Sarbatoarea Marii Uniri a românilor de la 1 Decembrie 1918

 

 

Se împlinesc 98 de ani de la nașterea României Mari, prilej pentru a ne reaminti ce înseamnă mândria națională, dar și de a ne dori sa fim noi toti romanii uniti in cuget si simtire, in fata celui mai important eveniment din istoria neamului nostru.

Pentru noi, românii, anul 1918 a fost un an providenţial, in care, la 1 decembrie 1918, s-a infaptuit  actul final al indelungatei lupte duse de  stramosii nostri  pentru a trai intr-o tara unita.

În Basarabia, ca dealtfel şi în Ardeal, Crisana şi Banat , liderii locali români  constituiţi în partide şi reprezentanţi ai unor Parlamente regionale, după destrămarea celor două imperii (Rus şi Austro-ungar) au mobilizat romanii pentru infaptuirea acestui ideal sfant.

Primul dintre tinuturile locuite de romani care s-a unit cu Tara a fost Basarabia . 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

La 27 martie/9 aprilie 1918 —La Chișinău, Sfatul Țării întrunit în ședință solemnă votează unirea Basarabiei cu Țara — Mamă, România. După anunțarea rezultatului votului de către Ion Inculeț, președintele Sfatului Țării, primul — ministru al Romaniei, Alexandru Marghiloman, aflat la Chișinău  împreună cu alți reprezentanți ai guvernului român, este invitat la tribuna de la care declară:

„În numele poporului român și al Regelui Ferdinand I, iau act de unirea Basarabiei cu România de aici înainte și în veci! Trăiască România Mare!”

La randul sau, in data de 15/28 noiembrie 1918 — Congresul Bucovinei hotărăște în unanimitate „Unirea necondiționată și pentru vecie a Bucovinei, în vechiile ei hotare până la Ceremuș, Colacin și Nistru, cu Regatul României”.

 

 

 

 

 

 

 

 

1 decembrie 1918– Are loc, în sala Casinei din Alba Iulia, Adunarea Națională, cu participarea a 1.228 de delegați (deputați) aleși.

Gheorghe Pop de Băsești, președintele Partidului Național Român, declară Adunarea Națională de la Alba Iulia „constituită și deschisă”. Vasile Goldiș rostește cuvântarea solemnă, încheiată cu un proiect de rezoluție, care începe cu cuvintele:

„Adunarea Națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România”.

Proiectul de rezoluție este adoptat cu ovații prelungite. Pentru cârmuirea Transilvaniei, Adunarea Națională procedează la alegerea unei adunări legislative numită Marele Sfat Național, compus din 250 de membrii; acesta, la rându-i, va numi un guvern provizoriu — Consiliul Dirigent.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

După adoptarea actului istoric al Unirii, cei peste 100.000 de participanți la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, adunați pe Câmpul lui Horea, aprobă cu aclamații entuziaste hotărârea de unire necondiționată și pentru totdeauna a Transilvaniei cu România. Unirea Transilvaniei cu România încheie procesul de făurire a statului național unitar român, proces început în 1859, prin unirea Moldovei cu Țara Românească, continuat prin unirea Dobrogei în 1878, a Basarabiei în martie 1918 și a Bucovinei în noiembrie 1918.

Suprafața României Mari era de 295.049 km pătrați, cu o populație de 16.500.000 de locuitori.

26 decembrie 1918/8 ianuarie 1919 — Are loc la Mediaș, Adunarea națională a sașilor, care se declară de acord cu actul politic înfăptuit la 18 noiembrie/1 decembrie 1918 la Alba Iulia. La 28 decembrie 1918/10 ianuarie 1919 — O delegație săsească transmite Consiliului Dirigent din Sibiu adeziunea sașilor la actul unirii Transilvaniei cu România.

La 29 decembrie 1919 — Parlamentul României votează legile de ratificare a unirii Transilvaniei, Crișanei, Maramureșului, Banatului, Bucovinei și Basarabiei cu România.

„…Marea Unire din 1918 a fost și va rămâne pagina cea mai sublimă a istoriei românești. Măreţia sa stă în faptul că desăvârșirea unităţii naţionale nu este opera nici a unui om politic, nici a unui guvern, nici a unui partid; este fapta istorică a întregii naţiuni române, realizată într-un elan râvnit cu putere, din străfundurile conștiinţei unităţii neamului, un elan controlat de fruntașii politici, pentru a-i călăuzi cu inteligenţă politică remarcabilă spre ţelul dorit […]. Nu o victorie militară a stat la temelia României Mari, ci actul de voinţă al naţiunii române de a-i da armătura teritorial-instituţională, care este statul naţional. […]”

Asa descria regretatul academician Florin Constantiniu, semnificaţia istorică a zilei de 1 decembrie 1918.

După prăbușirea regimului comunist din România, ziua de 1 decembrie a fost adoptată ca zi națională și sărbătoare publică în România. Această prevedere a fost inscrisa in Constituția României din 1991.

In acest  moment în care în România patriotismul este voit minimalizat de unele forte politice, iar în Europa se vorbește tot mai mult despre inutilitatea cadrului naţional, aniversarea Zilei Naţionale devine un moment de excepţie în afirmarea mandriei, identităţii și tradiţiilor noastre, ca neam care a stat neclintit doua milenii in fata vicisitudinilor istoriei.

Pe măsură ce ne apropiem de anul 2018, sărbătoarea națională a României de la 1 Decembrie capătă semnificații tot mai ample, ne obliga la numeroase reflecții și ne indeamna la strângerea rândurilor  pentru  pastrarea și intarirea moștenirii lăsate de străbunii  noștri.

 

Doamnelor, Domnisoarelor si Domnilor, TRĂIASCĂ  ROMÂNIA  !

 

 

 

 

Publicitate