Capturarea, procesul şi executarea paraşutiştilor anticomunişti în România anilor ’50

* în imagine, cum prezenta presa comunistă procesul parașutiștilor

 

 

Parașutiștii din anii ’50

 

 

În România închisorile erau pline, gemeau de arestaţi. Peste tot în ţară nemulţumirile dădeau loc la revolte, aveau loc confruntări localizate, iar în alte cazuri revoltaţii se refugiau in munţi.

An după an forţele de rezistenţă slăbeau şi închisorile deveneau supraîncărcate.

În această atmosferă de disperare, călăul omenirii, Stalin, şi-a dat sufletul încărcat de atâtea fărădelegi comise şi se credea că va urma un moment de relaxare.

Doisprezece români au fost paraşutaţi pe teritoriul patriei lor între 1951-1952, încărcaţi de manifeste, aparate de emisie-recepţie, cu tot ce era necesar pentru a supravieţui şi a se apăra, Operaţiunea a fost descrisă în lucrarea „Morminte fără cruce”.

Grupele de paraşutişti purtau nume codificate, „Jacques”, „Carpates” etc., şi erau aşteptate de Securitate. Astăzi, faptele sunt desconspirate.

N.K.V.D. – ul avea oameni bine infiltraţi până şi în sferele cele mai înalte ale lumii libere. Englezul Kim Philby, care făcea parte din serviciul de contraspionaj britanic (M.I. 5) lucra de mult, încă din 1930, pentru Moscova, „din dragoste pentru ideile socialiste”.

El era bine infiltrat şi bine informat de tot ce se pregătea, fie la Viena, în cazul paraşutiştilor români fie la Londra, şi imediat îi anunţa pe stăpânii Kremlinului.

Represaliile nu au avut loc numai în România, Polonia sau Albania, ci în toată partea de Europă dirijată de Moscova, până ce Philby a fost demascat datorită Iui Igor Guzenko, funcţionar din serviciul cifrului sovietic.

Paraşutiştii români au fost răspândiţi în mai multe regiuni muntoase şi mai cu seamă în Apuseni, în partea de nord, spre Baia Mare. Câţiva au murit la aterizare, cei mai mulţi au reuşit să supravieţuiască câteva săptămâni sau poate luni până ce toate legăturile din ţară erau făcute. Peste 200 de persoane au fost arestate în 1953 numai în apropiere de Ţicieni judeţul Gorj.

Procesul paraşutiştilor a fost judecat în octombrie 1953, la Bucureşti. Au fost condamnaţi la
moarte următorii:

    Buda Ion, născut în 1923 la Bontesti – Arad.
Corlan Aurel, născut în 1920 la Vlăduleni – Vâlcea.
Coman Ion, învăţător, născut în 1922 la Apa – Satu Mare.
Dincă Gheorghe, inginer, născut în 1918 la Hunia-Cetate, Dolj.
Golea Ion, student, născut în 1922 la Bahnea – Tîrnava.
luhasz Ion, student, născut în 1933 la Pir – Satu Mare.
Pop Gavrilă, născut in 1928 la Pir – Satu Mare.
Popovici Mircea, student, născut în 1920 la Ohaba de Jiu – Gorj.
Samoilă Ion, născut în 1919 la Ighişul Vechi – Sibiu.
Tănase Alexandru, născut in 1915 la Babeni – Vâlcea.
Tartler Erich, agricultor, născut în 1920 la Braşov.
Tolan ion, ajustor, născut în 1925 la Magra – Arad.
Vlad Minai, student (neparaşutat), născut în 1925 la Dragomireşti Maramureş.

Sentinţa a fost executată pe 31 octombrie 1953 în Valea Piersicilor la Jilava.

În timpul procesului s-au pronunţat foarte multe condamnări la muncă silnică.

Un anume Mircea Muşatescu se ocupa în Franţa de recrutarea paraşutiştilor, cu sprijinul altor persoane din refugiu, fără să-şi dea seama că nici unul nu se mai întorcea şi nici nu transmitea nimic de pe teritoriul patriei.

Femeile arestate în această „afacere” au fost torturate în mod sălbatic. Unele au rămas bolnave pe viaţă, altele au murit acolo sau au încercat să se sinucidă. Acest carnagiu care a avut loc, a fost răspunsul Moscovei dat prin România la executarea soţilor Rosenberg din Statele Unite, care sustrăseseră secretele bombei atomice şi le dăduseră Rusiei.

Agravarea situaţiei din România era în raport direct cu conflictele pe plan internaţional dintre Rusia şi Occident, şi în primul rând ele erau resimţite de către deţinuţii politici prin înăsprirea condiţiilor din temniţe.

 

Cicerone Ionițoiu – Rezistența armată anticomunistă din munții României – Parașutiștii, p. 98-100, Editura ”Gândirea românească”, 1993 prin http://foaienationala.ro/parasutisti