Ziua de 18 decembrie în Istoria Românilor

 

 

 

 

18 decembrie, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1835 : Impăratul Rusiei  aprobă decizia Senatului de a întemeia pe lîngă cele 6 judeţe existente în Basarabia ţaristă (Hotin, Iaşi, Orhei, Bender, Leova şi Akkerman), încă două: Orhei şi Soroca (din părţi ale judeţelor Hotin, Iaşi şi Orhei, celui din urmă schimbîndu-i-se denumirea în Chişinău).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Administraţiei speciale a oraşului Ismail (Izmailskoe Gradonacealstvo) i-au fost subordonate cîteva sate situate între lacurile Chitai şi Sasic.

Târgurile Orhei şi Soroca, devenind centre judeţene, sunt declarate oraşe.

Administraţia judeţului Leova a fost trecută în târgul Frumoasa, căruia i s-a schimbat denumirea în Cahul, la fel şi judeţului modificîndu-i-se denumirea în Cahul.

 

 

 

 

 

1846: A murit Veniamin Costache, cărturar, traducător şi poet român, mitropolit al Moldovei.

S-a călugărit la 15 ani, la dorința tatălui său care era bolnav. Protectorul său a fost Iacob Stamate, episcopul Hușilor, care-l recomandă Mitropolitului Leon și astfel ajunge la vârsta de 21 de ani egumen la Mănăstirea Sfântul Spiridon din Iași. Cum protectorul său Iacob ajunge in funcția de mitropolit, Veniamin este ales episcop de Huși la vârsta de 24 de ani.funcție se ocupă de îmbunătățirea școlilor și bisericilor(ex.actuala biserică din satul Ulmi comuna Belcești, jud.Iași, construită cu sprijinul său).

În 1803, după moartea lui Iacob Stamate,s-a ridicat pe scaunul Mitropoliei. reuşind să-l convingă pe domnitorul Alexandru Moruzi să dea hrisovul din 24 mai 1803, care cuprindea următoarele dispoziții:

 

• Se instituie pentru conducerea școlilor, o eforie compusă din mitropolit și doi boieri mari;

• Se înființează 6 școli românești județeene în principalele orașe ale Moldovei;

• Școlile sunt deschise deopotrivă și pământenilor și străinilor, și bogaților și săracilor, iar pentru copiii lipsiți de mijloace se instituie un număr de burse;

• Pe lângă taxa de 4 lei, percepută de la preoți, pentru întreținerea școlilor, se va lua și din visteria țării o sumă însemnată.

În acelaşi an se înființează Seminarul Teologic de la Iași.

În anul 1833 a inițiat construcția monumentalei Catedralei mitropolitane de la Iași, care, mai târziu, avea să fie refăcută de unul dintre urmașii săi, Iosif Naniescu. Numeroase mănăstiri și schituri din Moldova, între care Neamț, Agapia, Miclăușeni, Durău, Sihăstria sau Slatina, îl consideră mare ctitor.

De la Veniamin Costache avem o sumă de traduceri de cărți, unele tipărite, altele manuscrise. Acestea sunt cărți dogmatice, cărți necesare serviciului bisericesc și lucrări de istorie bisericească.

 

 

 

 

 

 

 

 

 Foto: Veniamin Costache (n. 20 decembrie 1768, Roșiești, județul Vaslui – d. 18 decembrie 1846, mănăstirea Slatina, județul Suceava)

 

 

Mitropolitul Veniamin a fost de două ori caimacam (locțiitor de domn). A fost silit să demisioneze la intrarea rușilor în Moldova,și să stea retras până la 1812 când a fost iarăși chemat de Adunare ca să ia conducerea. În timpul Eteriei este și el nevoit să plece la Chişinău

Se retrage în 1842, în timpul domniei lui Mihail Sturdza, la Mănăstirea Slatina, unde a și murit după 4 ani.

 

 

 

 

 

1865: Se încheie la Bucureşti in  România, Convenţia româno-sîrbă privind reglementarea serviciului telegrafic.

 

 

 

 

 

 

 

 

1870: În România, începe să guverneze intre  18 decembrie 1870 – 11 martie 1871, cabinetul liberal prezidat de Ion Ghica.

 

 

 

 

 

1874: S-a nascut Radu D. Rosetti, poet şi epigramist român, fiul publicistului Dimitrie R. Rosetti; (d.1964).

 

 

 

 

 

 

1899: A murit  Bonifaciu Florescu, critic literar, poet şi traducător român, fiul natural al lui Nicolae Bălcescu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bonifaciu Florescu (n.14 mai 1848, Budapesta), era fiul nelegitim al lui N. Bălcescu și al Alexandrinei (Luxița) Florescu, fiica marelui logofăt Iordache Florescu.Floreștii au ascuns adevărul, asupra legăturii fiicei lor, în timp ce Bălcescu a  recunoscut paternitatea copilului.

Bonifaciu a absolvit liceul „Louis le Grand” din Paris (bacalaureatul in 1868) si a fost licenţiat al Facultatii de Litere a Academiei din Rennes (1872).

A reusit prin concurs să ocupe postul de profesor  la catedra de istorie universala critica, a Facultatii de Litere a Universitatii din Iasi (1873),dar e eliberat din funcţie de Titu Maiorescu dupa un an si transferat la Liceul „Sf. Sava” din Bucuresti, ca profesor de istorie.

Preda aici, la liceul „Mihai Viteazul”, la Liceul Militar si la Seminarul „Sf. Nifon”, limba  franceza.

Antijunimist, detractor al lui T. Maiorescu si Eminescu, e atacat de acesta din urma  in poezia „Epistola deschisa homunculului Bonifaciu” (1876).

Membru al Partidului Liberal, a fost prieten cu Pantazi Ghica și colaborator la gazetele acestuia, s-a numărat între cei care au făcut o opoziție categorică Junimii și lui Titu Maiorescu. A colaborat cu  aproape toate foile antijunimiste („Românul”, „Tranzacțiuni literare și științifice”, „Revista contimporană”, „Stindardul”) și, împreună cu Al. Macedonski, inițiază editarea „Literatorului”. A fondat „Portofoliul român” și „Duminica” (alături de I.C. Săvescu).

A condus publicatia „Țara literară”, a întemeiat „Revista albastră” și „Biblioteca omului de gust”. De asemenea a colaborat la „Revista orientală”, „România literară”, „Nuvelistul”, „Revista literară”, „Vestea”, „Peleșul”, „Analele literare” etc.

În 1894 a scos săptămânalul „Dacia viitoare”.

 

 

 

 

 

 

1915: S-a nascut  Vintilă Horia (Horia Caftangioglu), scriitor român din exil, autor al romanului “Dieu est né en exil”, pentru care a primit premiul Goncourt în 1960 („Mai sus de miazănoapte”); (d. 4 aprilie 1992 la Villalba, în Spania).

În februarie 1946 a fost  condamnat în România (de Tribunalul Poporului) la muncă silnică pe viaţă.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A trăit, succesiv, în Italia, Argentina, Spania, Franţa, din nou în Spania.

 

 

 

 

 

 

1917: Are loc  Primul Congres al Moldovenilor din stânga Nistrului.

 

 

 

Steagul Republicii Democrate Moldoveneşti	Harta etnică a Românilor din Transnistria

 Primul Congres al Moldovenilor din stînga Nistrului, a avut loc la putin timp dupa  Congresul Ostașilor Moldoveni din 20-27 octombrie 1917 de la Chișinău, în timpul căruia  care a fost proclamată autonomia fostei Basarabii țariste.

La Congesul de la Tiraspol au participat delegați reprezentanți a circa 20 de localități din județele Tiraspol și Balta, 47 ostași din garnizoana locală și alte orașe din regiune și o delegație oficială a Sfatului Țării din care făceau parte și Pantelimon Halippa, Anton Crihan, Gheorghe Mare și Vasile Gafencu. De asemenea prezent la reuniune, în calitate de ziarist, a fost și Onisifor Ghibu, pe atunci redactor al gazetei Ardealul.

Congresul Moldovenilor din stânga Nistrului a pus în discuție mai multe probleme de larg interes pentru populație, la fiecare capitol fiind adoptată câte o rezoluție.

Pritor la  chestiunea școlară (Voprosul despre școli) se stipula introducerea generalizată a limbii moldovenești și a alfabetului latin; În chestiunea bisericească (Voprosul despre biserici) s-a decis ca slujbele din satele moldovenești să se facă în limba moldovenească;

În chestiunea militară (Voprosul militar) s-a hotărît înființarea de polcuri moldovenești comandate de ofițeri moldoveni; în chestiunea spitalelor și judecătorilor s-a stabilit ca în toate activitățile să fie utilizată limba norodului moldovenesc, iar actele și legile să fie traduse în limba moldovenească.

Dezbaterea principală s-a axat în jurul deciziei privind viitorul moldovenilor din stînga Nistrului și anume rămînerea în componența Ucrainei sau unirea cu Moldova.

Decizia a fost amînată, convenindu-se la convocarea unei Adunări Naționale la care să participe toți împuterniciții satelor moldovenești din stînga Nistrului din guberniile Hersonului și Podoliei. Congresul din 17-18 decembrie de la Tiraspol a discutatat  ideea unirii regiunilor românești din stînga Nistrului cu Basarabia.

 

 

 

 

1917: A murit (la Tokyo) Nicolae Dimitrie Xenopol, poet, prozator (se numără printre primii susţinători ai realismului la noi) şi om politic liberal, fratele istoricului A. D. Xenopol .

A fost şef de cabinet al lui I. C. Brătianu între anii 1885 şi 1914, deputat, ministru al industriei şi comerţului, ministru plenipotenţiar al României în Japonia;(n. 1858)

 

 

 

 

 

 1918: In România, la Bucureşti,  se constituie  Partidul Ţărănesc sub conducerea învăţătorului Ion Mihalache (din Topoveni, jud.Argeş).

 

 

 

 

 

 

 

Foto: Ion Mihalache (n. 3 martie 1882, Topoloveni, Argeş — d. 6 martie 1963, Râmnicu Sărat, în închisoarea cu regim de exterminare fizică a deținuților politici), a fost învățător, om politic, ministru în mai multe guverne, fondator și președinte al Partidului Țărănesc, vicepreședinte al Partidului Național-Țărănesc.

În următorii ani, Partidul Ţărănesc a fuzionat la 3/16 februarie 1919 cu Partidul Muncitor din Moldova, la 18 iulie 1921 cu Partidul Ţărănesc din Basarabia, la 22 septembrie 1922 cu Partidul Socialist-Ţărănesc.

La 3 octombrie 1921 se constituie Partidul Ţărănesc din Transilvania, iar la 11 iunie 1922, Partidul Ţărănesc din Bucovina.

Partidul Ţărănesc a editat publicaţiile “Ţara nouă” (1919-1921), “Aurora” (1921-192).

 

 

 

 

1923: Secţia militară a Muzeului Naţional al României (creată în aprilie 1914) a fost transformată în instituţie de sine stătătoare, devenind Muzeul Militar Naţional, înfiinţat în 18 decembrie 1923 prin Înaltul Decret nr. 6064, semnat de regele Ferdinand I al României.

Primul director al muzeului a fost generalul Constantin Ştefănescu-Amza. În 1919, Ministerul Agriculturii şi Domeniilor a cedat Ministerului de Război clădirea din Parcul Carol I denumită Palatul Artelor, împreună cu alte două clădiri din apropiere, pentru a adăposti expoziţiile şi patrimoniul viitorului muzeu militar.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Clădirea şi exponatele au suferit pagube din cauza unui puternic incendiu din vara anului 1938 şi, din nou ca urmare a seismului din noiembrie 1940. Cele două dezastre şi izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial au dus la întreruperea activităţii muzeului.

La 9 mai 1957, muzeul a fost redeschis sub titulatura de Muzeul Militar Central, întâi în imobilul din Bulevardul Nicolae Bălcescu nr. 5-7, apoi a fost mutat în clădirea fostei Şcoli de infanterie şi cavalerie din Strada Izvor nr. 137. În perioada 1975-1987, director al muzeului a fost istoricul militar general-maior Constantin Antip. În timpul directoratului său, în 1985, instituţia s-a mutat în actualul sediu din Strada Mircea Vulcănescu nr. 125-127.

Clădirea a fost în trecut cazarma Regimentului de infanterie IV Ilfov nr. 21 şi, ulterior, sediul Comandamentului trupelor de grăniceri. Din 1990 instituţia a revenit la titulatura de Muzeul Militar Naţional.

 

 

 

 

 

 

1925: S-a nascut  Vasile Veselovski, compozitor român de muzică uşoară; (d. 4 ianuarie 1998).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1928: A avut  loc prima transmisiune a unei emisiuni umoristice la Radiodifuziunea Română (emisia inaugurală a Radioului românesc a avut loc la 1 noiembrie 1928).

 

 

 

 

 

1940: In România se desfiinţează breslele de lucrători, funcţionari şi meseriaşi, înfiinţate în timpul dictaturii regale pentru a inlocui sindicatele.

 

 

 

 

 

 

1944: Al doilea război mondial: Armata a IV–a româna intră pe teritoriul Cehoslovaciei pentru a participa la operaţiunile militare desfăşurate împotriva armatei germane.

 

 

 

 

 

 

 

 

1989: Ca urmare a masivelor proteste izbucnite la Timişoara, România a inchis frontierele cu Iugoslavia, Ungaria, URSS si Bulgaria.

In oraşul  Timişoara a fost instituita starea de necesitate, primarul Petre Moţ  anunţând această măsură in cadrul unei sedinte cu activul de partid.

In oraş a fost interzisă circulaţia unor grupuri mai mari de  2 persoane, trecătorii fiind legiţimati, iar cei suspecţi retinuţi de miliţieni si securişti.

In 17 decembrie 1989, Nicolae Ceauşescu a dat ordin să se tragă în protestatarii anticomunişti din Timişoara, fiind înregistraţi primii morţi căzuţi pentru libertate.

 
Dictatorul Ceauşescu a convocat o şedinţa a Comitetului Politic Executiv, unde înalţii demnitari au fost cu toţii de acord să tragă în demonstranţii de la Timişoara cu muniţie de război.

După atacarea sediului Partidului Comunist Român din oraş, Ministrul Apărării, generalul Vasile Milea, a anunţat conducerea de Partid de la Bucureşti  că judeţul Timiş este în stare de necesitate şi cere intervenţia în forţă a armatei.

Conform martorilor, în jurul orei 16 s-a  tras primul foc de armă asupra manifestanţilor strânşi în Piaţa Libertăţii.

În acest timp, la Bucureşti, cuplul dictatorial Elena şi Nicolae Ceauşescu a acuzat autorităţile locale că n-au reuşit să reprime protestul încă din prima zi.

La Timişoara sosesc după-amiază 11 ofiţeri superiori din conducerea Miliţiei, Securităţii şi Armatei, cu sarcina de a actiona in forta pentru inabusirea protestelor.

Este declanşată operaţiunea „Radu cel Frumos”, care cuprindea acţiuni specifice stării de război. 

 

 

 
 
 

 

 

 

 

 

Fara sa tina seama de interdicţii, un grup de aproximativ 30 de tineri s-a adunat in faţa Catedralei unde a desfaşurat un steag tricolor fără stema comunistă si au aprins lumânari. S-a cântat “Desteapta-te, romane”.

Forţele de ordine au deschis focul în plin, câţiva manifestanţi reuşind să fugă, dar cei mai mulţi au fost ucişi sau raniţi.

După ora 20, oraşul devine un adevărat infern. De la Piaţa Libertăţii până la Operă, pe Calea lipovei şi Calea Girocului, se trage în plin. Taburile armatei blochează intrările în oraş şi toată noaptea se aud împuşcături.

59 de timişoreni au murit atunci şi câteva sute au fost răniţi. Din ordinul Elenei Ceauşescu, 40 de cadavre au fost transportate şi incinerate în Bucureşti pentru a şterge urmele.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Represaliile nu au reuşit însă decât să îi îndârjească pe timişoreni, care au continuat să iasă în stradă şi în zilele următoare.

Din statisticile oficiale rezulta ca la Spitalul Judetean din Timisoara se aflau, la 18 decembrie, 58 de cadrave si 240 de raniţi.

 

 

 

 

 

1991: Federaţia Rusă a recunoscut independenţa Republicii Moldova, preşedintele  Boris Elţîn declarând ca Rusia este gata sa stabileasca relaţii diplomatice cu această ţară.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1991: S-a înfiinţat Partidul Umanist din România (PUR), avându-l ca preşedinte – fondator pe politicianul Dan Voiculescu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ulterior acest partid si-a transformat denumirea in Partidul Conservator.

 

 

 

 

 

 

 

1991: La Strasbourg, România a semnat actul de aderare la Convenţia Culturală Europeană.

 

 

 

 

 

1992: Guvernul României a recunoscut republicile Cehă si Slovacă in calitate de subiecte distincte de drept international, cu efect juridic incepand de la 1 ianuarie 1993.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1993: A murit actorul român de teatru şi film Gheorghe Cozorici; (n. 16 iulie 1933).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2005: România câştigă titlul de vicecampioană mondială la handbal feminin la Campionatul Mondial de Handbal din Rusia, fiind învinsă în actul final de ţara gazdă,cu scorul 28-23.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2009: A murit Henry Kehiaian, chimist francez de origine română (stabilit în Franţa din 1970); din 1955 şi-a consacrat activitatea termodinamicii chimice; membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1993; (n. 1929).

 

 

 

 

2010:  A decedat cunoscuta actriță română Rodica Tapalagă; (n. 12 ianuarie 1939, Dorohoi). Este sora actorului Ștefan Tapalagă (n. 1933 – d. 1994).

Absolventă a Institutului de artă teatrală și cinematografică din București promoția 1959 , a debutat din 1958 pe marile ecrane în comedia „Alo?…ați greșit numărul!”, alături de alte mari nume ale scenei și filmului românesc (Ștefan Tapalagă, Ștefan Mihăilescu-Brăila și Stela Popescu).

 

 

 

 

 

 

 

A creat roluri memorabile pe scenele mai multor teatre : Teatrul Național din Craiova, Teatrul Notarra și Teatrul Mic şi din 1981 la Teatrul Lucia Sturdza Bulandra din București.

A fost căsătorită cu scenograful Ion Popescu-Udriște (n. 1929),şi  au avut împreună un băiat.

 

 

 

 

 

2013: A încetat din viaţă Titus Munteanu, realizator de televiziune (din 1966), fost director al TVR 1; (n. 1941).

 

 

 

 

 

 

 

În 2004, a primit Premiul de Excelență din partea CNA.

A semnat numeroase emisiuni de divertisment şi muzicale, cea mai de succes fiind „Şcoala vedetelor” (o producţie creată în 1995 şi premiată în repetate rânduri).

 

 

 

 

 

 

 

 

18 decembrie este Ziua Minorităţilor Naţionale.

 

 

 

În 18 decembrie 1992, Adunarea generala a ONU a adoptat Declaratia cu privire la drepturile persoanelor apartinând minoritatilor nationale, etnice, lingvistice si religioase.

 

 

 

 

 

 

 

 

Documentul international ofera o garantie drepturilor minoritatilor în general, astfel încât mai multe state i-au recunoscut importanta. In Romania, aceasta zi a fost declarata “Zi a minoritatilor nationale”.

 

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CRESTIN ORTODOX

 

 

 

 

 

 

Cuviosul Daniil Sihastru

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sfantul Daniil Sihastrul este cunoscut si sub numele de “Daniil Schimonahul” sau “Daniil cel Nou”, nume care nu mai fac posibila confuzia cu prorocul din Vechiul Testament. S-a nascut la inceputul secolului al XV-lea, intr-un sat din apropierea orasului Radauti.

Ajunge la Schitul Sfantul Lavrentie, la 6 km de Putna, locul intrarii sale in monahism.

Mai tarziu alege sa se retraga pe o stanca de pe malul paraului Viteul, unde va daltui un paraclis, la care se mai vede si azi pridvorul, naosul si altarul, iar dedesubt o incapere, sapata tot in piatra, care ii va sluji drept chilie.

Potrivit traditiei, Cuviosul Daniil i-ar fi prezis Sfantului Stefan cel Mare ca va urca pe tronul de domnie al Moldovei.

Dupa spusele cronicarului Ion Neculce, cuviosul Daniil este cel care l-a indemnat pe Stefan Voda sa continue lupta impotriva turcilor si tot de la el a venit si indemnul de a zidi Manastirea Putna.

Nu se cunoaste data trecerii sale la cele vesnice. A fost inmormantat in partea sudica a pronaosului bisericii Manastirii Voronet. Un deget, ferecat in argint si impodobit cu unsprezece margaritare si un granat, se pastreaza si astazi la manastirea Putna.

El poarta inscriptia: “Aceste relicve le-am ferecat eu Ghedeon, igumen ot Voronet, cu toata cheltuiala mea in anul 7257 (1749), in 4 decemvrie”.

Parintele profesor Petru Rezus marturiseste ca acest deget, ferecat in argint, arata ca sfintele moaste ale lui Daniil Sihastrul au fost, pe la mijlocul veacului al XVIII-lea, expuse in manastire.

Despre acest deget, care este păstrat la mănăstirea Putna, tradiţiile spun că este degetul arătator de la mana dreapta a Sfantului Daniil, cu care el a arătat voievodului Valea Putnei, unde l-a indemnat sa ridice mănastirea.

Hotararea sinodala de canonizare s-a luat la 20 iulie 1992, rânduindu-se ca el sa fie prăznuit in fiecare an, pe 18 decembrie.

 

 

 

 

 

 

 

CITIŢI ŞI :

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/12/18/o-istorie-a-zilei-de-18-decembrie-video-2/

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

 

 

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

3. e.maramures.ro ;

4. Wikipedia.ro.;

5. mediafax.ro ;

6. Enciclopedia Romaniei.ro ;

7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

8.  Istoria md.;

9. istoriculzilei.blogspot.ro.

Publicitate