CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

O tentativa sovietica de regionalizare transfrontaliera avand ca obiectiv Romania – Planul Valev


 

 

Image result for gheorghiu dej photos 1964

 Gheorghiu Dej si Nikita Hrusciov

 

 

PLANUL VALEV A FOST DOAR UN PRETEXT

Anul 1964 rămâne unul aparte în istoria comunismului românesc. El marchează respingerea „planului Valev“, „Declaraţia de independenţă“, din aprilie, şi publicarea volumului K. Marx, „Însemnări despre români”. Au fost trei gesturi de sfidare deschisă la adresa Moscovei, greu de imaginat înainte. 

Indiferent dacă „planul Valev“ a fost o propunere strict ştiinţifică, iar respingerea lui numai un motiv pentru declanşarea acestui proces, cele trei măsuri au provocat entuziasm în societatea românească şi au atras o susţinere comparabilă cu cea pentru gestul de solidaritate cu Cehoslovacia, din august 1968.

Începând de la mijlocul anilor 1950, conducerea sovietică, susţinută de majoritatea ţărilor membre C.A.E.R., s-a orientat spre dezvoltarea diviziunii internaţionale a muncii, specializarea şi adâncirea gradului de cooperare între economiile naţionale, ceea ce corespundea legilor obiective ale dezvoltării mondiale.

Acest lucru era condiţionat, după cum se sublinia în documentele P.C.U.S. şi în cuvântările liderilor lui, de „tendinţele obiective spre o accentuată internaţionalizare a vieţii economice, impusă în zilele noastre de tempoul rapid al progresului tehnico-ştiinţific.“

„Pe baza diviziunii internaţionale a muncii, a unei largi specializări şi cooperativizări a producţiei – sublinia primul secretar al C.C. al P.C.U.S. N.S. Hruşciov –, economiile naţionale ale ţărilor socialismului se vor dezvolta mai eficient, completându-se una pe cealaltă şi creând treptat un complex economic unic, închegat, în care fiecare să aibă locul lui, sarcinile lui şi în care fiecare ţară, fiecare popor să capete o bază tot mai temeinică pentru rezolvarea problemelor naţionale ale construcţiei socialiste.“

Doctrina specializării economice

 

Iuri Andropov a fost numit, în 1957, şeful aparatului de legătură şi control al URSS pentru ţările din lagărul comunist subordonat Moscovei .

În această calitate, Andropov a organizat o consfătuire a partidelor comuniste şi muncitoreşti cu scopul de a stabili un sistem concret de conducere a lagărului comunist de către URSS (octombrie 1957), apoi a emis, în 1960, doctrina „specializării economice” a statelor din lagărul comunist. La cerinţa expresă a lui Hruşciov, care nu dorea ca Uniunea Sovietică să fie implicată în mod direct, problema specializării a fost ridicată oficial de către delegaţia poloneză în timpul Conferinţei statelor membre C.A.E.R., desfăşurată la Moscova (6-7 iunie 1962) . 

 

 

 

 

 

Foto: E B Valev

 

În aprilie 1964 un economist sovietic, Emil Borisovici Valev, a publicat un articol intitulat Probleme ale dezvoltării economice a raioanelor dunărene din România, Bulgaria ṣi URSS în care propunea construirea unui „complex economic interstatal” în zona Dunării de Jos.

Planul Valev urmărea specializarea economiilor acestor ṭări pe anumite ramuri de producție, României revenindu-i rolul de stat preponderent agricol. Faṭă de această evidentă încercare de subordonare economică, România a reacṭionat.

Cel care a fost numit de conducerea de partid românească să argumenteze combaterea Planului a fost economistul Costin Murgescu, directorul adjunct al Institutului de Cercetări Economice, redactor ṣef la revista Viaṭa Economică.

El a publicat într-un număr din iunie 1964 editorialul Concepṭii potrivnice principiilor de bază ale relaṭiilor dintre ṭările socialiste. Despre„complexul economic interstatal” în general ṣi despre concretizarea lui dunăreană, în special, articol în care analiza ṣi respingea cu argumente „aserṭiunile ṣtiinṭifice” ale lui Valev care mascau o încercare de subordonare economică.

Istoricul Bogdan Murgescu, profesor la Facultatea de Istorie – Universitatea din București, președinte al Societății de Științe Istorice din România, a explicat într-un interviu cum a apărut această idee a complexului economic interstatal ṣi cum a privit-o conducerea românească.

„Planul Valev a apărut într-un context în care Hruṣciov ṣi ceilalṭi lideri ai Uniunii Sovietice, ca ṣi unii dintre liderii ṭărilor socialiste, încercau să promoveze integrarea economică a ṭărilor socialiste din Europa.

Concret, asta însemna o adâncire a diviziunii muncii între aceste ṭări ṣi respectiv o specializare mai adâncă a ṭărilor, unele în producṭie industrială, altele în anumite ramuri ale agriculturii, deci o încercare de a integra mai mult ṭările socialiste ṣi totodată de a mări pe această cale producṭia totală a sistemului socialist. […]

Planul Valev prevedea crearea unei regiuni economice integrate care ar fi trebuit să cuprindă părṭi din Uniunea Sovietică, în special din Republica Moldova ṣi districtele sudice ale Republicii Sovietice Socialiste Ucraina, părṭi ale României – cea mai mare parte de fapt din răsăritul ṣi sud-estul României – ṣi păṭi din nord-estul Bulgariei.

Era în esenṭă un fel de integrare economică a unei regiuni CAER în zona Dunării de Jos.

Pentru a pune in aplicare proiectul unei integrari economice transfrontaliere, intre diferite regiuni ale lagarului comunist european, economistul E. B. Valev publica, in nr. 2/1964 din Analele Universitatii din Moscova, articolul „Probleme ale dezvoltarii economice a raioanelor dunarene din Romania, Bulgaria si URSS”.

Planul a fost apoi publicat si in presa comunista est-europeana.

In privinta Romaniei, se preconiza alcatuirea unui „complex economic interstatal” in zona Dunarii de Jos, care ar fi inglobat sudul URSS (Basarabia si sudul Ucrainei cu o suprafata de 12.000 km2), sud-estul Romaniei (100.000 km2) si nordul Bulgariei (38.000 km2), si cu o populatie de 12 milioane de locuitori.

Răspunsul românesc a fost foarte dur la Planul Valev, dar în acelaṣi timp se înscrie într-un context mult mai larg.

Concret vorbind, România începuse să reziste cu ani înainte în reuniunile CAER la tentativele de integrare economică prea accentuată. […]

Bulgaria a acceptat planul Valev, dar în cazul românilor reacția a fost violentă, comuniștii români apreciind că propunerea Moscovei înseamnă practic o dezmembrare a teritoriului național. România a respins planul, prevalându-se de prevederea potrivit căreia hotarârile CAER puteau fi luate numai prin unanimitate.

Politica de industrializare a României a fost susținută cu vehemență de către delegația sa la CAER, îndeosebi de Alexandru Bârlădeanu, delegat permanent.

Economistul Costin Murgescu publică în revista Viața economică un articol prin care respinge planul, iar la plenara C.C al P.M.R. din 15-22 aprilie 1964 s-a adoptat „Declarația cu privire la poziția Partidului Muncitoresc Român în problemele mișcării comuniste și muncitorești internaționale”[8], care însemna o reorientare publică a guvernanților de la București în raport cu Moscova.

Documentul exprima poziția României în conflictul chino-sovietic și formula principiile care trebuiau să stea la baza raporturilor dintre partidele comuniste: egalitatea în drepturi, neamestecul în treburile interne, dreptul exclusiv al fiecărui partid de a-și rezolva problemele politice și organizatorice.

În consecință, Declarația sublinia că nu există și nu poate exista un „partid părinte și cu un partid fiu, partide superioare și partide subordonate”

Politica românească a fost aceea de a prezerva decizia economică la nivelul conducerii României ṣi, pe de altă parte, de a menṭine opṭiunea deschisă spre industrializare, pentru că Planul Valev, ca ṣi celalalte planuri de integrare, prevedea pentru România un rol precumpănitor de furnizor agricol.

Se considera că România nu are destulă tradiṭie industrială, nu are destul potenṭial industrial – exceptând sigur petrolul ṣi alte câteva ramuri – ṣi în aceste condiṭii se dorea ca România să se specializeze mai mult în agricultură, să renunṭe la anumite proiecte industriale proprii ṣi să importe produse industriale din celelalte ṭări socialiste, fie din Uniunea Sovietică, fie din R.D.G. sau Cehoslovacia, ṭările care aveau în blocul sovietic o bază industrială deja mai puternică. […]

România a răspuns foarte violent ṣi foarte „pe faṭă”, ceea ce a fost marea noutate a acestui răspuns, în 1964. A fost un articol intitulat Concepṭii potrivnice principiilor de bază ale relaṭiilor economice dintre ṭările socialiste care a apărut în „Viaṭa Economică”, dar a fost republicat imediat ṣi în broṣură separată ṣi a circulat într-un tiraj considerabil, care a fost semnat de Costin Murgescu ṣi care era menit să desfiinṭeze complet Planul Valev  cu argumente puternice, recunoscute inclusiv pe plan internațional.

Acest articol nu este singurul. Cu o săptămână înainte, în “Viaṭa Economică” acelaṣi Costin Murgescu publicase un articol în care critica foarte sever concepṭiile ṣi proiectele de integrare ale unui economist german R.D.G.-ist, Willi Kuntz care, la rândul său, pledase pentru întărirea integrării în Consiliul de Ajutor Economic Reciproc.

Acel articol critic la adresa lui Kuntz a fost într-adevăr difuzat, dar nu atât de mult cum a fost difuzat articolul împotriva lui Valev, pentru că ṣi opinia publică românească era mult mai sensibilă ṣi palpita mult mai mult la primele manifestări publice ale disidenṭei româneṣti împotriva Uniunii Sovietice decât la un articol care privea strict R.D.G.-ul. […]

Trebuie observat un lucru: dincolo de argumentele concrete, atât economice cât ṣi politice prin care era criticat Valev ṣi era desfiinṭat planul său de a reuni într-un complex economic integrat teritoriile din cele trei ṭări, Uniunea Sovietică, România ṣi Bulgaria, se cuvine să observăm că îndreptând ascuṭiṣul polemicii împotriva lui Emil Valev – până la urmă acesta era doar un geograf, sigur, cu o anumită funcṭie în mediul academic sovietic, dar nu era un personaj politic de prim rang, deci un savant fără funcṭii majore în mecanismul decizional – autorităṭile de la Bucureṣti doreau de fapt „să bată ṣaua ca să priceapă iapa”, adică pe de o parte să transmită un mesaj clar conducerii sovietice ṣi celorlalṭi partizani ai integrării economice din cadrul CAER ṣi pe de altă parte să ofere opiniei publice din ṭară prilejul de a vedea cum erau puṣi la punct sovieticii în numele suveranităṭii naṭionale.

Răspunsul [lui Costin Murgescu] nu era o iniṭiativă personală, răspunsul acesta a fost un răspuns organizat, să zicem, de conducerea de partid din acea vreme.

Concret, a fost o decizie de la cel mai înalt nivel, de la Gheorghe Gheorghiu Dej; articolul a fost, să zicem, supervizat mai întâi de Alexandru Bârlădeanu, după aia l-a citit Dej personal care a mai avut sugestii, au mai citit Mizil de la ideologie, deci au fost mult mai mulṭi implicaṭi în finalizarea ṣi aprobarea articolului.

Costin Murgescu însă a fost ales pentru că, evident, avea o cultură economică puternică, avea de asemenea un simṭ foarte acut al problemelor economice ṣi al conexiunilor cu istoria, cunoṣtea bine ṣi tradiṭiile gândirii politico-economice româneṣti ṣi deci a putut să reprezinte foarte bine concilierea dintre partid ṣi Gheorghe Gheorghiu Dej ṣi tradiṭiile independenṭei economice interbelice. […]

Pe de altă parte însă, se dorea să se evite o critică directă la un nivel de vârf al Uniunii Sovietice la adresa unui politician – ar fi trebuit să-l critici direct pe Hruṣciov! – ei, ṣi asta se dorea să se evite în public, astfel încât să nu fie puṣi sovieticii în situaṭia de a nu putea să dea înapoi. Şi rezultatul a fost că până la urmă sovieticii au dat înapoi ṣi Valev a fost criticat chiar ṣi într-un articol din Izvestia.”

 

 

 

 

 

 

 Foto: Dej si Hrusciov la Bucuresti

 

 

 

 

Planul Valev şi România

 

Proiectul unui savant sovietic privind dezvoltarea economică în regiunea Dunării de Jos a provocat o adevărată furtună la Bucureşti unde s-a considerat că doar industria grea contează într-o economie marxistă.

E. B. Valev considera că într-o parte a României, inclusiv oraşul Bucureşti, trebuie să se dezvolte o agricultură intensivă pe bază de irigaţii pentru a se asigura mari cantităţi de cereale şi carne7. Se ştie că regimurile comuniste erau deficitare la capitolul alimente. Nu erau uitate nici legumicultura şi viticultura.

Specialistul sovietic nu dorea o Românie agrară aşa cum susţin detractorii planului. Se scrie despre dezvoltarea industriei petrochimice şi despre ramuri ale industriei constructoare de maşini.

Nici vorbă despre o Românie simplă furnizoare de produse agricole cum cred unii autori de manuale.

Se mai preconiza şi dezvoltarea industriei alimentare, ceea ce nu era rău, România stând şi astăzi prost la capitolul procesare. În plus, se putea dezvolta restul ţării din punct de vedere industrial. Trebuie să se observe că oraşe precum Braşov, Sibiu, Arad, Cluj, Timişoara, Reşiţa sau Hunedoara nu erau incluse în calculele sovieticilor.

Planul Valev nu era rău din punct de vedere teoretic, dar modul de punere în practică putea să fie greşit. Birocraţia comunistă n-a excelat la eficienţă şi a încercat să pună în practică ideile Valev.

Dezvoltarea agricolă a rămas până la final o utopie şi cartelele pentru pâine au demonstrat că un regim ce nu respectă legile economice nu poate să ducă decât la înapoiere8.

Dacă se analizează cu mare atenţie textul incriminat (din păcate, necitit de cerberii critici), Valev nu era interesat de fabricile mici, cu o producţie locală, ci gândea la o mare expansiune economică.

Nu era rău din punct de vedere teoretic, dar se ştie că prosperitatea rămâne strâns legată de modul în care sunt cheltuite sumele obţinute cu multă trudă.

Nu trebuie să uităm care era situaţia fertilului Bărăgan în perioada Dej. Chiar dacă era aproape de Bucureşti şi de principalele rute terestre spre Constanţa şi Galaţi, rămânea un teritoriu ocolit de investiţii serioase în tehnica modernă.

Regimul prefera să-l folosească drept loc de exterminare pentru titoişti şi alţi „duşmani ai poporului”. Era chiar păcat să se piardă o astfel de mină de aur, dar birocraţia comunistă era în stare de orice în numele unei ideologii politice utopice. Studiul economic depăşea mentalitatea comunistă a epocii prin introducerea ideii de prosperitate.

Ramurile economice dezvoltate în studiul lui E. B. Valev

Specialistul sovietic a realizat un material destul de general, dar a reuşit să prezinte domeniile economice ce vor progresa într-o parte a României.

 

Acestea erau:

 

  1. mineritul

  2. sistemul energetic

  3. industria metalurgică

  4. industria constructoare de maşini

  5. industria chimică pe bază de petrol, sare şi pirite

  6. industria cimentului

  7. agricultura

  8. industria alimentară şi uşoară

  9. şantierele navale

  10. transportul naval

  11. comerţul exterior

Nu se discuta de o transformare a României într-un grânar pentru statele comuniste, aceasta fiind doar o invenţie a „reputatului” specialist Costin Murgescu.

Trebuie să recunoaştem că regiunile analizate de Valev erau slab valorificate din punct de vedere economic şi nici astăzi nu şi-au demonstrat întregul potenţial.Teoria specialistului sovietic de origine bulgară, respecta în totalitate principiile marxiste ale economiei.

 

Planul Valev n-a existat

 

Autorităţile de la Bucureşti au ordonat în 1964 să fie combătut documentul numit în istoriografia română Planul Valev după numele specialistului sovietic E. B. Valev.

Cum nu exista bastion care să nu fie luat cu asalt de către comunişti, ideile cercetătorului au fost criticate în mod violent de către propagandiştii români.

Se consideră chiar că a fost o dovadă de independenţă faţă de Moscova şi ideea este repetată şi astăzi până la nivelul de obsesie. Trebuie să admirăm eroismul savanţilor români. Trebuie să-i felicităm pentru vitejia de a fi înfruntat marea putere vecină.

Să se acorde cât mai multe titluri academice şi universitare. Să se publice cât mai multe tratate ştiinţifice şi articole de specialitate. Există o singură mare problemă: n-a existat Planul Valev.

Materialul incriminat era un studiu ştiinţific publicat într-o revistă a Universităţii V. M. Lomonosov din Moscova, seria Geografie, nr. 2/1964. Aceasta este şi explicaţia ce însoţeşte traducerea românească din Viaţa economică, nr. 24 .

Nu era un document oficial al conducerii de la Kremlin. Nu reprezenta planurile de viitor ale liderilor sovietici şi politrucii de la Bucureşti au avut voie să critice la sânge ideile unui specialist care nici nu s-a aşteptat la atâta celebritate şi după dispariţia Uniunii Sovietice. Nici în spaţiul sovietic nu are faimă şi opera i-a fost acoperită de colbul istoriei.

Propaganda de la Bucureşti a reuşit să mai emită o idee prin care să înşele poporul român, prin apelul fals la iubire de ţară şi neam.

 

 

 

 

 

 

Image result for costin murgescu photos

 

 

Costin Murgescu (n. 27 octombrie 1919, Râmnicu Sărat, județul interbelic Râmnicu-Sărat – d. 30 august 1989, București) a fost un diplomat, economist, geopolitician, specialist în globalizare român, membru corespondent al Academiei Române, directorul general al institutului de Economie Mondială din București, ambasador la ONU.

Într-un fel, şi el a pregătit terenul pentru o distanţare a regimului din România de Moscova, distanţare explicită prin Declaraţia din Aprilie 1964, dar ajutată moral şi de faptul că un reprezentant al Chinei maoiste a atacat virulent Uniunea Sovietică, chiar de la Bucureşti.

Peste timp, el va enunța opinia că: „Mă văd silit însă, ca economist, nu ca patriot, să recunosc că Valev formulase o teză care se putea susține pe plan economic. Și, de altfel, îmi pare mai actuală ca oricând

1 Victor Frunză, Istoria stalinismului în România, Editura Humanitas, Bucureşti, 1990, p. 456.

2 Dumitru Preda, America nu şi-a uitat promisiunile, în Magazin istoric, nr. 7 (424)/iulie 2002, p. 16.

3 Mihai Bărbulescu, Dennis Deletant, Keith Hitchins, Şerban Papacostea, Pompiliu Teodor,Istoria României, Corint, Bucureşti, 2003, p. 436. Trebuie să remarcăm faptul că ediţia citată era revăzută şi adăugită.

4 Marcu Botzan, Apele în viaţa poporului român, Editura Ceres, Bucureşti, 1984, p. 391.

5 Petre Opriş, Mai 1989. Stoparea procesului de modernizare a tehnicii militare româneşti, înAnalele Sighet 10, Fundaţia Academia Civica, 2003, p. 950.

6 Combinatul de la Galaţi avea asigurate unele materii prime din URSS în 1975 (Horia C Matei, Statele lumii, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976, p. 570).

7 Valorificarea solului românesc prin sisteme de irigaţii şi îndiguiri a fost studiată cu mult înaintea apariţiei studiului moscovit. Nu era o noutate ştiinţifică. Vezi MARCU Botzan, Apele în istoria poporului român, Editura Ceres, Bucureşti, 1984, p. 372. Marile lucrări de amenajări funciare nu erau încă posibile din cauza lipsei energiei electrice necesare pompării uriaşelor volume de apă (Ibidem, p. 390).

8 Nicu Ioniţă, Programul ceauşist de alimentaţie raţională, în Analele Sighet 10, Fundaţia Academia Civica, 2003, p. 353 – 357.

http://www.magazinistoric.ro/planul-valev-a-fost-doar-un-pretext

http://www.rador.ro; http://cultural.bzi.ro/planul-valev; https://ro.wikipedia.org/wiki/Planul_Valev

31/10/2016 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: