CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Continuitatea şi consecvenţa mişcării revizioniste maghiare anti-Trianon. VIDEO (I)

 

 

 

Image result for antitrianon photos

Foto: Afiş revizionist maghiar

 

 

Continuitate şi consecvenţă

 

Cu ceva timp în urmă, apărea, în ziarul “Adevărul”, un articol sub titlul “Condamnând Trianonul şi tratatele de bază cu vecinii – 200 de gazetari şi scriitori de la Budapesta solicită modificarea frontierelor Ungariei” (Corespondenţă de la Dorin Suciu), următorul text:

“Dacă în Europa graniţele s-au schimbat, este nerealist să credem că doar graniţele Ungariei nu se pot modifica, a fost concluzia la care s-a ajuns în cursul adunării de constituire a Societăţii Trianon pentru Dreptatea Ungară şi a Fundaţiei pentru Dreptatea Ungară.

La reuniunea care a avut loc la sediul Comunităţii Ziariştilor Unguri au participat circa 200 de persoane, mare parte dintre ele fiind profesionişti ai condeiului – gazetari şi scriitori – cu vederi radicale de dreapta.

Oaspetele de onoare a fost Ernö Raffay, istoric, fost secretar de stat în Ministerul Apărării.

Dacă minorităţile maghiare de peste graniţe nu pot obţine drepturi speciale, cum ar fi dreptul la autodeterminare, şi nici autonomie teritorială, atunci singura soluţie este modificare frontierelor, a proclamat Ernö Raffay. Istoricul ungur, care nu este la prima declaraţie de acest gen, a susţinut că revizuirile teritoriale din anii 1938-1941 au constituit succese ale diplomaţiei ungare şi au fost reflexul unei politici juste.

Astfel de prilejuri au existat şi după 1989, doar că ele nu au fost folosite.

Raffay a dat ca exemplu de ocazii ratate divizarea Cehoslovaciei, când pentru un scurt interval de timp Slovacia încă nu exista <<de jure>> şi, practic, nu avea nici posibilitatea de apărare armată (!), perioada conflictului iugoslav în care Serbia era pusă în dificultate de confruntarea ei cu Croaţia sau de cea în care au existat serioase încordări ruso-ucrainene pe motivul împărţirii rachetelor atomice şi a flotei din Marea Neagră.

Istoria nu s-a oprit. Important este să aştepţi prilejul şi să-l foloseşti. Dacă Uniunea Sovietică s-a destrămat, ca şi Iugoslavia sau Cehoslovacia, dacă în Europa graniţele se mişcă, este nerealist să crezi că doar hotarele Ungariei nu se pot mişca, a tras concluzia fostul demnitar.

Ziaristul István Kocsis a folosit o argumentaţie inedită: nu Ungaria suferă de psihoza Trianonului, ci statele care au beneficiat de pe urma desmembrării ei.

Proclamându-se state naţionale, refuzând să acorde minorităţilor dreptul la autodeterminare, ţările vecine nu au respectat prevederile tratatului din 4 iunie 1920, ceea ce justifică revizuirea acestuia.

Suntem aici ca în Europa să nu fie un nou război, ca ea să nu se clădească pe minciună. Trianonul este o problemă europeană, nu ungară, a proclamat ziaristul şi scriitorul Dénes Kiss.

Conform redactorului-şef adjunct al săptămânalului Magyar Forum, tratatele Ungariei cu vecinii ei, trecute sau viitoare, nu sunt decât noi mici Trianonuri.

Alţi vorbitori au propus schimbarea denumirii noilor organizaţii în Liga Revizionistă,

Societatea anti-Trianon sau Asociaţia pentru Revizuirea Trianonului, precum şi înfiinţarea de filiale

în Ungaria şi ţările vecine. (…)”

Am reprodus textul respectiv pentru că suntem în măsură să furnizăm noi date despre “Societatea Trianon pentru Dreptatea Ungară”, devenită între timp “Mişcarea Revizionistă Maghiară” (Magyar Revizios Mozgalom – MRM), mişcare ce îşi propune “să aducă la ordinea zilei” problema “modificării nedreptelor hotare trianonice” şi să redea revizionismului maghiar “eficienţa de odinioară”.

Cum şi în ce fel, vom vedea în cele ce urmează

 

 

Stabilitatea graniţelor şi opinia publică internaţională

 

Volumul de propagandă antitrianonică şi, implicit, antiromânească vehiculat pe aceste reţele este imens şi are o forţă de penetrare ce depăşeşte de departe presa (convenţională) scrisă şi audio-vizuală. O emisiune radio sau de televiziune rămâne – atât cât rămâne – doar în memoria oamenilor, un ziar (citit sau doar răsfoit) se aruncă, pe când cele inserate pe Internet rămân ca într-o bibliotecă sau arhivă.

Ba, mai mult, acest mijloc de informare permite şi dialogul şi, mai important poate, permite difuzarea unei informaţii “în progresie geometrică”.

Cotidianul budapestan Magyar Nemzet (5 iunie 2001) reproducea discursul

rostit în 4 iunie 2001 de către un reprezentant al  guvernului maghiar – ministrul Harrach Péter:

“Astăzi putem afirma, fără echivoc, că Diktatul de la Trianon a fost un act profund nedrept

care a mutilat ţara şi a sfârtecat naţiunea. (…) Trebuie să ne gândim şi la reabilitarea mutilărilor

trianonice.

Aceasta însă nu se poate realiza cu o naţiune cuprinsă de laşitate şi confuzie identitară, pentru aşa ceva este nevoie de o înaltă conştiinţă naţională. (… ).

O naţiune în continuă scădere demografică, ce-şi subminează singură vâna biologică, nu este în stare să continue mileniul pe care înaintaşii l-au trăit, aici, în Bazinul Carpaţilor”.

Aşadar, un discurs fără echivoc revizionist, în gura unui oficial ungar!

Image result for antitrianon photos
 

“Mişcarea Revizionistă Maghiară” şi Internetul

 

Să vedem, în continuare, în ce constă activitatea practică a “Mişcării Revizioniste Maghiare” (MRM) şi să o ilustrăm şi cu câteva “documente” preluate de pe Internet.

 

„Scopul MRM este de a revigora, prin demonstraţii şi acţiuni de propagandă, revizionismul maghiar şi de a-i reda eficienţa de odinioară. (…) MRM îşi propune o atenţionare de proporţii în favoarea conceptului de “Dreptate Ungariei”, pentru a-l aduce la ordinea zilei.

În ziua de 4 (ziua tragediei de la Trianon) a fiecărei luni, începând cu orele 16,30 (ora semnării Diktatului), vom ţine o demonstraţie de atenţionare, timp de un ceas, în vreuna din zonele de mare circulaţie ale capitalei. Se vor intona cântece patriotice şi revizioniste, se vor distribui materiale revizioniste. Vom strânge semnături în sprijinul cauzei, urmând ca acestea să fie înaintate

în cursul anului 2002, sub forma unei petiţii, Parlamentului Maghiar.

Convocatoarele vor fi publicate şi în ziarul A Demokrata şi, de asemenea, difuzate de către

Pannon-rádio.

În urma strădaniei noastre, sperăm că, pe parcurs, şi MIEP se va putea referi la susţinerea civică a problemei şi, la fel, viitorul guvern.”

Semnează Budaházi György (membru fondator), proprietarul barului ARKADIA.

Iată, aşadar, că alături de “Clopotul Trianonului” de la “Zebegény” (care, începând cu 4 iunie 2001, bate zilnic la orele 16,30 reamintind “tragedia de la Trianon” şi vestind “unitatea ţării lui Szent István”), ora “fatidică” – şi data de 4, fireşte – sunt reamintite, public, şi prin demonstraţii lunare ce au loc în punctele de maximă circulaţie ale Budapestei.

Pe de altă parte, nu putem să nu remarcăm că demonstraţia cu pricina (cea din 4 ianuarie 2002) era autorizată de către Poliţie, ceea ce presupune girul acesteia acordat cauzei revizioniste!

Să vedem, însă, cum arăta un manifest revizionist, distribuit cu ocazia demonstraţiilor respective, dar răspândit şi în întreaga lume prin intermediul Internetului.

Desigur, ceea ce vom reda este varianta de circulaţie internaţională (redactată în limba engleză), parţial tradusă, parţial reprodusă ca atare:

“Doamnelor şi domnilor, aceste câteva rânduri vă sunt oferite, spre a fi citite, de către o organizaţie civică ce reprezintă o ţară cândva impunătoare, astăzi redusă la proporţii nesemnificative.

Vă rugăm să ne sprijiniţi în lupta noastră paşnică, dusă împotriva uneia dintre cele mai mari nedreptăţi din istoria europeană: Diktatul de la Trianon.

Este vorba despre naţiunea maghiară. Strămoşii noştri, hunii, au apărut în Europa, în Bazinul Carpatic, în secolul IV e. n. şi au pus bazele unui puternic imperiu, care a rezistat până în secolul V e. n. Este posibil ca naţiunile europene să fi dus cu ei lupte grele, însă astfel de lupte s-au purtat şi între propriile triburi. După aceasta, avarii, strămoşii noştri direcţi, s-au stabilit în acest areal.

Triburile ungare, de la care îşi trage numele această naţiune, au sosit în Bazinul Carpatic în secolul al IX-lea e. n. Ne-am luptat în multe războaie, în întreaga Europă, însă am avut şi motiv s-o facem:

Charlemagne a jefuit multe din comorile strămoşilor noştri avari.

În anul 1000 e. n. regele nostru István a trecut la romano-catolicism şi a transformat ţara într-un avantpost oriental al creştinătăţii.

Istoria noastră dovedeşte cât de reale sunt aceste fapte.

În anul 1242, după ce au măcelărit jumătate din naţiunea maghiară, mongolii au părăsit ţara noastră şi nu au mai ajuns niciodată în Europa Occidentală. N-au ajuns, pentru că secole în şir am continuat să ne luptăm cu ei şi i-am respins de fiecare dată.

În pofida acestei permanente ameninţări, am redevenit o ţară puternică.

Sigismund de Luxemburg, împăratul Imperiului Romano-German, şi-a început cariera ca rege ungar, iar sub domnia regelui nostru Mátyás I-ul am avut o mare influenţă în întreaga Europă.

În ciuda faptului că avem mai multe rădăcini comune cu ei decât oricare altă naţiune din Europa, am oprit năvălirile turceşti timp de sute de ani.

În cele din urmă, am fost cuceriţi de către turci în 1526, dar în timpul celor 150 de ani de ocupaţie otomană aceştia n-au mai putut să înainteze dincolo de ţara noastră.

Zonele neocupate de turci au fost luate de dinastia Habsburg, care a putut să trăiască în linişte, cu preţul sacrificiilor noastre.

Din acest moment istoric, naţiunea noastră a început să piară. Turcii au lăsat după ei doar o treime din populaţia ţării.

După aceea, naţiunea noastră şi-a pierdut cei mai buni fii în războiul de independenţă dus împotriva habsburgilor. În aceste condiţii, am permis altor naţiuni să se stabilească în ţara noastră. În pofida acestei ospitalităţi, când am ajuns într-o serioasă criză politică internă, după primul război mondial, aceste popoare, în cârdăşie cu ţările lor de origine (limitrofe Ungariei) şi cu ajutorul puterilor occidentale, ne-au atacat ţara, au ocupat-o şi au jefuit-o.

Aceasta a fost situaţia când mica noastră delegaţie a plecat la Trianon, unde puterile victorioase ne-au forţat să încheiem un atare tratat, încât două treimi din ţara noastră milenară a ajuns în mâinile ocupanţilor străini.

Mai mult, în calitate de componentă a Monarhiei Habsburgice învinse, Ungaria a fost obligată să plătească grele despăgubiri de război, deşi politica ungară s-a opus războiului, neavând nici un interes să-l declanşeze.

În perioada regrupării sferelor de influenţă de după primul război mondial, cu sprijin din partea Germaniei, am primit înapoi unele din teritoriile noastre populate de unguri, însă la sfârşitul celui de-al doilea război mondial, graniţele nedrepte au fost din nou impuse cu forţa. Ele încă există!

Suntem singura ţară din lume înconjurată, în totalitate, de teritoriile sale! Sunt milioane de fraţi unguri ce trăiesc, sub opresiune, în toate ţările limitrofe!

Nu purtăm ură în sufletele noastre. Dorim doar să ne recăpătăm pământul strămoşesc şi să ne recuperăm milioanele de fraţi.

În marele joc de noroc numit ISTORIE, popoarelor le sunt împărţite cărţi fie bune, fie rele.

Nouă, de cinci sute de ani, ni se dau doar cărţi mizerabile, dar n-am părăsit masa de joc, am învăţat să jucăm cu cărţi proaste, să rămânem în joc, să supravieţuim. A sosit însă vremea să primim şi nişte cărţi bune.

Vă rugăm să păstraţi acest “fluturaş”, să-i reţineţi conţinutul, să-i ajutaţi pe politicienii din ţara d-voastră să analizeze cu pertinenţă această chestiune şi să sprijiniţi lupta noastră dreaptă.

Vă mulţumim pentru sprijin.”

(Acest manifest poate fi găsit atât pe site-ul organizaţiei, cât şi pe altele, cum ar fi, de pildă, http://www.nemnemsoha.hu, sau http://chat.trefort.net).

 

VA URMA

 

MISCAREA REVIZIONISTA MAGHIARA

de Aurel Millea

 

 

VIDEO:

 

 

19/05/2017 Posted by | DIVERSE | , , , , , , , , , , , | 9 comentarii

1916 şi jertfele făcute de România în războiul mondial

Image result for romania in primul razboi mondial photos

 

 

Nerespectarea promisiunilor făcute României în 1916 de către aliaţi

 Salvarea situaţiei militare a aliaţilor prin jertfa României

România a intrat in razboiul mondial la 27 august 1916 (stil nou) nu pentru a cuceri alte teritorii, cum greşit spuneau şi o mai spun inamicii nostri, ci pentru a elibera ţinuturi românesti, locuite in majoritate absoluta de romani, tinuturi aflate sub locuire romaneasca istorica, dar care, prin capriciile istoriei, au fost supuse monarhiei Austro-Ungare, sau a celei ruseşti.

Acele doua imperii stăpanitoare aveau ca singur scop deznaţionalizarea românilor şi maghiarizarea sau rusificarea lor, în aşa fel încât provinciile locuite de ei să ajungă preponderent maghiare sau ruseşti.

România avea de ales spre ce parte sa se indrepte in conditiile razboiului mondial ce devasta lumea de mai bine de doi ani. Promisiunile curgeau de ambele parti, dar pana la urma, regele Ferdinand a calcat peste legaturile sale de neam si de familie si a decis sa fie credincios cerintelor poporului sau, care dorea reintregirea cu Transilvania.

Pentru aceasta decizie, Ferdinand a fost supranumit şi Ferdinand cel Loial, deoarece a decis sa meargă alături de poporul său pe o cale presarată cu spini, chiar impotriva ţării care i-a dat naştere, împotriva familiei sale şi a neamului care l-a crescut si format.

Un rege reprobat de familia sa, dar idolatrizat de poporul pe care era chemat sa-l conducă. Alipirea Basarabiei şi a Bucovinei urma să o decida istoria viitoare deoarece cele doua provincii se aflau in tabere militare diferite şi opuse.

România a intrat in razboi pe frontul oriental alături de ruşi, dar fără sa ştie ca acestia ii pregăteau de la început pierzarea. S-a spus ca momentul nu a fost bine ales, dar tocmai ruşii erau cei ce presau mai mult ca oricand România să intre in razboi.

„Acum ori niciodata” s-a spus de cateva ori, iar România a crezut în promisiunile aliatilor, mai cu seama in cele ale ruşilor, care trebuiau să se coordoneze cu armata sa în efortul militar comun. Tratatul incheiat de România cu puterile aliate prevedeau si noile granite de dupa victorie, dar nici acestea nu au fost pe de-a intregul respectate, mai cu seama in problema Banatului, din care o treime ii va reveni Serbiei la Conferinta de Pace de la Paris, desi aceasta nu a stapanit niciodata acest teritoriu populat majoritar de catre romani.

Romaniei i s-a promis ca la începerea operaţiunilor sale militare in Transilvania, va beneficia de intreg sprijinul aliaţilor, printr-o ofensivă pe frontul de vest, iar pe frontul de est, în Galitia, ofensiva lui Brusilov va reincepe mult mai energic, în timp ce la sud, generalul Sarrail va incepe propria ofensiva. Era vorba de un complex de masuri militare care sa faciliteze avansul românilor de pe crestele Carpaţilor pe o linie mai scurta de front, in centrul Transilvaniei, undeva pe valea Muresului.

Astfel, noua linie a frontului se dorea mai dreaptă şi mai usor de controlat. Pâna la urma s-a dovedit că aceste promisiuni nu au fost îndeplinite, ofensiva lui Brusilov a stagnat din lipsa de forţe (mai mult, prin oprirea ofensivei a fost amenintata dreapta avansata a armatei romane de nord ce patrunsese in Transilvania), iar în sud, generalul Sarrail, prin rapoartele transmise comandamentelor superioare menţiona ca nu are resurse nici macar pentru defensiva, cu atât mai putin pentru a prelua ofensiva promisa de Aliati, pentru blocarea armatei bulgare.

Romania a fost mintita si pacalita pentru a servi ca front cu trupe de sacrificiu. Cu toate acestea, a intrat in razboi si a inaintat in Transilvania. Cu aceasta miscare sinucigasa a salvat nu numai armata generalului Sarrail si pe a lui Brusilov, dar a slabit si presiunea pe frontul francez de la Verdun.

Marea victorie franceza de la Verdun i se datoreaza indirect armatei romane, lucru uitat cu desavarsire dupa razboi. Mai multe divizii germane au fost retrase de la Verdun pentru a fi concentrate in Transilvania, impotriva romanilor, prin aceasta comandamentul german renuntand definitiv la cucerirea Verdun-ului in acel an.

Mai mult, trupele bulgare intarite cu cele germane au renuntat la atacul impotriva armatei lui Sarrail pentru a fi aruncate impotriva romanilor in Cadrilater si mai departe in Dobrogea. O suta de mii de oameni contra a treizeci de mii de aparatori. A urmat apoi dezastrul de la Turtucaia si pierderea Dobrogei, dar armata lui Sarrail a fost salvata. Promisiunile rusilor conform carora bulgarii nu vor intra in lupta impotriva noastra si a lor, la fel ca si promisiunile de ajutor ale trupelor ruse in Dobrogea s-au dovedit a fi la fel de mincinoase.

Tunurile si armamentul comandat si platit cu ani in urma catre Franta, Statele Unite si Japonia statea inca in decembrie 1916 prin garile rusesti, la Chisinau, Kiev sau Razdelnaia, nu numai din cauza birocraţiei, ci si din cauza unei rele vointe a Rusiei faţă de România la cele mai inalte nivele, ulterior dovedindu-se ca insuşi ministrul de razboi rus, Sturmer, era mai mult decât favorabil Germaniei.

Pentru rusi, era de preferat o Românie invinsă

In majoritatea bataliilor, inclusiv in Dobrogea sau, mai ales, in batalia de pe Arges-Neajlov pentru Bucuresti, rusii au refuzat sa ne acorde cel mai mic sprijin, o intreaga armata stand in asteptare, cu arma la picior, cand românii le-au cerut doar să taie o linie de aprovizionare a inamicului ce trecea la cativa kilometri de tabara rusească.

La sfârşitul anului, când ne-am retras în Moldova, ruşii spuneau statului major român ca aici doreau să ne aducă, ei propunand de la inceputul campaniei noastre retragerea în Moldova şi abandonarea întregii Muntenii şi a capitalei, Bucureşti. Ce fel de aliat era acesta care propunea  de la inceputul campaniei abandonarea capitalei şi a doua treimi din teritoriul national roman?

Privind logica imperiala ruseasca, era normal, deoarece pentru ei nu era de dorit o armata romana victorioasa, care mai tarziu ar fi putut ridica pretentii asupra Basarabiei romanesti. Era de preferat o Romanie invinsa, scapata mai apoi de catre rusi, care ar fi putut anexa la incheierea pacii fara probleme inca o bucata zdravana din teritoriul romanesc.

Doar la fel procedasera rusii si in 1878, cand au anexat din nou sudul Basarbiei tocmai de la aliatul care ii salvase in timpul campaniei impotriva Turciei, in razboiul 1877-1878.

Cu toate lipsurile materiale, mai ales in artilerie, cu toata perfidia si tradarea ruseasca recunoscuta si de aliatii occidentali, romanii s-au batut cu un nemaipomenit eroism. Pe o lungime a frontului de 1.300 km (identica cu intreaga lungime a frontului rusesc si cu mult mai mult decat intreg frontul de vest care avea doar 800 km), luptand unul contra cinci, contra celor mai bune trupe germane si austro-ungare, la care se adaugau cele bulgare si turcesti, au produs pierderi mari atacatorilor.

De exemplu, pe frontul de la Jiu, unde a cazut la datorie generalul Dragalina, o singura divizie romaneasca a rezistat fara sa fie schimbata timp de 80 de zile in fata celor trei divizii germane dintre care una (a 11-a bavareza) a fost complet nimicita.

Iar exemplele au continuat în anul următor, anul marilor victorii de la Maraşti, Mărăşeşti şi Oituz, dar şi al marilor trădari din partea aliaţilor noştri ruşi, care se vor transforma în cei mai mari duşmani ai Regatului României.

Sursa: Vladimir Roşulescu – http://www.clipa.com/a18133-Tradarea-Rom226-niei-238-n-1916.aspx

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Image result for romania mare map

 

Harta: România întregită la  1 decembrie 1918 – răsplata pentru jertfele poporului român în Primul Război Mondial.

Primul Război Mondial este cel care a desființat putredul Imperiu Austro-Ungar și a permis formarea României Mari prin Unirea Basarabiei şi Bucovinei, și apoi la 1 decembrie 1918,  a Transilvaniei la Patria Mamă…

În această conflagrație mondială românii au pierdut pe fronturile războiului, peste 500.000 de militari , distingându-se prin vitejie, mai ales în sângeroasele încleştări de la Mărăși, Mărășești și Oituz.

În acei ani, Tezaurul României a ajuns pe mâna bolșevicilor ruși. 

În 1918, bolșevicii fac mai mult decât să confişte tezaurul, dar la intrarea trupelor române în Basarabia îl arestează pe ministrul român Diamandi de la Petrograd, dar acesta este eliberat la intervenția insistentă a celorlalți ambasadori aliați.

Bolșevicii nu mai respectau nici imunitatea diplomatică a ambasadorilor ! O radiogramă a lui Troțki anunța confiscarea tezaurului, ruperea relațiilor cu România și expulzarea diplomaților, când de fapt ei au fost arestați, la fel cum s-a întâmplat cu generalul Coandă și ai lui la Odessa.

La 1 mai, Lenin va da României un ultimatum, ca în trei zile să fie evacuată Basarabia și Bucovina (pe care nu o stăpâniseră niciodată).

La Conferința de Pace de la Paris, rușii, în fapt reprezentanți ai vechii Rusii, ai țarismului (deoarece bolșevicii nu erau recunoscuți ca reprezentanți legitimi ai Rusiei), au încercat să conteste prin toate mijloacele valabilitatea Unirii, dar fără succes.

De aici s-a putut vedea convergența de păreri și aspirații ale țarismului și comunismului, ambele înclinate spre expansiune și dominație teritorială, chiar globală, inclusiv prin intermediul ideologiei.

La Paris, rușii albgardiști au încercat fără succes să acrediteze ideea anexării Basarabiei de către România, a jugul sub care zăcea poporul basarabean sub ocupația românească și multe altele.

S-a mers până acolo că au fost aduşi chiar și câțiva „țărani basarabeni„, dovediți ulterior ca ucraineni, care să se plângă de ocupația românească.

Rușii albi îi aveau în frunte pe A.N. Krupenski (dintr-o familie de polonezi moldovenizați în secolul XVII, apoi rusificați în secolul XIX, fost mareșal provincial al nobilimii din Basarabia până în 1918), pe A.K. Schmidt (evreu de origine germană, fost primar al Chișinăului) și pe Vladimir N. Țiganco (rus, fost conducător al fracțiunii țărănești din Sfatul Țării, s-a abținut de la votarea unirii).

Lor li s-a opus delegația basarabeană, de pe lângă delegația românească la negocieri , formată din patrioţii români basarabeni Ion Pelivan, Ion Codreanu, Sergiu Victor Cujbă (scriitor cunoscut mai mult sub pseudonimul Ștefan Basarabescu) și Emanoil Catelli.

Ei au demonstrat românitatea Basarabiei și au demontat propaganda rusească prin conferințe, articole de presă, editarea de broșuri, discuții cu factorii responsabili ai Aliaților, care, în final, au recunoscut unirea Basarabiei cu România.

Bolșevicii nu au recunoscut noile granițe ale României Mari, dar acestea au fost recunoscute de aliați. Nu au recunoscut unirea Basarabiei, deși la 1920, în preajma și timpul războiului sovieto-polonez, când aveau nevoie de neutralitatea României erau gata să o facă, doar pentru această neutralitate. Ar fi sacrificat Basarabia pentru asta, dar de fapt nu este așa.

Românii care au participat la luptele din Siberia în cursul războiului civil dintre albi și roșii spuneau că încheiau acorduri de încetare a focului cu bolșevicii, pentru ca a doua zi să fie atacați de aceștia spunând că nu recunosc nicio înțelegere cu burjuii.

La fel au procedat rușii și mai aproape de zilele noastre, în anii 90, în timpul conflictelor din Georgia și Transnistria.

U.R.S.S. a recunoscut granițele Ţărilor Baltice, ale Poloniei și ale Finlandei. Au împiedicat-o cu ceva aceste tratate să le ocupe, pe unele total, pe unele parțial, începând cu 1939?

L-a împiedicat pe Stalin să cotropească teritorii pe care rușii nu le-au stăpânit niciodată, cum ar fi Rutenia subcarpatică, Bucovia de nord sau ținutul Herța?

Pe Stalin, care spunea că tratatele nu valoarează nici măcar cât bucata de hârtie pe care sunt scrise?

În concluzie, chiar dacă U.R.S.S. și Stalin ar fi recunoscut unirea Basarabiei și granițele României Mari, asta nu i-ar fi împiedicat să le cotropească, atunci când momentul le-ar fi fost favorabil.

Și asta, indiferent dacă este vorba de Stalin, Brejnev sau Gorbaciov, dacă este vorba de U.R.S.S., sau de  Rusia țaristă şi cea postcomunistă.

Ce dovadă mai bună decât faptul că Rusia nu lasă nici astăzi Republica Moldova pe drumul ei, ba mai mult și-a amplasat și trupele sale  într-o regiune smulsă din teritoriul R.Moldova recunoscut de O.N.U.?

Rusia nu s-a mulțumit cu nerecunoașterea Unirii, ci a încercat să o reocupe prin forță, în același timp în care făcea același lucru de-a lungul fostului imperiu al țarilor: Siberia, Ucraina, Georgia, Armenia și multe altele. Atunci, de ce nu și Basarabia?

Dar ambițiile sovietice erau mai mari. Cu ajutorul bolșevicilor unguri, urmăreau întreaga Europă centrală. Un atac masiv, concomitent, din două părți, de la est prin Basarabia de către bolșevicii ruși, și de la vest, prin Transilvania, de bolșevicii unguri, ar fi avut drept rezultat dezmembrarea României, noua graniță între bolșevicii unguri și cei ruși devenind Carpații Orientali.

Schimbul de telegrame între Lenin și bolşevicul maghiar Bela Kuhn, tovarăşul său, este edificator, numai că românii au rezolvat problema comunismului unguresc după războiului din 1919, ocupând Budapesta şi salvând Ungaria de bolşevism, pentru aproape trei decenii …

 

 

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2017/04/30/razboi-informational-ungaria-a-infiintat-departamentul-special-de-propaganda-trianon-100-pentru-combaterea-sarbatoririi-centenarului-marii-uniri-a-transilvaniei-cu-romania/

19/05/2017 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat asta: