CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Ce a reprezentat Partidul Comunist Român pentru ţara şi poporul nostru ?


 

 

 

 

 

Image result for dinu c giurescu photos

 

 

 

Ce a fost Partidul Comunist Român?

 

În decembrie 1989, într-o singură zi, dispare de pe scenă Partidul Comunist Român. Avea, atunci, 3.831.000 de membri.

Timp de 42 de ani, acesta constituise „forţa motrice” a vieţii politice, economice, sociale şi culturale.

La aproape trei decenii de la Revoluţia din decembrie ‘89, să ne reamintim unele din caracteristicile acestui partid.

Denumirile: la înfiinţare (1921), Partidul Socialist-Comunist, apoi Partidul Comunist din România, secţie a Internaţionalei a III-a Comuniste (Comintern); în 1945, Partidul Comunist Român, în urma desfiinţării proforma a Cominternului; în 1948, Partidul Muncitoresc Român, după înghiţirea Partidului Social Democrat; la Congresul al IX-lea (1965), revine la numele de Partidul Comunist Român.

Caracteristicile unui partid marxist muncitoresc, formulate de Vladimir Ilici Lenin, au fost sintetizate de Iosif Vissarionovici Stalin în „Cursul scurt de istorie a Partidului Comunist (bolşevic) al Uniunii Sovietice”, astfel:

„Partidul marxist este… detaşamentul de avangardă, detaşamentul conştient, detaşamentul marxist al clasei muncitoare, înarmat cu cunoaşterea legilor dezvoltării sociale, cu cunoaşterea legilor luptei de clasă şi capabil, date fiind toate acestea, să călăuzească clasa muncitoare, să conducă lupta ei … Este detaşamentul organizat al clasei muncitoare, având propria sa disciplină, obligatorie pentru toţi membrii săi … Este forma supremă de organizare … întruchipează legătura cu masele de milioane ale clasei muncitoare … organizat în conformitate cu principiile centralismului …”.

Partidul Muncitoresc Român reia, în statutul său, la Congresul al II-lea, în 1955, atari concepte de bază chiar dacă definiţia se simplifică, iar lupta de clasă nu mai apare (1960).

Treptat, partidul adoptă principiul solidarităţii şi unităţii „naţiunii socialiste”, socotind că „unitatea” trece pe prim plan.

În anii ‘80, criza de sistem se accentuează: milioane de oameni constată că traiul lor zilnic scade de la an la an. Nicolae Ceauşescu este de părere că „şi în socialism se vor menţine condiţii de manifestare a luptei de clasă” (1989).

Conducerea P.C.R. răspunde cu vechile lozinci: vigilenţă şi luptă de clasă, pentru a contracara influenţele sistemului capitalist şi acţiunea imperialismului!

Scopul final al politicii P.C.R. este „construirea societăţii fără clase, societatea comunistă” (fără alte explicaţii).

Centralismul democratic a fost principiul diriguitor al structurii organizatorice şi al funcţionării P.C.R. Formulările iniţiale aparţin tot lui Vladimir Ilici Lenin, în 1904, sub denumirea de „centralism”. Ele sunt reluate în fiecare statut al P.C.R., din 1955 şi până în 1984 (cu unele variaţiuni).

Centralismul democratic era un ansamblu de reguli pentru a menţine un control ierarhic strict al organizaţiilor de partid şi pentru îndeplinirea hotărârilor luate de un grup decizional foarte restrâns, aflat la conducerea efectivă a partidului.

Statutul P.C.R. este carta care defineşte scopul, alcătuirea şi felul de funcţionare al partidului. A fost votat cu fiecare congres, cu completări sau nuanţări, dar a rămas acelaşi în cuprinderile sale esenţiale în tot intervalul 1948-1989.

 

Principalele sale capitole:

 

I. Partidul (definire, scop);

II. Membrii de partid (îndatoriri şi drepturi, primirea în partid, măsuri disciplinare);

III. Structura. Democraţia internă de partid;

IV. Organele superioare;

V. Organizaţiile judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale;

VI. Organizaţiile de bază;

VII. Conducerea de către partid a Uniunii Tineretului Comunist şi a Organizaţiei Pionierilor;

VIII. Organizaţiile de partid din armata Republicii Socialiste România;

IX. Partidul şi organizaţiile de masă şi obşteşti;

X. Partidul şi organele de stat;

XI. Mijloacele băneşti ale partidului;

XII. Modificarea statutului Partidului Comunist Român.

Din simpla înşiruire a capitolelor reiese şi controlul partidului asupra tuturor sectoarelor şi componentelor statului şi societăţii.

Potrivit Statutului, Congresul este „organul suprem al P.C.R.” convocat iniţial la 4, apoi, la 5 ani. Potrivit Statutului, atribuţiile sale sunt următoarele:

a) dezbate şi hotărăşte asupra raportului de activitate al C.C. şi Comisiei Centrale de revizie;

b) adoptă şi modifică statutul;

c) stabileşte linia generală a partidului în problemele fundamentale ale politicii interne şi externe;

d) alege: Comitetul Central, Secretarul general al P.C.R. şi Comisia Centrală de Revizie.

Congresele P.M.R.- P.C.R: Partidul Comunist din România a ţinut primele două congrese la Bucureşti (8-12 mai 1921) şi Ploieşti (3-4 octombrie 1922). După scoaterea în afara legii, al treilea Congres a avut loc la Viena, în Austria (august 1924); al patrulea, la Harkov, în U.R.S.S. (28 iunie-7 iulie 1928); al cincilea, lângă Moscova (3-24 decembrie 1931).

Rezoluţiile adoptate, îndeosebi începând din 1924, reproduceau, în principal, tezele Cominternului şi vizau atât răsturnarea realităţilor politice şi sociale, cât şi dezmembrarea statului român întregit. Congresele după 1944 s-au ţinut toate la Bucureşti, astfel: I, P.M.R. (VI P.C.R.), 21-23 februarie 1948; II, P.M.R. (VII P.C.R.), 23-28 decembrie 1955; III, P.M.R. (VIII P.C.R.), 20-25 iunie 1960; IX, P.C.R., 19-24 iulie 1965; X, P.C.R., 6-12 august 1969; XI, P.C.R., 25-28 noiembrie 1974; XII, P.C.R., 19-23 noiembrie 1979; XIII, P.C.R., 19-23 noiembrie 1984; XIV, P.C.R., 20-24 noiembrie 1989; 22 decembrie 1989, prăbuşirea regimului comunist. P.C.R. îşi încetează activitatea de facto şi de jure, fără vreo reacţie a celor cca. 3.831.000 de membri ai săi.

La Congres, Raportul C.C. este piesa centrală, citită de secretarul general P.C.R. Este urmat, de regulă, de Raportul Comisiei Centrale de Revizie, care controlează operaţiunile financiare ale partidului şi „scrisorile oamenilor muncii adresate Comitetului Central”. După care, au loc intervenţiile unor participanţi, salutul delegaţiilor străine şi în final „alegerea” noilor organe conducătoare. Luările de cuvânt în şedinţele plenare erau minirapoarte de activitate, însoţite de angajamente.

Între 1948 şi 1989, toţi delegaţii au fost mereu întrutotul de acord cu linia trasată în Raportul Comitetului Central.O singură excepţie, neaşteptată: în ultima zi a Congresului al XII-lea (1979), Constantin Pârvulescu, veteran al partidului,l-a criticat direct pe Nicolae Ceauşescu şi a adăugat că va vota împotriva realegerii !

El a fost evacuat din sală (ulterior şi din Bucureşti), în timp ce unii delegaţi zeloşi l-au atacat, insinuând, între altele, că fusese cetăţean sovietic. Concluzia: Congresul ca „organ suprem” nu discuta efectiv nimic, nu decidea nimic. Congresul a fost un forum, o instanţă de ratificare, în unanimitate, a hotărârilor luate de un grup restrâns, la vârf (Biroul Politic, ulterior, Comitetul Politic Executiv), ce conducea partidul şi decidea în numele lui.

Efectivele Partidului: după evidenţele Siguranţei Statului, Partidul Comunist din România avea, în timpul războiului, între 796 şi 918 membri înregistraţi.

După ieşirea din ilegalitate, a pornit cursa pentru primirea de noi membri, fără de care P.C.R. nu putea deveni partid de guvernământ. Evoluţia a fost următoarea: aprilie 1945 – 42.653; octombrie 1945 (Conferinţa Naţională P.C.R.) – 256.863; iunie 1946 – 717.490; decembrie 1947 – 799.351. După înghiţirea Partidului Social Democrat: Congresul I P.M.R. (VI P.C.R.), februarie 1948 – 1.057.428; Congresul II P.M.R. (VII P.C.R.), decembrie 1955 – 595.398; Congresul III P.M.R. (VIII P.C.R.), iunie 1960 – 834.595; decembrie 1964 – 1.377.847.

După succesive verificări şi epurări, efectivele P.M.R. scad, în 1955, cu 42% (faţă de februarie 1948), pentru ca, în decembrie 1964, să sporească cu 230% (faţă de decembrie 1955).

Sub Nicolae Ceauşescu, creşterea a fost şi mai accentuată. Astfel: Congresul al IX-lea (19-24 iulie 1965) – 1.454.727; Congresul al X-lea (6-12 august 1969) – 1.983.790; Congresul al XI-lea (25-28 noiembrie 1974) – „aproape 2.480.000″; Congresul al XII-lea (19-23 noiembrie 1979) – „peste 2.930.000″; Congresul al XIII-lea (19-22 noiembrie 1984) – 3.400.000; Congresul al XIV-lea (20-24 noiembrie 1989) – 3.831.000. Între 1965 şi 1989, efectivele sporesc cu 263% sau 2.376.273 persoane.

Portretul oficial al unui membru de partid: potrivit Statutului „din rândurile partidului fac parte cei mai înaintaţi şi mai conştienţi muncitori, ţărani, intelectuali, funcţionari”. Un membru al partidului avea patru „drepturi”:

a) „să contribuie la elaborarea hotărârilor şi stabilirea măsurilor pentru aplicarea lor în viaţă”;

b) „să critice în adunările de partid, în mod principial, pe orice membru de partid, indiferent de funcţie, în scopul îmbunătăţirii muncii”;

c) „să aleagă şi să fie ales”; d) să participe în persoană „în toate cazurile în care urmează a se lua o hotărâre cu privire la activitatea sau purtarea lui”. Primele trei „drepturi” erau exercitate numai în anume condiţii.

La patru drepturi corespund zece „îndatoriri”, între care: „să apere prin toate mijloacele unitatea şi puritatea rândurilor partidului”; să întărească „prin toate mijloacele proprietatea socialistă”; îndeplinirea „exemplară” a sarcinilor; respectarea „cu stricteţe” a disciplinei de partid; îmbunătăţirea „necontenită” a pregătirii profesionale; „să fie sincer şi cinstit faţă de partid”; „să păstreze secretul de partid şi de stat”; „să fie un exemplu de corectitudine şi de conduită morală”. În 1974, la Congresul al XI-lea, a fost introdus în Statut un „angajament solemn”, pe care cel primit în organizaţie trebuia să-l semneze.

La acelaşi Congres, a fost aprobat şi Codul principiilor şi normelor muncii şi vieţii comuniştilor, ale eticii şi echităţii socialiste, cu 33 precepte.

Potrivit documentelor oficiale, trăsăturile dominante a unui membru de partid sunt ascultarea şi îndeplinirea hotărârilor şi dispoziţiilor. Singurele iniţiative, fie individuale, fie ca organizaţie, sunt acelea care împlinesc cât mai deplin „linia” trasată.

Partidul comunist a fost un mecanism complex, la scara întregii ţări, pentru transmiterea şi îndeplinirea dispoziţiilor şi hotărârilor „conducerii”.

„Ascultarea” nu a făcut din oameni simpli executanţi sau marionete. Imensa majoritate a membrilor de partid şi-au făcut meseria, au lucrat în profesia lor cu pricepere, cu interes, cu inventivitate.

Rezultatele obţinute pot fi regăsite şi astăzi în aria cea mare a vieţii culturale, a tehnicii şi artei.

 

autor: Acad. Dinu G. Giurescu

sursa: Revista Clipa – Magazinul actualitatii culturale românesti

 

 

 

 

 

Anunțuri

22/02/2017 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , ,

30 comentarii »

  1. Ce face acest sărman moșneag pe nume giurescu, apologia comunismului?

    Apreciază

    Comentariu de Acta Diurna | 22/02/2017 | Răspunde

    • Asta aţi înţeles din articol,sau nu aţi citit în întregime ce a spus?

      Apreciază

      Comentariu de cersipamantromanesc | 22/02/2017 | Răspunde

      • face o dare de seamă în stil securisto-comunistic, iar în final afirmă negru pe alb că în pofida „obedienței” partinice „au existat oameni f capabili f buni profesioniști care și-au făcut datoria” – cam ce altceva ar fi fost de înțeles de la un moș care acum 20 de ani milita violent și cu dispreț (la adresa poporului român: „sîntem un zero în fața puterilor lumii”) PRO NATO – iar azi se miorlăie patetic în forul academiei că NU MAI AVEM IDENTITATE – iertați-mă, cam asta reiese. a se re-vedea interviurile insului de acum 20 ani și peste, poate că încă nu le-au distrus cei care se ocupă cu ștergerea urmelor

        Apreciază

        Comentariu de Acta Diurna | 22/02/2017

  2. – m-ați silit să recitesc (cu multă greață, iertați-mă) istoria pcr pe care o face giurescu în art postat. NU VĂD NICI O UMBRĂ DE CRITICĂ la adresa acestei calamități sataniste abătute asupra nației noastre (afară de niște ghilimele neconcludente sau interpretabile). Redau finalul (întotdeauna grăitor): „Partidul comunist a fost un mecanism complex, la scara întregii ţări, pentru transmiterea şi îndeplinirea dispoziţiilor şi hotărârilor „conducerii”.
    „Ascultarea” nu a făcut din oameni simpli executanţi sau marionete. Imensa majoritate a membrilor de partid şi-au făcut meseria, au lucrat în profesia lor cu pricepere, cu interes, cu inventivitate.
    Rezultatele obţinute pot fi regăsite şi astăzi în aria cea mare a vieţii culturale, a tehnicii şi artei.
    autor: Acad. Dinu G. Giurescu”

    Cam CE, după părerea dvs, ar fi trebuit să se înțeleagă din această „elaborare”?

    Apreciază

    Comentariu de Acta Diurna | 22/02/2017 | Răspunde

    • Dl. Giurescu spune bine că marea masa a membrilor de partid nu s-au complacut în pozitia de simpli executanti.
      A existat un anumit tip de rezistenta la aberaţiile ideologice care explica si faptul ca nu a existat nici cea mai mica rezistenţa la desfiintarea PCR, partid care a disparut practic intr-o noapte în muntii de rahat ai istoriei.
      A fost impus la conducerea tarii noastre de soviete, a încercat în mod diversionist sa supravietuiasca apelând la subterfugiul national-comunismului şi a sfarsit penibil, odata cu „iubitul conducator”, caruia îi placea să i se spună „cel mai iubit fiu al poporului”.

      Apreciază

      Comentariu de cersipamantromanesc | 22/02/2017 | Răspunde

      • – în finalul răspunsurilor dvs (sau ale d.tale) la răspuns, rămîn cu gustul neplăcut al ne-conclusivității comentariilor dvs/d-tale, ca să-i zic așa, – adică caracteristica acestor comentarii de a fi NE-concludente. profund respingătoare și îndrăzneala lui „se pare că d-ta n-ai citit fie și cu greață” – nu e clar PE CE BAZĂ. Cu siguranță aceea a totalei ne-coincidențe de păreri asupra înțelesului și semnificației atît a mărețului „text” cît și a măreței personalități care l-a emanat. Chiar crezi D.TA, în mod CINSTIT,„cerșipamantromânesc”, că gata, a dispărut comunismul din țărișoară ….așa, „atunci într-o noapte”?

        Apreciază

        Comentariu de Acta Diurna | 22/02/2017

      • A dispărut într-o noapte PARTIDUL Comunist, nu comunismul. Sechelele ideologiilor,oricare ar fi ele, dispar în timp, nu au cum să dispară într-o noapte.
        Dl.prof.Giurescu nu poate fi acuzat că ar fi un nostalgic al regimului comunist şi este pentru prima dată când aud pe cineva să-l acuze de aşa ceva.

        Apreciază

        Comentariu de cersipamantromanesc | 23/02/2017

      • – nu, dragă n-a dispărut niciun partid comunist într-o noapte, el e bine-mersi și azi, guvernează vînjos de atunci încoace, sub diverse AVATARURi. A dispărut eventual DENUMIREA, nicidecum partidul – a suferit el oleacă, dar s-a repliat rapid –acest partid comunisto-SECURIST. Ciudate FAKE NEWS mai propagi matale – sau la drept vorbind, deloc ciudate – de pe sub masca …iubirii de istorie românească. Dar e bine. Așa ne cunoaștem.

        Apreciază

        Comentariu de Acta Diurna | 23/02/2017

      • „Dragă” e timpul să afli că PCR a dispărut şi că doctrina marxist-leninistă e moartă şi îngropată în ţara noastră şi în toată lumea.
        Matale se pare că habar nu ai că un partid poate fi calificat drept comunist numai dacă are la baza doctrina marxist-leninistă.
        Poate te documentezi şi ne spui şi nouă cum se numeşte exact partidul anticapitalist descoperit d-ta la conducerea ţării noastre,mândră membră a alianţei capitaliste NATO şi a organizaţiei nu mai puţin capitaliste numite UE ?
        Citind cele scrise de d-ta, m-am lămurit că ai mari lipsuri în cultura istorică şi mai ales în cea politică.
        Mai citeşte, nu e nici o ruşine să înveţi la bătrâneţe ce nu ai învăţat în tinereţe…

        Apreciază

        Comentariu de cersipamantromanesc | 24/02/2017

      • –matale cunoști zicala (multiformă): „CUCUL își strigă numele,” „cine zice ăla este ca MĂGARUL din poveste”, „hoțul/mincinosul strigă uite hoțul/mincinostul” etc? Te înscrii PERFECT. Personal, ne bucurăm foarte căci, precum am zis, așa ne cunaștem și – ne CERNEM.

        Apreciază

        Comentariu de Acta Diurna | 24/02/2017

      • – îndeobște la bătrînețe faci cam ce-ai făcut și la tinerețe – de aceea probabil abundă cazurile de demență senilă mai ales printre marile „personalități”. A afirma că UE și NATO sînt instt capitaliste e deja bolnăvicios. UE este intreprindere CIA, GLOBALISTĂ, iar NATO (pe lîngă trupele ONU) e brațul armat al GLOBALISMULUI pe planetă. Astea sînt așa, niște info banale, poate le prinzi și le studiezi oleacă, MĂCAR LA BĂTRÎNEȚE. Cu brexit/alegerea lui Trump/mișcările actuale din Europa și nu numai globalismul(IETAPA-sic – superioară a comunismului) a primit o mare lovitură. Trump acum dă legi anti-CENTRALIST/COMUNISTE, ca să încerce să scoată SUA din lumea a 3a, unde a băgat-o „capitalistul” Obama&Co. Precum ziceam, mon șer deghizat sub „cersipamantromanesc”, studiază oleacă chestiile astea, MĂCAR LA BĂTRÎNEȚE. Doar că slabă nădejde – mai curînd nici o nădejde – să afli bibliografie la zi în lb rom.

        Apreciază

        Comentariu de Acta Diurna | 24/02/2017

      • Din câte vedem, d-ta eşti fascinat şi de „marea prietenie dintre stîngist-comunistul Papă Francisc și mega-criminalul Soros (de aceleași orientări)”, ca să citez dintr-un articol publicat pe blogul https://actadiurna2016.wordpress.com/.
        Vorba aia : „dăi şi luptă, luptă şi dăi”cu hidra comunistă !

        Acuma m-am luminat, al naibii Papa Francesco e şi el „stângist-comunist”,adică posesor al unei „fibre marxiste” identice cu cea a odiosului aşa zis profesor Dinu C.Giurescu !
        Jos comunismul dragă…

        Apreciază

        Comentariu de cersipamantromanesc | 24/02/2017

      • – începi să înțelegi și matale cîte ceva, se vede treaba

        Apreciază

        Comentariu de Acta Diurna | 24/02/2017

      • Eu am înţeles de mult că d-ta te încăpăţânezi să nu pricepi nimic. De fapt un Gică-contra e uşor de recunoscut de la distanţă.

        Apreciază

        Comentariu de cersipamantromanesc | 24/02/2017

      • –sau doar ai dat-o pe ironii ieftine și caracteristice celor fără argumente– și fără cam nimic

        Apreciază

        Comentariu de Acta Diurna | 24/02/2017

      • D-ta deja deviezi dragă domnule, numai de dragul de a-ţi susţine obsesiile anticomuniste generalizatoare.
        Ce argumente ai vrea să-ţi aduc, atunci când dovedeşti că îţi lipsesc cele mai elementare noţiuni şi îmi serveşti năzdrăvănii de genul „A afirma că UE și NATO sînt instt capitaliste e deja bolnăvicios”.
        După gândirea d-tale cea de pe urmă, în ţările UE şi NATO domneşte comunismul ?!
        Ai încercat vreodată să afli care e deosebirea fundamentală între societatea capitalistă şi cea socialistă comunistoidă? Cu siguranţă nu, pentru că dacă ai stăpâni cât de cât aceste noţiuni elementare, ai fi ştiut că în capitalism predomină proprietatea privată, în vreme ce în socialism este dominantă proprietatea de stat,”a întregului popor”.
        Nu mai vorbim de libertăţile şi drepturile elementare de care sunt privaţi oamenii în socialism.
        Ar mai exista o multime de deosebiri, definitorii pentru cele două tipuri de societăţi, pe care dovedeşti că nu le cunoşti.
        Discuţia cu d-ta a devenit plictisitoare, iar neştiinţa ofensivă pe care o afişezi este simptomatică pentru ignoranţii cu pretenţii.
        Rămâne valabil sfatul pe care ţi l-am dat, anume acela de a te documenta serios, înainte de a ieşi pe net cu prostioare amuzante de genul: „Papa e un stângist-comunist”sau „Dinu C.Giurescu este un marxist ramolit”…

        Apreciază

        Comentariu de cersipamantromanesc | 25/02/2017

      • ia spune fuga și degrabă, trompetă soroșistă în deghizament de cesipamantromanesc, evenimentele din decembrie 89 din Ro au fost lovitură de stat sau nu? în rest, precum bine zici, abține-te să ne mai inoportunezi, mulțumește-te cu interlocutorii matale gloalisto-soroșiști. Hadi.

        Apreciază

        Comentariu de Acta Diurna | 25/02/2017

      • Sincer să fiu, nu cred că ar trebui să-ţi mai răspund mai ales când e evident că încerci să-ti acoperi neştiinţa cu la obrăznicii şi când vedem cum încerci d-ta să ocoleşti subiectul discuţiei, punând întrebări stupide, în speranţa că nu ţi se va observa ignoranţa.
        Dacă o fac acum, este pentru că simt un fel de milă când întâlnesc personaje dezorientate de felul d-tale.

        CÂT DESPRE EVENIMENTELE DIN DECEMBRIE 1989, în acest caz complex vorbim despre un complot organizat de forţe externe cu concursul unor forţe din interiorul ţării, care s-a transformat într-o revoltă populară anticomunistă şi care s-a desfăsurat în mai multe etape :
        I. Subversiunea internaţională, convenită între Marile Puteri, dintre care Uniunii Sovietice i se acordă rolul preponderent, este declanşată începând cu anul 1987.
        II. Tentativa de revoltă populară – Iaşi, 14 decembrie 1989.
        La Iași a apare primul partid politic alternativă – Frontul Popular Român; agentura sovietică îl sprijină și încearcă preluarea lui; fiind o acțiune românească, fără legături funcționale cu subversiunea sovietică, acțiunea eșuează; liderii sunt arestați; începutul revoluţiei.
        III. Diversiunea externă de la Timişoara – 16-17 decembrie 1989; grupuri de români pregătiți în Ungaria devastează centrul orașului; un număr foarte mic de cetățeni autentic revoltați se asociază mișcării.
        IV. Tentativă de lovitură de palat – CPEx, 17 decembrie 1989;
        sovieticii au contactat şi influenţat, din timp, mai mulţi membri ai CPEX în ideea înlăturării secretarului general printr-o lovitură de palat; Ceauşescu şi-a dat declarativ demisia, dar a fost întors de fidelii săi.
        V. Represiune militară – Timişoara, 17-18 decembrie 1989.
        VI. Stare de asediu neoficială şi ilegală la Timişoara – 19 decembrie 1989.
        VII. Revoltă populară – Timişoara, 20 decembrie 1989, apariţia unui program politic şi a celui de-al doilea partid alternativă – Frontul Democrat Român.
        VIII. Diversiune externădin 21 decembrie 1989 – la Bucureşti este sabotat mitingul (organizat de Ceauşescu: nota Moise) prin intermediul unor echipe de agitatori diversionişti; un grup protestatar se instalează în centrul Capitalei.
        IX. Represiune militară – Bucureşti, noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989.

        PUCIUL SECURIST! ORA 10.00, 22 DECEMBRIE 1989.

        X. Revoltă populară – Bucureşti, 22 decembrie, ora 03.00, grupuri mari de muncitori de pe platformele economice mărşăluiesc spre Centru şi îl ocupă (ora 10.00); conducerea Armatei este paralizată, în timp ce Securitatea începe să acţioneze direct pentru îndepărtarea lui Ceausescu.
        XI. Lovitură de stat militară (puci) – 22 decembrie 1989,ora 10.07, noul ministru al Apărării, generalul Victor Stănculescu, declanşează un proces de îndepărtare a lui Nicolae Ceauşescu de la putere, proces care se încadrează în categoria istorică „lovitură de stat militară“ (puci); începând cu ora 10.00, prin ordine succesive date în întreg sistemul MI, generalul de securitate Iulian Vlad retrage sprijinul acordat lui Nicolae Ceauşescu.
        XII. Transfer de putere – 22 decembrie 1989, în intervalul 12.00–17.30.
        Partidul Comunist Român s-a destrămat rapid; singura putere în stat este deţinută de Armată; generalul Stănculescu dă un ordin de preluare a pazei şi controlului asupra sediilor Consiliilor Judeţene de Partid şi asupra Televiziunii. Aproximativ ora 13.40, generalul Stănculescu îl contactează pe Ion Iliescu şi îi oferă puterea în stat.

        LOVITURA DE STAT DATA DE ION ILIESCU (FSN) CU AJUTORUL SECURITATII. GRU, KGB SI A GENERALULUI VICTOR STANCULESCU. Securitatea condusă de g-ralul IULIAN VLAD s-a aliniat.
        A fost o lovitură de stat gândită, organizată şi realizată de forţe EXCLUSIV străine: americane şi sovietice prin mâna unor mercenari romani pregătiti de unguri în tabăra de la Bicske-Ungaria, sârbi, români din diaspora, ruşi.

        Ceausescu avea intr-adevar dreptate cand vorbea in fata tribunalului care l-a judecat, pe 25 decembrie 1989, de tradatori si de lovitura de stat.
        Lovitura de stat din România a provocat schimbarea oranduirii de stat socialist-comuniste, înlocuind-o în scurt timp cu un regim capitalist.

        Aşa cum am spus, nu mai am timp de pierdut cu d-ta şi nu voi mai răspunde la întrebările stupide pe care le pui.

        Apreciază

        Comentariu de cersipamantromanesc | 25/02/2017

      • –stupide-stupide (întrebările, cică) dar care fac toate paralele… unui lung și deloc rău răspuns– din care cum să nu lipsească cireașa finală (după stilul giurescian): lovitura de stat kaghebisto-comunist-securist-americană …a dus Ro de la …socialismul comunist la culmile capitalismului (tot securist, nu? căzdoară cine ne-au fost și NI sînt în continuare baneficiarii de mai trebuie să întrebăm) asta….numai și numai în folosul celor care citesc, amice dragă (ca să zicem așa)…

        Apreciază

        Comentariu de Acta Diurna | 25/02/2017

      • Ai scris în limba română ? Dacă tot n-ai habar, lasă-te de analize politice, că sunt destule alte teme dacă vrei să te faci de râs.

        Apreciază

        Comentariu de cersipamantromanesc | 26/02/2017

      • – de rîs? să te faci? se vede treaba că nu ți-a plăcut Caragiale în școală și nici cronicarii….d.le tov…..„istoric”!

        Apreciază

        Comentariu de Acta Diurna | 26/02/2017

      • – iar privitor la istoricul comunist și al comunismului giurescu, nu am afirmat nicăieri că ar fi un „nostalgic” (deși mă tem că este) El e PUR ȘI SIMPLU de fibră marxist-leninist-materialist-dialectică. Asta a făcut toată viața lui, ENCOMIUL comunismului, și asta e. Iar cu faptul că „n-ai mai auzit pînă acuma” despre eminența sa giurescu așa ceva ești de-a dretul comic: nu e nimic, auzi acum! Îmi evoci pseudo-profesorimea instituțiilor noastre de „învățămînt” (mai ales ăla „superior”) care declară pe nas că „n-a mai auzit așa ceva” vrînd să implice că dacă n-a mai auzit el sau ea – „specialist” al temei te joci? – DESPRE ceva… , va să zică că acelceva nici nu există.

        Apreciază

        Comentariu de Acta Diurna | 23/02/2017

      • Greşit domnule „dragă”, a spune că dl. acad.Dinu C.Giurescu are „fibră”marxist-leninistă-materialist-dialectică este cu adevărat comic, dacă tot ai deschis discuţia. Pariez că nu ai citit nimic din lucrările anticomuniste scrise de acest odios „marxist”,refugiat în SUA în 1988, dar simţi nevoia să-i dai cu presupusul, ca la fotbal…

        Apreciază

        Comentariu de cersipamantromanesc | 24/02/2017

  3. în concluzie, afirmă acest trist personaj, la înrebarea „Ce a repr PCR pt țara și poporul nostru”, răspunsul pe care îl dă istoricul comunist giurescu este că PCR a reprezentat o mare binefacere pe capul nosru, care se vede și astăzi! (aci are dreptate, dar involuntar, dezastrul în care ne aflăm PE TOATĂ LINIA grăiește de la sine). Sau poate credeți și dvs că ne aflăm pe culmi înfloritoare?

    Apreciază

    Comentariu de Acta Diurna | 22/02/2017 | Răspunde

    • Se pare că d-ta n-ai citit fie şi cu greaţă,răspunsul pe care îl dă articolul d-lui Giurescu la întrebarea „Ce a reprezentat PCR pt țara și poporul nostru ?” şi care sună aşa:
      „Potrivit documentelor oficiale, trăsăturile dominante a unui membru de partid sunt ascultarea şi îndeplinirea hotărârilor şi dispoziţiilor. Singurele iniţiative, fie individuale, fie ca organizaţie, sunt acelea care împlinesc cât mai deplin „linia” trasată.
      Partidul comunist a fost un mecanism complex, la scara întregii ţări, pentru transmiterea şi îndeplinirea dispoziţiilor şi hotărârilor „conducerii”.

      ” Congresul ca „organ suprem” nu discuta efectiv nimic, nu decidea nimic. Congresul a fost un forum, o instanţă de ratificare, în unanimitate, a hotărârilor luate de un grup restrâns, la vârf (Biroul Politic, ulterior, Comitetul Politic Executiv), ce conducea partidul şi decidea în numele lui”.
      „Centralismul democratic era un ansamblu de reguli pentru a menţine un control ierarhic strict al organizaţiilor de partid şi pentru îndeplinirea hotărârilor luate de un grup decizional foarte restrâns, aflat la conducerea efectivă a partidului.”
      „Rezoluţiile adoptate, îndeosebi începând din 1924, reproduceau, în principal, tezele Cominternului şi vizau atât răsturnarea realităţilor politice şi sociale, cât şi dezmembrarea statului român întregit.”

      Apreciază

      Comentariu de cersipamantromanesc | 22/02/2017 | Răspunde

      • –și? ce PROBEAZĂ extrasele astea? că CE? se viza „răsturnarea statului întregit” , dar în final strălucesc „realizările” care „se văd și azi”

        Apreciază

        Comentariu de Acta Diurna | 22/02/2017

      • Toate acele extrase probează faptul că,departe de a împărtăşi dogma comunistă, dl. Giurescu a apreciat faptul că poporul român a ştiut să se împotrivească teribilei experienţe a dictaturii comuniste şi că tot ce s-a întâmplat pozitiv în plan economic,cultural, politic etc.în acea periodă, lui îi datorăm, adică sacrificiilor părinţilor şi bunicilor noştri.

        Apreciază

        Comentariu de cersipamantromanesc | 23/02/2017

    • O întrebare făra rost…

      Apreciază

      Comentariu de cersipamantromanesc | 22/02/2017 | Răspunde

  4. – și dvs, ca și giurescu (adică)?

    Apreciază

    Comentariu de Acta Diurna | 22/02/2017 | Răspunde

  5. A republicat asta pe radupopescublog.

    Apreciază

    Comentariu de Radu | 23/02/2017 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: