CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Ziua de 24 noiembrie în Istoria Românilor


 

 

 

24 noiembrie, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

1473: Ştefan cel Mare al Moldovei cucereşte cetatea Dîmboviţei, Bucuresti,  şi il instalează domn al Munteniei pe Laiotă Basarab.

 Ştefan cel Mare, domn al Moldovei

 

 

Ștefan dorea să aibă in Muntenia un domn prieten, în locul vasalului turcilor, Radu cel Frumos, astfel ca  începe pe 8 noiembrie 1473  campania militara  prin trecerea Milcovului de către armatele sale si corpurile de lefegii angajate de Laiotă.

Radul cel Frumos iese în întâmpinarea armatei invadatoare probabil undeva pe lângă Gherghița în Prahova unde, între 18 și 20 noiembrie, are loc așa numita „bătălie de la Cursul Apei”. Voievodul muntean este înfrânt și obligat să se refugieze în cetatea Bucureștiului care  pe 21 noiembrie este supusa  unui scurt, dar violent, asediu. Radu cel Frumos este obligat să fugă în noaptea de 23 noiembrie spre cetatea Giurgiu, la acea data raia turceasca, de unde va reveni pe 28 noiembrie cu o armată de 13.000 de turci și 6.000 de munteni, care va fi  spulberată de domnul Moldovei împreună cu noul voievod al Țării Românești.

 Laiotă, s-a  urcat  pe tronul părintelui său cu numele de Basarab, dar pentru scurt  timp, pana la  23 decembrie, cand  Radu cel Frumos trece Dunărea în fruntea unei armate turcești estimată în jurul a 30.0000 de oameni.

Lipsit de sprijinul protectorului său, noul domn este nevoit să renunțe la tron și să se refugieze în Moldova, urmărit de oastea turcească care a înaintat până la Bârlad, loc unde a fost  înfrântă de domnitorul Moldovei.

 

 

 

1691 (24.XI/4.XII): Este adoptata la 4 decembrie 1691 de către Leopold I (1658 – 1705), rege al Ungariei, al Boemiei şi împărat al Imperiului Habsburgic,  „Diploma leopoldină”prin care se instaura dominatia austriaca in Transilvania.

Principatul Transilvaniei era subordonat direct împăratului Austro-Ungariei şi beneficia de un statut separat, care confirma vechile privilegii ale  celor trei naţiuni politice dominante (maghiari, saşi, secui) şi drepturile celor patru religii recepte (catolică, luterană, calvină şi unitariană).

Românii, desi erau cea mai importanta populatie a Transilvaniei din punct de vedere numeric, au fost  în continuare excluşi din viaţa politică, iar confesiunea ortodoxă rămânea marginalizată.

Diploma Leopoldină a ţinut loc de constituţie a Transilvaniei un veac şi jumătate, până la revoluţia din 1848 (până în martie 1849).
În 18 puncte se stabilesc principiile după care urma să fie condusă Transilvania în cadrul Imperiului Habsburgic,si sunt confirmate toate donaţiile şi privilegiile făcute de principii Transilvaniei, inclusiv în Partium (comitatele vestice) şi menţine cele trei legi ale ţării: Tripartitum, Approbatae Constitutiones, Compilatae Constitutiones.

In funcţii erau numiţi sau aleşi numai ungurii, secuii si  saşii, fără deosebire de religie. Conducătorii Transilvaniei erau aleşi din rândul nobililor sau magistraţilor, indiferent de religie, trebuind totuşi să fie confirmaţi de împărat. Tributul faţă de habsburgi era de 112.000 florini pe timp de pace şi 400.000 de florini pe timp de război.

Guvernatorul Transilvaniei era ales de Dietă şi confirmat de împărat.
Cronicarul ungur Mihai Czerey nota că Transilvania a fost nevoită să schimbe „jugul de lemn otoman cu jugul de fier habsburgic”, fapt confirmat prin Pacea de la Karlowitz din 1699.

 

 

 

 

 

 

 

 

1796: S-a născut  la Mediaş, profesorul, gânditorul  umanist, istoricul și pastorul luteran sas din Transilvania,Stephan Ludwig Roth.

A participat la Revolutia de la 1848 din Ardeal.

 

 

 

 

 

În 1842 Dieta de la Cluj era procupată  să legifereze limba maghiara  ca limbă oficială de stat în Transilvania, cu scopul maghiarizarii tuturor nationalitatilor conlocuitoare.

Revoltat, Roth a scris în celebrasa  broșură  „ Razboiul limbilor  în Transilvania” (Der Sprachenkampf in Siebenbürgen), replicând Dietei:

„Nu văd nevoia de a se impune o limbă oficială a țării. Nu este nici limba germană, nici cea maghiară, ci limba romana ” pe care „o înveți singur, pe stradă, în contact singur cu oamenii. Și chiar dacă nu ai dori să înveți limba aceasta, o înmiită trebuință impune cunoștința (cunoașterea) ei.(…) Folosirea limbii materne este un drept uman, care e dat copilului prin naștere. Iar cu pierderea limbii dispare națiunea însăși”.

  A fost condamnat la moarte de către „tribunalul de sânge” al nobililor de la Cluj, pentru „înaltă trădare”, iar sentința a fost executată la trei ore după pronunțare, in ziua de 11 mai 1849.

Adevăratul motiv al condamnării sale a fost activitatea sa, dar mai ales ideile din broșura în care pleda și susținea drepturile poporului român.

În scrisoarea adresată copiilor săi, în ziua execuției, menționa „Am avut cele mai bune gânduri pentru nația mea, fără să fi voit răul celorlalte națiuni”(din Transilvania).

A fost înmormântat la Mediaș, unde i s-a ridicat un monument, unde există o casă memorială (pe strada Herman Oberth 10, din Mediaș) și un bust în fața liceului ce-i poartă numele.

 

 

 

 

 

 

1816: S-a născut la Bucuresti, pictorul roman de etnie evreiasca  Barbu (Baruh Iehuda) Iscovescu, revoluţionar paşoptist; (m. 24 octombrie 1854, Constantinopol).

A realizat celebrul portret ale lui Avram Iancu si pe cele ale domnitorilor  români: Mihai Viteazul, Matei Basarab.

 

 

 Barbu Iscovescu              Portretul lui Avram Iancu

 

Exilat după prăbușirea revoluției, s-a refugiat la Brasov, unde a continuat activitatea revoluționară.

În 1849 a emigrat la Paris, unde a făcut copii după tablouri de mari maeștri din muzee și, la îndemnul lui Nicolae Balcescu  a copiat la Biblioteca națională, după gravuri de epocă, chipuri de voievozi români.

În 1853 s-a aflat alături de alți români la Bursa , și a murit în 1854  la constantinopol, fiind înmormântat din dorința sa la cimitirul ortodox grec în aceeași groapă cu prietenii lui revoluționari, Ion Negulici și preotul Atanasie Luzin.

Poetul Dimitrie Bolintineanu  a scris un epitaf pe mormântul lui Barbu Iscovescu.

 

 

1843: Mihail Kogălniceanu, numit profesor la Academia Mihăileană din Iaşi, a rostit memorabilul sau discurs “Cuvânt de deschidere al celui dintâi curs de istorie națională”, în care a definit istoria și rolul acesteia  în cristalizarea conștiinței naționale a romanilor.

Printre profesorii Academiei Mihăilene se mai numărau si  marii carturari Ion Ghica, Eftimie Murgu și Ion Ionescu de la Brad.

 

 

 

Conținutul cuvantarii  a constituit un proiect revoluționar. Printre altele, el făcea explicit referire la cauza comună a tuturor românilor care trăiau în Moldova și Țara Românească, precum și in  zonele aflate în Imperiul Austro-Ungar și în Imperiul Rus:

„…țara mea este orice loc de pe Pământ unde se vorbeste românește, și istoria națională este istoria întregii Moldove și Țării Românești, și cea a fraților din Ardeal.

Discursul i-a inflacarat  puternic pe studenții români de la Universitatea din Paris, precum și generația pașoptistă .

 

 

1864: In Romania a  fost înfiinţată printr-o lege inaintata de Al.Ioan Cuza, Casa de Economii şi Consemnaţiuni – C.E.C.

Denumita initial Casa de Depuneri si Consemnatiuni, institutia a devenit in scurt timp un simbol national si un pilon important pentru valorile autentice romanesti.

Primul sediu a fost modest, în trei camere mai mici din sediul Ministerului de Finanțe al vremii.

La 1 ianuarie 1865, Casa de Depuneri si Consemnatiuni si-a inceput activitatea sub conducerea economistului Enric Winterhalder.

 

 

 

 

 

In 1897, a inceput constructia Palatului CEC.

Pe terenul respectiv, existase biserica Sf. Ioan cel Mare, înzestrată și cu un han care degradându-se în timp, au fost demolate în 1875. Ulterior, între 1897 și 1900 s-a ridicat sediul actual, Palatul CEC.

http://www.bucurestiivechi.ro/ ).

 

 

 

 

1877: Marele poet român Mihai Eminescu începe colaborarea cu ziarul “Timpul“, publicand articolul “Bălcescu şi urmaşii lui“.

 

 

 

 

 

1879: Italia recunoaşte independenţa României. Se stabilesc relaţiile  diplomatice româno-italiene.

 

 

 

 

 

1912: S-a născut la Sibiu, regizorul de film Victor Iliu , primul preşedinte al Asociaţiei Cineaştilor din România şi primul redactor- şef al revistei “Cinema” (m. 4 septembrie 1968, in  Italia).

Ecranizarea sa „Moara cu noroc” a fost una dintre primele pelicule românești nominalizate la marele premiu Palme d’Or, la Festivalul de film de la Cannes, ediția din anul 1957.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A absolvit Academia Comercială din București si incepând cu anul 1936 s-a remarcat prin publicistica despre film. Din 1941 a lucrat ca asistent operator și asistent de regie, iar între anii 1944 și 1948 a ocupat funcțiile de consilier tehnic, redactor și regizor al jurnalului de actualități, în cadrul Oficiului Național al Cinematografiei.

În Rusia sovietica  a urmat un stagiu de specializare la Moscova, cu marele regizor și teoretician de film Serghei Eisenstein.

Au urmat primele filme, documentarele „Anul 1848″ (1948) și „Scrisoarea lui Ion Marin către Scânteia” (1949). În 1950 a fost numit director al Institutului de Artă Cinematografică din București, unde a predat, de asemenea, cursuri de regie.

Împreună cu Jean Georgescu, a semnat primul său lungmetraj, drama „În sat la noi”, în anul 1951, pentru care a primit un premiu la prestigiosul Festival de la Karlovy Vary, din Cehia.

Tot acolo i-a fost recompensat și următorul lungmetraj „Mitrea Cocor”, realizat în 1952. Un an mai târziu, Victor Iliu realiza, împreună cu Sică Alexandrescu, una dintre cele mai memorabile ecranizări ale piesei lui Caragiale, „O scrisoare pierdută”, ce-i avea în distribuție, printre alții, pe Nicky Atanasiu și pe Radu Beligan.

După „Moara cu noroc” a urmat ultimul lungmetraj semnat de Victor Iliu – „Comoara din Vadul Vechi” (1964). În ultimii ani de viață, regizorul a fost director artistic al Studioului București (1966 – 1967). 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1919:  Partidul Național Român, Partidul Țărănesc, Partidul Naționalist–Democrat, Partidul Țărănesc din Basarabia și alte grupări mici se coalizeaza în “Blocul Parlamentar democratic”.

 

 

1920: A încetat din viaţă Alexandru Macedonski poet român, reprezentant al simbolismului românesc; a întemeiat şi condus cenaclul şi revista literară “Literatorul”; (n. 14 martie 1854).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1924: In Bucuresti, apare  revista săptămînală “Mişcarea literară”, care se va edita pînă pe 17 octombrie 1925. Revista a fost condusă de scriitorul Liviu Rebreanu.

 

 

 

1924:  Inginerul mecanic român  Aurel Perşu brevetează în Germania inventeaza un automobil aerodinamic fără diferenţial, cu un profil aerodinamic avansat avand cu roțile integrate în caroserie.

A construit automobilul în perioada 1922-1924, cu bani proprii, în Germania si l- a adus automobilul în România, parcurgând cu el peste 120.000 km, cu o viteză maximă de circa 80 km pe oră. Datorită lipsei diferențialului putea lua viraje foarte strânse cu 60 km pe oră în deplină siguranță. Persu a donat automobilul, in stare de functionare, Muzeului Național Tehnic „Dimitrie Leonida” in anul 1969.

Deși automobilul nu a fost realizat în serie, uzinele Ford și General Motors au solicitat cumpărarea brevetului, fără a garanta însă și construirea acestuia,fapt care l-a determinat pe inventator să refuze propunerea.

Prototipul original poate fi văzut și astăzi la Muzeul Național Tehnic Dimitrie Leonida din București.

Image result for photos Aurel PersuImage result for photos Aurel Persu

 

 

 

 Aurel Persu (n. 26 decembrie 1890, București – d. 5 mai 1977, București).

 

A fost conferențiar la Școala Politehnică, iar din 1938 director general la Fabrica de avioane I.A.R. Brașov.

 

1927: A încetat din viaţă Ion I. C. Brătianu, om politic, fost prim-ministru, cel de numele căruia se leagă Unirea cea Mare (1918), Constituţia României (1923), introducerea votului universal, reforma agrară. Din 1909, până la moarte, a fost preşedinte al PNL.

A deținut funcția de președinte al Partidului Național Liberal. De formație inginer, Ionel Brătianu nu a profesat, ci s-a dedicat vieții politice, fiind cel mai potrivit acestei cariere dintre cei trei băieți ai liderului liberal Ion C. Brătianu.

  Pe 7 iunie 1923 a fost  ales membru de onoare al Academiei Române.

 

 

 

  Ion I.C. Brătianu a fost de cinci ori președinte al Consiliului de Miniștri —mai mult decât oricine altcineva —, de trei ori ministru de interne, de două ori ministrul al apărării naționale și de două ori ministru al afacerilor externe.

 

 

 A facut studii  la Paris, cum era moda vremii, venind de acolo cu o diplomă de inginer în 1895, dar, atras de politică, a devenit membru al Partidului Naţional Liberal, pentru ca în 1909 să fie ales preşedintele acestui partid, funcţie pe care a păstrat-o până la sfârşitul vieţii sale. Brătianu a fost conducătorul delegaţiei române la Conferinţa de Pace de la Versailles.

De-a lungul vremii, a fost ministru al lucrărilor publice, ministru al afacerilor străine, ministru de interne, ministru de război, preşedinte al Consiliului de Miniştri, deputat şi senator, a fost de asemenea  şi membru de onoare al Academiei Române.

A publicat o seamă de lucrări, printre care: “Chestia tramvaielor comunale”, “România şi Peninsula Balcanică”, “Situaţia internaţională a României. Expunere făcută la Adunarea Deputaţilor (16-17 decembrie 1919)”.

A murit   în condiţii suspecte.

Locul sau in fruntea PNL a fost luat de Vintila Bratianu;  (n. 20 august 1864).

 „Excela în a câștiga fără să-și facă dușmani. Viitorul apropiat mi-a descoperit în el cele mai înalte calități, care îl fac unul din marii oameni de stat ai generației sale, mult mai mare decât cei „trei mari”: Wilson, Lloyd George, Clemenceau. Nimic mai natural: la țări mici, oameni mari.”( contele de Saint-Aulaire, ministrul Franţei la Bucureşti.)

 

 

 

 

 

 

 

1932: S-a nascut  Dumitru Carabăţ, scenarist şi profesor de scenaristică. A primit  în 1963  la Cannes  premiul pentru scenariul filmului „Codin”, scris în colaborare cu Yves Jamiaque şi Henri Colpi („Spre o poetică a scenariului cinematografic”).

 

 

 

 

 

 

 

1941: S-a nascut la Ocna Sibiului, actorul român de teatru şi film, Emil Hossu. Din filmografie : „Secretul lui Bachus”, „Cel mai iubit dintre pământeni”; (d.25 ianuarie 2012).

 

 

 

 

 

 

Deoarece tatăl său era diplomat, pe 23 august 1945 toată familia a fost deportată într-un lagăr în Germania, unde a rămas timp de un an și trei luni. După ce au scăpat din lagăr, părinții s-au întors în România. Casa, o fabrică de ață și mașina le fuseseră confiscate.

În 1948, pentru că fusese diplomat în perioada lui Ion Antonescu, tatăl lui Emil Hossu a fost trimis la muncă forțată la Canalul Dunare-Marea Neagra, de unde a revenit după 6 luni. La numai 17 ani, Emil Hossu și-a pierdut tatăl, bolnav de cancer.

Pentru că nu avea „origine sănătoasă”, Emil Hossu a reușit să intre la  facultatea de teatru si film  la din a treia încercare. A fost  membru în Asociația Foștilor Deținuți Politici.

A fost căsătorit cu actrița Catrinel Dumitrescu.

 

 

 

 

 1953: S-a născut Ilie Stepan, cantautor (reprezentant al folk-ului şi rock-ului românesc), instrumentist şi orchestrator, pionier al muzicii fusion; realizator de emisiuni de radio şi de televiziune, fondator al grupului „Pro Musica” şi compozitorul piesei „Timişoara”, imnul Revoluţiei Române din oraşul de pe malul Begăi, declarat  imn al capitalei Banatului.

 

 

 

 

 

 

 

 1967: A murit la Bucuresti actorul Niki Atanasiu; (n. 20 mai 1907, Bucuresti). A absolvit in 1928 Conservatorul de artă dramatică București la clasa Lucia Sturdza Bulandra.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A primit in 1964 titlul de  de Artist al Poporului din Republica Populară Romînă „pentru merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice și cinematografiei”.
De asemenea a mai fost distins si cu Ordinul Muncii clasa III (1952) „pentru munca depusă cu ocazia «Centenarului Caragiale»” și cu Ordinul Meritul Cultural clasa I (1967) „pentru activitate îndelungată în teatru și merite deosebite în domeniul artei dramatice”.

 

 

 

 

 

1974: A murit la Bucuresti, Nina Façon, istoric literar, teoretician şi eseist; ca specialistă în limba şi literatura italiană a realizat dicţionare (în colaborare), o „Istorie a literaturii italiene” (1969) şi numeroase traduceri ;(n. 5 august 1909, Ploiesti).

 

 

 

 

 

Nina Facon

 

 

 

 

A tradus lucrări importante din literatura și cultura italiană (ca Principele lui Machiavelli), a întemeiat numeroase ediții critice și a elaborat și o istorie a literaturii italiene (Editura Științifică, București, 1969), precum și o gramatică istorică a limbii italiene.

Preocupările sale s-au legat și de cercetările asupra unor gânditori importanți ca Giordano Bruno, Giambattista Vico, Benedetto Croce sau Antonio Gramsci.

 

 

 

 

 

 

 

1975: S-a nascut actorul român de teatru şi film, Marius Rizea.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1989:  Nicolae Ceauşescu este reales cu unanimitate de voturi la Congresul PCR în funcţia de secretar general, in ciuda valului de schimbari din  țările comuniste vecine.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1999: A murit istoricul Dan Cernovodeanu, specialist în heraldică şi genealogie (n. 1921). NOTĂ: Unele surse dau ca dată a morţii sale ziua de 25 noiembrie 1999.

 

 

 

 

 

2004: A murit interpretul de muzică uşoară Ionel Miron; (n. 1932).

 

 

 

 

 

2004: A fost inaugurat, la Bucureşti, Muzeul Costumelor Populare din România.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CITITI SI: 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/11/24/o-istorie-a-zilei-de-24-noiembrie-video/

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  3. e.maramures.ro ;

  4. Wikipedia.ro.;

  5. mediafax.ro ;

  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  8.  Istoria md.;

  9. istoriculzilei.blogspot.ro.

 

 

24/11/2016 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: