Gânduri despre România

 

 

 

 

Alte gânduri despre România

 

 

A vorbi și, mai grav, a scrie astăzi despre țară, despre Țara noastră Românească, despre români și identitatea lor, despre unitatea pământului și poporului românesc este riscant, din mai multe puncte de vedere.

„Formatorii de opinie”, comunicatorii, oamenii din media, persoanele publice, mulți dintre intelectuali nu se gândesc mai întâi că poți să fii sincer în ceea ce afirmi, ci se căznesc să afle, ca prim gând al lor, ce urmărești, ce interese ai, pe cine reprezinți, ce forțe obscure te ghidează. În al doilea rând, îți răscolesc trecutul, doar-doar vor descoperi vreo tară ascunsă, vreo atitudine neconformă, vreo afiliere de rușine.

Ulterior, te caută de vreun plagiat, fiindcă nu se poate să fi scris în viață și să nu te fi inspirat de la unul sau de la altul sau să nu fi greșit la citări. În fine, dacă ai norocul să nu găsească nimic relevant din toate acestea și dacă mai ai și o anumită vârstă, constați că, de fapt, nu ai noroc!

Aceasta, pentru că toți cei de o anumită vârstă s-au născut sau au trăit sub comunism, iar cei care au astfel de detalii în CV sunt pentru vecie damnați.

Dacă ai trăit ori te-ai născut înainte de 1989 (măcar cu două decenii înainte!) înseamnă că ai fost pionier sau pionier și utecist, sau, mult mai rău, și membru al PCR. Nu mă refer aici la persoanele din nomenclatură, care au avut de dat socoteală pe bună dreptate și care, fiind, aproape în totalitate, la Revoluție, în vârstă de 50-70 de ani, s-au eliminat singure, în mod natural sau nu, prin moarte.

Rămâne însă stabilit: cei care aveau 20-30 de ani la 1989 și nu puteau fi mari activiști de partid – partidul lucra cu „oameni experimentați” – au fost totuși în sistem, au stat liniștiți, nu s-au revoltat și, prin urmare, sunt vinovați că au acceptat să trăiască liniștit atunci, să învețe, să muncească, să crească.

Dacă ei vorbesc azi despre țară – conform logicii evocate mai sus – o fac din convingeri comuniste, naționaliste incurabile, din oportunism, din interes.

Mai mult, în lumina aceleiași logici, ei nu pot fi nici instruiți și nici deștepți, că doar au fost îndoctrinați, prostiți iremediabil de forțele dictaturii. De altminteri, aud mereu că toți care au trăit sub comunism sunt proști, nedemocrați, supuși, lași etc.

De asemenea, dacă au trăit atunci, înseamnă că acum au o vârstă înaintată, adică sunt niște bătrâni ramoliți, matusalemici, care ar trebui, în loc să se gândească la țară și la națiune, să tacă, să se ascundă și să moară mai repede.

De câte ori nu auzim la știri că „un bătrân de 60 de ani a fost acroșat pe trecerea de pietoni”, iar apoi, în gând, sunt sigur că vine și urmarea: „Cine l-o fi scos pe stradă? Îl căuta moartea acasă!”. Eu folosesc aici eufemisme, deoarece pe bloguri, în comentariile de pe Facebook, sub masca anonimatului, înfloresc invectivele, jignirile grobiene, intoleranța crasă, minciunile, etichetările. Mai toată critica de astăzi se face în limbaj maculat.

În această atmosferă primitoare și generoasă, eu, care la finele regimului de dictatură, aveam circa trei decenii de viață – trăite, recunosc, sub odiosul comunism, pe care, dintre toate minunatele epoci ale omenirii, mi-l alesesem conștient ca moment de trecere prin viață – îndrăznesc să-mi amintesc și să le amintesc și altora că avem încă o țară și că ea se numește România.

Amintesc asta prin vorbă și prin scris, cu oarecare cumpănire, încăpățânare și nu fără sfială, fiindcă – vorba cronicarului – știu că „voi da seamă” de toate ale mele câte spun și scriu. Știu sigur că țara nu este o abstracțiune măruntă, bună de invocat atunci când ne supărăm pe șefi, pe soartă ori pe propriile greșeli.

Știu că țara suntem noi toți, cu strămoșii a căror moștenire o purtăm, adesea fără să ne dăm seama de aceasta, cu urmașii pe care-i pregătim pentru viitor, cu spațiul nostru vălurit, cu cerul și pământul, cu marea și râurile, cu toate care se găsesc acolo unde Carpații și Dunărea de Jos se îngemănează.

Numai noi înșine, românii, putem percepe toate astea. Lucian Blaga spunea într-o memorabilă poezie că „țara și-a împins hotarele toate până la cer”, că „pajuri rotesc – minutare peste veșnicul ceas – între câmp și oier”, iar Alexandru Davila, în faimoasa sa dramă istorică Vlaicu Vodă, definea țara prin mijlocirea datinii, făcute de domni și de oamenii simpli:

„Datina străbună e mai mult decât o lege,/ Domnul ce-și cunoaște țara din chiar traiul ei culege/ Obiceiuri de tot felul, trebuințe de-orice soi,/ Năzuințe, doruri, vise, ure, patime, nevoi;/ El le cerne, le frământă, le topește, le strecoară/ Și le toarnă ca-ntr-o matcă în cuvântu-i către țară./ Din aceste vorbe-nalte ale domnilor români/ Timp de veacuri neamul țese datina de la străbuni…”.

Prin urmare, domnii (principii, conducătorii) autentici simt pulsul poporului (neamului) și-i făuresc viitorul în consecință. De aceea, cred că România se poate schimba în mai bine numai dacă suntem noi înșine capabili de o asemenea schimbare.

 

 

 

 

 

Foto: Constantin Daniel Rosenthal, România revoluționară (portretul Mariei Rosetti), 1848

A schimba în mai bine România nu este, la prima vedere, o mare filozofie, dacă ne schimbăm în bine noi înșine.

Această schimbare ar putea presupune câteva lucruri simple: să ne facem datoria acolo unde suntem chemați; să nu „facem totul” (cum se spunea în lozincile de odinioară), ci numai ceea ce trebuie și ceea ce ne permite expertiza (specialitatea) noastră; să facem opere sociale; să avem sentimentul comunității și al solidarității etc.

Adică, mai simplu, să fim dascăli cu tot sufletul nostru (dacă ne-am făcut dascăli), să plantăm câte un arbore, să ne creștem curat copiii, să curățăm trotuarul din fața casei, să întindem mâna celui aflat în nevoie ori în suferință, să lăsăm orgoliul la o parte și să ne cerem scuze când greșim (și cine nu greșește?), să fim drepți și cinstiți, dar mai ales buni, generoși, frumoși la spirit.

În ultimele două decenii, am (re)dobândit multe virtuți, mai ales pe filiera ideii de libertate și demnitate umană, dar am devenit mai rapace, mai reci, mai dornici de bani și de avere (dobândite, adesea, ușor, dacă nu prin înșelăciune).

Și chiar – unii dintre noi, din păcate – avem o plăcere sadică de a lovi în alții, de a-i acuza pe alții, de a da vina numai pe alții, de a lăsa totul baltă și a pleca în lume.

Ne revoltăm pe țară, când ar trebui să ne revoltăm pe noi înșine și să luăm măsuri de schimbare.

Țara asta s-a construit de către oamenii ei vrednici, care au știut să aibă conducători buni și să folosească împrejurările internaționale și, mai ales rivalitățile dintre marile puteri și dintre vecini, spre binele românilor.

Acum 100-150 de ani, ideile lor dominante erau simple: unitatea neamului; păstrarea identității naționale prin limbă, istorie, folclor; independența și suveranitatea.

Nu erau prea multe astfel de idei, nici nu erau împărtășite de toți și nici nu au fost transpuse în practică la modul perfect.

Dar românii s-au mobilizat și și-au făurit, cu greu, țara aceasta care, chiar și azi, după ciuntiri grave, are suprafața Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.

Poate că idealurile de la 1918 s-au tocit, poate că întruchiparea lor prin noțiunile de-atunci devine neinteligibilă pentru generațiile tinere de azi, poate că bătrânii de azi le par tinerilor ridicoli în insistențele lor.

Totuși, sunt țări în jurul nostru sau în Europa de Vest – de la care ne inspirăm mereu, de vreo două-trei secole încoace – care se consideră și acum cu „misiune civilizatoare”, care, după ademenirea unității europene, se închid în sine tot mai mult, își refac granițele, îi veștejesc pe străini, ne privesc de sus, ne ceartă mereu și nu se sfiesc, prin unii reprezentanți mai excentrici, să nu ne mai considere nici măcar rude sărace.

Ce am făcut noi ca să nu mai fie așa? Câți români știu azi să exprime clar și precis, în engleză, franceză, germană, italiană ori spaniolă, care este identitatea noastră, de ce suntem români, ce înseamnă să fii român?

Majoritatea străinilor nu vin aici ca să meargă la mall-uri, nici ca să asculte muzică rock ori jazz, nici ca să mănânce neapărat fructe de mare sau pizza.

Vin, mai ales intelectualii, să ne întrebe de ce seamănă limba română cu latina și italiana; din ce popoare antice ne-am născut; cum de am rezistat aici, departe de latinitate; cum este povestea cu Dracula; ce este o doină de dor, cântată „pe-un picior de plai”, pe lângă mioare și miorițe; de ce colindăm de sărbători; ce mâncăruri tradiționale avem; ce costume purtăm la ceremonii; cum ne facem nunțile și botezurile; cum ne îngropăm morții în „cimitire vesele”; de ce ne pictăm bisericile peste tot, de parcă ne-am teme de gol (horror vacui) etc.

Mi s-a pus demult o astfel de întrebare de către un oaspete instruit, prosternat înaintea Judecății de Apoi de la Voroneț: prin ce coincidență a sorții, atunci când Michelangelo și ucenicii săi pictau Capela Sixtină la Roma, zugravii anonimi moldoveni făceau frescele de la vestita noastră mănăstire, cu toții aducând glorie lui Dumnezeu și relevând măsura geniului uman, la același nivel de măiestrie, de talent, de împlinire?

Natural, este greu de răspuns la o astfel de întrebare, dar nu imposibil. Pentru a o face și pentru a răspunde la celelalte chestiuni puse mai sus, se cuvine nu numai să avem identitate, să fim o națiune unită și demnă, să avem o țară, ci și să fin conștienți de toate astea, să fim instruiți, educați, culți, erudiți.

Ne măcinăm adesea în preocupări inutile, ne bănuim de rele, ne luptăm pentru putere, ne mințim unii pe alții cu seninătate, furăm din bunul public și din cel privat, ne răzbunăm și ne urâm cu înverșunare, ne dăm mâna în scopuri josnice și ne întrebăm de ce ne merge rău.

Declarăm ritos că suntem democrați, dar închidem gura interlocutorului nostru, iar dacă nu o facem, îl taxăm pentru că are altă opinie decât a noastră.

În momente de cumpănă, însă, parcă ne trezim și este bine s-o facem cât încă nu este prea târziu. Mă bucur să văd că încă nu am uitat de imn și de tricolor, deși uneori criticăm și aceste simboluri. Se spune că un popor are conducătorii pe care îi merită.

Altfel spus, dacă nu ne plac conducătorii, atunci se cuvine să fim noi înșine altminteri. Trebuie să fim mai buni, ca să emanăm lideri mai buni.

Un lucru mai adaug despre țară: România unită există de nici un secol, să nu o judecăm, să nu ne supărăm pe ea, ci pe noi înșine, care încă nu suntem pregătiți s-o ducem mai departe, „în veacul vecilor”, cum zicea patetic, în Apus de soare, Domnul Ștefan, prin pana lui Barbu Ștefănescu Delavrancea.

Vă spune asta, unul născut în vremea „odiosului regim”, când a învățat limbile minorităților, a făcut opt ani de latină, a deprins franceză, engleză, italiană, i-a citit pe Faulkner și pe Kafka, pe Jacques Prévert și pe Dante, ca și pe Marx și Engels și care, spre disperarea unora, nu a murit încă.

 

Sursa: Acad. Ion Aurel Pop 

Revista Clipa  

Publicitate

Recomandările făcute autorităților române și sârbe de Congresul Românilor din Serbia, în legătură cu starea dramatică a celor 300.000 de români/vlahi din Timoc

Starea actuală dramatică a celor 300.000 de români/vlahi din Timoc și ce recomandă Congresul Românilor din Serbia, autorităților române și sârbe?
  Congresul Românilor din Serbia, organizație a românilor/vlahilor din Timoc, care reunește cele mai importante și relevante organizații ale celor circa 300.000 de români/vlahi din Serbia, urma să înmâneze Premierului României, Sorin Grindeanu o scrisoare cu care descrie starea actuală dramatică a comunității, dar și relațiile cu autoritățile sârbe și române, precum și recomandările pe care Congresul le face.

Vizita în Serbia a lui Sorin Grindeanu fiind amânată sau anulată, Congresul Românilor din Serbia face publică scrisoarea pe care a și trimis-o principalelor instituții cu responsabilitate pe domeniu, din România.

Romanian Global News a publicat-o în exclusivitate:

Statutul și drepturile minorității naționale române/vlahe în Serbia de nord-est și recomandările

1. Din punct de vedere geografic, Serbia este o țară europeană, care se află de mult timp pe un drum european, o țară ai cărei cetățeni sunt „obosiți” de tranziție și sărăcie (Cancelaria rețelei europene împotriva sărăciei a avertizat că un sfert din populația Serbiei este expusă riscului de sărăcie, în timp ce o treime din populație consideră că trăiește greu).

Serbia se află pe locul 4 pe lista țărilor europene în care se trăiește mai greu decât în Africa, cu produsul intern brut (PIB de 11,553 de dolari). Mass-media, un sector civil puternic și instituțiile independente sunt o condiție pentru democrație.

Corupția și infrastructura deficitară sunt răni canceroase ale Serbiei.

Concluzie:Atitudinea cetățenilor sârbi fața de democrație este condiționată de statutul lor socio-economic.

Recomandări: Pentru dezvoltarea democrației în Serbia este necesară o țară puternică și stabilă din punct de vedere economic.

2. Serbia a ratificat cele mai importante acte internaționale din domeniul protecției drepturilor minorităților naționale printre care sunt Pactul privind drepturi civile și politice, Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale din cadrul Consiliului Europei și Convenția europeană cu privire la limbile minoritare și regionale.

Constituția Republicii Serbia în art.75, pe lângă drepturile de care beneficiază toți cetățenii, garantează și drepturi suplimentare individuale și colective pe care aceștia le realizează în mod individual sau în comunitate, împreuna cu alți membrii.

Constituția garantează că membrii minorităților naționale participă la procesul de luare a deciziilor sau decid singuri asupra unor probleme din domeniul culturii, educației, informării și utilizării oficiale a limbii, singuri sau prin reprezentanții lor.

În afară de Constituție, actele de bază prin care se stabilesc statutul și drepturile minorităților naționale sunt Legea despre drepturile și libertățile minorităților naționale, Legea despre consiliile minorităților naționale și Legea despre utilizarea oficială a limbii.

Dispozițiile care reglementează unele drepturi ale minorităților naționale se pot afla și în alte legi, printre care sunt Legea cu privire la cultură, Legea cu privire la bazele sistemului de învățământ etc.

Concluzie: Când este vorba de nivelul drepturilor garantate pentru minorități naționale, putem spune că în Republica Serbia este stabilit un cadru legal satisfăcător.

Recomandări: Este necesară aplicarea în practică a drepturilor garantate minorităților naționale prevăzute de cadrul legal al Republicii Serbia.

3. La sfârșitul lunii decembrie 2016 a fost prezentat Proiectul de lege pentru modificarea și completarea legii privind protejarea drepturilor și libertăților minorităților naționale.

Legea privind drepturile și libertățile minorităților naționale definește noțiunea minorităților naționale.

Această lege stabilește principiile de bază în domeniul drepturilor și obligațiilor minorităților naționale, și anume: interzicerea discriminării; aplicarea măsurilor afirmative în scopul asigurării egalității depline și efective a

minorităților naționale cu națiunea majoritar, libertatea de exprimare și de apartenență națională; dreptul de colaborare cu compatrioții din țară și de peste hotare; obligația de a respecta ordinea constituțională și protecția drepturilor dobândite. Organizațiile societății civile nu au fost implicate în lucrările asupra proiectului.

Proiectul a fost prezentat în data de 22 decembrie 2016, la întâlnirea organizată de câtre Ministerul administrației de stat și administrației locale, iar publicul interesat avea oportunitatea să depună comentariile ministerului până la data de 28 decembrie 2016.

Concluzie: Având în vedere că este vorba despre legea de bază care reglementează statutul și drepturile minorităților naționale, considerăm că era necesară implicarea tuturor actorilor care se ocupă de protejarea drepturilor minoritare. De asemenea, termenul prevăzut pentru depunerea comentariilor este inadecvat de scurt pentru a efectua o analiză serioasă a proiectului depus.

Recomandări: Având în vedere că Legea privind protejarea și libertatea minorităților naționale a fost adoptată în Adunarea națională a Republicii Federale Iugoslave în anul 2002, este evidentă necesitatea corelării ei cu modificările făcute în sistemul Serbiei de atunci până în prezent.

Să se ia în considerare posibilitatea modificării legislației naționale pentru a crea condiții pentru reprezentarea directă a membrilor minorității naționale române/vlahe în Adunarea Națională a Republicii Serbia.

4. În data de 3 martie 2016, Guvernul sârb a adoptat planul de acțiune pentru realizarea drepturilor minorităților naționale care prevede un număr mare de activității împărțite în 11 unității separate: statutul personal; interzicerea discriminării; domeniul culturii și mass-media; libertatea religioasă; utilizarea oficială a limbii; educație; participarea democratică; reprezentarea adecvată a minorităților naționale în sectorul public și companiile publice; consiliile naționale ale minorităților naționale; statutul economic al membrilor comunitățiilor naționale și colaborarea internațională. La sfârșitul anului 2015 a fost înființat grupul de lucru pentru dezvoltarea noi legii privind consiliile ale minorităților naționale. Dar, în anul 2016 nu a fost organizată nicio întâlnire a acestui grup.

Concluzie: Este sigur că în primul trimestru al anului 2017 nu se va adopta nicio lege nouă sau se va modifica cea prezentă, așa cum era prevăzut cu planul de acțiune.

Recomandări: Prin Decizia Curții constituționale din anul 2014, au fost casate în totalitate, sau parțial, 10 articole ale Legii despre consiliile naționale ale minorităților naționale care reglementau competențele consiliilor naționale.

Cu siguranță, este necesară luarea în considerare a punctelor de vedere ale Curții constituționale când se modifică legea, dar este necesar să se atragă atenția asupra faptului că Curtea constituțională nu a luat în considerare numeroase teme care au creat problemele în practică din cauza unor imprecizii ale normelor juridice sau din cauza lipsei de concordanța cu prevederile altor legii.

5. În luna martie, Guvernul sârb a adoptat Regulamentul privind procedura de alocare a fondurilor din Fondul bugetar pentru minorității naționale.

Resursele se dobândesc prin concursul public, iar dreptul să participe îl au instituțiile, asociațiile, fundațiile, companiile, și alte organizații ai căror fondatori sunt consiliile naționale ale minorităților naționale, și organizațiile societății civile înregistrate în registrul respective și ale căror obiective se realizează în domeniul protejării și promovării drepturilor și statutului membrilor minorităților naționale.

Resursele pentru Fondul bugetar pentru minorității naționale suntgarantate în sumă de 1.800.000,00 de dinari și se află în rubrica bugetară a Ministerului Administrației

de Stat și autonomiei locale. Distribuirea acestor fonduri nu a fost efectuată pentru că propunerea programelor pentru domeniile prioritare care se finanțează din acest fond nu era stabilită.

Concluzie: Fondul bugetar pentru minoritățile naționale al Ministerului Administrației de Stat și autonimiei locale în sumă de 1.800.000,00 de dinari este o sumă mică.

Recomandări: A stabili propunerile privind domeniile prioritare de finanțare pentru anul 2017 și, în bază de concurs public, a le da asociațiilor posibilitatea să obțină resursele financiare necesare din Fondul bugetar pentru minoritățile naționale, și să nu permită participarea celor care au resursele furnizate anticipat de către stat fără niciun concurs (Consiliile naționale ale minorităților naționale).

6. Drepturile minorităților naționale sunt conținute și în acordurile bilaterale încheiate între Republica Serbia și Macedonia, Croația, România și Ungaria.

În textul acestor acte se afirmă obligațiile constituționale și legale pe care le are Republica Serbia fața de minoritățile naționale. Acordurile bilaterale prevăd înființarea comisiilor interguvernamentale mixte care au mandatul să urmărească utilizarea acestor acorduri.

Concluzie:Pe baza acordului duntre guvernul sârb și guvernul român cu privire la colaborarea în domeniul protejării minorităților naționale, semnat în data de 4 noiembrie 2002, care a intrat în vigoare în data de 12 iulie 2004, iar având în vedere prevederile regulamentului Comisiei interguvernamentale mixte ale Republicii Serbia și România pentru minorității naționale, adoptat în data de 23 noiembrie 2009, prima ședință a avut loc la București.

A două ședința a avut loc la Belgrad în data de 20 mai 2011, la propunerea Serbiei.

Recomandări: Deblocarea Comisiei interguvernamentale mixte a Republicii Serbia și României pentru minorități naționale prin numirea copreședintelui din partea Serbiei și considerarea aplicării Protocolului din anul 2012.

7. În Serbia de nord-est operează organizații și asociații care se ocupă de mai mulți ani de păstrarea identității culturale și etnice ale vlahilor (așa cum este, de la recensământul din anul 1948 până la anul 2011, numele oficial al comunității noastre în limba sârbă), respectiv românii (așa cum ne numim în limba noastră maternă și așa cum eram oficial înscriși până la sfârșitul celu de al Doilea Război Mondial, respectiv „primul recensământ de după război”, din anul 1948).

Concluzie: Recensământul,…reprezintă colectarea organizată a datelor despre populația unei țări și cea mai importantă sursă statistică a datelor statistice individuale. Pe lângă întrebarea de bază „Cât de mulți suntem”? recensământul răspunde și la întrebarea „Cine suntem”?,…

Recomandări: Comisei de recensământ în Serbia de Răsărit trebuie să se asigure instructori, recenzori și controlori care pot să comunice în limba română cu membrii populației române/vlahe. Atunci vorbitorii de limba română în aceasta zonă nu vor avea nevoie să folosească termenul străin vlah pentru ei.

8. Procesul de diviziune artificială a comunității în vlahi și români este activ și are ca scop crearea confuziei, a cărei rezultat final este finalizarea procesului de asimilare care a început de mult.

Este evident că cei responsabili pentru proiectul de diviziune artificială sunt anumite instituții ale statului, partide politice ale populației majoritare și Biserica Ortodoxă Sârbă.

Aceasta în timp ce organizații române/vlahe constituie (primul ansamblu), Consiliul national al minorității vlahe (anul 2006), fosta administrație de stat (Cancelaria pentru drepturile omului și minorităților naționale a guvernului sârb), condiționează înregistrarea Consiliului național, printre care, „utilizarea limbii sârbe până la standardizarea limbii vlahe”.

Concluzie:Administrația de stat a condiționat, împotriva voinței reprezentanților comunității, înregistrarea Consiliului național al minorității vlahe de „standardizarea limbii vlahe”.

Prin acest act, administrația de stat a încălcat în mod grosolan autonomia culturală a minorității vlahe, care esta garantată prin Constituția și legislația Republicii Serbia.

Recomandări:Trebuie să existe un Consiliu național al minorității naționale vlahe (adică române) eficient, cuorganisme auxiliare în rețea formate de experți în mai multe domenii, precum problema predării limbii materne cu elementele ale culturii naționale, problema utilizării oficiale ale limbii materne, problema mass-mediei, radioului și televiziunii în limba maternă pe întreg teritoriul unde trăiește comunitatea vlahă (adică română), dar fără implicarea persoanelor politice, fizice și juridice ale comunității sârbe care nu acceptă sinonimia endonimului (etnonimul intern, propriu) cu exominul (etnonimul extern, străin).

9. Anunțarea alegerilor pentru (al doilea ansamblu) Consiliul național al minorității naționale (anul 2010) a provocat creșterea interesului pentru așa-zisă „tema vlahă” la niște indivizi care nu s-au preocupat niciodată de aceasta temă.

Unii dintre ei și-au exprimat anterior opoziția deschisă față de orice formă de exercitare a drepturilor minoritare ale comunității noastre, subliniind în primul plan analogia cu aspirațiile separatiste care au condus la separarea RSFI-ului (Iugoslavia) în anii nouăzeci.

Este vorba de funcționari ai partidelor politice și organizărilor populației majore, care s-au declarat public ca etnici sârbi înainte de anunțarea alegerilor pentru Consiliul național al minorității naționale vlahe.

Alegerile pentru Consiliul național al minorității naționale vlahe au marcat interferențele partidelor populației majore.

Liste propriii la alegerile pentru Consiliul național al minorității naționale vlahe au prezentat: Partidul socialist din Serbia, Partidul democrat, Partidul progresist sârb, G17+ și mulți alți.

Aceste partide își înscriu membrii, activiștii și potențialii alegători într-o listă specială a minorității naționale vlahe, indiferent de naționalitatea lor reală.

Concluzie:Membrii comunității sunt practic excluși din Consiliul național al minorității naționale vlahe, iar conducerea este lăsată sârbilor declarați.

Recomandări: Dezvoltarea noi Legi despre consiliile naționale ale minorităților naționale, eliminarea numeroaselor teme care au provocat probleme din cauza inexactități în aplicarea normelor legale și, prin urmare, eliminarea necesitatății pentru boicotarea alegerilor pentru consiliile naționale ale minorităților naționale de către cei mai puternici reprezentanți ai comunității române/vlahe (exemplu anul 2014).

10. Așa cum s-ar putea aștepta, una dintre primele decizii ale noii conduceri a Consiliului a fost îndeplinirea condițiilor impuse de câtre administrația de stat în perioada anterioară – până la „standardizarea limbii vlahe”, limba oficială a Consiliului national al minorității naționale este – limba sârbă! Fără consultarea publicului profesionist, lipsită de orice competență, noua conducere a Consiliului national al minorității naționale vlahe își arogă competențe neprevăzute în Legea despre consiliile naționale ale minorităților naționale. Se aduptă o decizie scandaloasă privind așa-zisa „standardizare a alfabetului vlah” prin care se banalizează și îndurerează sistemul științific în Serbia, iar minoritatea vlahă (adică română) este expusă la ridicol.

Concluzie:Caracterul scandalos al procesului de „standardizare limbii vlahe” este ilustrat cel mai bine prin faptul că au fost tipărite așa-zise manuale în „limba vlahă”.

Institutul pentru manuale și materiale didactice al Republicii Serbia permite educarea copiilor vlahi din aceste „manuale”, lucrate împotriva tururor normelelor aplicabile ale sistemului de învățământ, care ar reprezenta un ridicol pentru sistemul respectiv.

Recomandări:Republica Serbia trebuie să asigure în prealabil tipărirea manualelor și altor materiale didactice pentru predarea limbii române cu elementele ale culturii naționale, prețul lor fiind similar cu prețul manualelor de limba sârbă în Republica Serbia.

11. Începând cu anul 2013, Consiliul national al minorității naționale române arată interesul pentru introducerea orelor de limba română în Serbia de Răsărit.

Consiliul national al minorității naționale române nu s-a implicat începând cu anul 2004, atunci când a apărut interesul pentru orele de limba română, mai ales în perioada între anii 2009 și 2013, când s-a exprimat cel mai mare interes al părinților.

Consiliul national al minorității naționale române nu i-a sprijinit pe părinții care doreau ca copiii lor s urmeze orele de limba română cu elementele ale culturii naționale.

Concluzie:Consiliul national al minorității naționale române nu este locul potrivit în care oficialii sârbi trebuie să se adreseze pentru rezolvarea problemelor comunității române/vlahe.

Consiliul national al minorității naționale vlahe este format (în anul 2006) chiar din cauza specificității atitudinii față de comunitatea vlahă/română dela sud de Dunăre în comparație cu românii din Voievodina.

Recomandări: Educația membrilor minorității naționale vlahe/române, cu toate că numărul lor într-o singură clasă este mai mic decât cel prevăzut de lege pentru elevii membrii ai populației majore, dacă există cererea.

12. Administrația de stat evită în mod persistent dialogul cu reprezentanții autentici ai românilor/vlahilor, respectiv, cu organizațiile care se luptă zeci de ani pentru păstrarea identității etnice și culturale a acestei comunității.

În calitate de reprezentanți legitimi, spunem în mod explicit că nu vom accepta să ni se interfereze funcționarii partidelor și oameni de afaceri de naționalitate sârbă care devin vlahi ca „să nu fie români mâine”, așa cum a declarat președintele Comisiei pentru informare a Consiliului national al minorității naționale vlahe.

După formarea noului guvern sârb în anii 2012, 2014 și 2016, în mai multe rânduri, în scris, s-a solicitat o audiență cu cei mai înalți oficiali de stat începând cu ministrul de resort și vicepreședintele și președintele guvernului și statului sârb. Acesta a fost urmat de două întâlniri fără concluzii concrete.

Ținând cont de atitudinea statului față de drepturile minorității române/vlahe, modul în care se aplică, respectiv, nu aplică Legea despre consiliile naționale ale minorităților naționale, organizații care reprezintă cu adevărat interesele și drepturile românilor/vlahilor din Serbia de nord-est boicotează în anul 2014 alegerile pentru Consiliile naționale ale minorităților naționale (al treilea ansamblu). Lucrează la cea mai bună organizare și în anul 2016 înființează organizarea principală – Congresul românilor din Serbia, care este într-o sesiune permanentă din cauza seriozității.

Concluzie: Comportamentul administrației de stat (evită în mod persistent dialogul cu reprezentanții autentici ai românilor/vlahilor) este calificat de ctre reprezentanții comunității drept o mare umilire.

Recomandări: Administrația de stat a Republicii Serbia nu mai trebuie să favorizeze o parte (membrii Consiliului national al minorității naționale vlahe) și să nu ignore un mare grup de indivizii și organizații, precum și reprezentanții protopopiatului român adunați în Congresul românilor din Serbia. Trebuie să stea la masă cu reprezentanții Congresului românilor din Serbia și să înceapă cu rezolvarea problemelor cu care se confruntă această comunitate.

13. Problema limbii materne este o chestiune prea serioasă ca să fie discutată pe „calea democratică” prin votarea „alfabetului vlah” din partea membri incompetenți ai Consiliului national al minorității naționale vlahe, luând ca factor relevant prejudecățile, samavolnicia și lipsa de informare a membrilor unei părții ale comunității.

Concluzie: Majoritatea membrilor Consiliului național al minorității naționale vlahe nu cunosc și nici nu vorbesc limba pe care încearcă să o „standardizeze”.

Recomandări:Problema limbii materne a comunității române/vlahe trebuie rezolvată într-un mod serios și competent, prin includerea instituțiilor relevante și a experților din domeniul filologiei romanice.

14. Informarea în limba maternă implică difuzarea emisiunilor în limba română preluate de la Radio televiziunea din Voievodina, precum și crearea în comun a emisiunilor (reprezentanții comunității și redacția română de la RTV Voievodina), prin intermediul posturilor de televiziune locale care acoperă prin semnal întreaga zonă pe care locuiește populația română/vlahă. Radioteleviziunea F, Radioteleviziunea Bor și Televiziunea Istok colaborează îndeaproape cu reprezentanții ai Consiliului național al minorității vlahe și ai instituțiilor de stat în ceea ce privește tema așa-zisei limbii vlahe și difuzează emisiuni în această limbă.

Întrucât așa-numită „standardizare a limbii vlahe” încă nu este completată, limba care se utilizează în aceste emisiunii este un amestec de cuvinte sârbe și române cu gramatica care se schimbă de la emisiune la emisiune în mod liber. Aceasta constituie un scandal și reprezintă o încălcare a normelor fundamentale de radiodifuziune fața de regulamentele ORMME-ului (Organismul de Reglementare pentru mass-media electronice) și Legii Republicii Serbia despre radiodifuziune. Insistența asupra cuvintelor împrumutate din limba populației majoritare, chiar și acolo unde încă există expresii vii în graiul rural român, și jucarea cu gramatica pune sub semnul întrebării seriozitatea întregului proiect.

Concluzie:Membrii comunității române/vlahe consideră emisiunile în așa-zisa limbă vlahă drept o insultă și o aruncare în ridicol a limbii materne române.

Recomandări: Transmiterea semnalului Radioteleviziunii din Voievodina (RTV) în Serbia de Răsărit și înființarea redacției în limba română la RTS (Radio televiziune Serbia). Sprijunul agenției de presă TimocPress pentru întărirea redacției în limba română în aceasta zonă a Serbiei din partea statului român și mediilor din țara mamă, trimiterea echipelor de jurnaliști din România în Valea Timocului pentru a face reportaje.

15. Legea despre partidele politice definește partidul minorității naționale drept un partid a cărui funcționare este orientată spre „prezentarea și reprezentarea intereselor unei minorități naționale și păstrarea și promovarea drepturilor membrilor minoriății respective în conformitate cu constituția, legile și standardele internaționale, reglementate prin programul și statutul partidului politic” (art.3).

Partidul minorității naționale poate fi constituit de 1.000 de adulți, cetățenii sârbi care posedă capacitate operațională (art.9), ceea ce este de zece ori mai puțin fața de numărul cetățenilor necesari pentru înființarea unui partidului care nu este partid al minorității naționale. Pentru partidele minorităților naționale nu se aplică pragul electoral, fiindcă acestea participă la distribuirea mandatelor și atunci când câștigă mai puțin de 5% de voturi de la numărul de alegători.

Concluzie: Partidul Neamului Românesc (înființat în anul 2004 la Bor sub numele „Partidul Democrat al Românilor din Serbia”) este una dintre organizații politice ale acestei comunității minoritare care participă la alegerile locale și parlamentare în ciuda situației financiare dificile. În anul 2014, la alegerile locale din municipiul Negotin, prin votarea membrilor Comisiei Electorale Municipale (membri ai organizațiilor politice sârbe) lista acestei organizații politice era „doborâtă”, adică respinsă,din cauza unorașa-numite, deficiențe tehnice (nu s-a primit încă nici-un răspuns la plângerea constituțională depusă), iar cu aceleași deficiențe tehnice „a trecut”, în comuna Bor. Lista electorală a Coaliției Toleranța, al cărei membru este și Partidul Neamului Românesc, tot nu trece din aceeași motiv la alegerile republicane în anul 2016.

Recomandări: Legea despre partidele politice și legile despre alegeri trebuie să se respecte în cadrul comisiei electorale. Nu face întotdeauna soluții în detrimentul comunității românești/vlahe.

16. Libertatea religioasă este una dintre libertățile fundamentale ale omului. Fără a pune în discuție dreptul oricărui membru al comunității de a accepta o credință religioasă sau alta, este inacceptabilă încălcarea libertăților religioase a credincioșilor Bisericii Ortodoxe Române din Serbia de Răsărit. Este absolut inacceptabil faptul că funcționarea Bisericii Ortodoxe Române este limitată la spațiul Voievodinei. Aceast fapt constituie o favorizare Bisericii Ortodoxe Sârbe de către statul sârb și o discriminare a credincioșilor și clericilor Bisericii Ortodoxe Române din Serbia de Răsărit.

Concluzie:Considerând că statul sârb este un stat secular și că Biserica este separată de stat, este fățarnică invocarea de cătreadministrația de stat a Republicii Serbia a pretextlui privind „canoane bisericești care sunt valabile între biserici ortodoxe și acordul între două bisericii”. Biserica Ortodoxă Sârbă și Biserica Ortodoxă Română pot sau nu să fie de acord cu ceva.

Recomandări: Două Biserici pot fi de acord cu faptul că în satele române/vlahe, în obiectele construite cu parcasele ale locuitorilor acestor sate, preoți ai Bisericilor Ortodoxe Sârbe și preoți ai Bisericii Ortodoxe Române țin slujbele în funcție de interesul credincioșilor.

17. Comportamentul inacceptabil al administrațiilor locale și de stat, comanda pentru demolarea clădirilor bisericești ale Bisericii Ortodoxe Române din satul Malainița, comuna Negotin. În același timp, prin posturi de televiziuni locale se anunță că primăria și ministerul de resort din Belgrad va ajuta Biserica Ortodoxă Română, cu scopul de a construi locașe de cult în satele românești/vlahe. În Golubaț, plasarea directă a poliției în slujba Bisericii Ortodoxe Sârbe, locuitorul satului Crivacia, care a insistat asupra faptului că la înmormântarea mamei lui servesc preoții Bisericii Ortodoxe Române, în aceeași zi a primit apel pentru interogatoriu de la secția de poliție din Golubaț.

Polițiști au preluat actele cerute, după ce s-au îndepărtat. Imediat după aceea, dintr-o mașină parcată, care aștepta în apropiere, a ieșit preotul Bisericii Ortodoxe Sârbe cu încă doi însoțitori și au plecat spre mașina parcată. Evident, au intenționat să se confrunte fizic cu preoții Bisericii Ortodoxe Române, adresându-le insulte și amenințări care nu se potrivesc profesiei preoțești.

Precum preoții ai Bisericii Ortodoxe Române au rămas calmi și n-au răspuns la provocării, preotul Bisericii Ortodoxe Sârbe a plecat împreună cu însoțitorii lor. După ce preoții sârbi s-au îndepărtat, polițiști s-au întors și le-au dat înapoi actele preoților Bisericii Ortodoxe Române, spunându-le că pot merge mai departe. Reținerea și legitimarea procesiunii funerare din partea poliției, citarea pentru interogatorii a membrilor familiei indoliate reprezintă o formă de tortură cu care se confruntau membrii acestei comunității de mai multe ori. Problema libertății religioase este una dintre drepturile fundamentale ale omului.

Concluzie:Serbia nu este nici Statul Vatican, nici Republica IslamicăIran, că liderii Bisericii s ia deciziile cu privire la eliberarea autorizațiilor de construire, sau dreptului unui individ de a asculta slujbele în limba lui maternă, nici pe ce teritoriu se va aplica Legea despre comunitățile religioase, respectiv Constituția Republicii Serbia. Serbia este integră și unitară, iar legile și Constituția trebuie să fie la fel de valabile pe întregul teritoriu țării.

Recomandări: Libertatea de gândire, de conștiință și de religie este garantată prin articol 9 al Convenției Europene și articol 18 al Pactului cu privire la drepturile civile și politice. Constituția Republicii Serbia stabilește principiul statului secular și proclamă interdicția privind stabilirea religiei de stat (art.11), reglementează problema libertăților religioase individuale și libertății de gândire și garantează libertatea de schimbare a religiei și dreptul de a-și manifesta religia prin ritualuri, instruire religioasă și slujbă religioasă, iar garantează și dreptul de manifestare a religiei în public (art.43). Conform Constituției, nimeni nu este obligat să se declare cu privire la religie, iar părinții decid în mod liber asupra educației religioase a copiilor lor. Constituția reglementează libertatea de organizare religioasă (art.44) și dreptul la obiecție la conștiință (art.45).

18. Tabuizarea comunității naționale române/vlahe este evidentă. Crearea întunericului în medii și absența unei reacții adecvate din partea autorităților de stat, dar și din partea mediilor în țară ca urmare a unor evenimente care se pot numi încercări de intimidare directă. Arestări masive în miezul nopții împotriva tuturor regulamentelor ale persoanelor care s-au înscris în lista electorală a minorității naționale vlahe în comuna Petrovaț.

Cu aceeași ocazie, inițierea procedurilor penale împotriva funcționarii organizațiilor politice și neguvernamentale, care nu sunt finalizate până azi. Amenințări și intimidări ale reprezentanților comisiilor bisericești ale Bisericii Ortodoxe Române din satul Șipicovo, comuna Zaiecear. Acest caz era acoperit. Niciuna dintre mass-media din Serbia nu a îndrăznit să relateze despre acest incident. Investigația nu a fost finalizată, și nu există niciun indiciu că acest incident va fi clarificat. În Serbia, la crearea căreia au participat activ și românii/vlahi, la a crei temelie și-au jertfit viețile, încă nu există un climat de toleranță. Schimbarea mai multor regimuri nu a adus o îmbunătățire substantială.

Concluzie:Declarațiile oficialilor sârbi despre progresul eventual și un nivel înalt de realizare a drepturilor vlahilor/românilor în Serbia sunt false. Este interesantă expunerea despre colaborarea dintre cele două Consilii naționale, cel vlah și cel român, știind că aceste două consilii sunt sub un control absolut al administrației de stat. Este similară și manipularea cu membrii minorității române din Voievodina.

Recomandări: O mai mare flexibilitate a oficialilor sârbi, luarea măsurilor pentru asigurarea educației, mass-mediei, și slujbei religioase în limba materna a persoanelor care aparțin minorității naționale române/vlahe din Serbia de nord-est.

19. Lipsa unei strategii a statului român sau inuficienta vizibilitate a unei asemenea strategii cu privire la românii peste hotare, fie că este vorba de educația lor în România, de sprijinul acordat organizațiilor românești din zonă sau înființarea instituțiilor românești în țările unde trăiesc românii.

Concluzie: Un număr mare de români de peste hotare studiază în România, cu toate că nu se știe care sunt criteriile sau condițiile conform cărora aceștia studiază sau care sunt cadrele necesare comunităților românești din zonă. Organizațiilor românești le lipsesc resursele financiare și au o colaborare insuficientă cu organizații simila Starea actuală dramatică a celor 300.000 de români/vlahi din Timoc și ce recomandă Congresul Românilor din Serbia, autorităților române și sârbe?
Vineri, 24 Martie 2017 Negotin, Timoc, Serbia/Romanian Global News
 

14 Congresul Românilor din Serbia, organizație umbrelă a românilor/vlahilor din Timoc, care reunește cele mai importante și relevante organizații ale celor circa 300.000 de români/vlahi din Serbia urma să înmâneze Premierului României, Sorin Grindeanu o scrisoare cu care descrie starea actualâ dramatică a comunității, dar și relațiile cu autoritățile sârbe și române, precum și recomandările pe care Congresul le face. Vizita în Serbia a lui Sorin Grindeanu fiind amânată sau anulată, Congresul Românilor din Serbia face publică scrisoarea pe care a și trimis-o principalelor instituții cu responsabilitate pe domeniu, din România.

Romanian Global News o publică în exclusivitate:

Statutul și drepturile ale minorității naționale române/vlahe în Serbia de nord-est și recomandările

1. Din punct de vedere geografic, Serbia este o țară europeană, care se află de mult timp pe un drum european, o țară ai cărei cetățeni sunt „obosiți” de tranziție și sărăcie (Cancelaria rețelei europene împotriva sărăciei a avertizat că un sfert din populația Serbiei este expusă riscului de sărăcie, în timp ce o treime din populație consideră că trăiește greu). Serbia se află pe locul 4 pe lista țărilor europene în care se trăiește mai greu decât în Africa, cu produsul intern brut (PIB de 11,553 de dolari). Mass-media, un sector civil puternic și instituțiile independente sunt o condiție pentru democrație. Corupția și infrastructura deficitară sunt răni canceroase ale Serbiei.

Concluzie:Atitudinea cetățenilor sârbi fața de democrație este condiționată de statutul lor socio-economic.

Recomandări: Pentru dezvoltarea democrației în Serbia este necesară o țară puternică și stabilă din punct de vedere economic.

2. Serbia a ratificat cele mai importante acte internaționale din domeniul protecției drepturilor minorităților naționale printre care sunt Pactul privind drepturi civile și politice, Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale din cadrul Consiliului Europei și Convenția europeană cu privire la limbile minoritare și regionale. Constituția Republicii Serbia în art.75, pe lângă drepturile de care beneficiază toți cetățenii, garantează și drepturi suplimentare individuale și colective pe care aceștia le realizează în mod individual sau în comunitate, împreuna cu alți membrii. Constituția garantează că membrii minorităților naționale participă la procesul de luare a deciziilor sau decid singuri asupra unor probleme din domeniul culturii, educației, informării și utilizării oficiale a limbii, singuri sau prin reprezentanții lor.

În afară de Constituție, actele de bază prin care se stabilesc statutul și drepturile minorităților naționale sunt Legea despre drepturile și libertățile minorităților naționale, Legea despre consiliile minorităților naționale și Legea despre utilizarea oficială a limbii. Dispozițiile care reglementează unele drepturi ale minorităților naționale se pot afla și în alte legi, printre care sunt Legea cu privire la cultură, Legea cu privire la bazele sistemului de învățământ etc.

Concluzie:Când este vorba de nivelul drepturilor garantate pentru minorități naționale, putem spune că în Republica Serbia este stabilit un cadru legal satisfăcător.

Recomandări: Este necesară aplicarea în practică a drepturilor garantate minorităților naționale prevăzute de cadrul legal al Republicii Serbia.

3. La sfârșitul lunii decembrie 2016 a fost prezentat Proiectul de lege pentru modificarea și completarea legii privind protejarea drepturilor și libertăților minorităților naționale. Legea privind drepturile și libertățile minorităților naționale definește noțiunea minorităților naționale.

Această lege stabilește principiile de bază în domeniul drepturilor și obligațiilor minorităților naționale, și anume: interzicerea discriminării; aplicarea măsurilor afirmative în scopul asigurării egalității depline și efective a

minorităților naționale cu națiunea majoritar, libertatea de exprimare și de apartenență națională; dreptul de colaborare cu compatrioții din țară și de peste hotare; obligația de a respecta ordinea constituțională și protecția drepturilor dobândite. Organizațiile societății civile nu au fost implicate în lucrările asupra proiectului.

Proiectul a fost prezentat în data de 22 decembrie 2016, la întâlnirea organizată de câtre Ministerul administrației de stat și administrației locale, iar publicul interesat avea oportunitatea să depună comentariile ministerului până la data de 28 decembrie 2016.

Concluzie: Având în vedere că este vorba despre legea de bază care reglementează statutul și drepturile minorităților naționale, considerăm că era necesară implicarea tuturor actorilor care se ocupă de protejarea drepturilor minoritare. De asemenea, termenul prevăzut pentru depunerea comentariilor este inadecvat de scurt pentru a efectua o analiză serioasă a proiectului depus.

Recomandări: Având în vedere că Legea privind protejarea și libertatea minorităților naționale a fost adoptată în Adunarea națională a Republicii Federale Iugoslave în anul 2002, este evidentă necesitatea corelării ei cu modificările făcute în sistemul Serbiei de atunci până în prezent. Să se ia în considerare posibilitatea modificării legislației naționale pentru a crea condiții pentru reprezentarea directă a membrilor minorității naționale române/vlahe în Adunarea Națională a Republicii Serbia.

4. În data de 3 martie 2016, Guvernul sârb a adoptat planul de acțiune pentru realizarea drepturilor minorităților naționale care prevede un număr mare de activității împărțite în 11 unității separate: statutul personal; interzicerea discriminării; domeniul culturii și mass-media; libertatea religioasă; utilizarea oficială a limbii; educație; participarea democratică; reprezentarea adecvată a minorităților naționale în sectorul public și companiile publice; consiliile naționale ale minorităților naționale; statutul economic al membrilor comunitățiilor naționale și colaborarea internațională. La sfârșitul anului 2015 a fost înființat grupul de lucru pentru dezvoltarea noi legii privind consiliile ale minorităților naționale. Dar, în anul 2016 nu a fost organizată nicio întâlnire a acestui grup.

Concluzie: Este sigur că în primul trimestru al anului 2017 nu se va adopta nicio lege nouă sau se va modifica cea prezentă, așa cum era prevăzut cu planul de acțiune.

Recomandări: Prin Decizia Curții constituționale din anul 2014, au fost casate în totalitate, sau parțial, 10 articole ale Legii despre consiliile naționale ale minorităților naționale care reglementau competențele consiliilor naționale. Cu siguranță, este necesară luarea în considerare a punctelor de vedere ale Curții constituționale când se modifică legea, dar este necesar să se atragă atenția asupra faptului că Curtea constituțională nu a luat în considerare numeroase teme care au creat problemele în practică din cauza unor imprecizii ale normelor juridice sau din cauza lipsei de concordanța cu prevederile altor legii.

5. În luna martie, Guvernul sârb a adoptat Regulamentul privind procedura de alocare a fondurilor din Fondul bugetar pentru minorității naționale. Resursele se dobândesc prin concursul public, iar dreptul să participe îl au instituțiile, asociațiile, fundațiile, companiile, și alte organizații ai căror fondatori sunt consiliile naționale ale minorităților naționale, și organizațiile societății civile înregistrate în registrul respective și ale căror obiective se realizează în domeniul protejării și promovării drepturilor și statutului membrilor minorităților naționale. Resursele pentru Fondul bugetar pentru minorității naționale sunt

garantate în sumă de 1.800.000,00 de dinari și se află în rubrica bugetară a Ministerului Administrației

de Stat și autonomiei locale. Distribuirea acestor fonduri nu a fost efectuată pentru că propunerea programelor pentru domeniile prioritare care se finanțează din acest fond nu era stabilită.

Concluzie: Fondul bugetar pentru minoritățile naționale al Ministerului Administrației de Stat și autonimiei locale în sumă de 1.800.000,00 de dinari este o sumă mică.

Recomandări: A stabili propunerile privind domeniile prioritare de finanțare pentru anul 2017 și, în bază de concurs public, a le da asociațiilor posibilitatea să obțină resursele financiare necesare din Fondul bugetar pentru minoritățile naționale, și să nu permită participarea celor care au resursele furnizate anticipat de către stat fără niciun concurs (Consiliile naționale ale minorităților naționale).

6. Drepturile minorităților naționale sunt conținute și în acordurile bilaterale încheiate între Republica Serbia și Macedonia, Croația, România și Ungaria. În textul acestor acte se afirmă obligațiile constituționale și legale pe care le are Republica Serbia fața de minoritățile naționale. Acordurile bilaterale prevăd înființarea comisiilor interguvernamentale mixte care au mandatul să urmărească utilizarea acestor acorduri.

Concluzie:Pe baza acordului duntre guvernul sârb și guvernul român cu privire la colaborarea în domeniul protejării minorităților naționale, semnat în data de 4 noiembrie 2002, care a intrat în vigoare în data de 12 iulie 2004, iar având în vedere prevederile regulamentului Comisiei interguvernamentale mixte ale Republicii Serbia și România pentru minorității naționale, adoptat în data de 23 noiembrie 2009, prima ședință a avut loc la București. A două ședința a avut loc la Belgrad în data de 20 mai 2011, la propunerea Serbiei.

Recomandări:Deblocarea Comisiei interguvernamentale mixte a Republicii Serbia și României pentru minorități naționale prin numirea copreședintelui din partea Serbiei și considerarea aplicării Protocolului din anul 2012.

7. În Serbia de nord-est operează organizații și asociații care se ocupă de mai mulți ani de păstrarea identității culturale și etnice ale vlahilor (așa cum este, de la recensământul din anul 1948 până la anul 2011, numele oficial al comunității noastre în limba sârbă), respectiv românii (așa cum ne numim în limba noastră maternă și așa cum eram oficial înscriși până la sfârșitul celu de al Doilea Război Mondial, respectiv „primul recensământ de după război”, din anul 1948).

Concluzie:Recensământul,…reprezintă colectarea organizată a datelor despre populația unei țări și cea mai importantă sursă statistică a datelor statistice individuale. Pe lângă întrebarea de bază „Cât de mulți suntem”? recensământul răspunde și la întrebarea „Cine suntem”?,…

Recomandări: Comisei de recensământ în Serbia de Răsărit trebuie să se asigure instructori, recenzori și controlori care pot să comunice în limba română cu membrii populației române/vlahe. Atunci vorbitorii de limba română în aceasta zonă nu vor avea nevoie să folosească termenul străin vlah pentru ei.

8. Procesul de diviziune artificială a comunității în vlahi și români este activ și are ca scop crearea confuziei, a cărei rezultat final este finalizarea procesului de asimilare care a început de mult. Este evident că cei responsabili pentru proiectul de diviziune artificială sunt anumite instituții ale statului, partide politice ale populației majore și Biserica Ortodoxă Sârbă.

Aceasta în timp ce organizații române/vlahe constituie (primul ansamblu), Consiliul national al minorității vlahe (anul 2006), fosta administrație de stat (Cancelaria pentru drepturile omului și minorităților naționale a guvernului sârb), condiționează înregistrarea Consiliului național, printre care, „utilizarea limbii sârbe până la standardizarea limbii vlahe”.

Concluzie:Administrația de stat a condiționat, împotriva voinței reprezentanților comunității, înregistrarea Consiliului național al minorității vlahe de „standardizarea limbii vlahe”. Prin acest act, administrația de stat a încălcat în mod grosolan autonomia culturală a minorității vlahe, care esta garantată prin Constituția și legislația Republicii Serbia.

Recomandări:Trebuie să existe un Consiliu național al minorității naționale vlahe (adică române) eficient, cuorganisme auxiliare în rețea formate de experți în mai multe domenii, precum problema predării limbii materne cu elementele ale culturii naționale, problema utilizării oficiale ale limbii materne, problema mass-mediei, radioului și televiziunii în limba maternă pe întreg teritoriul unde trăiește comunitatea vlahă (adică română), dar fără implicarea persoanelor politice, fizice și juridice ale comunității sârbe care nu acceptă sinonimia endonimului (etnonimul intern, propriu) cu exominul (etnonimul extern, străin).

9. Anunțarea alegerilor pentru (al doilea ansamblu) Consiliul național al minorității naționale (anul 2010) a provocat creșterea interesului pentru așa-zisă „tema vlahă” la niște indivizi care nu s-au preocupat niciodată de aceasta temă. Unii dintre ei și-au exprimat anterior opoziția deschisă față de orice formă de exercitare a drepturilor minoritare ale comunității noastre, subliniind în primul plan analogia cu aspirațiile separatiste care au condus la separarea RSFI-ului (Iugoslavia) în anii nouăzeci.

Este vorba de funcționari ai partidelor politice și organizărilor populației majore, care s-au declarat public ca etnici sârbi înainte de anunțarea alegerilor pentru Consiliul național al minorității naționale vlahe. Alegerile pentru Consiliul național al minorității naționale vlahe au marcat interferențele partidelor populației majore. Liste propriii la alegerile pentru Consiliul național al minorității naționale vlahe au prezentat: Partidul socialist din Serbia, Partidul democrat, Partidul progresist sârb, G17+ și mulți alți. Aceste partide își înscriu membrii, activiștii și potențialii alegători într-o listă specială a minorității naționale vlahe, indiferent de naționalitatea lor reală.

Concluzie:Membrii comunității sunt practic excluși din Consiliul național al minorității naționale vlahe, iar conducerea este lăsată sârbilor declarați.

Recomandări: Dezvoltarea noi Legi despre consiliile naționale ale minorităților naționale, eliminarea numeroaselor teme care au provocat probleme din cauza inexactități în aplicarea normelor legale și, prin urmare, eliminarea necesitatății pentru boicotarea alegerilor pentru consiliile naționale ale minorităților naționale de către cei mai puternici reprezentanți ai comunității române/vlahe (exemplu anul 2014).

10. Așa cum s-ar putea aștepta, una dintre primele decizii ale noii conduceri a Consiliului a fost îndeplinirea condițiilor impuse de câtre administrația de stat în perioada anterioară – până la „standardizarea limbii vlahe”, limba oficială a Consiliului national al minorității naționale este – limba sârbă! Fără consultarea publicului profesionist, lipsită de orice competență, noua conducere a Consiliului national al minorității naționale vlahe își arogă competențe neprevăzute în Legea despre consiliile naționale ale minorităților naționale. Se aduptă o decizie scandaloasă privind așa-zisa „standardizare a alfabetului vlah” prin care se banalizează și îndurerează sistemul științific în Serbia, iar minoritatea vlahă (adică română) este expusă la ridicol.

Concluzie:Caracterul scandalos al procesului de „standardizare limbii vlahe” este ilustrat cel mai bine prin faptul că au fost tipărite așa-zise manuale în „limba vlahă”. Institutul pentru manuale și materiale didactice al Republicii Serbia permite educarea copiilor vlahi din aceste „manuale”, lucrate împotriva tururor normelelor aplicabile ale sistemului de învățământ, care ar reprezenta un ridicol pentru sistemul respectiv.

Recomandări:Republica Serbia trebuie să asigure în prealabil tipărirea manualelor și altor materiale didactice pentru predarea limbii române cu elementele ale culturii naționale, prețul lor fiind similar cu prețul manualelor de limba sârbă în Republica Serbia.

11. Începând cu anul 2013, Consiliul national al minorității naționale române arată interesul pentru introducerea orelor de limba română în Serbia de Răsărit. Consiliul national al minorității naționale române nu s-a implicat începând cu anul 2004, atunci când a apărut interesul pentru orele de limba română, mai ales în perioada între anii 2009 și 2013, când s-a exprimat cel mai mare interes al părinților. Consiliul national al minorității naționale române nu i-a sprijinit pe părinții care doreau ca copiii lor s urmeze orele de limba română cu elementele ale culturii naționale.

Concluzie:Consiliul national al minorității naționale române nu este locul potrivit în care oficialii sârbi trebuie să se adreseze pentru rezolvarea problemelor comunității române/vlahe. Consiliul national al minorității naționale vlahe este format (în anul 2006) chiar din cauza specificității atitudinii față de comunitatea vlahă/română dela sud de Dunăre în comparație cu românii din Voievodina.

Recomandări: Educația membrilor minorității naționale vlahe/române, cu toate că numărul lor într-o singură clasă este mai mic decât cel prevăzut de lege pentru elevii membrii ai populației majore, dacă există cererea.

12. Administrația de stat evită în mod persistent dialogul cu reprezentanții autentici ai românilor/vlahilor, respectiv, cu organizațiile care se luptă zeci de ani pentru păstrarea identității etnice și culturale a acestei comunității. În calitate de reprezentanți legitimi, spunem în mod explicit că nu vom accepta să ni se interfereze funcționarii partidelor și oameni de afaceri de naționalitate sârbă care devin vlahi ca „să nu fie români mâine”, așa cum a declarat președintele Comisiei pentru informare a Consiliului national al minorității naționale vlahe.

După formarea noului guvern sârb în anii 2012, 2014 și 2016, în mai multe rânduri, în scris, s-a solicitat o audiență cu cei mai înalți oficiali de stat începând cu ministrul de resort și vicepreședintele și președintele guvernului și statului sârb. Acesta a fost urmat de două întâlniri fără concluzii concrete.

Ținând cont de atitudinea statului față de drepturile minorității române/vlahe, modul în care se aplică, respectiv, nu aplică Legea despre consiliile naționale ale minorităților naționale, organizații care reprezintă cu adevărat interesele și drepturile românilor/vlahilor din Serbia de nord-est boicotează în anul 2014 alegerile pentru Consiliile naționale ale minorităților naționale (al treilea ansamblu).

Lucrează la cea mai bună organizare și în anul 2016 înființează organizarea principală – Congresul românilor din Serbia, care este într-o sesiune permanentă din cauza seriozității.

Concluzie:Comportamentul administrației de stat (evită în mod persistent dialogul cu reprezentanții autentici ai românilor/vlahilor) este calificat de ctre reprezentanții comunității drept o mare umilire.

Recomandări: Administrația de stat a Republicii Serbia nu mai trebuie să favorizeze o parte (membrii Consiliului national al minorității naționale vlahe) și să nu ignore un mare grup de indivizii și organizații, precum și reprezentanții protopopiatului român adunați în Congresul românilor din Serbia. Trebuie să stea la masă cu reprezentanții Congresului românilor din Serbia și să înceapă cu rezolvarea problemelor cu care se confruntă această comunitate.

13. Problema limbii materne este o chestiune prea serioasă ca să fie discutată pe „calea democratică” prin votarea „alfabetului vlah” din partea membri incompetenți ai Consiliului national al minorității naționale vlahe, luând ca factor relevant prejudecățile, samavolnicia și lipsa de informare a membrilor unei părții ale comunității.

Concluzie:Majoritatea membrilor Consiliului național al minorității naționale vlahe nu cunosc și nici nu vorbesc limba pe care încearcă să o „standardizeze”.

Recomandări:Problema limbii materne a comunității române/vlahe trebuie rezolvată într-un mod serios și competent, prin includerea instituțiilor relevante și a experților din domeniul filologiei romanice.

14. Informarea în limba maternă implică difuzarea emisiunilor în limba română preluate de la Radio televiziunea din Voievodina, precum și crearea în comun a emisiunilor (reprezentanții comunității și redacția română de la RTV Voievodina), prin intermediul posturilor de televiziune locale care acoperă prin semnal întreaga zonă pe care locuiește populația română/vlahă. Radioteleviziunea F, Radioteleviziunea Bor și Televiziunea Istok colaborează îndeaproape cu reprezentanții ai Consiliului național al minorității vlahe și ai instituțiilor de stat în ceea ce privește tema așa-zisei limbii vlahe și difuzează emisiuni în această limbă.

Întrucât așa-numită „standardizare a limbii vlahe” încă nu este completată, limba care se utilizează în aceste emisiunii este un amestec de cuvinte sârbe și române cu gramatica care se schimbă de la emisiune la emisiune în mod liber.

Aceasta constituie un scandal și reprezintă o încălcare a normelor fundamentale de radiodifuziune fața de regulamentele ORMME-ului (Organismul de Reglementare pentru mass-media electronice) și Legii Republicii Serbia despre radiodifuziune. Insistența asupra cuvintelor împrumutate din limba populației majoritare, chiar și acolo unde încă există expresii vii în graiul rural român, și jucarea cu gramatica pune sub semnul întrebării seriozitatea întregului proiect.

Concluzie:Membrii comunității române/vlahe consideră emisiunile în așa-zisa limbă vlahă drept o insultă și o aruncare în ridicol a limbii materne române.

Recomandări: Transmiterea semnalului Radioteleviziunii din Voievodina (RTV) în Serbia de Răsărit și înființarea redacției în limba română la RTS (Radio televiziune Serbia). Sprijunul agenției de presă TimocPress pentru întărirea redacției în limba română în aceasta zonă a Serbiei din partea statului român și mediilor din țara mamă, trimiterea echipelor de jurnaliști din România în Valea Timocului pentru a face reportaje.

15. Legea despre partidele politice definește partidul minorității naționale drept un partid a cărui funcționare este orientată spre „prezentarea și reprezentarea intereselor unei minorități naționale și păstrarea și promovarea drepturilor membrilor minoriății respective în conformitate cu constituția, legile și standardele internaționale, reglementate prin programul și statutul partidului politic” (art.3).

Partidul minorității naționale poate fi constituit de 1.000 de adulți, cetățenii sârbi care posedă capacitate operațională (art.9), ceea ce este de zece ori mai puțin fața de numărul cetățenilor necesari pentru înființarea unui partidului care nu este partid al minorității naționale. Pentru partidele minorităților naționale nu se aplică pragul electoral, fiindcă acestea participă la distribuirea mandatelor și atunci când câștigă mai puțin de 5% de voturi de la numărul de alegători.

Concluzie: Partidul Neamului Românesc (înființat în anul 2004 la Bor sub numele „Partidul Democrat al Românilor din Serbia”) este una dintre organizații politice ale acestei comunității minoritare care participă la alegerile locale și parlamentare în ciuda situației financiare dificile. În anul 2014, la alegerile locale din municipiul Negotin, prin votarea membrilor Comisiei Electorale Municipale (membri ai organizațiilor politice sârbe) lista acestei organizații politice era „doborâtă”, adică respinsă,din cauza unorașa-numite, deficiențe tehnice (nu s-a primit încă nici-un răspuns la plângerea constituțională depusă), iar cu aceleași deficiențe tehnice „a trecut”, în comuna Bor.

Lista electorală a Coaliției Toleranța, al cărei membru este și Partidul Neamului Românesc, tot nu trece din aceeași motiv la alegerile republicane în anul 2016.

Recomandări: Legea despre partidele politice și legile despre alegeri trebuie să se respecte în cadrul comisiei electorale. Nu face întotdeauna soluții în detrimentul comunității românești/vlahe.

16. Libertatea religioasă este una dintre libertățile fundamentale ale omului. Fără a pune în discuție dreptul oricărui membru al comunității de a accepta o credință religioasă sau alta, este inacceptabilă încălcarea libertăților religioase a credincioșilor Bisericii Ortodoxe Române din Serbia de Răsărit.

Este absolut inacceptabil faptul că funcționarea Bisericii Ortodoxe Române este limitată la spațiul Voievodinei. Aceast fapt constituie o favorizare Bisericii Ortodoxe Sârbe de către statul sârb și o discriminare a credincioșilor și clericilor Bisericii Ortodoxe Române din Serbia de Răsărit.

Concluzie:Considerând că statul sârb este un stat secular și că Biserica este separată de stat, este fățarnică invocarea de cătreadministrația de stat a Republicii Serbia a pretextlui privind „canoane bisericești care sunt valabile între biserici ortodoxe și acordul între două bisericii”. Biserica Ortodoxă Sârbă și Biserica Ortodoxă Română pot sau nu să fie de acord cu ceva.

Recomandări: Două Biserici pot fi de acord cu faptul că în satele române/vlahe, în obiectele construite cu parcasele ale locuitorilor acestor sate, preoți ai Bisericilor Ortodoxe Sârbe și preoți ai Bisericii Ortodoxe Române țin slujbele în funcție de interesul credincioșilor.

17. Comportamentul inacceptabil al administrațiilor locale și de stat, comanda pentru demolarea clădirilor bisericești ale Bisericii Ortodoxe Române din satul Malainița, comuna Negotin. În același timp, prin posturi de televiziuni locale se anunță că primăria și ministerul de resort din Belgrad va ajuta Biserica Ortodoxă Română, cu scopul de a construi locașe de cult în satele românești/vlahe.

În Golubaț, plasarea directă a poliției în slujba Bisericii Ortodoxe Sârbe, locuitorul satului Crivacia, care a insistat asupra faptului că la înmormântarea mamei lui servesc preoții Bisericii Ortodoxe Române, în aceeași zi a primit apel pentru interogatoriu de la secția de poliție din Golubaț.

Polițiști au preluat actele cerute, după ce s-au îndepărtat. Imediat după aceea, dintr-o mașină parcată, care aștepta în apropiere, a ieșit preotul Bisericii Ortodoxe Sârbe cu încă doi însoțitori și au plecat spre mașina parcată. Evident, au intenționat să se confrunte fizic cu preoții Bisericii Ortodoxe Române, adresându-le insulte și amenințări care nu se potrivesc profesiei preoțești. Precum preoții ai Bisericii Ortodoxe Române au rămas calmi și n-au răspuns la provocării, preotul Bisericii Ortodoxe Sârbe a plecat împreună cu însoțitorii lor.

După ce preoții sârbi s-au îndepărtat, polițiști s-au întors și le-au dat înapoi actele preoților Bisericii Ortodoxe Române, spunându-le că pot merge mai departe. Reținerea și legitimarea procesiunii funerare din partea poliției, citarea pentru interogatorii a membrilor familiei indoliate reprezintă o formă de tortură cu care se confruntau membrii acestei comunității de mai multe ori. Problema libertății religioase este una dintre drepturile fundamentale ale omului.

Concluzie:Serbia nu este nici Statul Vatican, nici Republica IslamicăIran, că liderii Bisericii s ia deciziile cu privire la eliberarea autorizațiilor de construire, sau dreptului unui individ de a asculta slujbele în limba lui maternă, nici pe ce teritoriu se va aplica Legea despre comunitățile religioase, respectiv Constituția Republicii Serbia. Serbia este integră și unitară, iar legile și Constituția trebuie să fie la fel de valabile pe întregul teritoriu țării.

Recomandări: Libertatea de gândire, de conștiință și de religie este garantată prin articol 9 al Convenției Europene și articol 18 al Pactului cu privire la drepturile civile și politice. Constituția Republicii Serbia stabilește principiul statului secular și proclamă interdicția privind stabilirea religiei de stat (art.11), reglementează problema libertăților religioase individuale și libertății de gândire și garantează libertatea de schimbare a religiei și dreptul de a-și manifesta religia prin ritualuri, instruire religioasă și slujbă religioasă, iar garantează și dreptul de manifestare a religiei în public (art.43).

Conform Constituției, nimeni nu este obligat să se declare cu privire la religie, iar părinții decid în mod liber asupra educației religioase a copiilor lor. Constituția reglementează libertatea de organizare religioasă (art.44) și dreptul la obiecție la conștiință (art.45).

18. Tabuizarea comunității naționale române/vlahe este evidentă. Crearea întunericului în medii și absența unei reacții adecvate din partea autorităților de stat, dar și din partea mediilor în țară ca urmare a unor evenimente care se pot numi încercări de intimidare directă.

Arestări masive în miezul nopții împotriva tuturor regulamentelor ale persoanelor care s-au înscris în lista electorală a minorității naționale vlahe în comuna Petrovaț.

Cu aceeași ocazie, inițierea procedurilor penale împotriva funcționarii organizațiilor politice și neguvernamentale, care nu sunt finalizate până azi.

Amenințări și intimidări ale reprezentanților comisiilor bisericești ale Bisericii Ortodoxe Române din satul Șipicovo, comuna Zaiecear. Acest caz era acoperit.

Niciuna dintre mass-media din Serbia nu a îndrăznit să relateze despre acest incident. Investigația nu a fost finalizată, și nu există niciun indiciu că acest incident va fi clarificat.

În Serbia, la crearea căreia au participat activ și românii/vlahi, la a crei temelie și-au jertfit viețile, încă nu există un climat de toleranță. Schimbarea mai multor regimuri nu a adus o îmbunătățire substantială.

Concluzie: Declarațiile oficialilor sârbi despre progresul eventual și un nivel înalt de realizare a drepturilor vlahilor/românilor în Serbia sunt false. Este interesantă expunerea despre colaborarea dintre cele două Consilii naționale, cel vlah și cel român, știind că aceste două consilii sunt sub un control absolut al administrației de stat. Este similară și manipularea cu membrii minorității române din Voievodina.

Recomandări: O mai mare flexibilitate a oficialilor sârbi, luarea măsurilor pentru asigurarea educației, mass-mediei, și slujbei religioase în limba materna a persoanelor care aparțin minorității naționale române/vlahe din Serbia de nord-est.

19. Lipsa unei strategii a statului român sau inuficienta vizibilitate a unei asemenea strategii cu privire la românii peste hotare, fie că este vorba de educația lor în România, de sprijinul acordat organizațiilor românești din zonă sau înființarea instituțiilor românești în țările unde trăiesc românii.

Concluzie: Un număr mare de români de peste hotare studiază în România, cu toate că nu se știe care sunt criteriile sau condițiile conform cărora aceștia studiază sau care sunt cadrele necesare comunităților românești din zonă.

Organizațiilor românești le lipsesc resursele financiare și au o colaborare insuficientă cu organizații similare din România.

Recomandări: Bursele pentru elevii și studenții din Serbia care vor să se întoarcă și să ajute comunităților lor așa cum procedeaz și cu părinții lor, să se întoarcă din România ca profesori educați, sociologi, jurnaliști, istorici, teologi etc.

Deschiderea Institutelor Române de Cultură în locuri unde trăiesc români/vlahi și selecție pentru viitori studenți, organizații sau persoane care ar sprijini statul român.

 

Recomandări: Bursele pentru elevii și studenții din Serbia care vor să se întoarcă și să ajute comunităților lor așa cum procedeaz și cu părinții lor, să se întoarcă din România ca profesori educați, sociologi, jurnaliști, istorici, teologi etc.

Deschiderea Institutelor Române de Cultură în locuri unde trăiesc români/vlahi și selecție pentru viitori studenți, organizații sau persoane care ar sprijini statul român.

 

Valea Timocului, 14 Martie 2017; http://www.rgnpress.ro/rgn_17/