CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Bazil G. Assan – primul explorator român al zonelor Arctice şi primul român care a făcut ocolul lumii


 

Image result for bazil assan photos

Bazil G. Assan (n. 1860 – d. 1918)

 

 

Bazil G. Assan s-a nascut la Bucuresti, la 1 august 1860, într-o familie avută, Tatal lui, originar din Moldova, a venit in Bucuresti si a construit o moara pe malul lacului Colentina si a modernizat aceasta moara, introducind in 1853, pentru prima data in istoria industriei romanesti, o masina cu abur.

Fratele lui Bazil, Georges Gh. Assan (1862 – 1900), absolvent al Scolii Superioare de Comert de la Anvers (Belgia), a fost o mare personalitate in domeniul comercial: presedinte al Camerei de Comert si Industrie, consilier comunal, membru in Consiliul CEC si al Instructiunii Publice pentru Invatamintul Profesional si Comercial.
Bazil Gh. Assan a studiat ingineria la Liège, in Belgia si a facut  studii economice complementare la Montreux, in Elveţia, nu a pregetat să revină în ţară şi să amplifice preocupările industriale ale tatălui său şi pe latură comercială, iar la intoarcerea  in tara, a devenit asociat impreuna cu fratele lui, in industria creata de tatal sau.
La inceputul secolului XX, Romania se dezvolta in acelasi ritm cu toate tarile din Europa, fapt datorat oamenilor de initiativa.

Printre acestia se numara si Bazil Assan.

 

Mentalul colectiv asociază mai curând numele de Assan cu două repere marcante din peisajul Bucureştiului.

Primul este Moara lui Assan, care ilustrează începuturile industrializării urbane în România. Tatăl lui Bazil Assan, George, un vrednic întreprinzător, pusese aici în funcţiune în 1853 prima instalaţie industrială acţionată de o maşină cu aburi.

Erau o moară şi o fabrică de pâine ce au funcţionat aproape 150 de ani. Li s-a adăugat pe parcurs şi o fabrică de uleiuri vegetale.

 

 

 

 

Povestea lui Bazil Assan, primul român care a făcut ocolul lumii. Cum arată prima moară cu aburi din Bucureşti construită de tatăl său, negustorul George Assan

 

 

 

Un turn-siloz, de 40 de metri, construit în 1903, distrus recent de flăcări, a fost la timpul său cea mai înaltă clădire din Bucureşti. Întregul ansamblu, din păcate în ruine, ar fi putut constitui astăzi o preţioasă relicvă a arhitecturii industriale de patrimoniu.

În toponimia populară urbană s-a mai păstrat şi numele unei străduţe din preajmă – Vaporul lui Assan, chiar după ce regimul comunist a naţionalizat proprietăţile familiei.

El a construit doua mori sistematice, o fabrica de sapun si una de vopsele si lacuri. In 1904 a construit un siloz de griu cu 28 de celule, cu o capacitate de 700 de vagoane, avind o inaltime de 41 m, la timpul acela cea mai inalta cladire din Bucuresti.
In dorinta de a crea o industrie competitiva pe plan mondial, a intreprins o calatorie in SUA, pentru a studia industria americana si a introduce metodele cele mai avansate in industria romineasca.

Ca urmare a acestei experiente, a construit o fabrica de uleiuri comestibile din porumb, prima din tara.
In colaborare cu fratele lui a inventat o metoda originala de extragere a uleiului din rapita, cu ajutorul cherosenului (inainte se extragea prin presare).

Bazil Assan a fost primul care a proiectat un canal navigabil intre Cernavoda si Constanta. Despre acest proiect a publicat un articol in Buletinul Societatii Politehnica (1899).

El a lasat prin testament suma de 80 000 lei „pentru facerea studiilor la fata locului, pentru construirea unui canal navigabil intre Cernavoda si Constanta, si 15 000 lei pentru construirea unui tunel la o mica adincime sub nivelul Dunarii, in apropiere de Turtucaia“.
In vara anului 1896, Bazil Assan s-a imbarcat pe vasul norvegian Erling Jart, impreuna cu un grup de oameni de stiinta din mai multe tari, care au ajuns in regiunile arctice, pina la 81 grade 35’ latitudine nordica.

A fost primul roman care a ajuns in tinuturile polare. A studiat structura geologica si resursele naturale ale arhipelagului Svalbard (de unde a adus 80 de specii de plante), formarea aisbergurilor si conditiile bioclimaterice.
In anii 1897 – 1898 a efectuat o calatorie pe ruta Constantinopol – Alexandria – Ceylon – Singapore – Hong Kong – Shanghai – Nagasaki – Tokyo – Yokohama – San Francisco – New York – Londra, ocazie cu care a devenit nu numai primul romin care a calatorit in jurul lumii, ci si primul romin care a incheiat contracte comerciale in Extremul Orient.

Relatarile expeditiilor sale au fost publicate in Buletinul editat de catre Societatea Regala de Geografie din Rominia, al carei membru era.
Intre 1906 si 1914 si-a ridicat la Bucuresti o frumoasa casa in stil neoclasic francez, dupa proiectul arhitectului I. D. Berindei, cunoscuta astazi sub numele de Casa Oamenilor de Stiinta.
Bazat pe o bogata experienta in domeniul industriei, a publicat in presa timpului numeroase articole privind dezvoltarea industriei rominesti, asupra iluminatului cu gaz si introducerii tramvaielor in Bucuresti.
El a fost proprietarul autoturismului inregistrat cu nr. 1 in Bucuresti (1900), un Panhard decapotabil de 15 CP, fabricat la Liège (Belgia).
S-a stins din viata la 16 iunie 1918, in Elvetia, la Montreux.

 Promotor al automobilismului în România, a fost deţinătorul primului automobil în circulaţie în ţara noastră, la concurenţă cu George Valentin Bibescu. Pentru că numărul prim de înmatriculare fusese deja atribuit, Assan a primit numărul zero. Încă de la înfiinţare, Automobil Clubul Român l-a ales vicepreşedinte (1904).

Cultura sa economică temeinică, practica îndelungată în afaceri comerciale şi industriale, spiritul viu i-au stimulat interesul pentru cunoaşterea lumii, mai ales că la sfârşitul secolului al XIX-lea barierele orizontului geografic dispăreau.

Bazil G. Assan a devenit astfel primul explorator român al zonelor Arctice şi primul român care a făcut ocolul lumii (1897-1898).

Rezultatele acestor călătorii sunt cunoscute mai mult de iniţiaţi şi nu s-au fixat în memoria oamenilor.

 

 

Image result for Bazil Assan

La volanului primului automobil înmatriculat în România.

Al doilea reper este Casa Oamenilor de Ştiinţă, construită între anii 1904 şi 1906 şi una dintre bijuteriile arhitectonice ale Bucureştiului. Însă numele lui merită asociat mai curând cu contribuţiile din domeniul geografic.

Era o frumoasă tradiţie în trecut ca reprezentanţii Societăţii Geografice în expediţii şi călătorii în ţinuturi mai îndepărtate să-şi expună rezultatele la adunările generale, în prezenţa regelui, care prezida de altfel SGR.

Prima expunere a lui Bazil G. Assan, intitulată Călătorie în regiunile polare nordice, însoţită de „proiecţiuni de fotografii făcute prin lumină oxidrică“, a fost rostită la Academie în prezenţa regelui Carol I şi a prinţului Ferdinand, la 13 martie 1897, şi repetată câteva zile mai târziu în prezenţa reginei, la Palatul Regal.

Principalele scopuri ale călătoriei sale de 60 de zile: o informare mai amplă asupra structurii geologice şi a resurselor din Arhipelagul Spitzbergen; lansarea spre Polul Nord a expediţiei aeronautice a lui Andrée; observarea la Vadsø, în Nordul Norvegiei, a unei eclipse totale de Soare, pe 9 august 1896.

Assan descrie parcursul navei pe faţada atlantică a Norvegiei şi scurtele escale la Tromsø, cel mai nordic oraş universitar de pe planetă, şi la Hammerfest, orăşel pe atunci cu o populaţie de 3.500 de locuitori, astăzi dublată,  „aşezarea urbană cea mai apropiată de Polul Nord“, care, deşi arsese din temelii în 1890, era „refăcută din bârne trainice“.

De aici, vasul lui Assan s-a îndreptat spre Insula Bjørnøya (Insula Urşilor) şi Spitzbergen, unde a atins 81°35’ latitudine nordică, tocmai la încheierea zilelor văratice cu „soarele de la miezul nopţii“.

Assan face observaţii geologice: busola dă adeseori indicaţii false în preajma unor munţi cu minereuri de fier; prezenţa huilelor, a vegetaţiei fosile „foarte remarcabilă probează că în timpurile imemoriale climatul insulei era călduros“.

 

 

 

 

 

Image result for bazil assan photos

Unele remarci climatice sau hidrologice sunt definitorii: „În cea mai mare parte a anului, pământul este complet acoperit cu zăpadă. Zăpada şi gheaţa eternă acoperă cele mai multe văi, unde razele soarelui abia pătrund … Sub un astfel de climat, râurile nu au decât o existenţă temporară, ele îngheaţă complet iarna şi gheţari enormi acoperă văile şi înaintează cu 20-40 cm pe zi spre mare“.

Călătorul urmăreşte cu atenţie şi precauţie formarea aisbergurilor, vegetaţia şi fauna: „Arborii şi arbuştii lipsesc cu desăvârşire. Toată vegetaţia constă în muşchi, sunt peste 200 de specii de muşchi … În Spitzbergen trăiesc 120 de specii de plante, din care 96 cu flori vizibile … Fauna insulei cuprinde 16 specii de mamifere, dar din care numai 4 locuiesc pe pământ.

Focele sunt mare amatoare de muzică şi vânătorii le fac să plătească  scump acest amor muzical  … 28 de specii de păsări se învârtesc în aer. Reptilele lipsesc cu totul, ca şi fluturii şi lăcustele“. 

Nu sunt omise nici consideraţiile despre populaţie, despre laponi, viaţa şi ocupaţiile lor, „nutrimentul“ lor, obiceiurile, religia, locuinţa.

A doua expunere a lui Bazil G. Assan, Călătoria împrejurul Pământului, a fost prezentată în faţa regelui, a prinţului moştenitor şi a publicului în 1899. Călătoria de 5 luni (decembrie 1897 – mijlocul lui 1898) a fost primul înconjur al lumii efectuat de un român. Nu a fost o expediţie, ci a avut mai mult caracter economic şi apoi cu precădere comercial.

Traseul parcurs, de la vest la est, mai mult pe mare, a început la Constanţa, prin Istanbul, Cairo,  Insula Ceylon, China (Hong Kong, Guangzhou, Shanghai) şi apoi Japonia, cu aproape toate marile oraşe, Oceanul Pacific şi apoi SUA, de la San Francisco la New York, de unde se îmbarcă pentru Europa, cu sumare informaţii.

Sunt permanent actuale consideraţiile sale privind avantajele statului român de a exporta în Asia o seamă de produse, ca „sarea, lemnul, fasolea, petrolul, făina şi alcoolul“.

Este impresionat de importanţa Canalului Suez, de fauna variată a Sud-Estului Asiei.

În Extremul Orient, Japonia şi China este interesat de achiziţionarea materiilor prime pentru fabrica sa de lacuri din Bucureşti. Atrage atenţia autorităţilor române asupra necesităţii de a înfiinţa o legaţie la Tokio, de a încheia tratate de comerţ cu Japonia şi de a forma o flotă comercială puternică.

Sfârşitul războiului mondial aduce nu numai sfârşitul lui Bazil Assan (16 iunie, Montreux), ci şi amurgul perioadei clasice, fecunde şi romantice a explorărilor româneşti.

 

 

Articol publicat în numărul din mai 2013 al revistei National Geographic –https://www.natgeo.ro/explorari/expeditii/9958-bazil-g-assan;

http://www.agir.ro/univers-ingineresc/bazil-gh-assan-;

http://www.worldwideromania.com/

07/11/2016 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: