Diplomaților unguri li s-a interzis să participe la Ziua Naţională a României
Diplomatii Ungariei au primit interdictie sa participe la receptiile organizate in acest an de ambasadele Romaniei cu ocazia Zilei Nationale, 1 Decembrie, informeaza Digi 24.
Potrivit publicatiei Hvg.hu, dispozitia a venit direct de la ministrul ungar de Externe, Peter Szijjarto.
Foto: ministrul ungar de Externe, Peter Szijjarto.
„Maghiarii nu au ce sarbatori pe 1 decembrie”, a transmis ministrul ungar de Externe, Peter Szijjarto.
Mai mult, cotidianul Hungary Today noteaza ca, „pentru romani, ziua de 1 Decembrie este o sarbatoare nationala majora, in timp ce, pentru unguri, reprezinta una dintre cele mai tragice zile din istoria natiunii”, din cauza pierderii Transilvaniei, informeaza Mediafax.
„Intrucat maghiarii nu au ce sarbatori pe 1 decembrie, ministrul pentru Comert Exterior si al Afacerilor Externe a interzis tuturor diplomatilor si angajatilor ministerului sa participe la ceremoniile prilejuite de Ziua Nationala a Romaniei”, se arata intr-un raspuns al Ministerului ungar de Externe, la solicitarea Digi 24.
Asta in conditiile in care Ambasada Romaniei la Budapesta a organizat, saptamana aceasta, receptia de Ziua Nationala, iar in discursul sau, ambasadorul Marius Lazurca a amintit ca, in 2016, se implinesc 20 de ani de la semnarea Tratatului Romano-Ungar. La recepţie nu a participat niciun reprezentat al guvernului maghiar.
Ministerul de Externe roman a transmis ca a luat la cunostinta „cu surprindere si nedumerire” de atitudinea oficialului ungar.
Ministerul Afacerilor Externe (MAE) a anunţat că a luat notă cu surprindere și nedumerire de decizia Ministerului Afacerilor Externe și Comertului Exterior al Ungariei de interzicere a participării diplomaților ungari la celebrările și recepțiile organizate cu ocazia Zilei Naționale a României.
24 comentarii »
Lasă un comentariu
BINE ATI VENIT !
Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile. Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu dragoste osteneală.
- De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ
- Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova
Count Flag
CER SI PAMANT ROMANESC 
Ziua de 1 decembrie ar trebui să redevină o zi a Unității tuturor celora care simt și trăesc românește. Este un omagiu înaintașilor care au făurit România reîntregită, care a jucat un rol important în istoria interbelică a umanității. Este de neînchipuită omenirea fără contribuția culturală a României interbelice .De opinia ei se ținea cont la multe cancelarii europene. Personalități românești conduceau structuri mondiale,Exemplu Titulescu a fost prreședintele Ligii Națiunilor. Astronomul Nicolae Donici este fondator al Uniunii astronomice internationale etc Reîntregirea a generat oi idei în educatie, cultură, știință. A dat lumii multe personalitățti notorii. Declinul a urmat dup 1947 câd hotarere României au fost reduse la condițiile pactlui Hitler Stalin, care la acel moment era secretizat. Pact care a fost declarat nul in 1989 de ex URSS, dar peremi-se și nu de alte state ce au benefeciat de acel pact la timpul respectiv sau de consecințele documentului. Acum traim in alt mileniu unde ar trebui sa existe o noua mentalitate. A fi ori nu fi crestin sau a nu exista de loc, spunea un filosof. Indecembrie 1965 la Initiativa Bucurestiului ONU a adoptat rezolutia privind educarea tineretului in spiritul pacii. Acum cand sau intersificat aspiratiile revansarde și teroriste, extremiste, ar trebui de recitit acea rezolutie ONU. De asemenea e necesara o alta rezolutia privind convetuirea pasnica a tuturor popoarellor. Asta e necesara pentru acei cetățeni care in virtutea unor evenimente, locuiesc nu in vetrele lor nationale. Ar trebui sa dee glas ratiunii,bunului simț si sa respecte legislatia statului ce i-a gazduit sau primit. Sau să aibă înțelepciunea de a se retrage la vetrele lor, precum au facut-o nemții în 1939, retregandu-se din Basarabia
ApreciazăApreciază
Colonistii germani au parasit in 1940 Basarabia si Bucovina de Nord, in baza unei intelegeri intre Hitler si Stalin, dupa ocuparea acestor teritorii de catre URSS.
ApreciazăApreciază
Colonistii germani au parasit Basarabia si Bucovina de Nord dupa ocuparea acestor tinuturi romanesti de URSS, in urma unei intelegeri cu Germania nazista.
ApreciazăApreciază
Și cum s-ar reacționa oficialii români la o invitație de serbare în 7 mai sau 30 august?
ApreciazăApreciază
De cand 7 mai sau 30 august sunt in Ungaria zile nationale ?
La ce sarbatori nationale oficiale unguresti au primit diplomatii romani de la Ministerul de Extene interdictie sa participe ?
Ce-ar fi ca in data de 20 august, diplomatii romani de la ambasadele din Budapesta si din intreaga lume sa primeasca ordine scrise de la ministerul de externe din Bucuresti, in care sa se spuna ca nu au ce cauta la receptiile oficiale organizate de statul maghiar, pe motiv ca Sfantul Stefan a fost regele unei tari care a cotropit Transilvania ?
Ce-ar fi ca aceeasi diplomati romani sa refuze sa participe la ceremoniile de la Budapesta din 15 martie, care comemoreaza revolutia de la 1848, motivand in scris ca Romania nu intelege sa sarbatoreasca alaturi de Ungaria crimele in masa comise de revolutionarii unguri dupa ce Parlamentul maghiar a votat atunci anexarea Transilvaniei ?
Ce-ar fi ca romanii din Ungaria si diplomatii romani sa poarte banderole negre in timpul zilei de 15 martie, in amintirea celor 40.000 mii de români ucişi si a celor peste 300 de sate locuite de români, arse şi şterse de pe faţa pământului de catre armatele revolutionare maghiare ?
Poate ai sa incerci sa deslusesti cat de civilizat a fost gestul d-nei Merkel, atunci cand a participat in tribuna oficiala alaturi de conducerea Rusiei la festivitatile si marea parada desfasurata in Piata Rosie de la Moscova in ziua de 9 mai,la sarbatorirea infrangerii de catre URSS a Germaniei.
Ce-ar fi fost sa poarte in acea zi frau Merkel o brasarda neagra si sa interzica diplomatilor germani sa participe la ceremoniile oficiale comemorative organizate de rusi, americani,francezi si britanici?
Ti-am dat exemplele astea sperand ca poate ai sa-ti dai seama cat de nociva si stupida este aceasta gandire ingusta, pretins „nationalista”a conducatorilor maghiari, care isi instiga poporul la confruntare cu romanii si cauta neincetat prilejuri sa-i jigneasca.
ApreciazăApreciază
Ungaria nu și-a pus ziua națională o dată care amintește de invadarea unui vecin al său. La 1 dec. 1918 Alba Iulia era oficial parte al Ungariei, România nu cu puțin înainte declarase război Austro-Ungariei, invadând un stat suveran (mai grav având și cel puțin pace semnată cu asta). Comparația cu dna Merkel nu stă în picioare pentru că în cazul respectiv Germania era agresorul. Nici măcar Sf. Ștefan nu a ocupat un stat sau formațiune statală română (pur și simplu în jurul anului 1.000 nu era încă așa ceva, mai mult nici prezența românilor în Ardeal la vremea aceea nu este dovedită). Cât despre 1848/49 românii de dincolo de Carpați nu erau dușmanii revoluției maghiare, nu ca și românii din Ardeal. Cât despre numărul victimelor, nici moții lui Avram Iancu n-au rămas datori.
Oricum de ce este de mirare că în momentul respectiv la care amintește 1 dec. România și Ungaria era în război, cel primul fiind agresorul, și partea maghiară nu vrea să comemoreze cu românii?
ApreciazăApreciază
Eu am intrebat cat se poate de clar :
1.De cand zilele de 7 mai sau 30 august despre care vorbeati, sunt in Ungaria zile nationale ?
2.La ce sarbatori nationale oficiale unguresti au primit diplomatii romani de la Ministerul de Extene interdictie sa participe ?
3.Poate fi trecut cu vederea faptul ca in ziua de 15 martie, Ungaria sarbatoreste faptul ca a anexat Transilvania si ca armata revolutionara maghiara a masacrat 40.000 mii de români, a ars din temelii peste 300 de sate locuite de români,si peste 1000 de biserici romanesti ?
Ce-ar fi ca romanii din Ungaria si diplomatii romani sa poarte banderole negre in timpul zilei respective si sa refuze sa participe la manifestarile oficiale comemorative din aceasta zi organizate de guvernul Ungariei, daca tot le sunbt dragi liderilor maghiari astfel de actiuni ?
4. La 1 decembrie 1918 Romania si Ungaria erau in stare de razboi ?
Se pare ca d-ta eludezi voit faptul ca Unirea a fost ceruta si infaptuita chiar de romanii transilvaneni…
Hai sa ne reamintim ce a fost si cum a fost :
29 septembrie/12 octombrie 1918 – Comitetul Executiv al Partidului Național Român din Transilvania, întrunit la Oradea, adoptă în unanimitate o declarație, redactată de Vasile Goldiș, privind hotărârea națiunii române din Transilvania de a se așeza „printre națiunile libere”, în temeiul dreptului ca fiecare națiune să dispună liber de soarta sa. Se revendică recunoașterea conducerii P.N.R. ca organ provizoriu de conducere a Transilvaniei si se constituie un „Comitet de acțiune”, cu sediul la Arad, avându-l în frunte pe Vasile Goldiș.
5/18 octombrie1918 —Declarația de independență a Transilvaniei, adoptată în ședința de la Oradea, este citită în Parlamentul de la Budapesta de dr. Alexandru Vaida — Voevod.
14/27 octombrie 1918 — Deputații români bucovineni din Parlamentul vienez, foștii deputați din Dieta Bucovinei, primarii români din localitățile Țării de Sus a Moldovei, împreună cu alți reprezentanți ai provinciei istorice s-au întrunit în Sala Mare a Palatului Național din Cernăuți și au hotărât constituirea Adunării Constituante. Adunarea alege un Consiliu Național condus de Iancu Flondor, Dionisie Bejan, Doru Popovici și Sextil Pușcariu — vicepreședinți, Vasile Bodnărescu, Radu Sbierea și Laurent Tomoioagă — secretari.
17/30 octombrie 1918 — Constituirea, la Budapesta, a Consiliului Național Român Central (din 21 octombrie, cu sediul la Arad), ca organ de conducere al românilor format din șase reprezentanți ai P.N.R și șase social-democrați.
18/31 octombrie 1918 — Este distribuita „Proclamarea Către Națiunea Română”, în care se aduce la cunoștință opiniei publice constituirea Consiliului Național Român Central ca unicul for de conducere al românilor transilvăneni, precum și principiile sale de acțiune.
25 octombrie/7 noiembrie 1918 — Consiliul Național Român Central hotărăște înființarea de gărzi naționale și de gărzi civile sătești pe întreg teritoriul locuit de români în Transilvania și Ungaria, pentru „păstrarea liniștii și averii fiecăruia”.
5/18 noiembrie 1918 — Manifest către popoarele lumii, prin care Consiliul Național Român Central afirmă în fața opiniei publice mondiale dorința românilor transilvăneni de a se uni cu România.
7/20 noiembrie 1918 — Manifest al Marelui Sfat Național din Transilvania privind convocarea la 18 noiembrie/1 decembrie a Marii Adunări Naționale la Alba Iulia.
9/22 noiembrie 1918 — Consiliul Național Român Central din Transilvania cere, ultimativ, guvernului maghiar să-i recunoască puterea deplină asupra teritoriului Transilvaniei.
15/28 noiembrie 1918 —Congresul Bucovinei hotărăște în unanimitate „Unirea necondiționată și pentru vecie a Bucovinei, în vechiile ei hotare până la Ceremuș, Colacin și Nistru, cu Regatul României”.
1 decembrie 1918 – Are loc, în sala Casinei din Alba Iulia, Adunarea Națională, cu participarea a 1.228 de delegați (deputați) aleși. Gheorghe Pop de Băsești, președintele Partidului Național Român, declară Adunarea Națională de la Alba Iulia „constituită și deschisă”. Vasile Goldiș rostește cuvântarea solemnă, încheiată cu un proiect de rezoluție, care începe cu cuvintele: „Adunarea Națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România”. Proiectul de rezoluție este adoptat cu ovații prelungite.
Pentru cârmuirea Transilvaniei, Adunarea Națională procedează la alegerea unei Adunări Legislative numită Marele Sfat Național, compus din 250 de membrii; acesta, la rându-i, va numi un guvern provizoriu — Consiliul Dirigent.
După adoptarea actului istoric al Unirii, cei peste 100.000 de participanți la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, adunați pe Câmpul lui Horea, aprobă cu aclamații entuziaste hotărârea de Unire necondiționată și pentru totdeauna a Transilvaniei cu România.
Se pare ca d-ta,asa cum fac de altfel multi alti maghiari, care se rezuma in studiul istoriei numai la manualele istorice propagandistice unguresti, ocolesti cu grija faptul ca, indiferent de faptul ca Romania era in razboi sau nu cu Ungaria, romanii din Banat si Ardeal au luptat timp indelungat pentru Unirea cu Romania.
Asta s-a intamplat si in 1918 si de data aceasta, au reusit.
Cat despre restul intrebarilor care va framanta, am sa va raspund maine, pentru ca acum trebuie sa plec.
ApreciazăApreciază
1. Ungaria nu a făcut provocarea ca să-și pună ziua de națională ziua semnării păcii de la (Buftea-)București sau ziua semnării Diktatului de la Viena, cum a făcut România după 1990 cu 1 Decembrie.
2. Decizia dl. Szíjjártó este rar întâlnit în diplomație, personal, nefiind nici diplomat și nici politician, dar nici nu-l salut această decizie, numai am vrut să-l apăr, decizia în sine fiind de înțeles.
3. În 1848/49 au fost mai multe atrocități din ambele părți și nu vreau să arunc cu numere pe seama unor civili, dar din ambele părți au existat atrocități în rândul populației civile. Nu știu de unde ați scos dvs. numărul de 40.000 de români, sau 300 de sate și 1.000 de biserici? Dar să vă amintiți și de atrocitățile comise de partea română în 1848/49 (din păcate au fost într-un număr destul de mare).
4. „ La 1 decembrie 1918 Romania si Ungaria erau in stare de razboi ?”
La 27 August 1916 România declarase război Austro-Ungariei. La 7 mai 1918 încheie Pacea de la București, această pace neratificând de rege, la 10 Noiembrie 1918 declară război Germaniei, invadând cu trupe teritoriile Austro-Ungariei. Deci, oricum privim, la 1 Decembrie 1918 România și Ungaria erau în război.
ApreciazăApreciază
1. A spune ca sarbatorirea zilei de 1 decembrie este o „provocare’este cel putin o insolenta, mai ales atunci cand aceasta data este pusa in legatura cu starea de razboi dintre Romania si Ungaria.
Ce-ar fi sa aflati, macar acum ca informatiile de care dispuneti sunt minciuni ?
Nu stiati ca la 29 septembrie/12 octombrie 1918, Comitetul Executiv al Partidului Național Român din Transilvania, întrunit la Oradea, a adoptat în unanimitate o declarație, redactată de Vasile Goldiș, privind hotărârea națiunii române din Transilvania de a se așeza „printre națiunile libere”, în temeiul dreptului ca fiecare națiune să dispună liber de soarta sa si este revendicată recunoașterea conducerii Partidului National Roman ca organ provizoriu de conducere a Transilvaniei si se constituie un „Comitet de acțiune”, cu sediul la Arad, avându-l în frunte pe Vasile Goldiș.
In continuare, la 5/18 octombrie 1918 notam ca Declarația de independență a Transilvaniei, adoptată în ședința de la Oradea,este citită în Parlamentul de la Budapesta de dr. Alexandru Vaida — Voevod, iar la 18/31 octombrie 1918 apare „Proclamarea Către Națiunea Română”, în care se aduce la cunoștință opiniei publice constituirea Consiliului Național Român Central ca unicul for de conducere al românilor transilvăneni, precum și principiile sale de acțiune, iar la 25 octombrie/7 noiembrie 1918, Consiliul Național Român Central hotărăște înființarea de Gărzi naționale și de Gărzi civile sătești pe întreg teritoriul locuit de români în Transilvania și Ungaria, pentru „păstrarea liniștii și averii fiecăruia”.
7/20 noiembrie 1918 —Manifest al Marelui Sfat Național din Transilvania privind convocarea la 18 noiembrie/1 decembrie a Marii Adunări Naționale la Alba Iulia.
9/22 noiembrie 1918 — Consiliul Național Român Central din Transilvania cere, ultimativ, guvernului maghiar să-i recunoască puterea deplină asupra teritoriului Transilvaniei.
Ce se intampla in acest timp in Romania ?
28 octombrie/10 noiembrie 1918 Regele Ferdinand a ordonat armatei să reintre în război cu Germania si Austro- Ungaria.
1 decembrie 1918 : Regele Ferdinand intra în Bucureștiul eliberat de armatelke germane si austro-ungare în fruntea trupelor sale
La data la care Vaida Voievod a citit Declaratia de independenta a Transilvanieiin Parlamentul de la Budapesta(adica pe 5/18 octombrie 1918),Romania nu se afla in stare de razboi cu Ungaria, asa cum va plangeati dv., iar la 1 decembrie 1918, armata romana abia revenea in Bucuresti, capitala tarii.
2.In legatura cu masacrarea romanilor din Ardeal de catre armatele lui Kossuth, cititi :
http://www.napocanews.ro/2012/03/ce-reprezinta-15-martie-1848-pentru-romani.html
3.Va aratati surprins cand afirm ca in Ardeal existau la data venirii ungurilor acolo si dupa aceia, formatiuni statale (cnezate si voievodate) cu care maghiarii au dus razboaie crancene pentru a-i supune si pentru a le ocupa teritoriile. Ce pot sa va spun decat ca sunteti dezinformat sau, in cel mai bun caz nestiutor ?.
ApreciazăApreciază
1. (Pentru simplitatea am să răspund cu date scrise numai după calendarul Gregorian.)
În data de 27 august 1916 România declară război Austro-Ungariei. Deși înainte de război era în coaliție cu Puterile Centrale, la început refuză să intre în război, până la urmă, lăsând convins de Antantă, făcând tratat secret de alianță cu acesta cu condiția de nu încheia pace separată, speculând ofensiva Brusilov intră în război de partea Antantei (fapt important mai târziu, explică tragerea de timp de partea română pentru ratificarea păcii de la Buftea-București).
Încă în seara declarației de război atacă Austro-Ungaria simultan pe toate trecerile din Carpați (prima turnarea al aliatului României în acest război).
Pe data de 28 august 1916 Germania, 29 august Turcia și în 1 septembrie Bulgaria declară război României. Odată cu sosirea efectivelor germane, respectiv sub atacul din ambele părți al Puterilor Centrale România pierde rapid teren, se retrage treptat, și în 6 decembrie 1916 trupele Puterilor Centrale intră chiar și în București. În ianuarie 1917, cu ajutor francez și cu efective substanțiale ruse (de reținut pentru mai târziu) România reușește să stabilizeze în Moldova.
În vara anului 1917, ca și parte al ofensivei Kerensky, România pornește contraatac în direcția Nămoloasa și Mărăşti. Deși campania a adus câștig inițial, eșecul ofensivei ruse a dus la un contraatac al Puterilor Centrale în direcția Oituz și Mărășești. Cu pierderi substanțiale, dar românii au oprit atacul Puterilor Centrale.
Revoluția bolșevică din octombrie, tratatul de la Brest-Litovsk, ocupația majorității tării, inclusiv capitala pune în dificultate România, care la 9 decembrie 1917 încheie armistițiul de la Focșani.
Așteptând ajutor din partea noului format Ucraina, România trage de timp, dar la o zi după încheierea păcii cu Ucraina, la 10 februarie 1918 cer pace de la Puterile Centrale.
La 5 martie 1918 se încheie tratatul de la Buftea, care lasă României să ocupe teritoriile din Basarabia (teritorii care aparțineau fostei aliate Imperiul Rus, care cu puțin în urmă ajuta la stabilizarea frontului din Moldova). Imediat trupele române intră în Basarabia (a doua turnarea al aliatului României în acest război).
La 7 mai 1918 se încheie Tratatul (Pacea) de la București, cunoscut și ca Pacea de la Buftea-București. La 4 iunie Bundesrat, la 28 iunie Parlamentul României(!!!), la 3 iulie Reichstag-ul ratifică pacea.
Speculând pe pierderea războiului de către Puterile Centrale pe frontul de vest, România trage timp (de la armistițiul de la Focșani nu mai participă efectiv în război), la 10 noiembrie 1918, cu o zi înainte de armistițiul de la Compiègne, România redeclară război Germaniei (a treia turnarea al României în acest război).
Având în vedere aceste date, contextul politico-militar din 1916-1918 explică foarte bine comportamentul României din primul război mondial. Sub acest context, în decursul al puțin peste 2 ani de zile, atacat de două ori cu forțe militare, după un război pierdut pe frontul de vest și după a demilitarizare se poate înțelege poziția Ungariei. Dacă nu ar fii fost de intervenția militară al României pe teritoriul Ungariei, am putea explica autodeterminarea românilor din Transilvania, mai ales dacă s-ar fi ținut și un referendum (adunarea de la Alba-Iulia nu era și nu poate fi considerat referendum)
Oricum prin neratificarea păcii de la Buftea-București, la data de 1 decembrie 1918 România era în stare de război cu Ungaria, iar dacă considerăm că România prin pacea de la București a ieșit din război, acesta a încălcat pacea încheiată. Sub acest aspect memorarea zilei de 1 decembrie 1918 ca și ziuă națională, mai ales că acesta a fost declarat mult după acel eveniment este o provocare jignitoare la adresa Ungariei. Este mult mai jignitoare decât declarația domnului Szíjjártó.
ApreciazăApreciază
Care jignire ? La momentul in care romanii ardeleni au declarat in parlamentul budapestan independenta Transilvaniei (la 18 octombrie 1918), Romania nu se mai afla in lupta cu Antanta sau, asa cum spui d-ta: ”de la armistițiul de la Focșani nu mai participă efectiv în război”.
Or, d-ta esti de parere ca, citez : ” Ungaria nu a făcut provocarea ca să-și pună ziua de națională ziua semnării păcii de la (Buftea-)București sau ziua semnării Diktatului de la Viena, cum a făcut România după 1990 cu 1 Decembrie.”
Ce provocare a facut Romania instituind ca zi nationa la 1 decembrie, in ziua in care „Adunarea Națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 1 decembrie 1918,a decretat unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România”?
Asadar, d-ta esti de parere ca Ungaria nu e suparata pe romanii ardeleni care au declarat independenta Transilvanieila 18 octombrie 1918, dar e tare suparata pe Romania pentru faptul ca romanii ardeleni au solicitat la 1 decembrie 1918 unirea cu ea !
Asta serbam noi la 1 decembrie – cererea de Unire cu Romania a romnanilor ardeleni, care tocmai proclamasera Transilvania independenta de Ungaria.
Unde e „provocarea” Romaniei ?
Nu cumva vorbim acum de o provocare a Ungariei si atunci da, suntem de acord ?
ApreciazăApreciază
Am două întrebări:
1. Pacea de la Buftea-București era în vigoare la 18 octombrie 1918?
2. Dar la 1 decembrie 1918?
ApreciazăApreciază
La Buftea, s-a semnat o prelungire de armistițiu pentru începerea tratativelor de pace.
Tratatul de la Bucuresti din 7 mai 1918 nu a fost niciodată ratificat si drept urmare nu avea valoare juridica.
Cat despre starea de beligeranta in 1918, sa ne amintim ca Bulgaria a fost prima din Puterile Centrale care a semnat un armistițiu separat la data de (29 septembrie 1918). La 30 octombrie a capitulat și Imperiul Otoman.
În 3 noiembrie Austro-Ungaria a trimis un steag alb comandantului italian pentru a-i cere un armistițiu și termenii păcii. Termenii au fost aranjați, prin telegraf, cu autoritățile Antantei de la Paris și au fost comunicați Austro-Ungariei, iar aceasta i-a acceptat.
Armistițiul cu Austria a intrat în vigoare începând cu ora 3, în după amiaza zilei de 4 noiembrie. Austria și Ungaria au semnat armistiții separate, în urma prăbușirii monarhiei habsburgice.
După izbucnirea Revoluției germane, a fost proclamată o republică, la 9 noiembrie, marcând sfârșitul Imperiului German. Kaiserul s-a refugiat a doua zi în Olanda, care i-a acordat azil politic (a se vedea Republica de la Weimar).
O zi mai târziu (11 noiembrie), la Compiègne, în Franța, la ora 05.00, într-un vagon de tren a fost semnat armistițiul.
La ora 11, în aceeași zi, a încetat focul și armatele au început să se retragă.
Regele Ferdinand a dat un ultimatum trupelor germano-austo-ungare sa se retraga din Romania, ceea ce s-a si intamplat.
Pe 1 decembrie 1918, armata romana in frunte cu regele Ferdinand revenea in capitala Bucuresti, in timp ce, la aceeasi data Transilvania (care anterior se declarase independenta de Ungaria)solicita Unirea cu Romania.
Starea de război între cele două tabere a persistat din punct de vedere juridic încă șapte luni până la încetarea finală a conflagratiei, consacrată prin semnarea Tratatului de la Versailles cu Germania (28 iunie 1919) și a următoarelor tratate cu Austria (la St. Germain), Ungaria (la Trianon), Bulgaria (la Neuilly) și Imperiul Otoman (la Sèvres).
Astfel, unele surse oferă ca dată finală a războiului anul 1919; în contrast, cele mai multe comemorări ale războiului se concentrează asupra armistițiului din 1918.
Asa zisa Pace de la Buftea Bucuresti nu a fost niciodata in vigoare,atata vreme cat nu a fost ratificata de Romania.
ApreciazăApreciază
„Asa zisa Pace de la Buftea Bucuresti nu a fost niciodata in vigoare,atata vreme cat nu a fost ratificata de Romania.”
Deci la momentul respectiv România era în stare de război cu Ungaria. Atunci de ce să se bucure ministrul de externe de ziua națională a României?
ApreciazăApreciază
Poate aflati cand a semnat Austro-Ungaria armistitiul si deci a iesit din razboi..
Daca nu ati aflat, sînt dispus sa va ajut, informându-va ca imediat dupa semnarea armistitiului, Imperiul Austro-Ungar s-a dezmembrat.
Poate veţi afla si ca la 13 noiembrie, la Belgrad s- a semnat armistiţiul de încetare a focului dintre Puterile Aliate şi Ungaria.
La data de 13 noiembrie între Antantă – reprezentată de generalul Louis Franchet d’Esperey si guvernul ungar al lui Károlyi, a fost semnată la Belgrad o Convenție militară de armistițiu.
Acestă convenție a reconfirmat și a individualizat pentru Ungaria după disoluția Dublei Monarhii „Linia Diaz”, așa cum fusese ea precizată în cadrul armistițiului de la Villa Giusti din data de 3 noiembrie 1918 ca linie de contact dintre trupele Antantei (care câștigase Primul Război Mondial) și cele ale statului ungar (în calitate de stat succesor al Austro-Ungariei).
De asemenea, Aliații aveau voie să ocupe oricând orice areal sau punct cu caracter strategic care ar fi fost fixate de către comandantul șef al trupelor aliate, iar aceste trupe aveau dreptul să li se permită să treacă prin, sau să rămână în oricare parte în Ungaria.
Păi daca Ungaria a declarat,in conditiile de mai sus, incetarea focului la 13 noiembrie,in ce stare de război crezi d-ta sau guvernul de la Budapesta câ se mai afla Ungaria cu România la 1 decembrie ?
Eu cred ca dragul nostru vecin Ungaria ar face bine sa se concentreze pe imbunataţirea relaţiilor cu vecinii săi, inclusiv cu România, si nu pe cautarea unor motive bizare de vrajbă, care nu pot duce la nimic bun.
D-tale ţi se par normale relaţiile pe care le are in prezent Ungaria cu vecinii sai ?
ApreciazăApreciază
„Păi daca Ungaria a declarat,in conditiile de mai sus, incetarea focului la 13 noiembrie,in ce stare de război crezi d-ta sau guvernul de la Budapesta câ se mai afla Ungaria cu România la 1 decembrie ?”
La 10 noiembrie, România încălcând pacea de la București (armistițiul de la Focșani dacă vreți) a reintrat în război.
Dar să-mi explicați dvs. România cum și în ce condiții a ieșit din Război?
ApreciazăApreciază
Nu-mi dau seama de ce vă este atât de greu să întelegeţi ca nu se pune problema unei stari de război între Ungaria şi România la data Unirii de la 1 decembrie 1918.
Încercaţi să fiţi atent măcar acum …
Din punct de vedere al statutului de beligeranță, România a fost pe rând: țară neutră în perioada 28 iulie 1914 – 27 august 1916, țară beligerantă de partea Antantei în perioada 27 august 1916 – 27 noiembrie 1917, în stare de armistițiu în perioada 27 noiembrie 1917 – 7 mai 1918, țară necombatantă în perioada 7 mai 1918 – 9 noiembrie 1918, țară beligerantă de partea Antantei în perioada 10 noiembrie 1918 – 11 noiembrie 1918.
Aşadar,se pare că d-ta eşti emotionat de ultimele două zile de război(10-11 noiembrie 1918), dupa care nu a mai existat o stare de beligeranţă între România si Ungaria până în 1919, când maimuţoiul ala de Kun Bela a început să-si atace vecinii.
A afirma că Ungaria nu poate recunoaşte ziua noastră naţională de la 1 decembrie pe motiv că la data aceia se afla în război cu România, este cel puţin o stupiditate, dacă avem în vedere cronologia războiului.
Repet:La 1 decembrie noi comemorăm votul prin care poporul român din Transivania, declarata la acea data independentă de Ungaria,a hotărât Unirea cu România.
E supărată Ungaria numai pe poporul român din Transilvania sau e supărată pe toţi românii?
A uitat musiu Viktoraş Orban, că Tratatul de la Versailles a recunoscut toate proclamațiile de unire, în conformitate cu Declarația celor 14 puncte ale președintelui american Thomas Woodrow Wilson?
ApreciazăApreciază
După destrămarea Austro-Ungariei, țară care era predecesorul legal al țărilor nou formate Austria și Ungaria este absurd a spune că nici pacea de la Buftea-București nu este în vigoare la data reintrării României în război dar nici nu era stare de război între Ungaria și România. Și nicidecum nu este vorba de o zi sau două, ci de perioada întreagă între momentul intrării României în război până la pacea din palatul Trianon.
Intrarea cu trupe pe teritoriul unei alte țări oricum este un act de violare a statutului țării respective.
La data de 3 noiembrie 1918 prin Armistițiul de la Padova Austro-Ungaria capitulează în fața trupelor Antantei, act valabil pe întreaga armată al monarhiei. Totuși Ungaria la 13 noiembrie încheie separat armistițiul de la Belgrad, amintit și de dumneavoastră:
„La data de 13 noiembrie între Antantă – reprezentată de generalul Louis Franchet d’Esperey si guvernul ungar al lui Károlyi, a fost semnată la Belgrad o Convenție militară de armistițiu.
Acestă convenție a reconfirmat și a individualizat pentru Ungaria după disoluția Dublei Monarhii „Linia Diaz”, așa cum fusese ea precizată în cadrul armistițiului de la Villa Giusti din data de 3 noiembrie 1918 ca linie de contact dintre trupele Antantei (care câștigase Primul Război Mondial) și cele ale statului ungar (în calitate de stat succesor al Austro-Ungariei).”
Conform acestei armistițiu Ungaria își retrăgea armatele în spatele liniei Bistrița-râul Mureș- -Baja- Pécs- râul Dráva. Tot acest armistițiu lasă sub administrația Ungariei aceste teritorii. Tot câțiva știu că și Banatul era în vremea aceea sub ocupație Sârbo-Franceză. România sub acest pretext ocupă estul Transilvaniei, parte al Ungariei în vremea aceea.
Încălcând acest armistițiu trupele românești înaintează treptat până la linia Satu Mare – Oradea – Arad, linie de demarcație stabilit în Paris la 28 februarie 1919, contraatacul Ungariei amintit de dvs. îl prinde aici. Între timp sub presiunea francezilor, și mai ales al diktatului Vix guvernul Károlyi demisionează(20 martie 1919), locul ei fiind luat de guvernul lui Kun Béla.
„Aşadar,se pare că d-ta eşti emotionat de ultimele două zile de război(10-11 noiembrie 1918), dupa care nu a mai existat o stare de beligeranţă între România si Ungaria până în 1919, când maimuţoiul ala de Kun Bela a început să-si atace vecinii.”
Deci, după cum vedeți descris și mai sus, starea de război între Ungaria și România persista din 1916 și după 1 decembrie 1918, până chiar la Pacea din Palatul Trianon.
Cum ar fii dacă Rusia ar cere Ucrainei să sărbătorească ziua anexării Krimeii?
ApreciazăApreciază
Atâta vreme cât tratatul de pace de la Buftea-Bucureşti nu a fost semnat de rege ,acesta nu avea valoare juridică,astfel încât până la reluarea ostilităţilor (pentru o zi) situaţia poate fi descrisă din punct de vedere legal ca un Acord de incetare a focului.
Încercaţi să revedeţi cronologia istorică pe care v-am dat-o acum câteva zile şi veţi pricepe cu siguranţă ca România nu s-a aflat la 1 decembrie 1918 în stare de război cu Ungaria, mai ales ca această ţară a solicitat un armistiţiu şi a acceptat o linie de demarcatie între armata sa şi cea română în Transilvania.
Din punct de vedere al statutului de beligeranță, România a fost pe rând: țară neutră în perioada 28 iulie 1914 – 27 august 1916, țară beligerantă de partea Antantei în perioada 27 august 1916 – 27 noiembrie 1917, în stare de armistițiu în perioada 27 noiembrie 1917 – 7 mai 1918, țară necombatantă în perioada 7 mai 1918 – 9 noiembrie 1918, țară beligerantă de partea Antantei în perioada 10 noiembrie 1918 – 11 noiembrie 1918.
ApreciazăApreciază
Reintrarea României în război la data de 10 noiembrie 1918 însemna și reinstaurarea stării de război între România și Ungaria, ceea nu s-a încheiat la 11 noiembrie 1918, data ieșirii Germaniei din război. Austro-Ungaria a semnat capitularea la 3 noiembrie 1918, act valabil pentru întreaga armată al Austro-Ungariei, destrămarea acestea a dus, printre altele, la formarea statelor Austria și Ungaria. Ungaria, la rândul său a semnat tratat separat de armistițiu la Belgrad în data de 13 noiembrie 1918, care permite trupelor Antantei ocuparea teritoriilor până la linia de demarcație stabilită (în cazul Transilvaniei de la Bistrița până la râul Mureș și tot cursul acestea).
Totodată dacă România ocupă Transilvania sub pretextul acestui act trebuia să rămână în spatele acestor linii de demarcație. Dacă intră în Transilvania la chemarea românilor din Transilvania, care și-au proclamat independența la 1 decembrie 1918, atunci nu avea nici un motiv de a intra în Banat, care și-a proclamat independența la 1 noiembrie 1918, fiind apoi ocupat în întregime de armatele Sârbo-Franceze până la 20 noiembrie 1918.
ApreciazăApreciază
Aşadar,prin Tratatul de Armistiţiu de la Belgrad din 13 noiembrie 1918, Ungaria permitea trupelor Antantei ocuparea unor teritorii până la linia de demarcație stabilită în Transilvania.
In fapt, linia de demarcatie a fost revizuita de mai multe ori, ea având un scop strict militar de separare geografică provizorie a fostilor beligeranţi, urmând ca linia politică definitivă de demarcație (frontiera), să fie fixată definitiv prin tratativele de pace ulterioare.
De ce crezi d-ta că se făcea separarea militară prin aceste linii de demarcatie?
Nu cumva tocmai pentru a pune capăt starii de război,până la incheierea unui tratat de pace?
În ce stare de război era Ungaria cu România, atâta vreme cât la 1 decembrie 1918 Transilvania se proclamase deja stat independent faţă de Ungaria şi exista o linie de demarcaţie?
Cum zici d-ta că se războiau în decembrie 1918 Ungaria şi România? Aruncau unele în altele cu pietre peste linia de demarcaţie?
Cât priveşte Banatul,văd că încă n-aţi aflat până acum, că şi în acest caz, odată cu destrămarea Imperiului Austro-Ungar, se proclamase la 31 octombrie 1918 o Republica Bănăţeană cu capitala la Timişoara.
Este bine să ştiţi că,
Articolul III din tratatul de alianţă al Antantei cu România din 14 august 1916, se prevedea că „Franţa, Anglia, Italia şi Rusia recunosc României dreptul de a anexa de la Austro-Ungaria toate teritoriile specificate la articolul IV”
şi că în articolul IV, graniţele revendicărilor teritoriale româneşti erau fixate astfel încât cuprindeau Banatul întreg.
Imediat după proclamarea Republicii Banat, reprezentanţii românilor au înfiinţat un Consiliu Militar Naţional Român, care s-a impus încă din primele zile ca o importantă forţă politică, iar Comitetul său Executiv va susţine interesele locuitorilor români şi va acţiona cu hotărâre pentru Unirea Banatului cu România, avand o contribuţie majoră in impulsionarea procesului de Unire cu România.
Într-un comunicat adresat populaţiei,Consiliul Militar Naţional Român din Timisoara arăta că s-a ataşat Consiliului Naţional Român Central de la Arad şi ca recunoaşte numai dispoziţiile acestuia.
Era o declaraţie fermă, prin care respingea ideea autonomiei Banatului sub forma Republicii Bănăţene şi totodată exprima limpede voinţa de Unire cu România.
În baza Convenţiei Militare semnate la Belgrad, la 13 noiembrie 1918, armata maghiară trebuia retrasă din Banat la nord de râul Mureş.
Teritoriul evacuat urma să fie ocupat de forţele aliate, iar pe acest temei, unităţile militare sârbe au intrat în Banat şi la 14 noiembrie 1918,au ocupat Timişoara,preluând administraţia militară, dizolvând Gărzile naţionale, iar mai târziu preluând şi administraţia civilă, timp de doua luni si jumatate.
La 2 decembrie a ajuns la Timişoara şi o divizie colonială franceză, condusă de generalul Gambetta.
Populaţia Republicii Bănăţene era la acea dată de 1.582.133 locuitori, dintre care 592.049 români ,(37,42%), 387.545 germani, (24,50%), 284.329 sârbi(,17,97%), 242.152 unguri(,15,31%), precum şi comunităţi de slovaci , croaţi (caraşoveni) şi ruşi.
Unirea Banatului cu România fusese proclamată la Marea Adunare de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918,însă preluarea administraţiei Banatului de către autorităţile româneşti s-a desfăşurat cu întârziere, datorită ocupaţiei sârbe şi franceze.
Administraţia românească s-a instalat abia în vara anului 1919. Armata română a intrat în Timişoara la 3 august 1919.
Odată cu decizia Conferinţei de pace de la Paris din 13 iunie 1919, Banatul a fost împărţit între România şi Serbia, iar Tratatul de la Sèvres din 10 august 1920, stabilea în mod precis traseul noii frontiere.
Despre ce pretext de ocupare a Banatului de către România vorbeşti d-ta?
După Unirea cu România,o ultimă încercare de independenţă a venit din partea germanilor din Banat, în data de 16 aprilie 1920 când repreyentantii acestora au trimis o petiţie la Conferinţa de Pace de la Paris, cerând reinstituirea unei Republici Bănăţene, care ar fi inclus nu doar Banatul, dar şi regiunea vecină Bačka.
Conferinţa de Pace de la Paris a respins această propunere.
ApreciazăApreciază
„Cum zici d-ta că se războiau în decembrie 1918 Ungaria şi România? Aruncau unele în altele cu pietre peste linia de demarcaţie?”
Da, este o glumă bună, conflictul militar între Ungaria și România din 1918/1919 se poate împărți în 3 faze:
– Noiembrie 1918 – Martie 1919, caracterizat prin conflicte armate sporadice
– Aprilie 1919 – Iunie 1919, după preluarea puterii de comuniști în Ungaria și apoi atacul unguresc finalizat prin ocuparea de către armata română până la linia Tisei.
– Iulie 1919 – August 1919, finalizat prin ocuparea de către armata română al marei părți din Ungaria, inclusiv Budapesta.
În privința Republicii Banatului se pare că avem același punct de vedere. Datele demografice pe care le-ați scris par să fie după recensământul din 1910, în momentul proclamării independeței Banatului probabil erau puțin modificate, luând în calcul pierderile militare și civile, oricum nu cred că s-a modificat drastic procentual.
Și acum se pune problema, oare de ce nu se ia în calcul și în cazul Banatului principiul autodeterminării naționalităților, formulat de Woodrow Wilson?
Punctul 1, care interzice tratatele secrete. Tratat secret prin care i se oferea României estul Ungariei.
Punctul 10, referind la dreptul de autodeterminare ale popoarelor Austro-Ungariei. Dacă germanii și maghiarii nu aveau majoritate absolută, iarăși sârbii și românii nu aveau un consens, trebuia organizat un referendum, cum s-a organizat în partea vestică al Ungariei, care decidea apartenența Sopron-ului.
Împărțirea Banatului s-a făcut ulterior în proporție de 2/3 României, 1/3 Serbiei și 1% Ungariei, deși peste 40% al populației dorea să rămână, sub un format federal în cadrul Ungariei.
Luând în calcul și Bácska, sau comitatul Bács-Bodrog:
812.385 locuitori, dintre care:
Maghiari – 363.518 (44,74%)
Germani – 190.697 (23,47%)
Sârbi – 145.063 (17,85%)
Slovaci – 30.137 (3,71%)
Ruteni – 10.760 (1,32%)
Croați – 1.279 (0,16%)
Români – 386 (0,05%)
Alții/necunoscuți (în mare parte în Bunjevac și Šokac) – 70.545 (8,68%)
Astfel structura demografică a celor 2 regiuni devenea astfel:
2 394 518 nr total de populație
605 670 maghiari (25,29%)
592 435 români (24,74%)
578 242 germani (24,14%)
429 392 sârbi (17,93%)
În schimb din Bácska 86% deveneai Serbiei, 14% Ungariei.
ApreciazăApreciază
ARMISTIȚIUl este un acord între state beligerante în vederea încetării temporare a operațiunilor militare până la incheierea unui tratat definitiv.
Consideraţiile d-tale privitoare la etapele conflictului româno-maghiar din 1918 eludeaza faptul incontestabil că după 13 noiembrie 1918 si până la războiul provocat în 1919 de comuniştii lui Kun Bela, Ungaria nu a mai fost în război.
Conflicte sporadice de-a lungul liniilor de demarcaţies-au produs şi se vor mai produce în istorie. Sa ne reamintim că sovieticii s-au dedat la zeci de provocări şi conflicte armate împotriva României, după unirea Basarabiei, însă nimeni nu a considerat până în 1940 că ar exista o stare de război între cele două ţări.
Comitatul Bács-Bodrog cu capitala la Zombor a fost o unitate administrativă a Regatului Ungariei din secolul XVIII și până în 1918 (deasemenea a există perioadă pentru o scurtă perioadă între 1941 – 1944), separata de Banat.
D-ta introduci in discutie această regiune pentru a demonstra cât de mulţi erau acolo ungurii comparativ cu românii şi, prin adăugare la populatia Banatului, cresti ponderea maghiarilor in totalul populatiei Banatului vecin.
Faptul că 40% din populația Banatului ar fi dorit un format federal în cadrul Ungariei nu poate exclude din discutie restul de 60% din populaţie şi nici pe băştinaşii români.
Cât despre drepturile popoarelor la autodeterminare, vă reamintesc că la Adunarea de la Alba Iulia au participat si reprezentantii Banatului şi că acolo s-a votat nu doar unirea Transilvaniei, dar si unirea Banatului cu România, numai ca aceasta a intarziat datorită ocupatiei sârbesti şi s-a materializat abia după Conferinţa de pace de la Paris din 13 iunie 1919,când Banatul a fost împărţit între România şi Serbia, şi după ce Tratatul de la Sèvres din 10 august 1920, a stabilit traseul noii frontiere.
Rezoluțiunea Adunării Naționale de la Alba Iulia din 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918, menţiona că:
I. Adunarea Națională a tuturor Românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba-Iulia în ziua de 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea Națională proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul cuprins între râurile Mureș, Tisa și Dunăre.
ApreciazăApreciază
Vă repet, România a intrat cu trupe armate pe teritoriul Ungariei, cea ce prin sine reprezintă un act de război. Ungaria nu a recunoscut adunarea de la Alba, aveau un armistițiu semnat cu puterile Antantei care permitea intrarea trupelor antantei pe teritoriul țării până la linia de demarcație amintită. Respectiv reprezentanții adunării de la Alba nu au fost aleși printr-un vot popular (dreptul de vot în Ungaria de dinainte de primul război mondial nu se poate considera modernă după standardele vremii (aproximativ 6,2% aveau drept de vot), în schimb revizuirea ei dat de guvernul Károlyi era oricum printre cele mai moderne (permitea drept de vot cam la 50% din populație, inclusiv femei)). În schimb alegerea delegaților de la Alba (numai 633 erau din circumscripțiile din părțile cedate de Ungaria, restul de 595 erau reprezentanți militari, bisericești sau din Regat) nu era sub nici o formă democratică și nici nu reprezenta grupurile etnice din Ungaria de Est.
ApreciazăApreciază