Românii au umor !

 

 

 

 

  

 

 

 

 

 

 

 

 

Vând karte de gramatik. Eu meam faqt treab-a cu ia.

 

 

 

 

 

Respectaţi-vă părinţii. Ei au terminat şcoala fără Google şi

Wikipedia !

 

 

Inscripţia de pe asfalt: „M-am culcat din nou cu nevastă-ta !” a agitat

tot blocul !

 

 

 

La CIT (Caracal Institute of Technology), cercetătorii au construit un perpetuum mobile pe care nu pot să-l pornească!

 

 

 

 

Azi mi-am redactat CV-ul, l-am scris, apoi m-a bușit plânsul…

 – De ce dragă?!  

– E păcat să trimiți un asemenea om la muncă…

 

 

 

– Aveti cumva probleme cu drogurile in familie?

 – Nu. Chiar deloc! Ne ajung la toti!

 

 

 

 

 Dacă aveţi de gînd să mergeţi în cazino, îmbrăcaţi cele mai frumoase izmene.

 S-ar putea să vă întoarceţi acasă doar cu ele !

 

 

 

Până acum eram sarac, dar mi-am cumpărat un dicţionar de sinonime şi am constatat ca  sunt nevoiaş, sărman, oropsit, amărât şi necăjit…

 

Romantic incurabil, un vasluian şi-a uimit soţia de Valentine’s Day.

Nu a bătut-o !

 

Când m-am născut am fost atât de surprins, încât n-am vorbit un an şi

jumătate.

 

 

 

 

 

 

 

 

Sfat pentru elevi si studenți: Copiuțele pentru examene, scrieți-le pe bancnote de 100 de RON (sau euro).

În acest fel, încercarea profesorului de a-ți lua copiuța, se poate califica drept act de corupție.

 

 

 

Alergam prin parc azi dimineata, cand un tip mi s-a alaturat :

– Te deranjeaza, daca alerg si eu cu tine?

– De ce? Ai furat si tu o poseta?

 

 

 

 

Profitând de înghesuială, în autobuz, un tip o pipăie insistent pe

femeia din faţa lui.

Aceasta întoarce capul şi-i spune enervată:

– Domnule, te rog…

– Nu-i cazul să mă rugaţi, o fac cu plăcere !…

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ganduri grele :

 

 

 

 

 

 

Daca nu înjuri când conduci, înseamnă că nu eşti atent la drum…

 

 

 

 

 

Am ajuns la concluzia ca ochiul vânăt micşorează intr-adevar câmpul vizual, dar creşte experienţa !

 

 

Dacă nu mi se deschide paraşuta principală şi nici cea de

rezervă,voi zbura până la pământ tot restul vieţii!

 

 

 

 

 

Nevasta-mea a lăsat un bileţel pe frigider:

 

„Nu mai merge! Nu mai suport! Plec la mama!”.

Am deschis frigiderul şi mergea perfect! Cine să le mai înţeleagă pe

femeile astea ?!

 

 

 

Daca ne aflăm pe lumea asta ca să-i ajutăm pe ceilalţi,  atunci ceilalţi pentru ce sunt pe lume?

 

 

 

 

 

Când a venit la mine amanta, a văzut tot blocul, dar când au intrat hoţii, toţi dormeau!

 

 

 

 

 

Cică  acum în Parlament în loc de prezent, se strigă ….

Nevinovat !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Publicitate

Laboratorul Pitești, clinica Tavistock și marele experiment

Clinica Tavistock, laboratorul Pitești și marele experiment

“Dumneata îți închipui că există ceva numit natură umană, care, ultragiată de ceea ce facem, se va întoarce împotriva noastră. Dar noi creăm natura umană. Omul este maleabil la nesfârșit”. (George Orwell, “1984”)

Institutul Tavistock

Orice acțiune de manipulare globală este gestionată din interiorul unei instituții: Institutul Tavistock de Relații Umane, al cărui sediu se află la Londra, 30 Tabernacle Street. * Institutul s-a desprins în 1946 din Clinica Tavistock, fondată în 1920 de doctorul britanic Crichton-Miller.

Institutul Tavistock controlează nenumărate filiale, situate la Institutul de Cercetări Stanford, Massachusetts Institute of Technology (MIT), Institutul Hudson, Fundaţia Heritage, Centrul pentru Studii Internaţionale şi Strategice din Georgetown (unde se formează personalul Departamentului de Stat), US Air Force Intelligence şi RAND Corporation. Unii critici ai Tavistock susțin chiar că organizații precum Comisia Trilaterală, Fundaţia Ditchley sau Clubul de la Roma execută instrucţiunile primite de la institut.

Tavistock studiază comportamentul individual și colectiv, urmărind să controleze și să conducă acțiunile și gândirea prin tehnici de persuasiune, sugestie, manipulare șI spălarea creierului.

În 1921, după încheierea Primului Război Mondial, Clinica Tavistock a început să cerceteze posibilitățile oferite de controlul minții. Obiectul său de studiu era “nevroza de război” de care sufereau militarii britanici întorși de pe front, “un punct de ruptură” a echilibrului psihologic, cauzat de stresul intens suferit în conflict și de teroarea pe care le-o stârneau bombardamentele.

Ulterior, metoda știițifică descoperită la clinică a fost aplicată în domeniul general al comportării umane de către institut, care a început să evalueze reacțiile individuale și collective ale persoanelor supuse la diferiți stimuli, pe baza descoperilor lui Freud.

Antecedentele soldaților au servit cercetării cauzelor și condițiilor care îl fac pe un individ să-și piardă controlul mental și contactul cu realitatea anterioară, lăsându-l fără apărare în fața unui stimul nou.

Țelul era distrugerea apărării psihice a individului și, de aceea, cercetătorii s-au străduit  să afle variabilele care trebuie aplicate fiecărui caz în parte.

Cercetătorii au încercat să afle cheia deintegrării ori descompunerii sociale, în vederea modificării percepțiilor individuale și alterării credințelor sau valorilor anterioare.

Oamenii de știință de la Tavistock au descoperit, astfel, că un individ care își pierde rădăcinile este mai ușor de gestionat și, ca atare, pentru a putea fi manipulat, trebuie să i se distrugă nucleul familial și principiile religioase, sexuale și de orice sorginte, inculcate în copilărie. *

Un ecou al acestor experimente poate fi regăsit în cele trei filme din seria The Bourne (Identity, Supremacy și Ultimatum).

Fenomenul Pitești

„Ceea ce n-a ajuns însă – și încă – la cunoștința tuturor este că în Arhipeleagul românesc a existat o insulă a ororii absolute, cum alta n-a mai fost în întreaga geografie penitenciară comunistă: închisoarea de la Pitești„. (Virgil Ierunca, „Fenomenul Pitești”).

În anii 1949-1951, distrugerea elitelor societății era pe cale de a se înfăptui: intelectualii, diplomații, preoții, militarii, magistrații, polițiștii, oamenii politici ai vechiului „regim burghezo-moșieresc” erau în închisori, țăranii cei mai gospodari erau deportați în coloniile de muncă forțată.

Tuturor împreună și fiecăruia în parte li se aplica eticheta de „dușman al poporului”.

Mai rămăseseră tinerii, o forță socială imprevizibilă și care trebuia sa fie anihilată. Pentru ei a fost inventat experimentul de la Pitești, denumit de Securitate „reeducare”.

Ideea reeducării îi este atribuită pedagogului sovietic Makarenko, specialist în delincvenţa juvenilă, care susţinea că deţinuţii tineri pot fi reeducaţi de către cei mai vechi, trecuţi şi ei prin această experienţă.

Una dintre metodele cele mai utilizate era plasarea în aceeaşi încăpere atât a bandiţilor reeducaţi cât şi a reeducaţilor. Aceştia din urmă erau infiltraţi printre ceilalţi, ascunzându-şi ideile, căutând să-şi facă prieteni şi să asculte destăinuiri.

După ce se creau suficiente legături şi îşi dezvăluiau suficiente secrete, reeducaţii se întorceau împotriva noilor lor prieteni, pedepsindu-i pentru gândurile lor.

Urma, apoi tratamentul. Timp de săptămâni, uneori chiar luni, deţinuţii erau schingiuţi în cele mai cumplite moduri.

Ce li se cerea celor bătuți pentru a înceta supliciul: să renege tot ce crezuseră până atunci (politică, religia, mamă…). Să se declare convinși de superioritatea comunismului și reeducați în spiritul său.

Să spună tot ceea ce reușiseră să ascundă la anchetele Securității și să denunțe pe cei ce eventual scăpaseră de arest.

Să povestească orice element incriminator pe care l-au aflat în discuțiile cu prietenii. În sfârșit, și esențial: să se declare disponibili pentru reeducarea altor prizonieri. **

 

Ce este fenomenul Pitesti ?

1. Sensul restrins

Expresia „fenomenul Pitesti” apare intr-o carte a lui Virgil Ierunca dedicata relatarii si analizei experimentului de „reeducare” la care puterea comunista a expus detinutii politici . Cartea se bazeaza pe marturiile unor supravietuitori, marturii cuprinse si in alte lucrari similare.

Intre anii 1950- 1952, responsabilii sistemului de lagare in care fusesera incarcerati toti romanii capabili de rezistenta fata de instaurarea comunismului, au pus la punct o operatiune de „reeducare”.

Inceputul s-a facut in penitenciarul de la Pitesti, in care fusesera masati opozantii studenti …

 Scenariul era urmatorul:

 In aceeasi celula erau plasati (ca din intimplare) doua categorii de prizonieri: „reeducatii” si „banditii nereeducati”.

„Reeducatii” (din motive ce vor transpare imediat) erau infiltrati printre ceilalti, ascunzindu-si ideile, cautind prietenii si destainuiri. Un timp in celula domnea concordia anticomunista.

Apoi, dupa ce se creau suficente legaturi si se dezvaluiau suficente ginduri tainice, BRUSC, se declansa represiunea. La un semnal, reeducatii, scotind bitele de prin ungherele in care le fusesera pregatite, se repezeau asupra nereeducatilor si incepeau sa-i macelareasca.  Efecul de groaza era sporit (de partea victimelor) de perplexitate.

Incapabili sa inteleaga cine-i ataca si de ce, sa perceapa sensul a ceea ce se intimpla, dezarmati material si psihic „banditii” se prabuseau sub loviturile date cu o stupefianta ferocitate, de cei ce fusesera pina in acel moment cei mai buni prieteni.

Dupa ce prima rezistenta fizica si morala era astfel depasita prin efect de surpriza, urma „tratamentul” . Timp de zile, saptamini, luni la nevoie, schingiuirea victimelor din celula continua.

Nu pot fi  descrise aceste chinuri . Inventivitatea tortionara  a  intrecut orice …”record”. Cel ce refuza „convertirea” era batut necontenit, pus sa-si manince fecalele, …etc. Multi relateaza ca partea cea mai greu de suportat era sa asiste la schingiuirea colegilor. Batai colective, batai individuale. Fara pauza, fara speranta, fara sfirsit.

Ce li se cerea celor batuti pentru a inceta supliciul: Sa renege tot ce crezusera pina atunci (politica, religia, mama…). Sa se declare convinsi de superioritatea comunismului si reeducati in spiritul sau. Sa spuna tot ceea ce reusisera sa ascunda la anchetele securitatii si sa denunte pe cei ce eventual scapasera de arest.

Sa povesteasca orice element incriminator pe care l-au aflat in discutiile cu prietenii. In sfisit, si esential:

SA SE DECLARE DISPONIBILI PENTRU REEDUCAREA ALTOR PRIZONIERI.

In fata acestei adevarate lepadari de sine, oamenii au pus in joc intreaga lor capacitate de rezistenta. Aici era tocmai cheia experimentului: demonstrarea fragilitatii omului, a faptului ca forta are rezerve pentru a infringe rezistenta.

Daca in stare de luciditate oamenii refuzau, ei trebuiau adusi la punctul „de topire”,  la care fluidizata, fiinta devine maleabila. De aceea, bataile au fost administrate fara rezerve, pina la capatul fizic al rezistentei.

Unii au murit. Unul a reusit sa se sinucida (in general aceasta scapare nu era posibila). In rest insa, in marea lor majoritate, subiectii au fost trecuti dincolo de omenesc.

Si au sfirsit prin a consemna (ma feresc de a spune accepta), placizi, anulati, desprinderea de constiinta.

Au fost desigur incercari de a „trisa” din partea unor falsi convertiti. Ele se manifestau prin incercarea de a-si lovi victimele-prieteni cu mila sau de a-i preveni de pericol in faza de spionaj initial. Depistati, au fost macelariti cu cu o cruzime inca (?) sporita.

Astfel, dupa ce noul lot de „reeducati” era forjat intr-o celula, el era folosit pentru propagarea in alte celule a experimentului. In citiva ani inchisoarea de la Pitesti era „reeducata” si incepusera „exporturile” catre alte inchisori politice.

Lesne de inteles ca victimele-tortionari produse de acest sistem au enorme reticente in a descrie ce li s-a intimplat. Tocmai aici e „eficacitatea” metodei de represiune „brevetata” la Pitesti.

Nu voi vorbi aici despre modul in care experimentul a fost amorsat (echipa lui Turcanu ) si nici cum a incetat in forma sa extrema.

Nici despre farsa judiciara pe care comunistii au inscenat-o cu acest prilej. (a se vedea lucrarile aparute).

Ci ma voi concentra asupra continuarii lui in forma atenuata, dar generalizata la scara intregii Romanii.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2. Sensul larg

Asadar „baza principiala” a experimentului de reeducare e urmatoarea: SA OBLIGI  VICTIMA, PRIN PRESIUNI CARE SA-I DEPASEASCA POSIBILITATEA DE REZISENTA, SA DEVINA PARTASA LA REPRIMAREA ALTORA.

Intelegind potentialul acestui procedeu, comunistii, (dupa modelul deja testat de Stalin) l-au aplicat pentru anihilarea capacitatii de rezistenta a poporului roman. Desigur formele au fost mai putin brutale ca la Pitesti, mai subtile, rafinamentul a inlocuit forta bruta, atunci cind a fost posibil. In general e vorba de inlocuirea reprimarii cu amenintarea, (perspectiva ei), a durerii cu frica de durere. In fond acelasi determinism. 

  Procesul a fost amorsat in forta, sub obladuirea trupelor sovietice de ocupatie. Dupa un timp efectele terorii au inceput sa se propage in lant, incit nu a mai fost nevoie de ocupatie militara.

Pentru cazurile rebele de impotrivire reteaua represiva intervenea nemilos si … didactic (incit sa taie cheful de aventuri ). In ultima faza (azi) investitia in degradare isi arata roadele, de maniera a permite represiunii o retragere in espectativa.

Cei ce explica situatia din Romania printr-un „fenomen tip Pitesti”, se refera la acest mecanism de propagare fortata a vinovatiei, care rezolva simultan mai multe probleme pentru dictatura:

– slabeste capacitatea de rezistenta a prizonierilor

–  creeaza premise solide pentru colaborationism

– creeaza o confuzie protectoare

– diminueaza riscul de pedeapsa in cazul prabusirii regimului

Aceasta dimensiune (intoxicantia morala) a dictaturii comuniste din Romania este definitorie. In general, o dictatura urmareste exploatarea prizonierilor ei.

Forta e folosita pentru a-i mentine in captivitate. Asadar nu dimensiunea de lagar de munca si exterminare e originala la comunism. Si nici aceea de mafie statala. Ci aceea de „clinica” de alienare in masa, de intoxicare spirituala.

Comunistii au inteles un lucru simplu: e mai usor sa domini o masa care nu se mai revolta decit sa o mentii la respect in mod continuu.  Decit sa domini zilnic, prin forta, in lupta cu setea de libertate a captivilor, e mult mai avantajos sa ii zdrobesti pina la deformare, sa ii modifici in interior, sa ii programezi favorabil.  De unde preocuparea pentru … creerea omului nou.

Activitatile directe de propaganda nu sint decit virful aisbergului. Chiar daca eficacitatea unui bombardament ideologic continuu nu trebuie subestimata, nu cred ca aceasta a fost principala pirghie de intoxicare. Reeducarea prin partasie fortata are un rol inca insuficent analizat.

Precizez ca voi selecta dintre mecanismele de atragere in cirdasie vinovata doar pe cele in care victima a fost supusa unei presiuni. Cazurile de complicitate liber asumata (si ele cu un rol esential) nu fac obiectul acestei analize. 

Trebuie insa sa observam ca linia de demarcatie intre aceste doua tipuri de colaborationism e fragila. In general, dupa ce cineva a facut rabat de la constiinta, sub presiune, e disponibil pentru compromisuri ulterioare, aparent liber consimtite !:

Sa revedem citeva ipostaze curente :

– Judecator dind sentinte in spiritul faradelegii legalizate, sau in litera ei sau chiar ca urmare a unor indicatii Tovarasesti. Dind ani grei de temnita celor ce lupta pentru libertate…

– Avocat terorizat al apararii ce … isi condamna clientii (proscrisi de partid) in plin proces …

– Jurist acceptind rolul de legitimator al abuzului si liberului arbitru… Scriind tratate de drept al muncii … in  lagar!

–  Procuror instrument al terorizarii legalizate…

–  Politist intorcind capul de la infractiunile celor alesi si acceptind sa insceneze infractiuni imaginare…

– Cetatean strins cu usa pentru a se lansa in patriotica ocupatie de delatiune. Si acceptind pentru a putea iesi in strainatate. Si acceptind pentru a evita o condamnare Si acceptind pentru a-si imbunatati standardul mizerabil de viata. Si acceptind de frica de a nu fi considerat dusmanos…

– Chemare in concentrare a unui rezervist, undeva departe pentru citeva luni, ca raspuns al unei atitudini negative a acestuia la locul de munca (raportata de director sau secretar sau delator, judecata de activist, rezolvata de comisariat …)

–  Economist avizind aberatii catastrofice pentru a nu apare refractar… Acceptind preponderenta „orientarilor”…

–  Medic salutind infometarea ca „alimentatie rationala” si multumind partidului pentru „conditiile din spitale”; intorcind ochii de la incubatorul in care copii prematur nascuti au murit prin intreruperea curentului; participind la haituirea femeii ce a avortat din disperare…

– Psihiatri participind neputinciosi la innebunirea anumitor pacienti…

– Functionar pe care nu-l priveste injustitia regulamentului pentru a carui aplicare isi ia salarul; ducind la indeplinire lucruri care ii ranesc consttiinta…

– Primar, sau activist,fecior al satului, exprimindu-si entuziasmul fata de ideea sistematizarii, ce urmeaza sa inmorminteze casele si ocupantii lor…

– Taran  predind „de buna voie ” pamintul parintilor sai; tacind cuminte toamna, cind ramine fara nimic, semnind „contracte” de vinzare de animale catre stat la preturi sub cheltuielile de crestere…

– Taranca legindu-si vaca de pom si lasind-o sa moara de foame, pentru a scapa de povara cresterii ei si de interdictia de a o taia …

– Specialist tehnic doritor de implinire profesionala si acceptind inscrierea in partid pentru a nu-si taia sansele.

– Sedinta (de partid sau „a oamenirilor muncii”) in care cel valoros dar neslugarnic e infierat de colectiv; coleg revoltat de nedreptate, tacind pentru a nu-si periclita propria pozitie.

– Vizita unui activist in productie soldata cu aberante indicatii; tehnician inghitindu-si protestul sub un umilitor „Sa traiti!” sau o dureroasa tacere…

– Cercetatori gudurindu-se dupa fonduri la un partid a carui doctrina e primatul valoric al inculturii…

– Preot slujind pentru sanatatea partitului si conducatorilor sai iubiti de frica sa nu vada biserica definitiv inchisa…

– Duhovnic raportind spovedanii la securitate…

– Paroh incuviintind darimarea lacasilor de cult, sau reprimarea populatiei…

–  Militar de cariera tinut din scurt si umilit de ofiterii securisti…; multumind pentru reorientarea specialitatii sale catre … muncile cimpului…

– Profesor explicind copiilor valorile si realizarile comunismului, rastalmacind istoria, respectind cenzuri usturatoare in spatiul culturii romanesti, predind de la „cartoful sovietic, cel mai mare din lume”, pina la „viciile imperialismului romanesc”…

– Profesor (universitar) de stiinte iesit „in campanie” de recoltare, ingitindu-si revolta in fata staulelor in care ii sint cazati elevii (studentii) de valoare si a „intrecerilor in recoltat”

– Parinte trimitindu-si copii pe cimp in ploaie sau ninsoare sa „recolteze”, sau pe stadion sa faca porumbei de recunostinta din  corpurile lor fragede -din frica de repercursiunile unui refuz…

 – Parinte ascunzindu-le copiilor adevarul si lasindu-i in voia propagandei de partid, de frica urmarilor unei eventuale indiscretii produse de candoare…

– Parinte invatindu-si copilul minciuna, lasitatea, siretenia si egoismul din dorinta de a-i da osansa de supravietuire…

– Studenti jucind jocul ambiguu al „haiului” in cadrul sedintelor ASC…

– Elevi aflati intr-o prelungita cura de supunere; tunsi si mustruluiti in maniera prepenitenciara …; invatind realismul „libertatii ca necesitate inteleasa”…

– Pionieri si soimi ai patriei intr-o continuu ritual de proslavire a partidului…

– Actor recitind cu ochii aproape in lacrimi poezii de slava „conducatorilor iubiti” pentru a nu pierde accesul la o scena de prestigiu…

– Poet filtrindu-si inspiratia de maniera a preveni reactia cenzurii…

– Autor de piese de teatru conforme orientarilor ultimei plenare…

– Scriitor acceptind introducerea unor fraze ce ii repugna si eliminarea celor pe care le iubeste, pentru a face sa „se strecoare” unele adevaruri…

–  Violonist cintind in suba intr-un concert omagiu…

– Telespectator buimacit in fata unui program rezumat la 2 ore de „formare a omului nou” dar exprimindu-si scirba in surdina  de frica vecinului…

– Comitet a unui concurs oarecare primind indicatia privind modul in care urmeaza sa premieze…

– Om din public aplaudind lucruri care il calca pe nervi de frica de a nu fi reperat in lipsa lui de entuziasm si luat la intrebari…

– Lucrator obosit chemat duminica sa-si manifeste recunostinta si entuziasmul in cadrul unor ritualuri diverse de supunere (mitinguri, sedinte, munca patriotica, primiri )…

– Locatar degerat ramas fara gaz in mijlocul iernii, inghitindu-si ura si frigul cu intelepciune resemnata; acceptind chiar cresterea intretinerii pentru un fals consum…

– Prieten tacind in timp ce Celalalt, intrat in dizgratia partidului e bestelit sau pedepsit; evitindu-l apoi din pudoare si prudenta…

– Frate delimitindu-se de „ruda fugita in strainatate”, infierind-o pentru a mai diminua minia  partidului…

– Cumparator invatind siretlicurile afacerilor „pe din dosul tejghelei”, invatind sa-si asigure hrana in defavoarea celorlalti hamesiti…

– Miri falsi acceptind sa joace nunta traditionala cu ocazia vizitelor de lucru…

– Credinciosi ascunzindu-si credinta si facind parada de ateism …

– Victime ale diverselor abuzuri, tacind de frica reinceperii represiunii…

– Ginditor cautind teoretizari care sa-i permita sa-si neglijeze conditia de prizonier…

etc …

Cele de mai sus nu isi propun un dicurs deduciv ci inductiv. In plus precizez ca orice generalizare e de evitat, ca putem revedea si un lung sir de manifestari de demnitate si rezistenta.

Am incercat doar sa improspatez memoria celor ce nu vad de ce fenomenul Pitesti ar fi semnificativ si nu inteleg situatia de azi din Romania. Am incercat sa explic de ce unii ca mine apara cu atita …incrincenare ideea necesitatii unei clarificari purificatoare …

3. Sensul general. Actualitatea

Mecanismul „reeducarii” aplicat in Romania este de interes inca si mai larg decit cel national. El pune in discutie:

– cauzele si fiziologia  degenerarii  unei societatii in fenomene de tip Pitesti

– capacitatea naturala de rezistenta a omului si a societatii la un astfel de atac

– modalitatile de prevenire a unor monstruozitati similare si de ajutorare a societatilor care ii cad victima.

 Raspunsul „la altii nu s-ar putea asa ceva” e ridicol . Nicaieri nu s-a putut …pina s-a putut. Boala cade peste insul sanatos . A sustine ca noi romanii avem ceva predestinat (vicios) pentru astfel de evolutii inseamna a comite cu usurinta o impietate.

Nu exista argumente pentru o astfel de auto-flagelare nationala ! Privind evolutiile din Europa de Est putem remarca marile analogii. Cauze similare, efecte asemanatoare.

Cu prea multa dezinvoltura incearca majoritatea politologilor occidentali sa eludeze acest subiect. (motivele conteaza mai putin). Problema de principiu e esentiala: ce garantii avem ca societatea in care traim nu poate cade victima la astfel de cangrene ?

Istoria atesta amenitarea.  Ma refer la mecanisme clare de aparare, nu la declaratii de buna intentie.

In aceata ordine de idei, experienta juridica istorica arata importanta disuadarii recidivei prin pedepsirea exemplara a vinovatilor. Nu razbunarea e mobilul pedepsei, ci apararea societatii de viitoarele atacuri.

Ori, solutia spre care pare a se indeparta criza comunista e departe de acest caracter preventiv. Solutia compromisului dintre victime si calai, poate fi impusa de raportul real de forte dar e inacceptabil sa fie sustinuta si teoretic. O astfel de teorie iresponsabila e in fapt o invitatie la recidiva !

Intr-adevar care e morala actuala a „intimplarii comuniste”, a celei romanesti in particular : ca daca represiunea e suficent de nemiloasa si de sireata incit sa forteze propagarea complicitatii, sansele de reusita sint crescute, iar riscurile sint anulate, CHIAR IN CAZUL INTRERUPERII ATACULUI !

Reprimati fara rezerve impunind intoxicarea victimelor si aveti succesul si spatele asigurat ! Un astfel de mesaj intunecos e pe cale de a fi lansat istoriei din Romania si alte creuzete experimentale…

Dovada trainiciei cangrenei este reactia populatiei din Europa de Est, dupa scoaterea de sub presiune, modul in care ea a votat ! O majoritate dereglata poate transforma mecanismul democratiei intr-o capcana pentru o minoritate supravietuitoare !

Si nu uitati ca acesta populatie nu e chiar lasata de capul ei (dezintoxicarea ar fi desigur mai rapida). Ca exista un complex instrumentar  de manipulare.

E unul dintre motivele pentru care contestatarii din Romania (printre care ma numar) isi striga disperarea, isi cauta febril o solutie, alta decit resemnarea in fata faptului implinit.

Nu retorica se afla la baza obsedantului „Jos comunismul !” ci dorinta fierbinte de a evada dintr-un determinism aparent implacabil.  In fata acestei disperari, poate neputincioase, poate isterice, s-ar putea  reactiona cu mai multa compasiune, daca nu solidaritate…

Cum se explica impacienta anticomunistilor „turbati”? De ce nu inteleg ei  realitatea si nu se incadreaza in modelul refacerii lente, normalizarii echilibrate, compromisului intru progres lin ?

Pentru ca din punctul lor de vedere, ce se intimpla azi e IREMEDIABIL   

E sensul insistentei din 1990 pe indemnul „Acum !”

Intr-adevar, daca asteptam inca citiva ani, declansarea unui proces al comunismului va fi caduca.

Batranii chinuiti care si-au trecut adevarul prin zidul gros al 45 de ani de oprimare, VOR MURI fara a fi avut dreptul sa depuna marturie, recuperindu-si sensul rezistentei. Calaii vor pieri si ei in sacunele lor patronale, lasindu-si odraslelor (altfel  nevinovate) averile obtinute ca pret al crimei lor.

Care va fi atunci morala indelungatei faradelegi: ca o crima suficent de viguroasa e rentabila, PINA LA CAPAT !

Astfel, pentru noi, disperatii, ultima parte a piesei prin care se face dovada eficacitatii rautatii SE JOACA AZI ! Demonstratia a carei concluzie ne desfiinteaza sperantele intr-o dreptate imanenta, se inchide sub ochii nostri.

Am observat ca pentru credinciosi, acest epilog e mai usor de depasit (ei de altfel nu il vad decit ca pe o incercare). Pentru cei care (ca mine) nu au sprijinul unei credinte ci isi intemeiaza fragilul echilibru pe o anume racordare la misterul lumii, morala experimentului Pitesti are efecte devastatoare.

Ea ne lasa fara aparare in fata  NONSENSULUI  !

Ioan Rosca, publicat pe scr in vara anului 1994

 

Noi, toți ceilalți

“Prima victimă a războiului este adevărul“ (Rudyard Kipling)

Când guvernanții au înțeles că puteau manipula psihologic masele prin procedee subtile de control social, în lumea cunoscută a început o metamorfoză iremediabilă ce duce până în prezent, dar care își va atinge punctul culminant undeva, în viitor.

Metodele moderne de omogenizare civică au fost elaborate după succesul deja experimentat de propaganda de război și ulterior progreselor științifice ale școlii lui Sigmund Freud.

Un rol important au avut, de atunci, publicitatea, cinematograful, presa scrisă și radioul, dar mai ales televiziunea și lumea telerealității pe care aceasta a creat-o.

Manipularea la care sunt supuși cetățenii acum ne trimite iremediabil la o întâlnire cu cartea 1984, a scriitorului și publicistului George Orwell.

 

* https://franckmelen.wordpress.com/2010/10/14/clinica-tavistock-laboratorul-pite

* Cristina Martin Jimenez, “Clubul Bilderberg. Stăpânii lumii”, Litera International 2007

** de pe piatauniversitatii.com

Ziua de 6 noiembrie în Istoria Românilor

 

 

 

 

 

 

 

Ziua de 6 noiembrie în istoria noastră

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1784: Pe 6/7  noiembrie are loc,  în timpul răscoalei ţăranilor iobagi din Transilvania, asediul nereuşit al Devei.

În timpul acestei lupte, 44 de ţărani sau fost luaţi prizonieri şi executaţi.

O ceată de răsculați a distrus curtea din Săvîrşin, iar  alta a înaintat pe valea Mureşului şi a intrat în comitatul Sibiului.

 

 

 

 

 

1882 (6/19): S-a născut Aurel Vlaicu, inginer şi pilot, creator al primelor planoare româneşti, pionier al aviaţiei româneşti şi mondiale; membru post-mortem al Academiei Române (1948) (m. 1913).

 

 

 

 

 

S-a prăbuşit cu un monoplan proiectat şi construit de el, „Vlaicu II”, lângă Câmpina, în timp ce încerca să treacă Munţii Carpaţi).

 

 

 

 

 

1905: S-a născut preotul Valerian Zaharia, episcop al Oradei între 1951 şi 1969, an când a fost forţat de comunişti să se pensioneze.

După multe peregrinări prin ţară şi domiciliu forţat a trăit, din 1979, într-una din casele parohiale ale bisericii Podeanu din Bucureşti; (m. 1996).

 

 

 

 

1905: S-a născut poetul Simion Stolnicu (numele real: Alexandru Botez), situat de critica literară în descendenţa liricii lui Ion Barbu; (m. 1966).

 

 

 

 

 

1910: A murit la  Bucureşti, scriitorul Gheorghe (George) Panu , memorialist, critic literar, gazetar (polemist de talent) şi om politic liberal; (n. 9 martie 1848, Iaşi), jurist, memorialist, publicist, critic literar, profesor şi om politic.

Era fiul ofiţerului Vasile Panu, aghiotantul lui Alexandru Ioan Cuza.

S-a înscris la Universitate, unde a studiat literele si dupa ce devine membru al Junimii (1872), primeşte o bursă cu ajutorul lui Titu Maiorescu şi pleacă la studiu în Occident.

Studiază istoria, literele şi ştiinţele juridice la Paris şi Bruxelles, unde îşi ia doctoratul în drept (1879).

După întoarcerea în ţară devine procuror, apoi avocat.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În politică, părăseşte gruparea conservatorilor junimişti alăturându-se Partidului Naţional Liberal, devenind şeful de cabinet al ministrului de Interne, C. A. Rosetti (1881), şi deputat al acestui partid, calitate în care susţine votul universal, face o alianţă cu deputaţii socialişti şi condamnă vehement pe deputaţii antisemiţi.

Editează mai multe ziare: „Lupta” (1884), „Cronica”, „Ziua” (1896), „Săptămâna” (1891) şi colaborează la multe alte publicaţii: „Convorbiri Literare” „Epoca”, „Epoca Literară”, „Liberalul” etc.
Adversar al primului ministru I. C. Brătianu şi al regelui Carol I, după publicarea articolului Omul Periculos, în care îl ataca pe rege, este condamnat la doi ani de închisoare.

Fuge în Franţa (1887), de unde se va întoarce anul următor, fiind ales deputat pe listele „Opoziţiei unite”.

Şi-a dorit foarte mult să ajungă ministru dar, din anumite motive, acest lucru nu s-a întâmplat, unul dintre ele fiind conflictul cu regele care îi refuză candidatura la un post de ministru afirmând că „un om care nu s-a supus legilor ţării nu poate fi ministru”, făcând aluzie la fuga sa în Franţa pentru a scăpa de răspunderea legală.

 

Ca istoric se remarcă prin lucrările: Studii asupra atârnării sau neatârnării politice a românilor, Portrete si tipuri parlamentare (1893), Amintiri de la Junimea din Iaşi (1908, 1910), Cercetări asupra stării ţăranilor în vremurile trecute (1910).

 

 

 

 

 

1914: S-a născut scriitorul  român Alexandru Mitru, autor de literatură pentru copii și tineret. Printre scrierile sale se numără Legendele Olimpului și volumul de povești Căciula fermecată.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Legendele Olimpului, ciclu de povestiri inspirate din miturile grecilor, au jucat un rol însemnat în apropierea publicului tânăr din România, de bazele gândirii și de istoria mitică a Greciei Antice; (d. 19 decembrie  1989).

 

 

 

 

1919: S-a fondat, la Sighișoara, prin fuzionarea unor organizații politice ale sașilor și ale șvabilor, Partidul German din România, care milita pentru promovarea intereselor specifice minorității germane.

 

 

 

 

 

1921: Gruparea lui Pantelimon Halippa a convocat la Chişinău un Congres al Partidului Ţărănesc Basarabean, la care n-a participat gruparea lui Ion Inculeţ, iar A. Crihan, a fost  împuternicit să conceapă o declaraţie.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Congresul a pledat pentru fuziunea cu Partidul Ţărănesc din vechiul Regat.

 

 

 

 

1930: S-a născut Pavel Darie, poet, prozator şi traducător; (m. 2015).

 

 

 

 

 

1936:  S-a născut in stul Clocusna, judetul Hotin, regatul Romania, Emil Loteanu, regizor de film, scenarist şi poet din Republica Moldova; (m. 18 aprilie 2003, Moscova).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Emil Loteanu este autorul a peste 20 de filme, la realizarea cărora a participat atât prin regizarea lor, cât și prin scrierea de scenarii.

A debutat în cinematografie în anul doi de studenție, semnând scenariul și regia la filmele documentare de scurtmetraj Hora mare (1959),Amintiri din copilărie (1960), Piatra, timpul, cântecul (1961).

A devenit popular in Romania cu filmele de lung metraj Poienile roșii (1966), Lăutarii (1971) si  Șatra ( Mosfilm,1975).

 

 

 

 

1937: S-a născut chimistul Ioan-Alexandru Silberg, autor al unor importante lucrari în chimia heterociclurilor, în primul rând a fenotiazinei, compus care stă la baza celor mai importante medicamente cu acţiune asupra sistemului nervos central

A fost membru corespondent al Academiei Române din 1996; (m. 2006).

 

 

 

 

 

 

1938: S-a născut la Mârghia, jud. Argeș, Constantin Dumitru-Dulcan, medic neurolog şi psihiatru, doctor în ştiinţe medicale, bun cunoscător al filosofiei ştiinţei şi pionier în scrierile din domeniul conştiinţei, scriitor şi profesor.

Volumul cu caracter filosofic “Inteligenţa Materiei”, publicat in 1981, anticipa, cu ani buni înaintea culturii occidentale, că Universul are inteligenţă până la ultima celulă şi că omul este expresia supremă a inteligenţei cosmice, prin sămânţa divină pe care o conţine a fost publicat în România sub o formă cenzurată în perioada comunistă, dar republicat integral și cu adăugiri după Revoluția din 1989.

 

 

 

 

 

 

 

 

Autorul este medic militar specialist în neurologie si profesor universitar la Universitatea „Titu Maiorescu” din București.

Este membru al unor societăți științifice naționale și internaționale (Academia Americană de Neurologie, Societatea Europeană de Neurologie, Organizația Internațională de Cercetare a Creierului), precum și președinte al Societății Române de Acupunctură.

 

 

 

1938: S-a născut la Ilișești (Suceava) pictorul Dumitru Rusu,membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A absolvit Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” Cluj Napoca in 1965.

Premii și distincții
Voronețiana 1980 – Premiul Opiniei Publice
Voronețiana 1981 – Premiul II
Voronețiana 1989 – Premiul III
Anuala 1993 – Premiul I
Premiul Fundației Transilvania 1995
Premiul Fundației Bucovina 2000

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1940: S-a nascut  profesorul Mihai Zamfir, istoric literar, prozator, critic literar român (“Introducere în opera lui Al. Macedonski”, “Gândirea românească în epoca paşoptistă”).

 

 

 

 

 

1943: S-a născut  instrumentistul și solistul vocal de muzică usoară român Petre Geambaşu.

A absolvit in anul 1967 Academia  de Muzica ,,Ciprian Porumbescu’’ din Bucuresti si obtine premiul pentru cea mai buna voce a Festivalului tineretului de la SOCI (U.R.S.S) in anul 1969.

Impreuna cu Anda Calugareanu si Angela Similea pleaca in turneu prin tara cu Orchestra Radiodifuziunii Romane in anul 1970, iar un an mai tarziu obtine premiul al treilea la ,,Festivalul de muzica usoara de la Mamaia’’, fiind in anul 1973 laureat al Festivalului Televiziunilor din capitalele tarilor socialiste, Dresda (R.D. Germana).

In perioada 1974 – 1978 cantaretul Petre Geambasu merge in turnee in Germania, Israel si Republica Sovietica, urmand ca la intoarecerea in tara in anul 1978 sa infiinteze orchestra ,,Star 2000’’ cu care pleaca in turnee in intreaga tara, in mari spectacole , impartind scena nume sonore precum: Angela Similea, Marina Voica, Margareta Paslaru, Dan Spataru, Cornel Constantiniu, Doina Spataru, Mirabela Dauer,Olimpia Panciu, Stela Enache, Aquilina Severin, Gil Dobrica, Gica Petrescu, Nicolae Nitescu, alturi de actorii Amza Pellea, Dem Radulescu, Ion Dichiseanu, Tamara Buciuceanu, Rodica Popescu-Bitanescu, Jean Constantin, Nae Lazarescu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Orchestra lui Petre Geambașu a cântat și pe scena din afara tarii, in tari precum: Polonia, Germania, Spania sau Statele Unite ale Americii, precum si in croaziere pe vapoare de lux.

Noua denumire a formației artistului este ,,Petre Geambasu Show Band’’ și este compusă din 12 instrumentisti si 4 soliste vocale: Doina Spătaru, Anca Turcașiu, Marcela Scripcaru, Elena Niciu. Formatia a fost prezenta și în emisiunea ,,Dansez pentru tine’’ difuzată de postul de televiziune Pro TV.

 

 

 

 

 

 

 

1944:  S-a născut Ioan Robu, arhiepiscopul  romano-catolic de București, membru de onoare al Academiei Române.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1947: S-a născut  la Lugoj, criticul  literar român Alex Ștefănescu („Dialog în bibliotecă”).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1947: Adunarea Deputaţilor a votat o moţiune de neîncredere în activitatea grupării politice liberale conduse de Gheorghe Tătărăscu, reprezentanţii liberali fiind înlăturaţi din guvernul Groza.

În cadrul ședinței Consiliului de Miniștri, se anunță demisia miniștrilor aparținând PNL, aripa  Tătărescu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Gh.Tattarescu (n. 21 decembrie 1886, Poiana (astăzi un cartier al orașului Rovinari), Gorj – d. 28 martie 1957, București), a fost prim-ministru al României în perioada 1934-1937 și în perioada 1939-1940. Gheorghe Tătărăscu a deținut și alte portofolii ministeriale; a fost martor al acuzării în procesul lui Lucrețiu Pătrășcanu.

Regimul instaurat pe 23 august nu putea fi schimbat însă peste noapte cu unul comunist pentru ca  Partidul Comunist din România nu avea capacitatea să preia singur puterea, iar, pe de altă parte, sovieticii voiau să menajeze eventualele suspiciuni ale aliaților ei occidentali.

Tătărescu s-a arătat dispus la colaborare,intrand la guvernare alaturi de comunisti ,insa el nu a putut să depășească condiția de „tovarăș de drum” pe care Kremlinul i-o fixase tacit.

La 3 noiembrie 1947, Comisia afacerilor externe a Parlamentului adoptase „moțiunea de neîncredere” față de activitatea ministerului de Externe. În ziua următoare toți miniștri tătărescieni au fost  demiși.

Practic, din acest moment, activitatea Partidului Naţional Liberal încetează, până în ianuarie 1990.

Gheorghe Tătărescu se retrage de la conducerea partidului în favoarea secondantului său, Petre Bejan.

Însă în noaptea de 5/6 mai 1950, aproape toți foștii miniștri tătărescieni, în frunte cu liderul lor, sunt arestați și întemnițați la Sighet.

 

 

 

 

 

1949: S-a născut  actriţa, scriitoarea şi profesoara, Olga Delia Mateescu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1957: A murit la Cluj-Napoca,  lingvistul şi filologul Ştefan Paşca, autor român preocupat de studii de onomastică şi de literatura română veche, colaborator sau coordonator al unor lucrări de sinteză ale Academiei („Dicţionarul limbii române”, „Atlasul lingvistic român”).

A fost bursier al Școlii Române din Roma (1927–1929), unde se specializează în onomastică. Cercetările pe care le întreprinde în Sardinia se vor concretiza într-un solid studiu consacrat antroponimiei medievale italiene. Reîntors la Cluj, este, mai întâi, asistent și docent de onomastică, apoi lector de limba italiană, iar din 1938 conferențiar de dialectologie. În 1941, îi succede lui Nicolae Drăganu, ca profesor titular, la Catedra de limba și literatura română veche.

Din 1946, va fi șeful Catedrei de limba română a Universității clujene. Director al Muzeului Limbii Române (1945), director adjunct al Institutului de Lingvistică al Academiei Române (1955), decan al Facultății de Filologie din Cluj.

Concomitent, este angrenat în munca de cercetare din cadrul Muzeului Limbii Române, întemeiat și condus de Sextil Pușcariu, unde colaborează la elaborarea Dicționarului limbii române.

Participă la lucrările Atlasului lingvistic român, partea a II-a, realizat de Emil Petrovici, prin conceperea unor chestionare și efectuarea anchetei dialectale la istroromâni. 

A fost membru corespondent al Academiei Române din 1955; (n. 20 martie 1901, Crișcior, județul Hunedoara)– d. 6 noiembrie 1957, Cluj-Napoca)

 

 

1968: A murit inginerul Ion S. Gheorghiu autor cu contribuţii importante la elaborarea unei teorii generale a maşinilor electrice (a introdus noţiunea de generator unic).

A realizat proiectele de electrificare a unor căi ferate (Ploieşti-Braşov, Târgovişte-Bucureşti); a participat la modernizarea şi extinderea uzinelor Grozăveşti şi Filaret din Bucureşti; membru titular al Academiei Române din 1952, vicepreşedinte al acestui for (1959-1963); (n. 1885).

 

 

1970: S-a născut Mihai Găinuşă, realizator şi prezentator de emisiuni radiofonice şi de televiziune.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1971: S-a născut Luminiţa Huţupan Dinu, fostă jucătoare de handbal şi antrenor; a fost medaliată cu argint la CM 2005 cu „naţionala” României. 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost votată, în 2011, pe site-ul Federaţiei Internaţionale de Handbal drept cel mai bun portar din lume din toate timpurile.

 

 

 

 

 

 

1988: A decedat  in Bucuresti acad. prof. univ. dr. doc. Theodor V. Ionescu (n. 8 februarie 1899  in Dorohoi, județul Botoșani), fizician și inventator român care a făcut descoperiri remarcabile în fizica plasmei, fizica ionosferei, cuplaje de ioni cu electroni în plasme dense, maseri, amplificare cu magnetroni, efectul Zeeman, efecte legate de fuziunea nucleară controlată, mecanisme cuantice ale emisiei în plasme fierbinți.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Profesorul Theodor V. Ionescu a fost membru al Academiei Române.

 

 

 

 

 

 

 

1990: În România a  luat fiinţă Alianţa Civică, din iniţiativa Asociaţiei “15 Noiembrie” – Braşov, Solidarităţii Universitare, Societăţii “Timişoara”, GDS, Societăţii “Agora” – Iaşi, Grupului Independent pentru Democraţie, Asociaţiei Pro Democraţia şi a peste 200 de intelectuali şi alte categorii sociale.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Alianţa Civică a dat publicităţii o Declaraţie de principii si  va deveni în scurt timp reprezentativă pentru societatea civilă romaneasca.

 

 

 

 

 

 

 

 

1993: A murit istoricul literar Alexandru Piru (“Literatura româna veche”, “Istoria literaturii române de la început pînă astăzi”); (n.22.08.1917).

Se pare ca familia sa a avea o ascendenţă aromână.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost unul dintre asistenții marelui profesor, critic si scriitor român, George Calinescu, alături de Dinu Pillat  si Adrian Marino, pană la îndepărtarea acestuia din facultate de catre regimul comunist și a îngrijit re-editarea monumentalei Istorii a literaturii romane dela origini si pana in prezent, semnând prefața ediției a doua, publicată în 1982  de Editura Minerva.

În anul 2006 a fost ales membru post-mortem al Academiei Romane.

 

 

 

1997: A murit la Arad, pictorul Sever Frenţiu, gravor, decorator si scenograf român, fost Mare Maestru al Marii Loji Naţionale Române a Masoneriei (din 1996); (n. 15 noiembrie 1931, Săcuieni, județul Bihor).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost  inițiat în Francmasonerie în 1992, iar in 1993, participă la ceremonia de reaprindere a luminilor Marii Loji Naționale a României. În 1994 devine Maestru Venerabil al Lojii Nomine, iar în anul 1995 este ales Mare Maestru al Marii Loji Naționale din România. În 1996, realizează împreună cu Vladimir Boantă, unirea masonică din România.

A executat vitralii pentru Primăria din Arad și pentru „Sala Corvinilor” din Palatul Cotroceni. În 1962, este distins cu Premiul de scenografie pentru piesa „Antigona și ceilalți”. Lucrările sale se află în colecții din Canada, SUA, Japonia, Anglia, Belgia, Franța, Germania, Norvegia, Danemarca, Italia, Ungaria și România.

 

 

 

 

 

 

 

2005: A decedat   scriitorul, scenaristul si politicianul   român Petre Salcudeanu; ( d. 6 noiembrie 2005).

A absolvit Facultatea de Critică și Literatură din Moscova și Facultatea de Filozofie din București si  a  ocupat funcția de ministru al Culturii din România în anul 1993 și a fost un membru fondator al Uniunii Scriitorilor  din Romania.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Romanul sau  Biblioteca din Alexandria i-a adus Premiul Uniunii Scriitorilor și al Academiei Romane. Este creatorul personajului de ficțiune Bunicul, ce figureaza ca protagonist al unei serii de romane polițiste pe teme criminalistice.

 

 

 

 

 

 2009 (6/7): A murit în orasul Delft din Olanda, maestrul Alexandru Lăscae, dirijor permanent, în perioada 1998 – 2009, al Filarmonicii „Moldova” din Iaşi.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

S-a stabilit în Olanda, unde a devenit concert-maestru al Orchestrei „Residentie” din Haga si tot în acelaşi oraş, a debutat ca dirijor la pupitrul ansamblului Filarmonicii.

Din 1990, maestrul Alexandru Lăscae a revenit periodic în România, colaborând mai ales cu orchestrele din Iaşi şi Cluj-Napoca; (n. 1942, Bucuresti).

 

 

 

 

2012: A murit solista Marilena Dobre, sora cantautorului si compozitorului Ovidiu Komornyk, stabilită din 1997 în SUA; (n. 1969).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2013: A decedat cunoscuta actrita de teatru si film, Dana Comnea.

S-a născut la 02 Octombrie 1933, in București si a  absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică in 1955 fiind  repartizata la Teatrul de Stat din Galati, împreuna cu colegii de generatie Gina Patrichi, Gheorghe Cozorici, Silvia Popovici,Victor Rebengiuc, Silviu Stanculescu, etc.

A ramas doar 2 ani si in 1957 a revenit in capitala, la Teatrul Muncitoresc C.F.R. Giulesti. 
A debutat pe marele ecran in 1955, cu filmul Alarma in Munti.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A sustinut recitaluri de poezie ca Sonata clarului de luna de Iannis Ritsos, sau din lirica eminesciana, a jucat in spectacole de teatru radiofonic, in 1969 a prezentat la Televiziunea romana concertul În lumina reflectoarelor, regizat de Alexandru Bocanet.

 

 

 

 

 

 

CITIȚI ȘI : 

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/11/06/o-istorie-a-zilei-de-6-noiembrie-video-4/

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

 

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

3. e.maramures.ro ;

4. Wikipedia.ro.;

5. mediafax.ro ;

6. Enciclopedia Romaniei.ro ;

7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

8.  Istoria md.;

9. istoriculzilei.blogspot.ro;