CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Ziua de 11 decembrie în Istoria Românilor

 

 

 

 

 

 

 

 

11  decembrie, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1835: Se joaca  pe scena “Teatrului Momulo” din București  primul  vodevil românesc – “Triumful amorului”, în adaptarea muzicală a lui Ioan Andrei Wachmann.

 

 

 

 

 

 

1850: S-a născut la Rășinari, Sibiu, Eugen Brote, agronom, publicist şi om politic (vicepreşedinte al Partidului Naţional Român între anii 1890 şi 1912; rol important în stabilirea activismului ca tactică politică) ;(d. 5 decembrie 1912, Brașov, comitatul Brașov).

S-a implicat  în crearea ziarului Tribuna, iar după arestarea lui Ioan Slavici, a devenit conducătorul redacției, iar din anul 1892, unicul acționar al ziarului.

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru eugen brote photos

 

 

A fondat Reuniunea Română de Agricultură la Sibiu, fiind unul dintre militanții întăririi economice a românilor din Transilvania.

În plan politic a fost ales vicepreședinte al Partidului Național Român, în octombrie 1880, făcând parte din redactorii Memorandumului Transilvaniei, alături de Ioan Rațiu, Gheorghe Pop de Băsești Vasile Lucaciu etc, și a fost parte din delegația de 237 de persoane care a mers la Viena pentru a-l înmâna împăratului Franz Josef. A fost principalul susținător al Partidului Național Liberal, în Transilvania.

În anul 1893 întemeiază la Sibiu, împreună cu Ioan Russu-Șirianu și Septimiu Albini, ziarul Foaia Poporului.

În octombrie 1893 pleacă în România, unde se va dedica organizării unei ferme. 

În anul 1904 înființează prima bancă de credit funciar din România.

Fiind agronom de profesie, a publicat nenumărate articole necesare conștientizării noilor tehnici agricole. A pledat permanent pentru folosirea ortografierii latine.

A publicat lucrarea „Chestiunea română în Transilvania şi Ungaria. Un memoriu politic cu 67 anexe şi o chartă”,premiată de Academia Română.

 

 

 

 

 

 

1861: Este rostită Proclamaţia domnitorului Alexandru Ioan I Cuza privind îndeplinirea unirii şi înfiinţarea naţiunii române.

 Ca urmare, s-a trecut la unificarea guvernelor si a Camerelor celor doua Principate. La 22 ianuarie 1862 s-a format primul guvern unic al Principatelor Unite, condus de Barbu Catargiu; Parlamentul unic isi va deschide lucrarile la 24 ianuarie 1862, in care Al. I. Cuza proclama Unirea definitiva a Principatelor  iar orasul Bucuresti devenea capitala acestora. Comisia Centrala de la Focsani isi va inceta activitatea.

 

 

Alexandru Ioan Cuza, domn al Principatelor unite ale Moldovei şi Valahiei

 

Alexandru Ioan Cuza, domn al Principatelor unite ale Moldovei şi Valahiei

 

Proclamaţia de la Iaşi a domnitorului Alexandru Ioan I Cuza către naţiune, din 11 decembrie 1861, inştiinţa poporul că:

„Unirea este îndeplinită.

Naţionalitatea Română este întemeiată.

Acest fapt măreţ, dorit la generaţiunile trecute, aclamat de Corpurile Legiuitoare, chemat cu căldură de noi, s-a recunoscut de Înalta Poartă, de Puterile garante şi s-a înscris în datinile Naţiunilor.

Dumnezeul părinţilor noştri a fost cu ţara, a fost cu noi. El a întărit silinţele noastre prin înţelepciunea poporului şi a condus Naţiunea către un falnic viitor.

În zilele de 5 şi 24 Ianuarie aţi depus toată a voastră încredere în Alesul naţiei, aţi întrunit speranţele voastre într-un singur Domn.

Alesul vostru vă dă astăzi o singură Românie.

Vă iubiţi Patria, veţi şti a o întări.

Să trăiască România!”

Iaşi, la 11 decembrie 1861.

Alexandru Ioan I

 

 Membri ai Guvernului erau :

 

  • Dimitrie Ghica, preşedintele Consiliului de Miniştri din Valahia şi ministru Dinăuntru

  • Apostol Arsachi, ministrul Trebilor din Afară.

  • Alexandru Plagino, ministrul de Finanţe.

  • Ioan Gr. Ghica, ministrul de război.

  • Gheorghe Văleanu, ministrul Controlului.

  • Scarlat Fălcoianu, ministrul Justiţiei.

  • Alexandru C. Moruzi, preşedintele Consiliului de Miniştri din Moldova şi ministru al Finanţelor.

  • Ioan N. Cantacuzino, ministru de Interne şi ad-interim la Justiţie.

  • Alexandru A. Cantacuzino, ministrul Cultelor şi Instrucţiei Publice.

  • Leon Ghica, ministrul Trebilor din Afară.

  • Constantin N. Şuţu, ministrul Lucrărilor Publice.

Harta Principatelor Unite ale Moldovei şi Valahiei, altfel Harta României (1859 - 1878)

Stema României în timpul domniei lui Cuza-Vodă

Harta Principatelor Unite ale Moldovei şi Valahiei, altfel Harta României (1859 – 1878)

Stema tarii  în timpul domniei lui Cuza-Vodă

 

 

1861: Se desfiinţează taxele de export pentru  produsele Principatelor Unite ale Moldovei şi Valahiei.

 

 

 

 Criza economica era  puternica, iar  grânele, principalul produs de export, se vindeau greu, intre altele si din cauza taxei de export.Importul intrecuse in 1858 exportul dar lipsa de numerar era acuta, iar creditul se redusese considerabil.

S-a incercat un imprumut in stăinatate, care  nu a putut fi realizat atunci si se va obtine abia in 1864.

 

 

1876: Are loc la Constantinopol, Conferinţa reprezentanţilor puterilor europene, cu scopul de a determina Poarta otomană să acorde unele libertăţi popoarelor supuse.

Poarta proclamă la 11 decembrie o Constituţie în care România era desemnată “provincie privilegiată” a Imperiului otoman.

 

 

 

 

 

 

 

 

1913: A încetat din viaţă  juristul,sivicultorul, publicistul și  colecţionarul de artă, Ion Kalinderu, fost preşedinte al Academiei Române; (n. 28 decembrie 1840).

 

 

 

 

 

 

 

 

S-a născut într-o familie, se pare, de origine turcă. Tatăl său se numea Kalinderoglu, ceea ce în turcă înseamnă „fiul filosofului”. Fratele său a fost medicul Nicolae Kalinderu.

Aurmat studiile universitare la Facultatea de Drept din Paris, unde și-a luat doctoratul.

În magistratură a parcurs toate gradele și a ajuns consilier la Curtea de Casație și membru al Curții de Casație de la Haga.

A fost consilier al regelui Carol I al României pe probleme juridice, economice, silvice și agricole.

După înființarea Domeniilor Coroanei (1884), a fost numit administrator al acestora, funcție deținută până la sfârșitul vieții.

Mai consemnăm că a  donat Academiei Române colosala avere mobilă și imobilă primită prin testament de la Ioan și Elena Otteteleșanu (peste 900 ha de teren agricol și păduri, clădiri și importante sume de bani aflate în bănci);
a finanțat dotarea adecvată a aulei Academiei Române, inclusiv pentru cumpărarea vitraliilor;
Muzeul de artă „Kalinderu” din București, ctitoria sa, este primul muzeu privat din România.

 

 

 

 

 

1916: În urma înfrângerilor militare suferite de Romania in toamna anului 1916, dupa abandonarea capitalei Bucuresti, se formeaza la Iași guvernul  de concentrare nationala  Ionel I.C.Brătianu – Take Ionescu.

 

 

 

1918: Regele Ferdinand I (1914-1927) emitea Decretul-lege de unire a Transilvaniei cu vechea Românie şi Decretul-lege de organizare provizorie a Transilvaniei, potrivit căruia serviciile publice rămâneau sub conducerea Consiliului Dirigent, în administraţia Guvernului central de la Bucureşti trecând afacerile străine, armata, căile ferate, poşta, telegraful, telefoanele, circulaţia financiară, vămile, împrumuturile publice şi siguranţa generală a statului (Transilvania urma să fie reprezentată, în Guvernul central, de miniştri fără portofoliu). Marea Adunare Naţională, din 18.XI/1.XII.1918, a românilor din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş, „adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba Iulia, decretează Unirea acestor români şi a teritoriilor locuite de dânşii cu România” (11/24).

 

 

 

 

 

1918: Partidul Social-Democrat din România îşi schimbă denumirea în Partidul Socialist din România.

 

 

 

1918: Este aleasă o nouă conducere a Partidului Ţărănesc Basarabean: Pantelimon Halippa – preşedinte, Ştefan Ciobanu şi V.Bîrcă – vicepreşedinţi, T.Ioncu – secretar.

 

 

 

1941: S-a nascut  Petre Mihai Băcanu, ziarist, director executiv al cotidianului “România liberă”.

 

 

 

1942: S-a nascut  la Miercurea Ciuc, cascadorul roman de origine maghiara Szobi Cseh (Szabolcs Cseh).

 

 

 

 

 

 

 

 

După 1989 a înfiinţat Asociaţia Cascadorilor Profesionişti. La Festivalul de Film de la Berlin, din anul, 1974, i s–a acordat Premiul I pentru cele mai bune lupte realizate în „Somerfilm tage”. A decedat la  1 august 2014 in  București.

 

 

 

 1955: A  luat  fiinţă prima companie farmaceutică din România şi din sud-estul Europei care producea penicilina descoperită de Alexander Fleming. La acea dată compania purta numele de Fabrica Chimică nr. 2 Iaşi.

În prezent Compania Antibiotice Iaşi este singura unitate românească de stat din domeniul producţiei de medicamente.

1958: In Romania „populara”, fost arestat sub acuzația de “uneltire contra orânduirii sociale”, filozoful Constantin Noica, condamnat la 25 de ani de muncă silnică, la 1 martie 1960.

 

 

 

 

 

 

În perioada 1949-1958  a avut domiciliu obligatoriu la Campulung Muscel.  În 1958 este arestat, anchetat și condamnat la 25 de ani de muncă silnică cu confiscarea întregii averi. Alături de el vor fi arestați toți participanții la seminariile private organizate de Noica la Câmpulung, iar lotul lor va purta la proces numele de ” grupul Noica”.

A executat la inchisoarea Jilava 6 din cei 25 de ani de închisoare, fiind eliberat în august 1964.

 

 

 

1965, 11/12: A murit la Coniston, Cumbria, Marea Britanie, savantul român George (Gogu) Constantinescu, inginer, inventator şi inovator. A fost numit de către revista engleză „The Graphic” unul din cei 17 titani ai lumii care au revoluţionat ştiinţa, aşezându-l alături de Einstein, Marconi, Edison sau Lister.

 

 

 

 

 

Imagini pentru george (gogu) constantinescu photos)

 

 

 

A fost unul din cei mai prolifici inventatori români ai tuturor timpurilor cu peste 300 de invenţii brevetate (a promovat utilizarea betonului armat; a elaborat „Teoria Sonicităţii” pe care a aplicat-o în numeroase invenţii: mitraliera sonică, motorul sonic, pompa sonică, ciocanul sonic, injectorul sonic, caloriferul sonic şi altele.

A proiectat şi construit „Convertorul Gogu Constantinescu”, prima cutie de viteze automată, pentru automobile şi locomotive); membru titular al Academiei Române din 1965 (n. 4 octombrie 1881, Craiova). NOTĂ: Unele surse menţionează ca dată a morţii 12 decembrie 1965.

 

1992: La Bursa Română de Mărfuri a avut loc prima tranzacţionare bursieră, dupa inlaturarea regimului comunist.

 

 

 

 

1993: A încetat din viaţă, la Paris, Elvira Popescu, actriţă de teatru şi film originara din România, membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1993.

 

 

 

 

Elvira Popescu - poza 2

 

 

 

Stabilită în Franţa din anul 1923, a jucat pe scenă roluri special create pentru ea de oameni de teatru ca Jean Cocteau, Maurice Druon, Sacha Guitry.

În 1989, preşedintele Franţei, Francois Mitterand, i-a acordat titlul de Comandor al Legiunii de Onoare; (n. 10 mai 1894).

 

2000: Fostul politician comunist Ion Iliescu (PDSR), a ieşit învingător în al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidentiale din Romania, devenind, pentru a doua oară, preşedintele României.

 

 

 

 

 

A depus jurământul la 20 decembrie 2000.

 

 

 

2004: A fost inaugurată, la Focşani, prima eurogară din România.

 

 

 

 

 

 

 

  2011: A murit Mihnea Gheorghiu, cineast, scriitor şi traducător (de numele său se leagă traducerea integrală a operelor lui William Shakespeare şi Walt Whitman), fost preşedinte al Uniunii Cineaştilor din România, membru titular al Academiei Române din 1996, (n. 5 mai 1919, Bucureşti).

 

 

 

 

 

 

A urmat studii de litere și filozofie la Universitatea din București  şi a debutat în periodice în 1937. Între 1944 și 1946 a fost redactor-șef al ziarului „Scânteia tineretului”, iar începând cu 1948-1949, abordează proletcultismul. Fondează însă în 1961 revista „Secolul 20”, la care rămâne redactor-șef până în 1963. A primit numeroase premii, distincții și titluri de-a lungul vieții, fiind unoscut mai ales prin activitatea sa de traducător din Shakespeare, Walt Whitman, Robert Burns, Charles Dickens, Marquez, etc.

 

 

 

 

 

 

 

 2011: A decedat  la Chișinău, poeta, publicista  și militanta  activistă  pentru reunirea Basarabiei cu România, Leonida Lari-Iorga (n. 26 octombrie 1949, Bursuceni, RSS Moldovenească, URSS)..

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost colaborator la Muzeul de literatură D. Cantemir din Chișinău (1971-1973), redactor la revista „Literatura și Arta” (1985-1988) din RSS Moldoveneasca, redactor șef al primei publicații în grafie latină din Republica Moldova – „Glasul națiunii” (1988-2003).

 

 

 

 

Leonida Lari s-a aflat printre fruntașii Mișcării de emancipare națională din Basarabia în anii 1988-1991. A fost Deputat în Sovietul Suprem al URSS (1988-1990) și membru al Biroului Permanent al Frontului Popular din Republica Moldova între 1990 și 1992.

Între 1990 și 1997 a stat în fruntea Ligii Creștin Democrate a Femeilor din Moldova (una din componentele constituante ale Partidului Social-Liberal în 2001).

Începînd cu anul 1992 a fost deputat în Parlamentul României (fiind aleasă pe lista Partidului România Mare în 2004).

 

 

 

 

 

 

 

2014: A decedat Şerban Orescu (n.16 mai 1925, Brăila), economist și publicist român, redactor al programului Actualitatea românească la Radio Europa Liberă (1978-1995);(n. 1925).

Este descendentul ilustrului arhitect Alexandru Orescu (1817-1894), constructorul Universităţii din Bucureşti.

Până la instaurarea regimului comunist în România a fost membru al tineretului PNL.

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru serban orescu photos

 

A urmat studii de drept şi filosofie în Bucureşti (1944-1948) şi de electronică, în cadrul Facultăţii de profil de la Institutul Politehnic din Capitală (1951-1957), fiind doctor în economie industriala (1972).
În anul 1978 a emigrat în Republica Federală Germania și a lucrat ulterior ca redactor al secţiei române a postului de radio Europa Liberă din München.

Este autor al lucrării: Ceauşismul. România între 1965-1989, Bucureşti 2006.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2016:In Romania au avut loc alegeri legislative La numararea a peste 98% din voturi,rezultatele au fost: PSD – 46,15%,. PNL- 20,21% , USR – 8,5% , UDMR – 6,58% , ALDE – 5,57% , PMP – 5,3%.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CITIŢI SI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/12/11/o-istorie-a-zilei-de-11-decembrie-video-4/

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse):

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  3. e.maramures.ro ;

  4. Wikipedia.ro.;

  5. mediafax.ro ;

  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  8.  Istoria md.;

  9. istoriculzilei.blogspot.ro.

 

 

Publicitate

11/12/2016 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

Mircea Druc: Este imposibil să prezici Viitorul,însă îl poţi planifica

Mircea Druc s-a născut în satul Pociumbăuți, raionul Rîșcani, Basarabia, la 25 iulie 1941. A studiat la Facultatea de istorie și filologie a Universității de Stat din Chișinău, apoi la Facultatea de Filologie, secția limbi romanice (limba și literatura spaniolă, l.franceză și l.portugheză), din cadrul Universității de Stat din Leningrad.

A lucrat ca referent, translator și dispecer la Aeroportul Internațional „Șeremetievo” din Moscova. urmând apoi studii de doctorat în economie la Institutul Americii Latine al Academiei de Științe din URSS de la Moscova și post-doctoratul la Universitatea de Stat „Lomonosov” din Moscova.

În anul 1970, revine în RSS Moldovenească, unde este numit profesor la Institutul Politehnic din Chișinău.

A fost exclus din Partidul Comunist al Uniunii Sovietice și concediat automat de la Institut, fiind acuzat de naționalism.În anul 1988, este fondator al Societății Culturale Române „Mihai Eminescu”. A contribuit la înființarea primei clase cu predare în limba română din Cernăuți.

A îndeplinit funcția de Președinte al Consiliului de Miniștri al Republicii Sovietice Socialiste Moldova, în perioada 25 mai 1990 – 28 mai 1991.

Guvernul condus de Mircea Druc a promovat un amplu program de reforme politice, economice și sociale care urmăreau desprinderea RSS Moldova de URSS și reducerea dependenței RSSM de instituțiile de la Moscova în scopul obținerii independenței RSSM. În perioada cît a fost Prim-ministru, a fost inaugurată tradiția podurilor de flori peste Prut.

Mircea Druc a fost destituit din funcția de Prim-ministru la 28 mai 1991 de către Președintele Mircea Snegur, după ce a primit un vot de neîncredere din partea Parlamentului.

Mircea Druc a candidat ca independent la Președinția României la alegerile din 27 septembrie 1992, avînd o platformă unionistă.

mircea-druc

  

 Mircea Druc: Națiunile, restructurate etnosistemic, vor deveni inima Umanității.Trăim o perioadă când multă lume vorbește de ”pragmatism” și ”realism” pentru a menține dictatura banului. Democrația neoliberală nu se mai poate baza pe alegători; aceștia își schimbă opțiunile peste noapte. Aleșii poporului, de regulă, nu investesc în schimbare și nu concep bascularea sistemului perimat printr-o intervenție directă. Inteligența lor se reduce treptat la expectativă.

Dorinţa multor politicieni, de regulă, sinceră şi pioasă, e ca lucrurile să se aranjeze de la sine și lasă ca timpul să lucreze pentru ei. Însă, în politică, precum în sfera ştiinţelor, literaturii şi artei, numai omul creează. Iar ”istoria” – dacă nu o divinizăm – rămâne doar lista creaţiilor, niciodată motorul acestea.
Masele largi populare, de regulă, vegetează fiind convinse că modelul suprem de ordine socială este chiar realitatea consacrată, în care ele trăiesc în prezent.Viaţa noastră actuală poate fi asemuită cu o îndelungată rătăcire printr-un imens labirint.

Mulţi dintre noi acceptă situaţia aşa cum este. Și consideră labirintul ca pe ceva normal. Se gândesc că aşa se cuvine să fie viaţa. Nu bănuiesc ce frumos, ce plăcut este dincolo de zidurile labirintului. De aceea nici nu-şi pun problema să iasă vreodată din el. Alţii din contra, sunt conştienţi de faptul că acest labirint reprezintă o încercare.

O pedeapsă sau o glumă proastă şi aspiră să ajungă cât mai repede la lumină. Nu ştiu însă încotro s-o apuce, fiindcă nu au la îndemână un fir al Ariadnei (Ilie Danilov).Numai ”revoluționarii de profesie” pun mereu sub semnul întrebării orânduirea existentă. Alexandr Zinoviev menţiona că „toate marile evenimente din istoria omenirii sunt generate, stimulate şi conduse de diletanţi şi şarlatani”.

Să ne amintim și de paradoxul lui Bernard Shaw: „Deşteptul se adaptează la lume aşa cum este ea, nebunul caută să o transforme: de aceea orice progres este opera nebunilor”. „Istoria”, cred eu, se face printr-o succesiune a evenimentelor. Dar saltul calitativ în evoluţia naţiunilor este determinat de protagoniştii istoriei: oameni înzestraţi, volitivi, care vor şi pot să tulbure cursul evenimentelor, aparent ireversibil.

Deciziile lor strategice, însoţite de riscuri enorme, elaborate la timp şi aplicate consecvent, asigură ieşirea naţiunii din impas.Este imposibil, în principiu, să prezici Viitorul, însă îl poţi planifica. La urma urmei, într-o oarecare măsură şi într-o formă oarecare, istoria este tentativa de a corespunde unui Plan.

Dar rezultatul final nu depinde de proiectare. Sau profeție: ce se va întâmpla peste un deceniu, un secol, etc.? Poţi elabora planuri, programe și proiecte impecabile, academice. Puține însă vor fi realizate chiar și din cauza unei pure întâmplări, aparent lipsite de semnificaţie. Actuală şi stringentă rămâne diagnosticarea exactă: ce am putea noi înșine întreprinde Aici și Acum, pentru ca istoria să urmeze calea pe care o dorim? Și, oricum se vor desfășura evenimentele, interne sau externe, piesa va fi jucată.

O vor juca-o fie actorii profesioniști, fie spectatorii, care se vor urca pe scenă.Ca cercetător, mă preocupă noile paradigme, misterele capitalului, expansiunea corporațiilor, consecințele globalizării neoliberale și, în mod special, reacția de răspuns – Etno-resurecția. La ora actuală, constat o căutare febrilă generalizată la sacră planetară.

Captez niște semne derutante ale timpului în care trăim. Experții sugerează vectori și soluții în multiple domenii. Diverse națiuni produc un torent de concepte, viziuni, scenarii, care se scindează în zeci de viituri. Totodată, în unele țări se pare că sursa creativă și vitală e deja secătuită.
Timp de peste două decenii, urmăresc o amplificare concomitentă: procese, tendinţe şi practici diametral opuse sau reciproc exclusive:• Teama compulsivă de Viitor.

O stare panicardă, caracteristică ajunului marilor catastrofe, sublimată spontan, concomitent, pretutindeni din structurile în criză ale societăţii de piaţă globaliste;

• Încrederea nelimitată în Viitor (raţiunea burgheză şi cea comunistă). Euforia în legătură cu progresul omenirii spre o stare edenică finală, datorită dezvoltării tehnico-științifice, considerată inexorabil benefică;
• Perseverarea activității economice similare cu cea de acum trei secole. Atitudinea rapace în procesul acumulării de capital. Considerarea intereselor economice egoist-individuale şi egoist-naţionale drept resort al progresului social. Agravarea crescândă a inegalităților.
• Apoteoza pieţei libere. Comercializarea cuvintelor și a lucrurilor, a corpurilor și a spiritelor, a naturii și a culturii.
• Exploatarea iresponsabilă a substratului natural. Deteriorarea ireversibilă a ecosistemului;
• Adoptarea unor modele de gândire astăzi încă inimaginabile; transformarea non-violentă, utilizarea psihotehnicii în scopul învăţării permanente şi a cunoaşterii directe, extrasenzoriale.
• Umanizarea ”îndumnezeită” a societății în curs de robotizare și a generației turbo născută cu tableta în mână.
• Proclamarea necesităţii de asanare şi mântuire: de la nefericitul Homo sapiens la preafericitul Homo noeticus.
• Transformarea economiei și reconcilierea cu natura. Inversarea expansivităţii acaparatoare şi agresive prin invertire, introvertire şi schimbare de sine a omului.
• Reintegrarea omenirii în natură şi în cosmos.
• Desfiinţarea religiilor confesionale. Abandonarea culturilor naţionale, regionale, provinciale, folclorice. Instituirea unei guvernări mondiale, a unei religii panteiste unice și a unei culturi universale.

La ora actuală, pe agenda tuturor națiunilor vechi sau noi, din est sau din vest, din nord sau din sud figurează imperative identitare şi de supravieţuire.Societatea de piaţă seamănă cu o navă în derivă. Nu are căpitan. Motorul e stricat, cala e plina de breşe, echipajul a intrat în panică şi discordie. Unii dintre marinari îşi dau seama de situaţia tragică în care se află. Au început deja să fie lansate apeluri (la Forumul Social Mondial şi la Forumul Economic Mondial) pentru reconciliere şi repararea navei.

Marele ghinion, însa, e că Nava Civilizaţiei Consumiste se îndreaptă spre recife. Dar despre acest pericol nu ştiu sau nu vor să ştie cei de la Amiralitate… La ce bun atunci să mai repari motoarele şi cala? Nimeni nu se va salva de la catastrofă, nici vasul, nici echipajul, dacă nu va fi schimbată harta și direcţia de plutire.

De aici și necesitatea unui efort conjugat al elitelor intelectuale și politice pentru crearea unor structuri organizatorice inedite, a unui sistem de guvernare adecvat. Însă, Alvin Toffler, acum două decenii, identifica un grav impediment în acest plan: desuetudinea avansată și periculoasă în viaţa politică; prea puţină imaginaţie, prea puţină experimentare și prea puţină bunăvoinţă de a face faţă schimbărilor fundamentale.
Iată, însă, că anul 2016 anunță navigatorii: Vântul își schimbă direcția! Se produc niște evenimente.

În diverse țări. Toate având o sorginte specifică. Englezii au votat pentru ieșirea din Uniunea Europeană. Nord-americanii l-au ales pe Donald Tramp. În Franța prinde la putere Marine Le Pen. Bulgarii l-au votat pe Rumen Radev. În Republica Moldova, pe Igor Dodon. În Rusia, Igor Secin l-a devorat, într-un final, pe Alexei Uliukaev.Desigur, aceste evenimente diferă cardinal. Mai ales prin dimensiunile consecințelor la nivel local sau mondial.

Cu toate acestea, ele formează o serie, un sindrom; este semnalul unei mutații entropice în tot Occidentul perceput drept civilizația iudeo-creștină; o metamorfoză care amplifică impredictibilitatea și haosul planetar; o direcție de mișcare contrară tendințelor integraționiste care, în ultimele două decenii și jumătate, păreau că determină agenda globală. Problema duratei acestei mutații entropice, a profunzimii sale și a unor posibile noi forme de manifestare rămâne deschisă.Desigur, putem trata cum ne convine victoria lui Tramp.

Există însă fapte vizibile: California convențională a pierdut în fața convenționalului Texas, Silicon Valley a fost învinsă de Rust Belt și de militari. Iar faptul că democrații, mizând pe Hilari Clinton, au creat o ”dilemă falsă”, nu anulează vizibila înfrângere a americanilor mai instruiți de către compatrioții lor cu mai puțină carte. Putem avea, firește, o atitudine înțelegătoare față de revolta britanicilor contra euro-birocrației.

Dar nu excludem un adevăr: distrugerea marelui proiect al Europei Unite (fără frontiere și fără bariere vamale), reprezintă un recul. O retragere în perioada antebelică, când erau create premizele unor mari conflagrații, inclusiv mondiale. Victoria în Bulgaria și în Republica Moldova a celor doi socialiști declarați asupra celor două doamne liberale declarate nu ține doar de rolul feministelor în politică și de alte stereotipuri existente. În ambele cazuri avem o victorie a vechiului asupra noului. A ”ruralului convențional” asupra ”urbanului” convențional.

A orientarii spre Moscova contra orientației către Europa. A victoriei valorilor egalitarismului și paternalismului asupra valorilor liberale.
Cert e că în Europa zilelor noastre, ca de altfel în întreaga lume, schimbarea este necesară și inevitabilă. Dinamica socială și revoluţiile (colorate, salvatoare, inutile, uitate sau furate) au la bază anumite cauze obiective.

Nu le putem reduce la o teorie a conspirației. Nici la ”demonii populiști, care deja aproape că ne-au adus distrugere”.Distrugerea cui? Euro-optimiștii lansează apeluri mobilizatoare: Liderii europeni! Elaborați o foaie de parcurs ambițioasă și concretă! Reinventați Uniunea Europeană! Euro-scepticii și timorații conștientizează cauzele care au dus la triumful ”discursului populist”: ignorarea temelor sociale, creșterea inegalităților, ierarhia socială nefuncțională, teama pierderii identității ca urmare a imigrație masive, deficiențele sistemului educațional și cultural, neîncrederea față de elitele obsedate de interesele lor personale și instituțiile costisitoare și ineficiente.

Multă lume speră că Franța și Germania, țările scandinave și baltice vor evitata formele extreme de manifestare a fenomenului care umflă pânzele lui Putin. Dacă anterior logica generală a transformării regimului său mergea în contradictoriu cu tendințele generale mondiale, astăzi, parțial, ele coincid. Timpul îi acordă o șansă de ași prelungi autocrația cu metode al inerției, fără să apeleze la operațiuni radicale. Adică, liderilor ruși le-a apărut convingerea că ambarcațiunea lor va mai pluti până în 2018 fără riscul unei naufragieri.
Agitația febrilă legată de ”reinventarea” Europei îmi amintește de evenimente trăite deja, de perestroika Uniunii Sovietice. Nomenclatura PCUS dorea să evite schimbarea de jos în sus, pentru ași păstra privilegiile și a evita colapsul Imperiului Ideocratic. Astăzi, birocrația Uniunii Europene se teme de o eventuală marginalizare a intereselor și valorilor sale în cazul când ar dispare ordinea mondială postbelică, bazată pe leadership-ul voluntar al SUA.Se tem că interesele economice și comerciale corporatiste vor fi neglijate ”dacă se va concretiza o anumită tentație protecționistă a americanilor”.
Personal, rămân și în actuala dinamică a crizelor un visător și un promotor al realismului utopist. De foarte mult timp am ales drept călăuză în viaţă speranţa că o „altă cale” este posibilă. Sunt convins: este imperios necesară şi posibilă o “altă lume”; o altă atitudine faţă de viață; un alt tip de raţionalitate, gândire şi conduită.

Am pornit de la câteva ipoteze: viziunile naționaliste și internaționaliste pot coexista într-o logică dinamică a contradictoriului; integrarea tezei și antitezei facilitează Tranziția.Percep naționalismul drept o constantă istorică, concurentul socialismului și al liberalismului. Nu văd semne că în secolul XXI omenirea va face față provocărilor fără existența națiunilor și doar cu ”statul minimal”, preconizat de globalismul neoliberal. Europa suportă o nouă ”mare migrație a popoarelor”.

Foarte mulți ruși pravoslavnici, din cele mai diverse motive, se convertesc la islam. Lumea întreagă e copleșită de incertitudini, fiind amenințată de terorism.Și de alte fenomene fără precedent, precum masificarea demografică (transformarea persoanelor și a comunităților în mulțimi anonime).

Astăzi, când uraganul globalizării neoliberale spulberă independența, suveranitatea și diversitatea, doar naționalismul mai reprezintă o forță integratoare, o bază a legitimării individuale și colective.
Confruntarea acerbă dintre naționalism și ideologiile consacrate mai are la bază și un fenomen în plină desfășurare: utilizarea noilor tehnici genetice de manipulare a tot ce vizează viața și natura. Brevetarea viului, privatizarea genomului uman, deschide noi perspective pentru expansiunea imperială.

În consecință, naționalismul organizează rezistența, torpilând instalarea unei puteri mai absolute, probabil, decât toate cele cunoscute vreodată în istoria omenirii.
În aceste condiții, când pretutindeni viața devine tot mai angoasantă, numai un cadru național poate oferi ființei umane necesarul pentru a-și însenina cumva existența. Descoperim, însă, cu surprindere, că Națiunea niciodată nu a fost studiată riguros; nici funcțiile sale indispensabil justificate.

Numai o pledoarie științifică implacabilă, deontologică și teleologică, poate pune în vigoare un factor important de solidaritate socială și prosperitate: unitatea indisolubilă dinte Stat, Națiune și Drept. Acest ansamblu atribuie o mai mare putere și coerență ideii naționale.
Astăzi, când omenirea se află la o ”mare cotitură de la Imperiu la Comunitatea Terestră”, internaționaliștii de toate culorile (socialiști, comuniști, liberali, neo-troțchiști etc.) fac front comun contra unei noi mișcări de rezistență pe care eu o numesc Globalizarea Etnocentristă. Națiunile, restructurate etnosistemic, vor deveni inima Umanității.

Etnosistemul va asigura extinderea biocentristă și ecologistă asupra umanului: de la biodiversitate și Eco-diversitate la antropodiversitate. Știința Națiunii va triumfa, eliminând vidul ideologic și haosul opțional, care strangulează încă de la origini filosofia și psihologia politicii. Secolul XXI marchează o trecere de la modelele și metaforele fizicii la cele ale biologiei și informaticii.

Biologia sugerează o orientare informațional-intuitivă, spre detaliu, adaptabilă, integratoare. Biocentrismul și Etnosistemica ne ajută să surmontăm crizele zilelor noastre. Viața și conștiința sunt cheile pentru înțelegerea adevăratei naturi a Universului. Atunci când secolul XXI va opta, într-un final, pentru o nouă arhitectură politică, Etno-resurecția va fi un element constructiv, fundamental.

Conceptele cheie ale Etno-resurecției sunt Paradigma Etnosistemică, Etnosistemul și Proiectarea Etnosistemică.Prin studiu și cunoaștere am ajuns la o convingere fermă: ceea ce pare ireversibil în mersul istoriei, poate fi stagnat, accelerat sau deturnat; prea multă ordine duce la sclerozare, iar o dezordine accelerată devine distructivă.

Cred sincer în binele stabilităţii. Dar şi în necesitatea schimbării. Accept sintonia celor două tendinţe antagoniste: una de a fixa ceea ce s-a realizat deja, cealaltă de a suprima gradual status quo-uri consacrate, pentru a pune în loc o realitate superioară.

O nouă paradigmă nu semnifică perpetuarea sistemelor de guvernare existente.

Actualul vid ideologic poate fi înlocuit cu un Proiect de supravieţuire a Statului și a Națiunii, ca o modestă contribuție la conturarea paradigmei Viitorului.

 

Sursa: basarabialiterara.com.md

11/12/2016 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

POATE NOUL PREŞEDINTE AMERICAN DONALD TRUMP SA INŢELEAGĂ RUSIA ?

Imagini pentru trump/putin photos

Renumitul poet şi diplomat rus Fiodor Ivanovici Tiutcev a avut dreptate când a spus că nu poţi înțelege Rusia cu mintea.

Nu pot înţelege nici eu de ce în Rusia se bucură că Trump a devenit presedinte? Rusia seamănă cu o domnişoară prostuţă. A trebuit ca Trump să-i spună câteva complimente lui Putin, că Rusia s-a topit.

Se pare că nu numai deputații Dumei de Stat au întâmpinat cu aplauze vestea victoriei lui Trump, dar şi cazacii l-au primit pe Trump în rîndurile lor. Mai mult decât atât, în Riazan a fost chiar și o încercare de a denumi cu numele Trump o stradă. Dar principalul lucru este că chiar în vîrful puterii în Rusia îşi fac, de asemenea, iluzii.

Iată de exemplu ce a declarat Lavrov într-un interviu. Citez:

„Sperăm că noua administrație nu vrea să repete greșelile administraţiei care pleacă și care a distrus în mod deliberat relațiile ruso-americane. Desigur, am salutat disponibilitatea de cooperare între cele două țări, pe care a manifestat-o Trump în timpul campaniei electorale.

La rândul nostru, am fost întotdeauna disponibili pentru construirea unui dialog pragmatic onest cu Washingtonul cu privire la toate aspectele globale și bilaterale pe ordinea de zi, bazată pe respect, egalitate, interese reciproce și neamestecului în treburile interne”.

Nu este clar de ce Lavrov a decis că Trump va construi relații cu Rusia pe baza egalității? Oare Trump a vorbit vreodată despre asta? Dimpotrivă, el a afirmat complet altceva.

Mai jos prezentăm ceea ce a spus Dumnealui textual într-un discurs din 27 aprilie:

„Cred că o relaxare a tensiunilor și îmbunătățirea relațiilor cu Rusia de pe poziţia forţei este posibilă, absolut posibilă. Unii spun că rușii nu vor fi rezonabili. Anume asta intenționez să aflu.”

Și nu este vorba doar de nişte cuvinte simple . Uitaţi-vă doar la candidatii, pe care Trump intenționează să-i numească în posturi-cheie responsabili de politica externă și de securitatea națională, și totul devine clar. Dar despre asta voi vorbi mai târziu, acum însă vreau să spun că nu pot să înțeleg ce lucru teribil i-a făcut Obama Rusiei că nu poate avea alt calificativ decât idiot.

Un alt fapt este că, așa cum am scris în repetate rânduri, SUA nu este Rusia, şi președintele în SUA nu este un autocrat. Prin urmare, nu poate face ce vrea. El trebuie să ţină cont de Congres și de opinia publică, așa că el încearcă întro formă foarte discretă în a se opune agresiunii Rusiei, deși pentru Rusia mai bun președinte ca Obama, nu se va găsi, probabil.

Mai mult decât atât, Rusia va regreta în curând că președinte nu este idiotul Obama, ci este bunul bunic Trump.

Pentru a demonstra acest fapt, voi începe cu ideea lui Trump, care la prima vedere nu are nimic de a face cu Rusia, dar poate provoca pagube importante economiei ruse.

Am scris deja că în programul său Trump a promis să elimine toate restricțiile privind producția de petrol și gaze naturale în SUA, ceea ce va duce inevitabil la o scădere a prețurilor la petrol.

În Rusia, acest lucru nu este tratat în mod serios, se pare că au sperat că vor fi vorbe electorale goale, dar după alegeri Trump a publicat un plan pentru primele 100 de zile ale președinției sale.

Iar acolo există, de asemenea, acest punct. Citez:

„Eu voi anula restricțiile privind costul extracţiilor în valoare de 50 bilioane $, ce vor crea locuri de muncă, rezerve energetice americane de șist, petrol, gaze naturale și cărbunele curat.”

Cu toate acestea, în Rusia există experți care au tratat acest lucru ca în cazul gazelor de șist și a petrolului, afirmînd că totul este o cacealma, un mit etc. De exemplu, pe site-ul web al Moscovei a fost publicat un articol intitulat „Trump și petrolul:Cum noul președinte al SUA va influenţa costul barilului de petrol”. Acolo se vorbeşte, în special, despre următoarele.

Citez: „Vorbele lui Trump, potrivit experților, este curat populism și au drept scop să susţină reprezentanții industriei miniere ai SUA la nivel mondial, piața internă a muncii.”

Ei bine, despre care populism poate fi vorba după alegeri? Promisiuni populiste și sloganuri populiste se pot utiliza în campania electorală, când este nevoie de asta pentru a atrage alegători, iar după alegeri, ce rost are?

Dar asta nu e tot. Iată un alt citat:

„Experții sunt de părere că vorbele lui Trump nu au avut nici o influență specială asupra politicii prețurilor de piață. Creșterea prețurilor într-o măsură mai mare a fost determinată de speranța unei decizii pozitive cu privire la înghețarea producției, care poate fi luată la sfârșitul lunii noiembrie, la reuniunea OPEC.”

Și de ce ar trebui să aibă? Se conoştea demult ce avea de gînd el să facă, deoarece a fost înscris acest lucru în programul său electoral, aşa că nu a fost nici o surpriză pentru comercianți , cu atît mai mult că în afară de ideea de apropiere de Rusia, despre care am scris în prima parte, la care se opun toți, şi democrații, şi republicanii, în schimb ideea de a elimina restricțiile privind producția și exportul de petrol este sprijinită de republicani, și așa cum ei în noua componență a Congresului vor fi majoritari, mai degrabă ideea aceasta va fi susţinută de Congres.

Pentru a nu vorbi lucruri neîntemeiate, voi cita pagina 20 din programul Partidului Republican:

„Producătorii de energie din SUA ar trebui să poată să exporte în mod liber produsele lor pe piețele externe. Acest lucru este important mai ales din cauza cererii internaționale de gaze naturale lichefiate, și trebuie să accelereze crearea de terminale de export, care sunt în prezent blocate de către Administrație. Exportul de energie va crea locuri de muncă bine plătite în Statele Unite, va reduce deficitul balanței comerciale a țării va crește economia noastră și va îmbunătăți securitatea energetică a aliaților și partenerilor noștri comerciali.

Ne menținem angajamentul de a extinde în mod activ oportunități comerciale și a deschide noi piețe pentru energetica americană, pe baza unor acorduri multilaterale și bilaterale, fie existente, care așteaptă, sau să fie negociate în viitor.”

Problema energetică este o problemă atât pentru securitatea economică cît și cea națională. Noi sprijinim o politică care vizează creșterea producției de energie în producția internă, inclusiv pe terenuri publice pentru a combate manipularea pieței și a altor companii petroliere naționale OPEC. Acest lucru va reduce vulnerabilitatea Americii la volatilitatea prețurilor la energie.

Cu toate că, ca urmare a agresiunii Rusiei împotriva Ucrainei, administrația Obama a fost forțată să simplifice eliberarea licențelor pentru terminalele de export pentru a crește exportul de gaze naturale către Europa, în scopul de a reduce dependența de aprovizionarea cu gaze rusești, însă acest lucru nu este suficient.

Cu alte cuvinte,Trump, vorbind despre ridicarea restricțiilor privind producția petrolului de fapt, a aruncat vorbe în vânt.

Interdicții principiale privind producția „aurului negru” în Statele Unite nu există.

Această concluzie a fost făcută pe baza estimărilor directorului Institutului de Strategie Energetică Vitaly Bushuyev, pe care ei îl citează în calitate de expert.Iată un citat din materialul lui Bushuev :

„Companiile americane, în funcție de prețurile mondiale pentru materiile prime sunt libere să decidă când să mărească producția, și când să reducă. Departamentul de Energie al SUA nu poate avea nici o presiune asupra lor.”

În timpul alegerilor democratii au spus de multe ori că Trump este agentul Kremlinului, dar un agent mai eficient ca Obama, nu se poate găsi. Fiţi de acord că sufocînd industria energetică din SUA, împiedicând exportul de petrol și gaze naturale, Obama a eliminat de pe piață concurenţii Rusiei, uneltind la mărirea prețurilor.

Chiar și atunci când prețurile la petrol erau exorbitante și Obama a fost presat să ridice interdicția de foraj, Obama a declarat că forajul nu este cel mai bun mod de luptă cu prețurile ridicate.

Președintele Obama a susținut că „numai forajul nu poate satisface nevoilor noastre de energie pe termen lung.” Serios? Conform unui alt studiu publicat în comisia din februarie al Asociației Naționale pentru Managementul Resurselor, elaborat de către cercetătorii de apărare SAIC și organizațiile de cercetare non-profit, GTI, în Statele Unite există mai mult de 200 de miliarde de barili de petrol si 2.000 de trilioane cubi de gaze naturale, care pot fi produse cu ajutorul tehnologiilor moderne.

Este un volum mai mare decât cel din majoritatea țărilor OPEC. În cazul în care este pe deplin dezvoltat, va fi suficient pentru a înlocui necesitatea de petrol străin pe zi până la 10 milioane de barili pentru o jumătate de secol.

Cea mai mare parte a petrolului este situat în apele federale, la cel puțin 50 de mile de coastă, de-a lungul platoului continental exterior (OCS). Pe teren, cel mai mare volum se află în Alaska, aproximativ 15 miliarde de barili, cea mai mare parte fiind în Arctic National Wildlife Refuge.

Sînt accesibile pentru extragerea petrolului doar 17% din acrii federali disponibili astăzi, care va aduce un supra-profit în SUA sub formă de bonusuri, chirii și drepturi de autor.

Fishkind & Associates, de asemenea, a estimat că dezvoltarea coastei de vest a Floridei, va duce la crearea a 50.000 de noi locuri de muncă. Sau vom continua pur și simplu să importăm petrol din Venezuela.

Nu este surprinzător faptul că, în noiembrie 2015 Trump, în cartea sa „Crippled America” (Crippled Americii) a adus date cu totul altele.

Citez:

Cercetatorii de la Universitatea Rice din Houston, Texas, a estimat, că noi avem două trilioane de barili de petrol recuperabile, care ne vor ajunge pentru următorii 285 de ani. Tehnologia s-a schimbat atât de mult de-a lungul ultimilor ani, potrivit unui studiu realizat de Goldman Sachs în 2017 sau 2019, putem depăşi Arabia Saudita şi Rusia, pentru a deveni cel mai mare producător de petrol din lume.

Avem petrol chiar lângă noi. Trebuie doar să-l luăm..

N-am înțeles niciodată de ce, cu toate rezervele noastre interne, am permis ca țara noastre să devină ostaticul OPEC, acestui cartel al țărilor producătoare de petrol, unele dintre care sunt dușmanii Americii.”

În ultima întrebare a lui Trump, pe care am evidenţiat-o cu caractere aldine, în afară de OPEC aş numi şi Rusia, iar răspunsul la această întrebare este foarte simplu – pentru că idiotul Obama cu succes a apărat interesele Rusiei. Este puțin probabil ca Rusia se fi ridicat din genunchi, în cazul în care Obama n-ar fi înfăptuit o asemenea politică, şi administrația Bush ,la fel, a lucrat, în această direcție.

În concluzie, aş vrea să spun că nu este unicul serviciu pe care l-a făcut Obama Rusiei, au mai fost şi altele, ceea ce nu se va întîmpla în mandatul Preşedintelui Trump.

http://rusjev.net/2016/12/05/pochemu-tramp-pribet-rossiyu/

11/12/2016 Posted by | POLITICA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: