Ziua de 8 noiembrie în Istoria Românilor

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ziua de 8 noiembrie în istoria noastră

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1476: Domnul  Ştefan cel Mare al Moldovei pune stăpînire pe Tîrgovişte, capitala Țării Românești.

În locul  voievodului Laioltă Basarab, care fuge spre Dunăre, este instalat  pe tronul Munteniei Vlad Ţepeş, care va fi insa la scurt timp dupa revenirea sa pe tron asasinat in urma unui complot al marilor boieri.

 

 

 

 

 

 

1496: Se încheie construirea bisericii cu hramul Sfinţii Arhangheli a manastirii  din Războieni din Moldova, în actualul judeţ Neamţ, locul unde s-a dat bătălia dintre Ştefan cel Mare, domnul Moldovei (1457-1504), şi armata otomană, în iulie 1476.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Biserica mănăstirii are hramul  Sfinții Arhangheli Mihail si Gavril,  (sărbătorit în fiecare an pe 8 noiembrie).

Biserica mănăstirii a fost construită  în anul 1496, la 20 de ani de la Batalia de la Valea Alba  (1476), întru pomenirea oștenilor moldoveni căzuți în acea luptă.

Mănăstirea Războieni a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Neamț din anul 2004.

 

 

 

 

 

 

 

1838: Este sfinţită noua biserică din satul Isacova, judeţul Orhei, din  Basarabia ţaristă.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1847: S-a nascut scriitorul britanic de origine irlandeza, Bram Stoker, parintele personajului Dracula, inspirat de  domnul muntean Vlad Tepes; (d. 20 aprilie 1912).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 În romanul sau, “Dracula”, Vlad Țepeș este descris ca un monstru, un vampir ce bea sânge de om și un mare amator de cruzimi. A avut probabil acces și la cartea History of Moldavia and Wallachia a lui Johann Christian Engel, care îl descrie pe Vlad Țepeș ca un tiran sângeros, ceea ce i-a dat probabil ideea să-l  ia pe printul  Valahiei   ca model pentru personajul sau fictiv “Dracula”.

Unii istorici au propus ideea că Stoker ar fi avut o relație de amiciție cu un profesor maghiar de la Universitatea din Budapesta, Arminius Vambery (Hermann Vamberger),fiind posibil ca acesta să-i fi dat informații despre Vlad Țepeș.

 

 

 

 

 

 

1857: S-a nascut  omul  politic patriot roman Alexandru C. Cuza, profesor de economie politică la Universitatea din Iaşi, membru titular al Academiei Române din 1936; (m. d. 04.11.1947).Tatăl său a fost membru al familiei boierilor Cuzeşti. A.C. Cuza fiind şi un nepot al domnitorului Alexandru Ioan Cuza.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A infiintat in 1922,  împreună cu doctorul Nicolae Paulescu , Uniunea National Crestina   publicând totodată revista.  În 1895 împreună cu Iorga devine inițiatorul Alianței Antisemite Universale (Universal Antisemitic alliance).

La 4 martie 1923,  înființează  Liga Apararii  Mational Crestine , care  la 14 iulie 1935  fuzionează cu Partidul National Agrar a lui  Octavian Goga, formand  Partidul Naţional Creştin, chemat să guverneze câteva luni în 1938.

 În anul 1943 părăseşte casa din Iaşi din cauza invaziei sovietice şi se autoexilează nu prea departe, tot în Ţara pe care a iubit-o până în ultima clipă a vieţii sale, în Ardeal, la Sibiu.

La data de 23 februarie 1945, guvernul român a anunțat că a fost anulat titlul de profesor onorific al lui Alexandru Cuza.

 A murit în anul 1947 la Sibiu şi este înmormântat în Cimitirul Central.

 

 

 

 

 

 

 

1869: S-a născut medicul  român Nicolae Paulescu,  descoperitorul  pancreinei (insulina), membru de onoare post-mortem al Academiei Române; (m. 19 iulie 1931).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Abia peste 50 de ani va fi recunoscută prioritatea lui Paulescu în descoperirea insulinei faţă de medicii canadieni Frederick Grant Banting şi John James Rickard Macleod, care au anunţat descoperirea insulinei în decembrie 1921 (şi pentru care au luat Premiul Nobel pentru Medicină în anul 1923).

In sesiunea din 23 iulie 1921 a Societatii de Biologie, Nicolae Paulescu prezinta in patru comunicari rezultatele cercetarilor sale privind actiunea extractului pancreatic în cazurile de diabet.

Brevetul cu titlul „Pancreina si procedeul fabricatiei ei” din 19 aprilie 1922 si articolul publicat de revista de fiziologie belgiana in august 1921 aveau sa serveasca drept probe in incercarea acestuia de a dovedi ca este adevaratul descoperitor al acestui leac miraculos al secolului al XX-lea. In zadar insa: PremiulNobel a revenit celor doi „eroi” canadieni.

Dupa 50 de ani, fiziologul scotian Ian Murray intreprinde o campanie in presa de restabilire a adevaratului descoperitor al insulinei.

O batalie importanta a fost si cea realizata de omul de stiinta si fondatorul primei clinici pentru diabetici (1942), Ion Pavel. In anii ’70, chiar sub regimul comunist din Romania, el a facut publica o scrisoare primita pe 15 octombrie 1969 de la Charles H.Best, colaboratorul lui Banting, in care acesta admite ca nu au facut nimic altceva decat sa reproduca in laborator cercetarile lui Paulescu, castigand astfel Premiului Nobel.

Ignorarea realizarilor  lui Paulescu,de catre o parte a lumii stiintifice, la optzeci de ani dupa moartea sa, nu s-a terminat inca. A doua nedreptate impotriva lui Paulescu a fost comisa, pe 21 august 2003, exact la 80 ani dupa furtul Premiului Nobel.

In acea zi, la spitalul Hotel-Dieu din Paris, a fost planificata o ceremonie in onoarea sa, cu dezvelirea unui bust, o ceremonie organizata in colaborare cu Ambasada Romaniei la Paris si profesorul Gerard Slama.

Ceremonia a fost anulată în ultimul moment, din cauza protestelor din partea organizatiilor evreiești împotriva trecutului antisemit al lui Paulescu.

Dr. Shimon Samuels, de la Centrul „Simon Wiesenthal”, a precizat in scris Ambasadei Române si Ministerului Francez al Sanătății că Paulescu „antisemitul” nu este o „persoană adecvata pentru a primi recunoaștere”.

Statul român s-a conformat, lasând neputința sa-și spuna cuvântul.

 

 

 

 

 

1874:  În faţa Universităţii din Bucureşti a fost dezvelită statuia voievodului erou Mihai Viteazul.

 

 

 

 

 

 

 

 

Lucrarea a fost realizată de sculptorul francez Albert Ernest Carriere de Belleuse şi este primul monument de această factură din Capitala României.

 

 

 

 

 

 

1885: S-a fondat Partidul Liberal-Democrat condus de Dimitrie C. Brătianu, adunând în rândurile sale pe cei nemulţumiţi de guvernarea liberală a lui I.C. Brătianu,  inclusiv pe Mihail Kogălniceanu și grupul liberalilor moldoveni grupați în jurul acestuia. A funcționat până la 24 martie 1890, când s-a unificat cu Partidul Național Liberal.

S-a unificat la 24 martie 1890 cu Partidul Naţional Liberal.

In perioada 1882-1891 editează ziarul “Naţiunea“.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dimitrie C. Brătianu (n.1818 – d. 8 iunie 1892 ), om politic, diplomat, pentru o scurtă perioadă prim-ministru al României, timp în care a prezidat ceremonia de încoronare a lui Carol I.

Este fratele cel mare al lui I.C. Bratianu , împreună participând la fondarea Partidului Naţional Liberal. Între cei doi fraţi au existat dintotdeauna disensiuni, astfel că Dumitru devine lider al disidenţilor liberali în timpul lungii guvernări a fratelui său, poziţie din care a determinat căderea guvernului.

Spre sfârşitul vieţii are loc o împăcare istorică în sânul familiei, iar Dimitrie C. Brătianu devine pentru scurt timp preşedinte al Partidului Naţional Liberal, după moartea fratelui sau.

 

 

 

 

 

 

 1885: Nicolae Grigorescu termină  tabloul  ”Atacul de la Smîrdan“, comandat în 1878 de Primăria Bucureştiului.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Marele pictor  roman Nicolae Grigorescu, autor de icoane inca de la o varsta foarte frageda, realizator al picturii murale de la manastirile Agapia  si Zamfira si zugrav neintrecut al satului traditional ,s–a nascut, la Pitaru-Dambovita la 15.05.1838 si a decedat la 21 iulie   1907).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1892: La Iaşi are loc Congresul Partidului Naţional-Liberal , care adoptă un nou program şi confirmă alegerea din luna iunie a lui Dimitrie A. Sturdza ca preşedinte al Partidului.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dimitrie Alexandru Sturdza – pe numele său complet Dimitrie Alexandru Sturdza – Miclăușanu – (n. 10 martie 1833, Miclăușeni, județul Iași — d. 8 octombrie 1914, București) a fost un academician, om politic român și de 4 ori prim-ministru al României între anii 1895 – 1909.

A fost, de asemenea, Președintele Academiei Române între anii 1882 – 1884.

 

 

 

 

 

 

1901: S-a născut  la Bârlad, Gheorghe Gheorghiu-Dej, dictatorul comunist al României din anul  1947, până la moartea sa.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost președinte al Consiliului de Stat al Republicii Populare Române în perioada 21 martie 1961 – 18 martie 1965 ; (d.19 martie 1965).

 

 

 

 

 

 

 

1916: În timpul Primului Război Mondial trupele germane ocupau Craiova.

 

 

 

 

 

1916: S-a născut, la Zalău, filosoful român Alexandru Dragomir; (d. 13 noiembrie 2002).

A absolvit Facultatea de Drept în 1937 şi Facultatea de Litere şi Filozofie în 1939, ambele la Universitatea din Bucureşti

În 1941, timp de patru luni, a urmat în Germania, la Universitatea din Breslau (astăzi Wroclaw), cursuri şi seminarii de elină, latină şi germană. A fost doctorandul lui Martin Heidegger, fiind înscris la Philosophisches Seminar (Facultatea de Filozofie) al Universităţii “Albert-Ludwig” din Freiburg.

A făcut prima traducere în limba română a unui text heideggerian – “Was ist Metaphysik?” (“Ce este metafizica?”).
În 1943, pe când Dragomir pregătea dizertaţia privind metafizica lui Hegel, în preajma susţinerii doctoratului este rechemat în ţară, fiind mobilizat şi trimis pe front.
Instaurarea regimului comunist în România a oprit evoluţia firească în mediul universitar a lui Alexandru Dragomir, care a fost înlăturat şi marginalizat, ca mulţi alţi oameni de valoare.
În 1946, Constantin Noica l-a invitat să ţină prelegeri despre Hegel la “Şcoala de înţelepciune” de la Andronache.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

După anul 1948 a devenit un “filozof clandestin”, cunoscut doar într-un cerc restrâns. A fost nevoit să facă tot felul de activităţi fără legătură cu filozofia şi competenţele sale: funcţionar la serviciul vânzări, corector, merceolog, achizitor la hidrocentrala de la Bicaz.
Începând cu anul 1984, în locuinţa lui Gabriel Liiceanu, Dragomir a ţinut o serie de prelegeri pe teme diverse:

“O interpretare platoniciană la “O scrisoare pierdută””, “Întrebare şi răspuns”, “Modalităţi de autoînşelare”, “Socrate – Înfruntarea filozofiei cu cetatea”, “Despre lumea în care trăim”.

Auditoriul restrâns, dar elitist, era format din Gabriel Liiceanu, Sorin Vieru, Andrei Pleşu şi, începând cu anul 1995, Horia-Roman Patapievici.

Conţinutul prelegerilor sale s-a păstrat prin notiţele luate de auditorii săi, iar după moartea sa din 2002 au fost tipărite parţial.
Din opera sa apărută postum amintim: “Crase banalităţi metafizice”, 2004, 2008; “Cinci plecări din prezent. Exerciţii fenomenologice”, 2005; “Caietele timpului”, 2006; “Seminţe”, 2008.

 

 

 

 

 

 

 

 1926: Este inaugurată Facultatea de Teologie a Universităţii din Iaşi, cu sediul la Chişinău, in România Unita.

 

 

 

 

Irineu (Ioan) Mihalcescu, Decan al Universităţii de Teologie, Chişinău	Biserica Universităţii de Teologie, Chişinău, România interbelică, preluat ortodoxism.wordpress.com

La 8 noiembrie 1926 este inaugurată Facultatea de Teologie a Universităţii din Iaşi, cu sediul la Chişinău, la iniţiativa profesorului Ion Petrovici, ministrul Instrucţiunii (1926-1927) în Guvernul Alexandru Averescu din România. Primul decan Irineu (Ioan) Mihălcescu, viitorul mitropolit al Moldovei (1939-1947).

Profesori titulari erau: Ştefan Ciobanu, Constantin Fedeleş, Gala Galaction, fraţii Cicerone şi Valeriu Iordăchescu, Iuliu Scribian, Ivan Savin. Profesori agregaţi: Toma Bulat, Nichifor Crainic, Petre Constantinescu-Iaşi, Constantin Tomescu, Vasile Radu, N.Popescu-Prahova, Dumitru Popescu Moşoae. Decani: Irineu (Ioan) Mihălcescu (noiembrie 1926 – februarie 1928), Gala Galaction (1 martie 1928 – 1 martie 1930), C. Iordăchescu (1 martie 1930 – 1 martie 1932), N. Popescu-Prahova (1 martie 1932 – 1 martie 1938), Vasile Radu (1 martie 1938 – 1 decembrie 1938), N.Popescu-Prahova (1 decembrie 1938 – 28 iunie 1940).

 

 

Preoţi ai Universităţii de Teologie, Chişinău, România interbelică	Gala Galaction

 

 

 

 

 

 

1926: Se înfiinţează Institutul Naţional Zootehnic din Bucureşti, România, sub conducerea lui Gheorghe R. Constantinescu.

 

 

 

 

 1929: S-a născut în satul Panada, Judetul Alba, poetul, prozatorul, dramaturgul, traducătorul şi diplomatul român Ion Brad.

In 1948-1952 a urmat Facultatea de Filologie a Universitatii din Cluj-Napoca.

In 1947 a debutat cu versuri in revista „Gand tineresc” a elevilor din Alba Iulia, in 1948 a fost ales presedinte al ,,Societatii de lectura Timotei Cipariu”, cenaclu literar activ timp de aproape 80 de ani.

In 1950-1954 era Redactor al revistei „Almanahul Literar” (devenita Steaua”), condusa de Miron Radu Paraschivescu si Geo Dumitrescu.

Incepe sa publice poezii si la revistele din Bucuresti „Viata Romaneasca” si „Flacara”.
In 1956-1958  s-a transferat la Bucuresti si devine redactor sef al revistei pentru copii „Cravata rosie”.

A fost exclus din partid si din UTM in 1958 sub acuzatia de „misticism”, „nationalism” si introducerea ilegala in tara a Raportului secret al lui N.Hrusciov la Congresul al XX-lea al PCUS.
In 1958-1960 il gasim ca redactor al revistei literare „Luceafarul”.

In 1960-1962 era redactor cultural la ziarul „Scanteia Tineretului”.
Apoi, in 1962-1965 este  secretar al Uniunii Scriitorilor din Romania, alaturi de Mihai Beniuc, presedinte, Szemler Ferenc, Pop Simion. 
In 1965 deveanea deputat in Marea Adunare Nationala si membru supleant al Comietului Central al PCR, apoi redactor-sef adjunct al revistei „Gazeta literara”, condusa de poetul Tiberiu Utan. 

Pana in 1968 a fost adjunct al sefului Sectiei de Cultura si Arta a CC al PCR, responsabil cu coordonarea teatrelor, cinematografiei, muzicii, artelor plastice, in 1968-1973 – vicepresedinte al Comitetului de Stat pentru Cultura si Arta (Minister al Culturii), condus de arhitectul si diplomatul Pompiliu Macovei. 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

In 1972 era supus unor critici severe pentru avizarea favorabila a filmului „Reconstituirea” si a spectacolului „Revizorul”, in regia lui Lucian Pintilie, in 1973-1982 era numit ambasador al Romaniei la Atena. Pentru mai multi ani, a fost decan al Corpului Diplomatic din Grecia.
In 1974 devenea membru al CC al PCR la Congresul al XI-lea, in 1983-1984 – ambasador cu insarcinari speciale in Ministerul Afacerilor Externe. 
In perioada 1984-1990 a fost director al Teatrului Constantin Nottara”, din 1990 infiinteaza si conduce editura „Demiurg”.

Premii, distinctii, ordine: 1951 – Premiul „Almanahului Literar’ pentru amplul poem epic „Cincisutistul”,1953 – Diploma pentru poezie a Festivalului International al Tineretului, 1959 – Premiul Academiei Romane pentru volumul de versuri „Cu timpul meu”, 1972 – Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul „Cele patru anotimpuri”, 1999 – Premiul de poezie „Transilvania” al Festivalului International „Lucian Blaga”.

 

 

 

 

 

 

 

 1934: Din iniţiativa lui Pantelimon Halippa ia fiinţă filiala basarabeană a Institutului Social Român condus de profesorul Dimitrie Gusti.

 

 

 

 

 

Foto: Pan Halippa si  prof. Dimitrie Gusti

 

 

 

 

Omul politic patriot Pantelimon Halippa, a fost preşedinte al Sfatului Ţării care a votat Unirea Republicii Democratice Moldoveneşti cu România.

 

 

 

 

 

 

1945: Are loc  în București, în Piaţa Palatului Regal, o mare manifestaţie anticomunistă a tineretului PNŢ şi PNL,prilejuită de ziua onomastică a regelui Mihai I.

A fost o  viguroasa manifestatie populara de solidarizare cu Regele Mihai si de condamnare a regimului comunist si, implicit, a dominatiei rusesti. “Manifestatia a fost impozanta si spontana pentru Rege”, spunea un comentariu de la Radio Londra. Ea s-a incheiat prin “tulburari mari”, intrucat “guvernul a trimis cu camioanele comunisti pentru a imprastia multimea.

Au avut loc provocări armate împotriva participanţilor, autorităţile comuniste procedând apoi la arestări masive în rândul manifestanților.

Apoi a intervenit armata” (subunități cu militari “trecuti la comunism”).

“Au fost morti si raniti”, un adevarat “macel”. (Izvoare de incredere precizeaza ca  interventia in forta  a  guvernului Groza s-a soldat cu 11 morti, 75 raniti si 300 de arestati.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  ” Ziua Arhanghelilor Mihail şi Gavriil, ziua regelui Mihai… Ultima mare manifestare publică în capitala ţării a adunat toată suflarea Bucureştilor: liceeni, studenţi, profesori, ingineri, armată din toate gradele, membri ai partidelor politice, clerici, ziarişti şi… popor, toţi aceia ale căror gânduri şi vreri se împotriveau pe faţă ocupantului sovietic şi năimiţilor săi din aşa zisul guvern democrat…

A fost ultima oară când pentru câteva ceasuri ne-am simţit iarăşi liberi, puternici, în stare să răsturnăm tot ceea ce era potrivnic ţării (…). Iar dacă 1 Decembrie 1918 va rămâne de-a pururi simbolul unităţii naţionale româneşti, 8 noiembrie 1945 se înscrie ca ziua răscumpărării umilinţelor nemeritate ale României! “

(Radu Ciuceanu, din volumul lui Petre Ţurlea 8 noiembrie 1945, I.N.S.T., 2000).

 

 

 

 

 

1972: A murit  la București, filosoful si logicianul Athanase Joja,  membru fondator si primul presedinte al Asociatiei “România”, vicepresedinte al Comitetului Executiv al UNESCO, presedinte al Academiei Române (1966–1972). (n.3 iunie 1904, București).

 

 

 

 

 

 

 

 

Studiile liceale  şi cele universitare le-a făcut în Bucureşti unde a urmat Facultatea de Drept şi cea de Litere, secţia Filologie clasică.

În 1931 s-a înscris în Partidul Comunist. 1940-1944 – este deţinut în diferite închisori din ţară.
În 1944 – deţine în ARLUS (Asociaţia Română pentru Strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică) preşedenţia secţiei de Sociologie și este  unul din cei 4 supervizori ai revistei lansate atunci de ARLUS, „Veac Nou”
1948-1955 – Este Director în Ministerul Afacerilor Externe
• Academic, a fost numit profesor de logică la Universitatea din Bucureşti
• 1955-1957 – Este Reprezentant permanent la ONU
• 1957-1960 – Este ministru al Învăţământului şi Culturii
• 25 ianuarie 1958 – a fost numit Vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri
• 1955-1969 – Este membru al CC al PCR
• 1961-1972 – Este membru al Consiliului de Stat
• 1957-1961; 1961-1969; 1969-1972 – Este deputat în Marea Adunare Naţională
• De la primele texte publicate, în anii 1930 – 1940, se încadrează în linia dialecticii marxist-leniniste

• Operele sale principale vizează domeniul logicii şi istoria filosofiei, pe lângă acestea aflându-se şi volume axate pe dezvoltarea dialecticii marxiste în domenii practice, cum ar fi cel social, cel economic şi cel artistic
Cunoscător de greacă şi latină, a explorat gândirea antică, a cărei tratare ocupă o parte importantă din opera sa.

 

 

1991: Frontul Popular din Moldova şi alte nouă organizaţii şi ligi pro-unioniste au lansat un apel către preşedintele României, Guvern şi Parlament în care se cerea ca în noua Constituţie a României să se prevadă pentru populaţia din Basarabia şi nordul Bucovinei, aceleaşi drepturi şi obligaţii prevazute pentru cetăţenii români, inclusiv dreptul la cetăţenie română.

 

 

 

 

 

 

 

1993:  A fost înfiinţată Misiunea Permanentă a României pe lângă Consiliul Europei.

 

 

 

 

 

 

1993: Politicianul roman Petre Roman a fost desemnat, în cadrul celei de a 39-a sesiuni ordinare a NATO de la Copenhaga, raportor special la Comisia Politică a Adunării Atlanticului de Nord.

 

 

 

 

 

 

 

 

1996: Preşedintele SUA, Bill Clinton, a emis o proclamaţie care finaliza, din punct de vedere tehnic, acordarea Clauzei naţiunii celei mai favorizate pentru România.

 

 

 

 

 

 

 

1996:  Curtea Constituţională a Romaniei  a validat rezultatele obţinute de candidaţii la funcţia de Preşedinte în urma alegerilor din 3 noiembrie. Astfel, Ion Iliescu, care a obţinut 32,25% din voturi şi Emil Constantinescu, cu 28,21%, au fost cei care au candidat la această funcţie în turul al II-lea de scrutin, care a avut loc la 17 noiembrie 1996.

 

 

 

 

 

 

 

 

1997: Liderul minerilor din Valea Jiului, Miron Cozma, a devenit membru al Partidului România Mare.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2000:  Şeful Delegaţiei Comisiei Europene în România, Fokion Fotiadis, a prezentat, la Bucureşti, principalele concluzii ale Raportului anual al Comisiei privind progresele înregistrate de România în vederea aderării la UE, în care se aprecia că România continuă să aibă probleme în privinţa situaţiei economice şi în cea privind protecţia copiilor instituţionalizaţi.

 

 

 

 

 

 

2006: A încetat din viaţă dirijorul român Iosif Conta; (n.14 septembrie 1924, Bârzava, Arad).

 

 

 

 

 

 

 

 

Din 1954, Conta a fost dirijor principal al Orchestrei Naţionale Radio, împreună cu care a efectuat numeroase turnee în străinătate. Din 1982 s-a dedicat și pedagogiei în cadrul Universității Naționale de Muzică, optând apoi, până în 1992, pentru postul de dirijor al Orchestrei din Izmir – Turcia.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2007: Preşedintele Tarian Băsescu a  primit un avertisment de la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării în cazul jignirii unui reporter tv.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Traian Băsescu, aflat la cumpărături împreună cu soția sa, într-un centru comercial din București, agasa de întrebări,  i-a confiscat  telefonul mobil  jurnalistei Andreea Pană (de la postul de televiziune Antena 1) ; ulterior aparatul i-a fost restituit.

Băsescu a luat telefonul cu el în mașină, fără să-și dea seama că acesta continua să înregistreze și i-a povestit nevestei sale cât de agresivă fusese jurnalista, numind-o „țiganca asta împuțită”.

Înregistrarea audio-video a fost difuzată apoi de postul Antena 1.

Incidentul a fost larg mediatizat și au existat numeroase reacții de dezaprobare din partea mass-media și a societății civile, care au condamnat gestul președintelui.

Ulterior Băsescu și-a cerut scuze printr-un purtător de cuvânt reporterului Antenei 1 pentru „prejudiciile morale”, după ce a numit-o „țigancă împuțită”.

În urma acestui incident, Băsescu a primit un avertisment de la Consiliul National pentru Combaterea discriminarii (CNCD).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CRESTIN ORTODOX

 

 

 

 

 

 

 

 

 Soborul Sfintilor Mihail si Gavriil

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil este prăznuit pe 8 noiembrie.

Sfintii Mihail si Gavriil sunt cei care duc la îndeplinire porunca milei si a dreptatii lui Dumnezeu.

Sfantul Arhanghel Mihail este reprezentat in iconografie in haine de ostas, avand in mana o sabie de foc. Este randuit de Dumnezeu ca dreptatea Sa sa biruiasca in istoria mantuirii. El este cel care, in momentul caderii unor ingeri a strigat:

“Sa stam bine, sa stam cu frica, sa luam aminte!”, restabilind ordinea. Potrivit Traditiei, la judecata de la sfarsitul chipului acesti lumi, mortii vor invia la glasul trambitei sale.

Sfantul Arhanghel Gavriil este purtatorul vestii milei dumnezeiesti fata de oameni. El a vestit ca Fiul lui Dumnezeu Se va intrupa din Fecioara Maria pentru mantuirea neamului omenesc.

In icoane apare in vesminte sacerdotale, purtand in mana ori un crin, semnul vestii celei bune, ori o sfera cu insemnele lui Hristos, aratand ca el este mesagerul mantuirii umanitatii.

Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, pe care Biserica Ortodoxa ii praznuieste pe 8 noiembrie, sunt si patronii spirituali ai Jandarmeriei Romane.

Motivul pentru care Jandarmeria Romana i-a ales pe Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil sa ii ocroteasca, este faptul ca cei doi conducatori ai ostilor ceresti sunt simboluri ale luptei impotriva raului.

 

 

 

 

 

 

 

 

CITIȚI ȘI : 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/11/08/o-istorie-a-zilei-de-8-noiembrie-video/

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

 

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

3. e.maramures.ro ;

4. Wikipedia.ro.;

5. mediafax.ro ;

6. Enciclopedia Romaniei.ro ;

7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

8.  Istoria md.;

9. istoriculzilei.blogspot.ro;

10. http://www.ziare.com/ insulina-inventie-romaneasca

 

 

Publicitate