ; doua cruci-relicvar din bronz (Adjud-Vrancea); un capac de cadelnita lucrat din bronz, de provenienta bizantina (Cosna-Suceava); o cruce pectorala din bronz (Campulung-Museel); mai multe cruci de bronz (Eratei-Medias) s. a. Aceste marturii dovedesc cu prisosinta continuitatea vietii crestine si intensitatea s-a religioasa in randul populatiei bastinase a protoromanilor si apoi a romanilor.
      Dovezile sunt mult mai numeroase şi de aceia e cel puţin o prostie ca cineva să afirme că bulgarii i-au creştinat pe români, atâta vreme cât ei au fost păgâni până în anul 864 când au adoptat creştinismul ca religie în stat.Ungurii au fost crestinati cu forţa dupa încă 150 de ani…
      religie de stat.

      Apreciază

      Comentariu de cersipamantromanesc | 09/06/2017 | Răspunde

    • Când cineva spune că în ţara noastră lipsesc toponimele româneşti, chiar se face de tot râsul.
      Îţi recomand o lectură interesantă, după care, vom mai discuta…
      https://ro.wikipedia.org/wiki/Categorie:Toponime_rom%C3%A2ne%C8%99ti

      Apreciază

      Comentariu de cersipamantromanesc | 09/06/2017 | Răspunde

    • Din câte vedem, d-ta nu ştii că predicarea Evangheliei în cuprinsul Imperiului Roman a întâmpinat multe greutăți, datorită faptului că până în anul 313 – când împăratul Constantin cel Mare (306-337) i-a acordat libertate prin cunoscutul „Edict de la Mediolanum” (azi Milano) – era considerată ca „religio ilicita” (neadmisă).
      După retragerea administrației și a legiunilor romane din provincia Dacia, prin anii 271/275, s-au creat premise favorabile pentru răspândirea creștinismului în spațiul carpato-dunărean. La aceasta a contribuit și faptul că în timpul lui Constantin cel Mare Câmpia munteană a reintrat în stăpânirea imperiului, deci legăturile permanente ale locuitorilor de aceeași limbă de pe ambele maluri ale Dunării au contribuit la răspândirea masivă a învățăturii creștine.

      Asadar, în secolul IV – avem primele dovezi literare și arheologice privind existența unor lăcașuri de cult în teritoriile daco-romane nord-dunărene.
      Astfel de biserici paleocreștine s-au construit peste ruinele castrului roman de la Sloveni (jud. Olt); iar la Porolissum (azi Moigrad, jud. Sălaj) un fost templu păgân a fost transformat în lăcaș de cult creștin. În alte două centre s-au descoperit fundațiile unor bazilici și anume, la Sucidava (azi Celei-corabia, jud. Olt), cu o serie de inscripții creștine în limba greacă și la Morisena (azi Cenad, jud. Timiș).Actuala lucrare din Densus (jud. Hunedoara) este un fost monument funerar roman transformat în lăcaș de cult creștin prin secolul al IV-lea.
      În actul martiric al Sfântului Sava care și-a dat viața pentru Hristos undeva în părțile Buzăului, la 12 aprilie 372, se relata că el „cânta psalmi în biserică”. Firește, toate aceste lăcașuri de cult presupuneau şi existența unor preoți și ierarhi.
      Îndată după promulgarea edictului de la Mediolanum (Milano) din 313, sunt atestate documentar aproximativ 15 scaune episcopale în diferite cetăți din provinciile romane Pannonia Inferior, Dacia Ripensis și Moesia Inferior – la Sirmium, Singidunum, Viminacium, Oescus, Bononia, Marcianopolis, Novae, Appiaria, Abbvitus, Durostorum, ai căror titulari au participat la lucrările unor Sinoade ecumenice sau locale. În nordul Dunării se cunoaște episcopul Teofil „al Gothiei”, participant la lucrările primului Sinod ecumenic de la Niceea din anul 325; titulatura lui se explică prin aceea că la data respectivă teritoriile nord-dunărene erau sub stăpânirea migratorilor goți.
      În anul 336 a fost hirotonit la Constantinopol un ucenic al lui Teofil, Ulfila, unul din marii misionari din ținuturile nord-dunărene. Potrivit relatărilor unui istoric de atunci, Filostorgiu, el „a fost hirotonit episcop pentru toți creștinii din țara getică”, deci dintr-o țară ai cărei locuitori erau considerați ca „geți” (în fapt daco-romani).
      În nordul Dunării au activat și alți episcopi, dar și așa numiții „horepiscopi”, adică episcopi de sat, atestați în Biserica veche între secolele III-XI, care locuiau în sate și activau numai din încredințarea unor episcopi cu eparhie sau episcopi „perihoreți” (misionari).
      În Tomis,oras din actuala Dobroge, sunt atestați documentar mai mulți episcopi. Actele martirice amintesc pe episcopii Evangelicus , Efrem și Tit, la începutul secolului al IV-lea. Un episcop de Tomis cu numele Marcu a participat la lucrările primului Sinod ecumenic de la Niceea. în anul 369 era atestat documentar episcopul Betranion, apărător al Ortodoxiei în fața ereziei ariene; urmașul său Gherontie a participat la Sinodul II ecumenic de la Constantinopol din 381.
      În secolul al V-lea sunt cunoscuți episcopii Teotim I, Timotei (care a luat parte la Sinodul III ecumenic din 431, de la Efes), Ioan, Alexandru, Teotim II, iar în secolul următor Paternus și Valentinian. Toți erau oameni de mare cultură, autori de scrieri teologice care au luat parte la controversele dogmatice ale timpului.
      În secolul al VI-lea Scythia Minor era o „provincie mitropolitană „, iar titularul ei devenise mitropolit, având 14 episcopii sufragane, în principalele orașe ale provinciei. Toate aceste scaune episcopale – inclusiv Tomisul – erau în legătură directă cu Patriarhia din Constantinopol, noua capitală a imperiului, principiu consfințit printr-o hotărâre a Sinodului IV ecumenic de la Calcedon, din anul 451. Deci erau legați de Roma prin limbă, iar de Constantinopol prin credință.
      Din aceeași provincie erau originari și câțiva teologi de prestigiu, dintre care vom menționa doar doi: Sfântul Ioan Casian (c. 360-435), întemeietorul a două mânăstiri în Marsilia (azi Marseille – Franța), autorul unor lucrări teologice (Convorbiri cu Părinții, Despre așezămintele mânăstirești cu viață de obște, Despre întruparea Domnului s. a.) și Dionisie Exiguul (sau „cel Smerit”, cca. 460-545), traducătorul unor cărți teologice și canonice din grecește, cel ce a pus bazele actualului sistem cronologic, cu numărarea anilor de la nașterea lui Hristos („era creștină”).
      Răspândirea masivă a creștinismului în teritoriul dintre Dunăre și Mare este confirmată și de cele aproximativ 35 de bazilici din secolele IV-VI descoperite în principalele centre urbane ale provinciei, la Tomis, Callatis (azi Mangalia), Tropaeum Traiani (Adamclisi), Histria (Istria), Axiopolis (Cernavoda), Troesmis (Iglitia), Dinogetica (Garvan) etc., la care se adaugă peste o sută de inscripții de obiecte cu caracter creștin din secolele IV-VI.

      Aşadar romanizarea și creștinarea deaco-geţilor au fost două procese petrecute simultan, încât se poate spune că la încheierea lor a apărut în istorie un popor nou, cel român, cu o credință nouă, cea creștină. Cu alte cuvinte, poporul român s-a născut creștin, nu a fost creştinat cu forţa, aşa cum s-au petrecut lucrurile cu bulgarii, ruşii sau în maghiarii.

      Apreciază

      Comentariu de cersipamantromanesc | 10/06/2017 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: