CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

UN ADEVAR INCONTESTABIL: ARDELENII CONDUC ROMANIA DE MULTI ANI! VIDEO

 

 

UDMR a amplasat în Cluj-Napoca un panou de precampanie cu textul „Salvăm Clujul de Bucureşti, taxele noastre să îmbogăţească Ardealul, nu Capitala”, dar şi unul similar la Oradea, liderii Uniunii susţinând că este vorba despre promovarea descentralizării.

Preşedintele executiv al UDMR, Kovacs Peter, a declarat, duminică, pentru corespondentul MEDIAFAX, că mesajul transmis este unul care pledează pentru ca majoritatea taxelor încasate din teritoriu să rămână pe plan local, nu să meargă la Bucureşti.

„UDMR a amplasat la Cluj-Napoca, în zona Stadionului CFR, un panou de precampanie cu mesajul – Salvăm Clujul de Bucureşti, taxele noastre să îmbogăţească Ardealul, nu Capitala. Un panou similar a fost amplasat la Oradea.

Textul mesajului se referă la descentralizare, în sensul în care noi pledăm ca taxele să rămână mai multe pe plan local, la Cluj, sau la Oradea, în loc să fie trimise la Bucureşti. Locuitorii Ardealului, de la care se strâng aceste taxe, au cea mai mare nevoie de ele, pentru investiţiile din zonele în care locuiesc, nu pentru a plăti din aceşti bani investiţii în Bucureşti”, a spus Kovacs.

 

 

 

 

afis-udmr

 

 

 

 

CUM ADICA „SALVAM CLUJUL DE BUCURESTI” ?!

 

 

 

 

Publicitate

04/11/2016 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , | Lasă un comentariu

Arad, din 5/18 noiembrie 1918 – Manifestul Marelui Sfat al Naţiunii Române din Ungaria şi Transilvania

In 1918, la începutul lunii noiembrie, Consiliul Naţional Român Central Român (organism politic care grupa reprezentanţi ai Partidului Naţional Român şi ai socialiştilor) şi-a mutat sediul de la Budapesta la Arad.

Tot în această perioadă, au loc tratative româno-maghiare, finalizate cu un eşec. Asta, pentru că partea maghiară a venit cu propunertea ca Transilvania să rămână în continuare în cadrul Ungariei, sub forma unui guvernământ autonom, reprezentat în guvernul maghiar.

Cu alte cuvinte, partea ungară nu dorea să renunţe la utopia Ungariei Mari, la veleităţile sale de „naţiune istorică“.

Manifestul declara ferm voinţa românilor „de a se constitui în stat liber si independent spre a-şi putea pune forţele în serviciul culturii şi al libertăţii omeneşti”.

„Naţiunea română din Ungaria şi Transilvaniase arăta în acest Manifestnu admite mistificarea îndreptăţirii pretenţiunilor sale prin stările produse de încercările seculare pentru nimicirea ei, protestează împotriva revendicărilor maghiare asupra teritoriului românesc, care de la descălecarea împăratului Traian şi până astăzi a fost muncit cu braţele noastre şi îngrăşat cu sângele nostru”.  

„Sub nici-o condiţiune, naţiunea română nu mai voieşte să trăiască în legătură de stat cu naţiunea maghiară, ci este hotărâtă a-şi înfiinţa pe teritoriul locuit de dânsa statul sau liber si independent”. De asemenea, se sublinia că „naţiunea română din Ungaria şi Transilvania va fi una de aici înainte în veci, cu întreg neamul românesc”.

Acest lucru exprima hotărârea nestrămutată de înfăptuire a Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Afirmând năzuinţele naţiunii române spre unitate şi libertate naţională, manifestul cerea sprijinul lumii civilizate în înfăptuirea acestui deziderat. „Oricum ar decide puterile lumiise arăta în acelaşi documentnaţiunea română este hotărâtă a pieri mai bine, decât a suferi mai departe sclavia şi atârnarea.

 

 

Manifestul de la Arad, din 5/18 noiembrie 1918, al Marelui Sfat al Naţiunii Române din Ungaria şi Transilvania

 

„Naţiunea româna din Ungaria şi Transilvania ţinută de veacuri în robie trupească şi sufletească de către clasa stăpânitoare a poporului maghiar, eliberată acum din sclavie prin strălucita învingere a armelor, cari s-au luptat pentru drepturile civilizaţiei umane împotriva principiului barbar al opresiunii naţionale şi de clasă, înaintea guvernului opresorilor de până aci a declarat voinţa sa de a constitui un stat liber şi independent spre a-şi putea valida nelimitat forţele sale în serviciul culturii şi al libertăţii românesti.

Guvernul opresorilor de până aci a denegat adeziunea sa la această hotărâre a naţiunii române şi în faţa dreptului firesc al fiecărei naţiuni de a fi stăpână asupra sa şi a teritoriului locuit de dânsa, guvernul opresorilor opune forţa brutală a statului oprimator.

De veacuri clasa oprimatoare a poporului maghiar a sfâşiat trupul naţiunii noastre prin icuri străine, iar de la înfăptuirea constituţionalismului fals din 1867 scopul nemărturisit al politicii de guvernământ în statul ungar a fost desfiinţarea noastră naţională.

Prin colonizări fără rost pe pământul strămoşilor noştri, prin maghiarizarea necruţătoare a tuturor acelor Români, care au fost nevoiţi să aibă raporturi mai nemijlocite cu stăpânirea maghiară, prin invadarea pe teritoriul românesc a sutelor de mii de slujbaşi publici maghiari, prin împiedicarea poporului nostru de a-şi mulţumi însuşi trebuinţele sale industriale, s-au maghiarizat oraşele, şi s-a împestriţat etniceşte teritoriul locuit de naţiunea româna prin mijloace artificiale şi în scopul barbar al nimiciri noastre.

Această stare de lucruri, produsă prin opresiune şi fărădelege, acum guvernul maghiar o invoca de justificare a opunerii sale la hotărârea naţiunii române de a-şi întemeia pe pământul său strămoşesc statul său liber şi independent.

Starea produsă prin crima desăvârşită până aci împotriva libertăţii noastre naţionale, acum se prezintă ca o justificare a noului atentat, ce se intenţionează împotriva existentei noastre.

Ar trebui să ne luăm dreptul nostru cu forţa, dar oricât de hotărâţi suntem şi jertfim viaţa pentru liberarea naţională în ziua când sărbătorim învingerea civilizaţiunii asupra barbariei, şi aşteptăm legiferarea internaţională, care va înlocui forţa brutală prin dreptate şi va înlătura pretutindeni urmările stăpânirilor neomeneşti, naţiunea română se abţine de la mijloacele barbare la regulare raporturilor dintre popoare, ci iată protestează înaintea lumii întregi împotriva fărădelegii guvernului maghiar, care şi acum încearcă a supune naţiunea română dominaţiei străine şi o împiedică de la constituirea sa în stat liber şi independent.

Naţiunea româna din Ungaria şi Ardeal nu doreşte să stăpânească asupra altor terenuri. Lipsită cu desăvârşire de orice clasă istorică stăpânitoare, naţiunea română prin fiinţa sa însăşi este întruparea democraţiei cele mai desăvârşite.

Pe teritoriul său strămoşesc naţiunea româna este gata a asigura fiecărui popor deplină libertate naţională şi organizarea sa în stat liber şi independent o va întocmi pe temeiurile democraţiei care va asigura tuturor indivizilor aflători pe teritoriul său egalitatea condiţiunilor de viaţă, unicul mijloc al desăvârşirii româneşti.

Naţiunea română din Ungaria şi Transilvania însă nu admite mistificarea pretenţiunilor sale prin stările produse de încercările seculare pentru nimicirea ei, protestează împotriva revendicărilor maghiare asupra teritoriului românesc, care de la descălicarea împăratului Traian şi până acum a fost muncit de braţele noastre şi îngrăşat cu sângele nostru şi cu nici o condiţiune nu mai voieşte să trăiască în legătură de stat cu naţiunea maghiară, ci este hotărâtă a-şi înfiinţa pe teritoriul locuit de dânsa statul său liber şi independent.

Anunţând popoarelor lumii această voinţă şi hotărâre a sa naţiunea română din Ungaria şi Transilvania invocă pe seama sa sprijinul lumii civilizate şi geniul libertăţii omeneşti, că din ceasul acesta oricum ar decide puterile lumii este hotărâtă a pieri mai bine, decât a suferi mai departe sclavia.

Naţiunea română din Ungaria şi Transilvania speră şi aşteaptă, că în năzuinţa ei pentru libertate o va ajuta întreg neamul românesc, cu care una voim a fii de aici înainte în veci .

Marele Sfat al Naţiunii Române din Ungaria şi Transilvania

Secretar, Preşedinte

Dr. Gh. Crişan, Dr. Ştefan C. Pop „

În vederea consultării ample a fraţilor de peste Carpaţi şi a sincronizării acţiunilor puse în slujba cauzei Unirii, în prima jumătate a lunii noiembrie 1918 Consiliul Naţional Român Central a trimis la laşi pe profesorul de teologie Nicolae Bălan de la Sibiu, viitorul mitropolit al Ardealului, pentru a informa guvernul român despre situaţia politică generală din Transilvania şi mai ales despre stadiul mişcării de autodeterminare şi unitate naţională.

Din capitala Moldovei, după lungi conciliabule cu guvernul condus de I.I.C. Brătianu, profesorul Nicolae Bălan a trimis o scrisoare lui Vasile Goldiş, pe care-1 sfătuia să «convoace neîntârziat o adunare naţionala româneasca la Alba Iulia, care să hotărască democratic, plebiscitar în legătură cu voinţa neclintită a întregii naţiuni privind Unirea Transilvaniei cu România».

Sugestia era în deplină concordanţă cu proiectele conducătorilor mişcării naţionale a românilor din Transilvania.

La 20 noiembrie 1918 a fost dat publicităţii textul convocării Adunării de la Alba Iulia, în care se sublinia hotărârea naţiunii române din Transilvania şi Ungaria de a-şi spune cuvântul asupra sorţii sale.

  În document  apar următoarele idei forţă: „Istoria ne cheamă la fapte mari,.. Ne-am trezit din somnul de moarte şi vrem să trăim alături de celelalte naţiuni ale lumii, liberi şi independenţi, în numele dreptăţii eterne şi al principiului liberei dispoziţiuni a naţiunilor, principiu consacrat acum prin evoluţiunea istoriei, naţiunea română din Ungaria şi Transilvania are să-şi spună cuvântul său hotărâtor asupra sorţii sale si acest cuvânt va fi respectat de lumea întreagă”, se arată în ca Apelul îşi exprima convingerea că la această istorică adunare vor participa, în afara reprezentanţilor aleşi, „toate păturile sociale ale naţiunii noastre…, unde se va hotărî soarta neamului nostru, pentru vecie, se va prezenta însuşi poporul românesc în număr vrednic de cauza mare şi sfântă”, se spune în document. Textul convocării stabilea componenţa Adunării Naţionale în următoarea structură:

„1228 de delegaţi în total, din care un număr de 600 aleşi de circumscripţiile electorale prin vot universal (câte 5 din fiecare circumscripţie), restul fiind delegaţi de drept care reprezentau confesiuni, instituţii, asociaţii, profesii etc. în majoritatea lor, cei 628 de delegaţi de drept făceau parte din rândurile burgheziei naţionale, ale intelectualităţii, ale micii burghezii; un număr de 58 de delegaţi erau reprezentanţi ai asociaţiilor de meseriaşi, iar 18 delegaţi reprezentau organizaţiile socialiştilor români.

Reprezentanţii ţărănimii erau aleşi prin circumscripţiile electorale“, se arăta în document.

Publicată în ziua de 21 noiembrie în ziarul «Românul» şi reluată apoi de întreaga presă românească .

Încă un moment în care ardelenii au scris istorie: 18 noiembrie 1918. „Naţiunea română din Ungaria şi Transilvania va fi una cu întreg neamul românesc”

 

 

 

 

Una din fotografiile document cu participanţii la Adunarea de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918/Sursa foto: Muzeul Naţional al Unirii.

 

 

Surse: foaienationala.ro/manifestul-de-la-arad-din-518-noiembrie-1918 redescoperaistoria.ro/; adevarul.ro/locale/alba-iulia/Inca-moment-ardelenii-scris-istorie-16-noiembrie-1918; 

04/11/2016 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , | Lasă un comentariu

Crime in masă sovietice după cotropirea Basarabiei. VIDEO

HOLOCAUSTUL BASARABEAN

 

 

Scurt sumar:

În jur de 550.000 români deportați între 28 iunie 1940 şi 1948

1940: Recrutările forţate pentru muncă în URSS.
Până la 29 noiembrie 1940, din Basarabia organele sovietice au recrutat şi trimis în diverse regiuni industriale ale URSS, inclusiv în Kazahstan, în bazinul carbonifer Karaganda, cca. 56.000 de persoane de origine română. În locul lor, au fost aduşi în Basarabia 13 mii de ofiţeri NKVD şi de armată, învaţători din Ucraina, Rusia, Belarus, care au predat limba rusă obligatorie timp de un an.

Acesta a fost începutul deznaţionalizării provinciilor româneşti ocupate.

Unele surse indică faptul că, între anii 1948-1960, au fost recrutaţi şi trimişi la muncă pe şantierele sovietice cca. 196.000 de „moldoveni”.

 

 

 

 

Image result for deportarea romanilor din basarabia photos

12-13 iunie 1941: Deportari.

Potrivit datelor de arhivă, în acea noapte, din Basarabia şi nordul Bucovinei au fost ridicate de la casele lor 29.839 de persoane, dintre care 5.479 au fost arestate („membri ai organizaţiilor contrarevoluţionare şi alte elemente antisovietice”) şi 24.360 au fost deportate.

 

1941: Lagăre de concentrare pentru prizonierii militari.

Lagăre de concentrare pentru prizonierii militari: Cel mai mare a fost „Spassk nr. 99”, infiinţat in iulie 1941 pe structura Diviziunii Spassk a „Karlag”-ului NKVD, situat la 45 km de oraşul Karaganda, pe teritoriul fostei Uzine de extracţie a cuprului „Spassk”. Dintr-un total de 66.160 de prizonieri, 6.740 de prizonieri au fost de naţionalitate română. La aceştia se adaugă un numar de peste o mie de prizonieri de alta naţionalitate, care au luptat in Armata Română, având probabil cetaţenia română la acea vreme (ucraineni, armeni, „moldoveni”).

 

1946 – 1947: Foametea provocată de Stalin
aproximativ 300.000 de români morţi.

 

„Trăim foarte greu, oamenii mor – mănâncă buruiene prin pădure, iar seara, întorcându-se acasă, mor pe drum. A murit aproape o jumătate de sat, iar statului nici că-i pasă…” (raionul Kotovsk).

„La noi foarte mulţi au murit de foame şi continuă şi acum să moară. Oamenii mănâncă cai morţi, ţistari şi alte scârboşenii. Zilnic mor câte 20-30 de oameni… (raionul Dubăsari).

„Oamenii merg legânându-se, ca beţi, de foame. În multe sate au rămas casele pustii, pentru că stăpânii lor au murit de foame…” (raionul Sângerei).

„Poporul îndură o foamete chinuitoare, statul nu-şi bate capul de asta, oamenii mor în floarea vârstei, dacă au scăpat de moarte pe front, mor acum de foame… zilnic mor câte 5-7 oameni, uneori şi mai mulţi, cadavrele stau împrăştiate pe drum…” (raionul Tiraspol).

„În satul nostru n-au mai rămas decât 30% din locuitori, iar ceilalţi au murit şi mor de foame, nici chiar pe front nu şi-au pierdut viaţa atâţia oameni…” (raionul Bălţi).

„Trăim timpuri grele, încât oamenii mănâncă oameni. Sânt înmormântaţi câte 50 de oameni pe zi. Te prinde o mare groază – n-avem fărâmă de pâine şi oamenii mor ca muştele…” (raionul Orhei).

„Bântuie o foamete de care nu s-a mai văzut. Oamenii mor ca muştele, pe zi ce trece mor tot mai mulţi…” (raionul Bujor).

„De mare ce-i foametea, oamenii mănâncă pisici, câini, şoareci, cai şi unii pe alţii. Zilnic mor de foame 10-15 oameni, nici nu mai este unde să-i înmormântezi. Nu-mi mai ajung puteri să trăiesc aşa şi mai departe…” (raionul Vulcăneşti).

 

 

 

 

 

Image result for deportarea romanilor din basarabia photos

 

 

 

6-7 iulie 1949: Deportari.

Hotărârea, care prevedea „deportarea în Kazahstan, Asia Centrală şi Siberia a 11.280 de familii cu 40.850 de oameni”, era însoţită de un act adiţional în care se specifica decizia Guvernului Sovietic ca „deportarea categoriilor menţionate să se facă pe vecie”, operaţiunea să înceapă pe 6 iulie 1949, ora 02:00, şi să se încheie pe 7 iulie 1949, ora 20:00.

In fapt, au fost deportate 11.293 de familii – 35.796 persoane, din care 9.864 bărbaţi, 14.033 femei şi 11.889 copii. 7.620 de familii au fost considerate „chiaburi”, iar celelalte acuzate de „colaborare cu fasciştii”, de „apartenenţă la partidele burgheze româneşti sau la secte religioase ilegale”.

De notat că acestor „deportaţi pe vecie” li s-au confiscat averile şi li s-a interzis să-şi ia cu ei bunuri materiale.

 

1 aprilie 1951: Deportari.

Acţiunea a început la ora 04:00 şi s-a încheiat la ora 20:00 în aceeaşi zi. Au fost arestate şi deportate în Siberia (reg. Kurgan) 723 de familii, respectiv, 2.617 persoane (808 bărbaţi, 967 femei şi 842 copii).

 

1951: Deportari.

Un proiect „strict secret” de Hotărâre a Preşedintelui Consiliului de Miniştri al URSS (…) prevedea deportarea a 5.917 de persoane în aprilie 1953 în regiunea Kurgan din Siberia şi RSS Kazahă, în conformitate cu Hotărârile Consiliului de Miniştri al URSS nr.1290-467cc din 6 aprilie 1949 şi nr.667-339cc din 3 martie 1951.

 

Surse:

Vasile SOARE – PREZENŢA ROMÂNILOR ÎN KAZAHSTAN – ISTORIE ŞI DESTIN
Relatări din cartea dlui Valeriu Pasat „Calvarul. Documentarul deportărilor de pe teritoriul RSS Moldoveneşti. 1940-1940”, ROSSPEN, 2006, p.157-158

//adevaratulholocaust.blogspot.be/

 

 

 

 

 

04/11/2016 Posted by | ISTORIE ROMÂNEASCĂ | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: