CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Balada celor doi ciobanasi

Image result for   doi ciobani photos

 

„LOCUL DARĂ ACESTA, UNDE IESTE ACUM MOLDOVA ŞI ŢARA MUNTENEASCĂ IESTE DREPTŬ DACHIA, CUM ŞI TOT ARDEALUL CU MARAMOROŞUL ŞI CU ŢARA OLTULUI. ALTŬ NUME MAI VECHIŬ DECÂTŬ ACESTA, DACHIA, NU AFLU ÎN TOŢI CÂŢI SUNTŬ ISTORICI…”

(M.COSTIN:1632-1691, DE NEAMUL MOLDOVENILOR)

 

Balada celor doi ciobanasi

 

Pe strazile Chisinaului secesionist se afirma sus si tare ca cetatenii Republicii Moldova se numesc moldoveni.

Cine-ar contesta?

O intrebare, la dimensiunea tovarasilor moldo-ivani: cine populeaza tarmul vestic al Prutului?

Eventual raspuns  – tiranozaurii.

Argumentare. Caz nemaipomenit in intreg Universul: Uniunea Sovietica, ex-imperiul raului, „descopera” autoritar ca pe malul stang al Prutului, raul intern al Moldovei, habiteaza „poporul moldovean„, malul opus considerat a fi biotopul „rumunilor”.

Revelatiunea se produce odata cu oplosirea in Basarabia (re-)cotropita a celor cu „statalitatea sotialisti molidovineaschi” pe varful degetului (dar au o data fixa a „descalecatului” rosu – 12 octombrie 1924, despre care altercatie se fac a “uita”, parca-in saga, “iubaretii” de-avalma cu demnitarii ot “nasa Moldavia”).

Cand s-au oprit tancurile pe care a sosit la Chisinau „eliberatorul„, Kremlinul observa ca in Tinutul Herta, nordul Bucovinei, nordul Basarabiei, Transnistria, Bugeac – Basarabia propriu-zisa, in delta Dunarii, pe Insula Serpilor, ba si in Moldova istorica (!?) nu mai locuiesc moldoveni, ci romanime neastamparata.

Umbra de ghiaur nu zaresti, sa tot cauti cu lumanarea; si asta cu mult inainte de mezozoic.

Enciclopedii moscovite, acompaniate vajnic de filiala Academiei de Stiinte a URSS din fragmentul central al Basarabiei ciopartite, scot la iveala „vestigii” ce stramuta arealul de constituire al „poporului nou ales” in Fundul Izvorului (toponim din patrimoniul sat Vanatori, Nisporeni, sub Ungheni). Ulterior, filiala, ce sustine pretentios controversata teza, se autointituleaza eronat Academia de Stiinte… „a Maldovei[1] (dai boje), care „reprezinta unica institutie publica de interes national in sfera stiintei si inovarii, este coordonator plenipotentiar al activitatii stiintifice si de inovare – in calitate de cel mai inalt for stiintific al tarii – consultant stiintific al autoritatilor publice ale Republicii Moldova, are statut autonom si functioneaza in baza principiilor autoadministrarii.

Grava controversa strecurata „nevinovat” in uzul subiectelor vizate – „Moldova vs Republica Moldova” se considera ca de la cine putere.

Cum n-ai privi, un mic discomfort razbate din concurenta subiectelor nominalizate: de-o fi vorba despre Wallachia Minor, ne ciocnim cu o aberatie vadita: Patria e dezbinata / fragmentele imprastiate sangereaza / supravietuieste care cum il duce capul… si stapanul.

Daca insa e vizata, in singularitate, nano-particica din Valea Bacului, ne intrebam umil: de ce s-a recurs la uzul de fals?

Dar, ma rog, intelege care cum poate particularitatea hidoasa (ce se da ingenioasa) a circumstantelor, acel nod al contradictiilor scornite pe loc curat gol de maculatura lor savanta.

Cu totul interesant este ca dupa a.1945 Romania accepta tacit, iar dupa a.1991 preia instant flamura procedeului antistiintific, indicand pe harta cerului granita la est cu… Moldova!? De parca Principatul, fauritor in a.1859, impreuna cu Tara Romaneasca, a Romaniei moderne, a disparut in neant. Era acela, pesemne, de pe alta planeta; erau, se vede, extraterestii (tiranozaurii, vezi mai sus).

Sub care laitmotiv, mai recent, Chisinaul si Bucurestii interpreteaza pe-a intrecutelea balada celor doi ciobanasi:

Unu-i moldovean / Si altu-i roman”, aruncandu-se sincron dintr-o nenorocire in alta. Mai mult, se merge pana acolo, incat insasi bastinasii angreneaza lejer dezmembrarea etniei – capodopera de triumf a invadatorului. 

Magulitoarea minciunica cu referinta la doua state (?) contemporane romanesti (pe pamant moldovenesc!), tovarasii „Mari se vorbira / Si se sfatuira” sa o promulge in unison, in imparatia prostilor.

 Chiar daca primul, asumandu-si mirajul statalitatii de import (ce nu i-a apartinut niciodata!?), se califica a lea un cotcar invederat.

Pe cand, cel de-al doilea, da dovada de o concludenta imprudenta[2]. Nu cred sa poata gasi filosoful o alternativa mai reusita a distrugerii reciproce.

Din pacate, istoria noastra abunda in tradari, fie tradarea lui Burebista, sau a lui Antonescu, fie tradari mai recente, legate de raptul patrimoniului national, care aminteste subit de regretul pentru ciobanul ucis de cei doi vecini si prieteni ai sai, pamanteni si-un neam.

Rusinoasa manopera degradeaza totalmente comparativ cu jertfa celebrului principe moldovean Iacob Basilic Eraclide Despota (a.a.1511-1563, grec de origine, ajuns domn al Moldovei, sub numele Ioan Voda, in perioada 18 noiembrie 1561- 5 noiembrie 1563), care “a pierit cu cea mai cruda moarte, pentru ca visa (…) unirea Moldoromaniei, si pentru ca voia a introduce in tarile noastre civilizatiunea Europei![3] 

Retinem, in treacat, devansarea usoara a anului de glorie (a.1600) al lui Mihai Viteazul.

Si acum, la scurgerea circa a 500 de ani, cel putin unirea moldovenilor cu moldovenii – ca sa pastram aliniamentul politic actual – e contrariata vartos de numai cui nu e lene, mizerabila idee devenind pozitia protocolara a impostorului.

Consecintele nu se lasa asteptate. Ca reactie la coralul pe tema „suveran si independent, unitar si indivizibil[4], in coautoratul celei ramasite a piciorului de plai subscrie Republica Moldoveneasca Nistreana (de facto, Приднестрóвская Молдáвская Респýблика) – al treilea ciobanas -„revolutionar„.

La grozava si previzibila „federation” de viitor a cnezatelor moldo-ivanesti se asociaza oportun al patrulea ciobanas -ogli: Unitatea Teritoriala Autonoma Gagauzia (in fapt, Автономное территориальное образование Гагаузия / Avtonom Territorial Bölümlüü Gagauz Yeri).

Or fi si altii, isi reclama milostiv prezenta Moscova, mandra capitala a Tartariei (om-olog al sectorului Botanica din Chisinau).

Apropo, razboiul curent dinre Rusia si Ucraina demonstreaza duritatea vesnicului „eliberator”, care-si devoreaza semenii in alinarea poftei expansive, reanimand cruzimea celui mai tanar dintre titani, mitologicul Cronos.

Ba se mai aude prin mahala ca el ar slefui subtil ideea unei Republici Populare Basarabia (Бессарабскую народную республику[5]) in Bugeacul rapit acum 200 de ani din gradina Musatina. Ceea ce arunca o obscuritate si mai mare asupra fantasmagoricului „statu nostru rodnoi” (scump) din Piata Marii Adunari Nationale[6].

Iarta-ma, Doamne, dar lehamite de-atata „statalitate” ticaloasa.

Acestea fiind spuse, concluzionam cu regret ca daca clauza de moralitate nu strabate spatiul Prutului, cu atat mai mult nu are ea sorti de izbanda pe albia Nistrului.

Sursa: https://eternamoldova.wordpress.com.

 Note

[1]http://www.asm.md/; accesat la 5.01.2015.

[2] Excluderea fulger din formula dezbaterii insurectiei sovietice / pro-ruse in Transnistria (cine-i cu initiativa?) arata cat se poate de limpede diminuarea ponderii ce-i revine Romaniei in relatiile internationale, deoarece la caz concret Uniunea Europeana, SUA, blocul NATO ii refuza nu numai rolul de aliat stategic, ci si cel de victima a Pactului Ribbentrop-Molotov. Desi odioasa proba a prieteniei sovieto-germane din 23 august 1939 e recunoscuta nula ab initio de intreaga omenire, nimeni nu indrazneste sa puna intrebarea reabilitarii hotarelor de pana la 28 iunie 1940. Pana si Uniunea Sovietica – unul din semnatari ! – denunta Pactul la 24 decembrie 1989, prin hotararea nr.979-1 a Sovietului Deputatilor Poporului: „7. Congresul deputatilor poporului din URSS condamna faptul semnarii „Protocolului aditional secret” din 23 august 1939 si a altor acorduri secrete cu Germania. Congresul considera protocoalele secrete din punct de vedere juridic ca fiind nule si neavenite din data semnarii lor”. [Второй Съезд народных депутатов СССР. Стенографический отчет. М., 1990. Т. IV, р. 613.] – citat dupa sursa- https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2010/08/23/despre-pactul-talharesc-molotov-ribbentrop-si-anexarea-basarabiei-de-catre-uniunea-sovietica/. Paradoxal, dar, cu o uluitoare exactitate astronomica, Moscova si Chisinaul procedeaza absolutamente invers. Sub masca unei confuzii identitare, antica Bogdanie e intercalata stralucitei inventii a gulag-ului – fara a mai aminti de scindarea Basarabiei, care, la randu-i, pare sa fi fost o halucinatie trecatoare: intai – timp de (doar) aproape 106 ani (1812-1918), apoi, inca 1 luna si 5 zile (28 iunie – 2 august 1940). Din cealalta parte, proaspata „capitalaastatalistilor mulidoveni” imbraca conceptia unui pseudo-multinationalism caraghios, cocotandu-se impertinent pe buricul eclipticei raionului Cimislia.

[3] Bogdan Petriceicu Hasdeu. “Scrieri istorice, I. Studii. Din volume 1864-1898”. Editie critica de I.Oprisan. Editura VESTALA. Bucuresti-2008, p.44-49.

[4] “Republica Moldova este un stat suveran si independent, unitar si indivizibil.” Alin.(1) art.1 Constitutia RM din  29.07.1994; sursa– http://lex.justice.md/document_rom.php?id=44B9F30E:7AC17731; accesat la 5.01.2015.

[5] Articolul “Еще одна часть Украины может пасть жертвой сепаратизма”. Sursa – http://www.noi.md/ru/news_id/53978; accesat la 6.01.2015.

[6] Piata publica centrala a municipiului Chisinau.

05/11/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Ziua de 5 noiembrie în Istoria Românilor

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

5 noiembrie, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1784: Ţăranii răsculaţi aflaţi sub conducerea lui Horea şi Cloşca ocupă Câmpenii, apoi Abrudul şi întreg Zarandul.

 

 

 

 

 

 

1836: S-a născut Constantin Esarcu, medic, politician şi om de cultură, ctitor al Societăţii Filarmonice (1868), militant pentru crearea prin subscripţie publică a Ateneului Român; (m. 8 iunie 1898).

 

 

 

 

 

 

Constantin Esarcu

 

 

 

 

 

 

 

1839: S-a născut Mihail (Gheorghiad) Obedenaru, medic (studii antropologice de pionierat), publicist şi diplomat (intensă activitate diplomatică între anii 1877 şi 1885: secretar de legaţie la Roma şi Constantinopol, ministru plenipotenţiar la Atena).

A fost membru corespondent al Societăţii Academice Române din 1871; (m. 1885, la Atena).

 

 

 

 

 

 

 

1854: S-a născut in localitatea Grozesti, Bacau, Emanoil Riegler, medic şi farmacolog, membru corespondent al Academiei Române, intemeietorul Serviciului de clinică terapeutică din Iaşi; (m.30 august 1929).

 

 

 

 

 

 

Image result for Emanoil Riegler, medic

 

 

 

 

A fost membru corespondent al Academiei Române (1904). Este inventatorul metodei biuretului, o metoda biochimica de dozare a proteinelor.

Emanoil Riegler a incetat din viata la Iasi, in ziua de 30 august 1929 .

 

 

 

 

 

1860: Este inaugurată Grădina  Botanica din Bucureşti, înfiinţată ca instituţie în acelaşi an, pe lângă Facultatea de Medicină şi Farmacie din Bucureşti, la iniţiativa doctorului Carol Davila, în urma unui decret semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza.

Amenajarea acestui spaţiu, ca bază didactică şi de cercetare, a fost realizată sub conducerea botanistului Ulrich Hoffmann, ca prim director al acestei instituţii. În anul 1874, Grădina Botanică a trecut în componenţa Universităţii din Bucureşti, funcţionând pe lângă Facultatea de Ştiinţe şi avându-l la conducere pe remarcabilul Prof. Dr. Dimitrie Brândză.

În anul 1994, odată cu prima Sesiune Naţională de Comunicări Ştiinţifice Botanice, Grădina Botanică bucureşteană primeşte numele „Prof. Dr. Dimitrie Brândză”.

 

 

 

 

1880 (5/17 noiembrie):  Sergiu Voinescu, reprezentant diplomatic cu misiune specială, era primit în audienţă de secretarul de stat american, William E. Ewarts, pentru a notifica proclamarea Independenţei de Stat a României.

 

 

 

 

 

 1880: S-a născut, la Paşcani, scriitorul Mihail Sadoveanu. A urmat liceul la Iaşi, iar în Bucureşti a studiat la Facultatea de Drept. A debutat cu patru volume deodată: “Povestiri”, “Dureri înăbuşite”, “Crâşma lui Moş Precu” şi “Şoimii”, în anul 1904, fapt ce l-a determinat pe Nicolae Ioga să numească acel an, “ Anul Sadoveanu”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 În 1910 a devenit directorul Teatrului Naţional din Iaşi, dar a continuat să fie prolific ca scriitor, publicând: “Povestiri de seară”, “Genoveva de Brabant”, broşura “Cum putem scăpa de nevoi şi cum putem dobândi pământ”.

Împreună cu Liviu Rebreanu, a reprezentat Societatea Scriitorilor Români la un congres de la Berlin, în 1926. A publicat numeroase romane istorice, dar şi scrieri în care a prezentat viaţa oamenilor simpli, tradiţiile şi natura.(“Creanga de aur”, “Zodia Cancerului”, “Fraţii Jderi”, “Hanul Ancuţei”)

După instaurarea comunismului în România, scrisul lui Sadoveanu a fost marcat de noile sale convingeri. Cu toate acestea, opera sa rămâne una valoroasă. (D. Cârlea in ziarul “Lumina”).

A decedat in ziua de  19 octombrie 1961.

 

 

 

 

1889: Avea loc deschiderea oficială a cursurilor primei instituţii de învăţământ superior din istoria Armatei române (cu denumirea inițială Școala Superioară de Resbel), înfiinţată de către generalul Ștefan Fălcoianu la 8/20 august acelaşi an, in baza unui  decret emis de regele Carol I (actuala Academie de Înalte Studii Militare).

 

 

 

 

Image result for Universitatea Națională de Apărare „Carol I”photos

Foto:  Universitatea Nationala de Aparare „Carol I”.

 

 

 

 

 

1889: În România se formează un guvern conservator în frunte cu Gheorghe Manu.

 

 

 

 

 

   

(Foto: Gheorghe Manu, portret realizat de Alexandru Bănulescu)

 

 

 

 

Descendent al lui Constantin Brâncoveanu, Gheorghe Manu (n.24 iulie 1833, București – d.16 mai 1911, București), a fost de profesie militar.

Între 1847-1856 și-a efectuat studiile în Prusia (școala de cadeți din Postdam, școala militară și școala specială de artilerie din Potsdam), după care a revenit în țară (1858), a fost însărcinat cu organizarea artileriei române.

Cu gradul de colonel, a fost ministru de război în guvernele  Dimitrie Ghica si  Manolache Costache Epureanu  (1869-1870).

   Cu gradul de general, s-a distins în Razboiul de Independenta al României, în timpul căruia a comandat divizia 4 infanterie și apoi a condus artileria Armatei de operații, fiind primul român decorat cu  distincția Virtutea Militară  (1877).

 Era poreclit “Curcanul“, pentru că fusese comandantul unui regiment de dorobanţi (curcani), în timpul Războiului de Independenţă şi pentru firea sa ţanţoşă şi mândră.

A avansat în cariera militară, până la rangul de general de divizie (1906). A deținut mai multe funcții de comandă în armata română (de ex. comandant al bateriei de artilerie călăreață din primul divizion de artilerie al țării, al primului regiment român de artilerie, inspector general al artileriei).

Pe plan politic, a fost președinte al Adunării Deputaților (feb. 1892 – oct. 1895), ministru de război (iul. 1869 – dec. 1870, nov. 1888 – nov. 1889, dec. 1904 – mar. 1907), primar al Bucureștiului (oct. 1873 – apr. 1877), prim-ministru și ministru de interne (nov. 1889 – feb. 1891), ministru de interne (ian.– iul. 1900), ministru al agriculturii, industriei, comerțului și domeniilor (nov. – dec. 1891), ministru al finanțelor (iun. 1865 – ian. 1866).

   

 

 

 

 

 

 

 1905: Adunarea de la Lugoj a celor 20.000 de români bănățeni și ardeleni a adoptat o serie de hotărâri in problema recunoașterii naționalității române.

Întrunirea a marcat un moment important în lupta naţională a românilor din Austro-Ungaria.

 

 

 

 

 

1918 : În Basarabia este extinsă legea pentru organizarea generală a finanţelor statului, astfel fiind desfiinţată administraţia financiară centrală existentă încă din vremea stăpânirii rusești. 

 

 

 

 

 

1918: Dr. Alexandru Vaida-Voevod  a dat citire  în Parlamentul de la Budapesta Declaraţiei  de independenţă a Transilvaniei. Adoptată, la 29 septembrie /12 octombrie 1918, la Oradea, de Comitetul Executiv al Partidului Naţional Român din Transilvania, Declaraţia, intitulată „Către popoarele lumii”, afirma, în faţa opiniei publice mondiale, dorinţa Transilvaniei de a se uni cu România.

 

 

 

 

 

 

1933: La Salonic, in  Grecia, are loc intre 5 si 11 noiembrie, a patra Conferinţă balcanică care a adoptat Pactul balcanic.

 

 

 

1941: Sub conducerea dirijorului şi compozitorului Ion Croitoru, s-a înfiinţat Corul Radio, prima formaţie corală a radioului public.

 

 

 

 

 

1952: A încetat din viaţă la Bucuresti, matematicianul si astronomul Nicolae C. Coculescu; (n. 31 iulie 1866, la Craiova).

 A urmat cursurile  Facultatii de Ştiinţe din Bucureşti,si după absolvire a plecat la Paris, unde a studiat la Universitatea Sorbona, devenind din 1895 doctor în matematică al acestei prestigioase instituţii de învăţământ, cu un subiect din mecanica cerească.

In anul 1893, împreună cu Henri Alexandre Deslandres (co-inventator al spectro-heliografului), a participat la o expediţie în Senegal unde a observat o eclipsă de Soare, publicând apoi fotografii remarcabile şi studii valoroase despre acest fenomen.

Întors în România Nicolae Coculescu a fost numit profesor de astronomie şi geodezie, la Facultatea de Ştiinţe din cadrul Universităţii din Bucureşti.

Este cunoscut pentru studiile sale de mecanica cereasca asupra calculului perturbatiilor planetelor si pentru  participarea sa la o serie de acţiuni ştiinţifice internaţionale (cum ar fi determinări mondiale de longitudine, întocmirea unui catalog al micilor planete şi observarea sateliţilor artificiali).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În anul 1929 savantul român a contribuit la înfiinţarea „Comitetului Naţional de Geodezie şi Geofizică”, iar un an mai târziu a pus bazele „Comitetului Naţional de Astronomie”, fiind totodată şi un membru de seamă al „Uniunii Astronomice Internaţionale”.

In 1908 a infiintat Observatorul astronomic din Bucuresti.

 

 

 

 

1954: S-a născut instrumentistul Nelu Dumitrescu, unul dintre fondatorii trupei de muzica pop-rock  „Iris”, alături de Nuțu Olteanu și Emil Lechinteanu. 

 

 

 

 

 

 

Image result for instrumentistul Nelu Dumitrescu,iris

 

1956: A decedat Maria Filotti, fostă  directoare de teatru şi una dintre cele mai apreciate actriţe române ale secolului XX ; (n. 9 octombrie 1883).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1967: S-a născut cântăreaţa română de muzică uşoară, Nicola.

 

 

 

 

 

Imagini pentru cântăreața nicola photos"

 

 

 

 

 

 

 

 

1977: S-a născut la Brașov, Mihai Covaliu, scrimer și antrenor român de scrimă.

 

 

 

 

Image result for Mihai Covaliu, scrimer

 

 

A fost laureat cu aur la Jocurile Olimpice din 2000 și bronz la Olimpiada din 2008 și campion mondial în 2005. În prezent este antrenor principal al CS Dinamo București și al lotului olimpic de sabie masculin al României, de asemenea este președintele Federației Române de Scrimă.

 

 

 

 

 

 

1978: A murit N. Crevedia (pseudonimul lui Nicolae Ion Cârstea), poet, prozator şi publicist; (n. 1902).

 

 

 

 

 

 

1979: A murit la Bucureşti, poetul, prozatorul  şi cronicarul  literar, Matei Alexandrescu; (n.30 aprilie 1906, Târgovişte).

Ca student al Facultăţii de Litere şi Filosofie din Bucureşti, va frecventa şedinţele Institutului de Literatură şi cenaclul lui Mihail Dragomirescu. Profesorul l-a remarcat şi, după licenţă (1931), l-a inclus în suita sa de asistenţi onorifici.

În 1935 îşi pregătea doctoratul cu o teză despre umorul lui I.L. Caragiale. Şef de cabinet la prefectura judeţului Dâmboviţa, va trece apoi la Prefectura Poliţiei Capitalei, urcând treptele ierarhice până la gradul de comisar şi şef al serviciului Controlul străinilor (1932-1942).

Va funcţiona apoi la Ministerul Propagandei Naţionale.

 

 

 

 

 

 

Image result for poetul  matei alexandrescu photos

 

 

După epurarea din 1946, urmează pentru el o perioadă tulbure, de provizorat, când lucrează la Consiliul de Miniştri (1946-1947) şi la Adunarea Deputaţilor (1946-1947). Din 1950, reprofilat în contabil, se va pierde în reţeaua unor întreprinderi şi instituţii mărunte.

Când revine în viaţa literară, după 1967, frecventează cenaclul „George Călinescu” al Academiei Române şi se relansează ca poet şi publicist.Va sfârşi, după nouă ani de ţintuire la pat, fără a apuca să-şi vadă reeditată opera.

Bibliografie: În insula unde’nfloresc coralii (Târgovişte, 1931), Printre ulucile cerului, Leagăn de îngeri (C.R., Bucureşti, 1939, cu desene de Mac Constantinescu), Jocul cuvintelor (C.R., Bucureşti, 1939, cu desene de Mac Constantinescu), Vămile văzduhului (Institutul de Arte Grafice Universul, Bucureşti, 1942, cu 6 desene de Nae Constantinescu), Donna Sixtina: Sonete (Editura Eminescu, Bucureşti, 1970), Confesiuni literare: Dialoguri (Minerva, Bucureşti, 1971), Catarg (Minerva, Bucureşti, 1973, Prefaţă de Ovidiu Papadima).
Colaborări la ziare şi reviste: Universul literar, Propilee literare, Vremea, Facla, Revista scriitoarelor şi scriitorilor români, Litere, etc.

 

 

 

 

 

 

 

 

1979: A decedat  pictor, grafician şi cronicar plastic; (n.22 ianuarie 1895).

Fiica comandorului Petre Demetriade,  pictorița a studiat în particular cu pictorii Gh. Petraşcu şi Eustaţiu Stoenescu, apoi la Institutul „Buser” din Elveţia (1913), Şcoala de Belle Arte din Bucureşti (1915), Academia „Ranson” (1921) şi Academia „Julian” (1921) din Paris, cu marii artişti Ipolit Strâmbulescu, Dimitrie Serafim, Pedro Coreja D`Arnja, Othon Friesz sau Fritz Gilsi.

A expus în ţară, în 1919, cu sprijinul Olgăi Greceanu şi Ninei Arbore, în cadrul Asociaţiei Femeilor Pictore şi Sculptore, organizează o expoziţie personală, în 1926, în care prezintă peisaje, naturi statice şi nuduri, în guaşă, pastel şi acuarelă, urmată de altele în ţară şi străinătate.

În 1929 obţine medalia de bronz la Expoziţia Internaţională de la Barcelona. Din anii ’50 va folosi, în cea mai mare parte, tehnica uleiului.

Alături de pictura pe pânză, Lucia Dem. Bălăcescu a făcut şi ilustraţie de carte: Cartea cu jucarii şi Ce-ai cu mine, vântule? de Tudor Arghezi (1931), pentru care obţine un premiu la Praga (1938), Corigent la limba română de Ion Minulescu, Un port la răsărit de Radu Tudoran, peste 200 de ilustraţii la Decameronul de G. Boccaccio şi la mai multe poezii traduse din Ch. Baudelaire, pentru care a primit Premiul Academiei Române, în 1939.

Printre cele mai importante opere ale sale se numără Şeherezada (1937 – 57), Scuar bucureşteanCuriozitateCasă veche din Bucureşti, Mangalia.

 

 

 

Imagini pentru Lucia Bălăcescu Demetriade,photos"

 Foto: 

Lucia Dem. Bălăcescu  – ”Seherezada”

 

 

 

Debutează ca publicistă în ziarul „Timpul”, în 1937. Colaborează cu „Le Moment”, „Bis”, „Vremea”, „Astra”, unde publică cronică plastică, articole despre teme de cultură sau impresii de călătorie. Va publica În noul Paradis (1942) o cronică în care înfierează comunismul, şi o lucrare de memorialistică, Destăinuiri antiliterare (1979), ambele ilustrate cu desene sugestive.

Pentru contribuţia sa la arta românească şi pentru promovarea acesteia în afara ţării, Lucia Dem. Bălăcescu a primit, în 1974, premiul „Ioan Andreescu” al Academiei Române.

„Există un stil Lucia Dem. Bălăcescu pe care artista l-a încetăţenit în domeniul plasticii româneşti, delimitat de neclintitele borne ale temperamentului său, stabilind o zonă proprie, ce face parte dintr-o istorie a noastră, care urcă dintr-un strat nealterat al spiritualităţii, la interferenţa artei româneşti cu cea europeană” (Dragoş Morărescu şi Petre Oprea).

A ilustrat volume de poezii de Ion Minulescu şi Tudor Arghezi.

1991: Trei mari confederații sindicale – Alfa, CNSLR si Fratia – au format Consiliul National Consultativ al Sindicatelor din Romania, ca reactie impotriva divizarii miscarii sindicale care inregistra 140 de federatii si 14 confederații.

 

 

 

 

 

 

 

 1992: Dupa 42 de ani, s-a redeschis Ambasada Vaticanului la Bucuresti (Nuntiatura Apostolica). Relaţiile diplomatice dintre România şi Sfântul Scaun au fost stabilite în 1920, fiind întrerupte în anul 1950, după instalarea regimului comunist, şi reluate la 15 mai 1990, după Revoluţia anticomunistă din Decembrie 1989

 

 

 

 

1993: Prin Decretul 192, în vigoare din 17 noiembrie 1993, s-a înfiinţat Misiunea Permanentă a României pe lângă Consiliul Europei, cu sediul la Strasbourg, condusă de un reprezentant permanent cu rang de ambasador.

 

 

 

1997: Au fost redeschise dosarele privind revolutia din decembrie 1989. Toate solutiile care au fost date de procurori in dosarele revolutiei au fost verificate.

Ulterior, procurorii militari au inceput urmarirea penala impotriva lui Victor Athanasie Stanculescu, Mihai Chitac, Stefan Guse si a altor ofiteri implicati in reprimarea sangeroasa a revolutionarilor timisoreni.

 

 

 

 

 

1999: A murit Radu G. Ţeposu, critic literar, eseist şi cronicar literar român,  reprezentant al generaţiei optzeciste;  (n.19 aprilie 1954).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2003: A fost publicat Raportul de ţară al Comisiei Europene, în care se afirma că ” România îndeplineşte criteriul politic pentru aderarea la Uniunea Europeană”.

 

 

 

 

 

2003: Radio Contact își schimbă numele și echipa și devine Kiss FM.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2007: A murit dirijorul român Ion Pavalache ; (n. 24 iunie 1927, Chișinău).

 

 

 

 

 

Image result for Ion Pavalache

 

A studiat la Seminarul Teologic din Chișinău, apoi la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București(1947-1952).

Activitatea sa s-a împărțit între sfera concertistică și cea didactică. A desfășurat o bogata activitate de organizare și conducere ca asistent la Conservatorul din București, corist (1952-1958), secretar muzical la Filarmonica bucureșteană „George Enescu” (1952-54) și la Operei Române din București (1954-56), precum și ca dirijor al Corului Operei (1958-1968) și director al Operei Române din Iași (1968-1975).

I-a urmat lui G. Pascu la conducerea destinele Corului „Gavriil Musicescu” al Filarmonicii de Stat Moldova din Iași timp 32 de ani (1958–1990).

A inițiat și a pregătit corurile reunite ale Operei și Filarmonicii ieșene, „reușind să impună ansamblul între cele mai valoroase coruri de filarmonică din România”. 

De asemenea, a fondat și condus (1970-2007) Corului „Camerata” al profesorilor (Casa corpului didactic) din Iași.

 

 

 

 

2010: A  încetat din viaţă poetul român de origine basarabeană, Adrian Păunescu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Adrian Păunescu (Adrian Păun) s-a născut la 20 iulie 1943 în satul Copăceni, judeţul Bălţi, (azi in Republica Moldova).

Poet, publicist şi om politic român, Păunescu s-a făcut cunoscut mai ales prin poezie şi în calitate de organizator al Cenaclului “Flacăra“.  Adrian Păunescu a fost  unul dintre  cei mai prolifici poeţi români contemporani.

Diabetul de care acesta suferea i-a afectat mai multe organe, iar în noaptea de 4 spre 5 noiembrie, starea poetului s-a înrăutăţit.

Medicii nu l-au mai putut salva si  în ciuda eforturilor depuse, poetul a decedat la ora 7:15.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  3. e.maramures.ro ;

  4. Wikipedia.ro.;

  5. mediafax.ro ;

  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  8.  Istoria md.;

  9. istoriculzilei.blogspot.ro;

 

05/11/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: