CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Ziua de 28 octombrie în Istoria Românilor


 

 

 

28 octombrie, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

97 : Traian, guvernatorul Germaniei Superioare, este adoptat la varsta de 44 de ani de imparatul roman Nerva, devenind  Cezar si urmas la tronul Imperiului Roman.

 

 

 

 

 

 

 

 

Image result for traian photos

 

Marcus Ulpius Nerva Traianus (n.18 septembrie 53 – d. 9 august 117), a fost imparat al Imperiului Roman  între 98-117.

În timpul domniei sale, imperiul a ajuns la întinderea teritorială maximă.

Titlul său complet era IMPERATOR • CAESAR • DIVI • NERVAE • FILIVS • MARCVS • VLPIVS • NERVA • TRAIANVS • OPTIMVS • AVGVSTVS • FORTISSIMVS • PRINCEPS • GERMANICVS • DACICVS • PARTHICVS • MAXIMVS.

A fost fiul lui Marcus Ulpius Traianus, un proeminent senator și general dintr-o familie romană faimoasă, stabilita in Spania (Ulpii).

A luat parte la războaiele lui Domitian potriva triburilor germanice fiind  unul dintre cei mai mari comandanți militari ai imperiului când Domițian a fost ucis în anul 96.

Renumele său i-a servit în timpul succesorului lui Domițian, Nerva, care era nepopular în cadrul armatei și avea nevoie de prestigiul lui Traian  ca să obțină sprijinul legiunilor.

A obținut acest sprijin prin numirea acestuia ca fiu adoptiv al său și succesor, la vârsta de 44 de ani, în data de 27 octombrie 97. Traian i-a succedat fără nici un incident,devenind primul roman ne-italian devenit împărat.

A rămas în istorie  pentru  razboaiele purtate  în Dacia  in anul 101  cand l-a forțat un an mai târziu pe regele Decebal  să capituleze, după ce Traian a asediat cu succes capitala Sarmisegetusa.

 Traian s-a întors la Roma încununat cu succes și a primit titlul de Dacicus Maximus.

Totuși, la scurt timp, Decebal a reluat lupta cu  Imperiul Roman, încercând să convingă regatele vecine nord-dunărene să i se alăture, astfel ca  Traian a atacat  din nou Dacia, inginerii săi construind un imens pod peste Dunăre, si reușeste  să cucerească  si sa distruga în anul 106 capitala dacilor.

Decebal s-a sinucis, iar în locul capitalei distruse Traian a construii un nou oraș, numit Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa. A hotărât să colonizeze Dacia cu romani și a anexat-o ca provincie romană.

Traian murit la 9 august 117. Pe patul de moarte l-a numit ca succesor pe Hadrian.

Cenușa împăratului a fost depusă în încăperea de la baza columnei lui Traian (columnă ce fusese ridicată atât pentru a comemora victoriile împăratului, fiind o adevărată istorie gravată în piatră, cât și pentru a-i servi ca mausoleu).

O inscripție de la intrarea în interiorul Columnei a carei constructie a poruncit-o la Roma, oarecum criptică, deoarece o parte a textului a dispărut, are următorul cuprins:

 

Senatus populusque Romanus imp. Caesari divi Nervae f. Nervae Traiano Aug. Germ. Dacico pontif. Maximo trib. pot. XVII imp. VI p.p. ad declarandum quantae altitudinis mons et locus tant[is oper]ibus sit egestus

 

 

 

 

 

 

 1443: Ştefan, primul pictor muralist român cunoscut,desăvârseste decoraţia murală a bisericii ortodoxe din Densuş (jud.Hunedoara), ctitorie a cnejilor din familia Manjina.

Biserica se afla circa 10 kilometri de orasul Hateg (judetul Hunedoara), si este un monument arhitectonic si de cult, unic in spatiul romanesc si poarta Hramul Sf. Nicolae, fiind  ridicata din piatra, in secolul al XIII-lea.

 Este construita din piatra romana de la Ulpia Traiana (aflata la cativa kilometri, n.n.), dintre care unele, profilate, au fost refolosite in elementele de rezistenta sau cu rost decorativ. In interiorul sau se afla o valoroasa pictura murala ce dateaza din prima jumatate a secolului XV, ce impodobeste absida semicirculara a altarului, peretii rasariteni ai naosului, unele parti ale stalpilor centrali, iar la exterior, deasupra usii de intrare in nava, icoana de hram.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pictura din 1443 apartine artistului Stefan Zugravul, semnatura sa aflandu-se sub fereastra sud-estica a absidei. Ansamblul mural imbina sincretistic iconografia traditionala bizantina ce elemente narative si realiste cu trasaturi de renastere timpurie intr-o viziune cu trasaturi folclorice.

 

 

 

 

Image result for densus

 

 

 

 

 

 

Scriitorul George Calinescu spunea  despre lacasul de cult de la Densus:  ”o biserica bizara, facuta din marmuri si coloane, culese de la Sarmizegetusa. Un mic stalp din cei patru care sustin ingusta turla e o stela romana purtand numele lui Longinus.

E o marmura cu o inscriptie eleganta, luminoasa, frumoasa precum o statuie. Ascunsa in umbra, abia luminata de cateva suvite de soare venind pe niste ferestruici, aceasta face impresia unei opere divine furata de genii nocturne”.

 

 

 

 

 

 1492: Se finalizază construcţia bisericii cu hramul Sfîntul Gheorghe de la Curtea Domnească din Hîrlău, Moldova.

Biserica “Sf. Gheorghe” din Hârlău a fost construită  în mai puțin de cinci luni, fapt  atestat de pisania scrisă în limba slavonă cu următorul text:

“Binecinstitorul și iubitorul de Hristos, Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domnul țării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a zidit această biserică întru numele sfântului și măritului mare mucenic și purtător de biruință Gheorghe, care s-a început a se zidi în anul 7000, luna mai 30, și s-a terminat în același an, luna octombrie 28, iar al domniei sale în anul al 36-lea curgător.” (1492).

 

 

 

 

 

 

 

 Image result for Biserica “Sf. Gheorghe” din Hârlău photos

 

 

 

 

Este primul monument moldovenesc cu pictură exterioară din vremea lui Petru Rareş si a fost inclusa pe lista monumentelor istorice din tara noastra.

 

 

 

 

 

 

 

1599: Are loc bătălia de la Şelimbăr, în urma  căreiea Mihai Viteazul, domn al Valahiei, înfrînge oastea Transilvăneană condusa de principele  Andrei Bahory.

 

 

 

 

 

Mihai Viteazul, domn al Munteniei (1593-1600)

 Bătălia de la Şelimbăr, gravură de Georg Kopp, sec. XVII

 Andrei Bathory, principe al Transilvaniei şi suzeran al Munteniei (1599)

Mihai Viteazul, domn al Munteniei

(1593-1600)

 Bătălia de la Şelimbăr,

gravură de Georg Kopp, sec. XVII

Andrei Bathory, principe al

Transilvaniei şi suzeran al Munteniei (1599)

 

 

 

Pe 18 octombrie (stil vechi), 28 octombrie (stil nou) 1599 are loc bătălia de la Şelimbăr în cadrul căreea Mihai Viteazul, domn al Valahiei, înfrînge oastea Transilvăneană în frunte cu Andrei Bahory. Mihai Viteazul intră în Alba Iulia (21 octombrie (stil vechi), 1 noiembrie (stil nou) 1599) iar întreg teritoriul Transilvaniei trece sub autoritatea lui Mihai.

Influenţa militaro-politică a Poloniei în principatele româneşti la sfîrşitul secolului XVI a constituit un pericol eminent pentru domnia lui Mihai Viteazul în Muntenia.

Politica regelui Poloniei Sigismund al III-lea (1587-1623) şi a cancelarului său Jan Zamoyski de a controla polic malului nordic al Dunării, cu implicarea lui Ieremia Movilă (domn al Moldovei, susţinut la domnie de poloni) şi Andrei Bathory (principe în Transilvania, fost cardinal în Polonia, ocrotit şi sprijinit de cancelarul polon Jan Zamoyski) prefera schimbarea domnitorului în Muntenia pe unul loial Poloniei şi anume pe Simion Movilă, fratele domnutorului Moldovei Ieremia Movilă, făcînd demersuri în acest sens către Poarta Otomană.

În acelaşi context pe 5-6 octobrie (stil nou) 1599, Andrei Bahory – noul principe al Transilvaniei, a trimis un ultimatum lui Mihai Viteazul de părăsire a domniei în Muntenia (Valahia).

Mihai Viteazul, ilustru strateg şi om de o verticalitate şi claritate a rară a gîndirii, s-a văzut nevoit să atace primul în Transilvania pentru a evita un atac concentric din direcţiile Transilvania şi Moldova. Marşul surprinzător al lui Mihai peste munţii Carpaţi a fost efectuat în două coloane.

 Prima coloană care includea grosul armatei a urmat direcţia Ploieşti – pasul Tabla Buţii – Valea Oltului – Făgăraş – Sibiu, iar a doua coloană cu o armată mai puţin numeroasă pe direcţia Craiova – Valea Oltului – pasul Turnul Roşu – Ţara Bîrsei. Pentru condiţiile de relief foarte accedentat armata lui Mihai Viteazul a realizat o viteză mare de marş (20-25 km pe zi). Atacul celei de-a doua coloană, care a ajuns prima la Sibiu nu a dat răgaz lui Andrei Bathory pentru a pregăti armata proprie de război.

În acelaşi timp Prima coloană a asigurat prin direcţia sa de avansare oastea muntenească de un eventual atac din partea Moldovei ce puteau face joncţiunea cu saşii.

Mihai a reuşit să se asigure de suportul secuilor, sătui de suprimarea maghiară care îl susţin cu 8 000 – 10 000 ostaşi, totodată asigurînd că vor bloca pasurile de munte în cazul unui atac din partea lui Ieremia Movilă al Moldovei prin secuime.

La 26 octombrie face joncţiunea dintre ambele coloane avînd un efectiv total de aproximativ 40 000 ostaşi dintre care: 8 000 – 10 000 oşteni de la ţară, 14 000 mercenari, 6 000 haiduci, 8 000 – 10 000 de ostaşi secui, artileria 180 tunuri.

După loviturile puternice primite, oastea transilvăneană a fost dezintegrată, pierzînd 2 000 morţi, 1 000 răniţi, şi toată artileria. Mihai Viteazul a urmărit inamicul pe un spaţiul larg închizînd porţile vestice ale ţării şi anume Mureşul şi Someşul.

În încercarea de a se refugia în Moldova, principele Transilvaniei Andrei Bathory, a fost ucis de ţăranii secui. Mihai Viteazul va intra deja la 1 noiembrie 1599 în capitala Transilvaniei – Alba Iulia obţinînd controlul militar al principatului.

 

 

 

 

 

 

1688: A murit (se pare otravit), Şerban Cantacuzino, domnul Ţării Româneşti (1678-1688).

In aceiasi zi a urcat pe tronul Tarii Românesti Constantin Brâncoveanu , care a domnit pana la 27 martie 1714); (n. 1640).

Era membru al ilustrei familii bizantine a Cantacuzinilor, care a dat mai mulți domni ai Țării Românești și ai Moldovei, fiind fiul postelnicului Constantin Cantacuzino și frate al marelui cărturar stolnicul Constantin Cantacuzino. 

 

 

 

 

 

 

   

Serban Cantacuzino

 

 

 

 

În calitate de conducător al statului muntean aflat sub vasalitatea turcilor, a participat alături de armatele otomane la asediul Vienei din 1683. A negociat însă cu imperialii trecerea Țării Românești în tabăra creștină, năzuind la poziția de protector al creștinilor din peninsula Balcanică, habsburgii promițându-i tronul imperial al unui Constantinopol eliberat de păgâni.

De o mare importanță a fost activitatea sa în domeniile economic și literar.

A introdus porumbul în Țara Românească, care la scurtă vreme a ajuns hrana de bază a țării.
A dat ajutor la înființarea mai multor ateliere de tipărit (tiparnițe), iar sub auspiciile sale a apărut în 1688 faimoasa Biblie românească de la București.    Textul acestei prime traduceri, numită şi „Biblia de la Bucureşti”, a fost definitivat de către un grup de învăţaţi, între care fraţii Şerban şi Radu Greceanu, la 10/20 noiembrie 1688.

Serban Cantacuzino este ctitorul bisericilor Fundenii Doamnei și Mânăstirii Cotroceni.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 1823: Seminarul Teologic din Chişinău (Basarabia ţaristă), este reorganizat si  începe să funcţioneze conform noului statut.

 

 

 

1867: S-a născut George N. Udrischi, medic veterinar, primul chirurg din lume care a procedat la amputarea unuia dintre membrele anterioare la cal, imaginând, în acelaşi timp, o proteză funcţională (1906).

A fost membru de onoare al Academiei Române din 1946; (m. 1958).

 

 

 

 

 

 

 1873: Tarul Rusiei  a sancţionat propunerea Consiliului de Stat, de a numi Basarabia gubernie şi de a desfiinţa Consiliul Regional al Basarabiei.

 

 

 

 

 

 

 

1874: S-a nascut la Campulung Muscel, savantul român  Constantin I. Parhon,  medic endocrinolog şi neuropsihiatru, membru titular al Academiei Române din 22 mai 1939; ( d. 9  august 1969).

A fost unul dintre protagoniştii endocrinologiei mondiale în perioada constituirii ei ca disciplină de sine stătătoare.

 

 

 

 

 

 

 

 

A  îndeplinit funcţia de preşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale a Republicii Populare Române, în perioada 13 aprilie 1948 – 2 iunie 1952.

 

 

 

 

 

 

 

 

 1916: Are loc a doua bătălie de la Oituz.

Intre  28 octombrie – 2 noiembrie 1916  se desfasoara a doua bătălie de la Oituz. Trupele  române resping atacurile germano-austro-ungare.

1916: Are loc a doua bătălie de la Tîrgu Jiu. Trupele inamice ocupă Tîrgu Jiu (2 noiembrie) şi pătrund în Cîmpia Olteniei.

1918: Ferdinand I, regele României (1914-1927), a dat o proclamatie catre ostasi în care îi îndemna sa ia din nou armele pentru a înfaptui „visul nostru de atâtea veacuri: unirea tuturor românilor, pentru care în anii 1916-1917 ati luptat cu atâta vitejie”.

 

 

 

 

 

 

 

 

1918: Armata germană începe retragerea din România spre Transilvania.

 

 

 

 

 

 

 

1920: S-a născut (la Cahul, azi în R. Moldova), într-o familie de colonişti germani, Andrei Ciurunga (pseudonimul lui Robert Eisenbraun), unul din marii poeţi ai temniţelor comuniste; (d. 6 august 2004, București).

În 1936 debutează editorial cu placheta de versuri Melancolie, urmând În zodia cumpenei (1939), Poemele dezrobirii (1943), Cântece de dor şi de război (1944). După ce Basarabia va fi din nou răpită, familia Eisenbraun se refugiază în ţară, stabilindu-se la Brăila, unde  va continua să scrie, publicând în câteva reviste brăilene.

Unul dintre articolele sale, în care se declară ferm anticomunist,, îndemnându-i pe români să respingă comunismul, îi aduce prima arestare, pentru 29 de zile, în noiembrie 1945.

După eliberare publică sub diferite pseudonime românizate: Radu Calomfir, Matei Scutaru, Nicu Grădinaru, şi altele, oprindu-se asupra celui cu care va intra în conştiinţa literaturii române: Andrei Ciurunga.

În 1947 publică volumul Poeme de dincoace, cuprinzând versuri puternic anticomuniste, pentru care este arestat din nou în 1950 sub acuzația de „crimă de uneltire împotriva păcii”. Cum volumul fusese distrus şi nu a putut fi adus ca probă în proces, autorul său a fost condamnat pentru mai vechiul volum apărut la Chişinău înainte de refugiere, în 1944, Cântece de dor şi de război.

Din acest moment calvarul se intensifică. Ciurunga trece prin penitenciarele Uranus, Galaţi, Jilava, apoi prin lagărele „cumplitului Canal”, cum însuşi îl numeşte. Aici poetul creează în continuare. Va găsi chiar o metodă ingenioasă de a păstra versurile: coase pe pânză, în căptuşeala unui pieptar de care nu se despărţea niciodată, versurile-cheie ale câtorva sute de poezii, care astfel vor putea fi refăcute în condiţii de libertate.

 

 

 

 

 

 

 

 

Image result for Andrei Ciurunga photos

 

 

 

 

 

 

 

Eliberat în 1954, dar rearestat patru ani mai târziu, în 1958, pentru vina de a fi scris şi difuzat poeziile concepute la Canal, care circulau atât în ţară, clandestin, cât şi în afara graniţelor, în antologii sau la posturi de radio occidentale.

Această a treia detenţie o execută la Gherla şi în Balta Brăilei, fiind eliberat în 1964, în urma decretului de graţiere a tuturor deţinuţilor politic.

În 1967 este reprimit în Uniunea Scriitorilor şi va publica alte opt volume de versuri până în 1989, trecute, desigur, prin filtrul cenzurii

După 1989 văd lumina tiparului şi versurile de detenţie, precum şi alte volume: Memorii optimiste. Evocări şi versuri din închisori, Poemele cumplitului Canal, Lacrimi pentru Basarabia, Ceasuri fără minutare. Poeme din închisoare, N-aveţi un surâs în plus?, Poeme cu umbre de gratii, Versuri pentru Ina.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1920: Este semnat Tratatul de la Paris dintre România pe de o parte şi Marea Britanie, Franţa, Italia şi Japonia, pe de altă parte prin care era recunoscut actul unirii Basarabiei cu România; (după 106 ani de dominaţie rusă).

În tratat se consemna ca  Imperiul britanic, Franţa, Italia, Japonia, principalele puteri aliate, şi România:

„Considerînd că în interesul păcii generale în Europa trebuie asigurată încă de pe acum în Basarabia o suveranitate care să corespundă aspiraţiilor populaţiunii şi să garanteze minorităţilor de rasă, religiune sau limbă protecţiunea ce le este dorită;

Considerînd că din punct de vedere geografic, etnografic, istoric şi economic unirea Basarabiei cu România este pe deplin justificată;

Considerînd că populaţiunea Basarabiei a manifestat dorinţa de a vedea Basarabia unită cu România;

Considerînd, în sfîrşit, că România, din propria ei voinţă doreşte să dea garanţii sigure de libertate şi dreptate, fără deosebire de rasă, de religiune sau de limbă, conform cu tratatul semnat la Paris la 9 decembrie 1919, locuitorilor atît ai vechiului Regat al României, cît şi al teritoriilor de curînd transferate;

Au hotărît să încheie tratatul de faţă şi au desemnat ca plenipotenţiari ai lor, sub rezerva facultăţii de a dispune înlocuirea lor pentru semnătură; […]

Pe 9 aprilie 1918 (pe stil vechi, 27 martie 1918), în timpul haosului Războiului civil rus, legislativul basarabean (Sfatul Ţării) votase în favoarea unificării acestui teritoriu  cu România cu 86 voturi pentru, 3 împotrivă şi 36 abţineri.

 Uniunea Sovietică nu au recunoscut niciodata această unire, chiar dacă a mimat ulterior unele negocieri în această privinţă cu România, iar Japonia nu a ratificat tratatul.

 

 

 

1923: S-a născut criticul şi istoricul literar Mihail Petroveanu; între anii 1948 şi 1952 a fost redactor la Redacţia literară a Radiodifuziunii Române,soţul poetei Veronica Porumbacu; (m. 1977).

 

 

 

1924: A murit la Paris, actorul francez de origine română Eduard de Max (numele real: Eduard Alexandru Max); (n. 14 februarie 1869, la Iaşi).

A fost fiul doctorului în medicină Emil Max, cel mai cunoscut ginecolog al vremii sale și membru al mișcării Junimea din Iași iar mama sa, născută Romalo, era rudă apropiată cu Elena Cuza.

După absolvirea Conservatorului de Arta din Paris, a debutat cu succes la Paris în rolul Poetului din „Noaptea de octombrie” de Alfred de Musset. Au urmat peste 300 de roluri pe mari scene ale lumii din Paris, Londra, Bruxelles, Roma, Atena, București, Cairo, Madrid, Buenos Aires, Rio de Janeiro, New York, Geneva, etc.

A lucrat exclusiv în cinematografia franceză fiind considerat unul dintre cei mai de seamă tragedieni ai timpului său.

În 1904, o trupă franceză în frunte cu Eduard de Max și Maria Ventura a dat o serie de reprezentații pe scena Teatrului Național București.

 

 

 

 

 

 

Image result for Edouard de Max photos

 

 

 

 

A devenit  Societar al Comediei Franceze alături de românii Elizabeth Nizan, Jean Yonnel și Maria Ventura la data de 1 ianuarie 1918.

Eduard de Max a fost cel care a intermediat accesul marelui actor Tony Bulandra pe scenele teatrului francez.

Între 1908 și 1912, Eduard de Max apare în filmele companiei franceze „Film d’art”. În 1913 primește un important rol în adaptarea celebrului roman al lui Alexandre Dumas, „Cei trei muschetari” (1913).

 

 

 

 

 

 

1928: S-a nascut  Ion Mihai Pacepa,  general de securitate comunist, fost şef adjunct al Departamentului de Informaţii Externe (spionaj) a României comuniste şi consilier personal al preşedintelui Nicolae Ceauşescu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1930: S-a născut la Dângeni, județul Botoșani, Eugen Mandric, producător, regizor de film, scenarist, scriitor, publicist ; (m.  2000, Bucuresti).

 

 

 

 

 

 

Image result for photos Eugen Mandric

 

 

 

 

 

 

A fost de asemenea redactor-șef al revistei „Cinema”, director general al Studioului Cinematografic București și al Casei de Filme 3, redactor la Studioul de filme documentare „Al. Sahia” din București, comentator și realizator de jurnale de actualități.

A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România.

A obținut în anul 1977 Premiul pentru scenariu al Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pentru filmul Buzduganul cu trei peceți

 

 

 

 

 

 

 

1931: S-a născut  la Ciucur – Tighina, in Basarabia, Ilarion Ciobanu, celebru actor român, cunoscut pentru rolurile interpretate in filmele “Aurul, dolarii şi ardelenii” – 1978, “Crucea de piatră” – 1993  şi “Terente, regele bălţilor” – 1995; (m. 7 septembrie  2008).

 

 

 

 

 

 

 

Image result for Ilarion Ciobanu,

 

 

 

A fost, de asemenea, regizor al filmelor  Omul de lângă tine și  Mara.

 

 

 

 

 

 

1931: La oficiul stării civile din comuna Tohani, judeţul Buzău, România, principele Nicolae, se căsătoreşte, fără consimţămîntul regelui Carol al II-lea al României, încalcând Statutul Casei Regale, cu Ioana Doletti,  fosta soţie a fiului omului politic liberal N.N. Săveanu si fiica unui mic proprietar, pe nume Dumitrescu.

 

 

 

 

 

 

 

Image result for printul nicolae si Ioana Dolete,photos

 

 

 

 

 

 

  În 1937, Consiliul de Coroană a decis decăderea principelui din drepturile de membru al Casei Regale din cauza relaţiei cu Doletti. La data de 9 aprilie 1937, Prinţul Nicolae a renunţat la toate drepturile şi şi-a dat demisia din toate funcţiile pe care le deţinea.    

Principele Nicolae a primit, prin decret regal, numele de Nicolae Brana. A luat calea exilului împreună cu Ioana Doletti, stabilindu-se mai întîi în Franţa şi mai apoi în Spania. Au rămas împreună până în 1963, când Ioana Doletti (n.1902), a fost răpusă de cancer, la 17 februarie 1963.

Printul Nicolae s-a recăsătorit cu Theresa Figuita de Mello şi a decedat  în 1977, la 74 de ani, fară urmaşi.

 

 

 

 

1949: In  noaptea de 28/29 octombrie 1949, a avut loc executia a sapte luptători din rezistenţa armată anticomunista condus de mr. Nicolae Dabija,un  văr al lui  Gheorghe Gheorghiu-Dej, originar din Galati, erou al  războiului din Caucaz, care s-a distins in luptele de la Novorosiisk şi Perekop, citat prin Ordin de zi pe Armată şi decorat cu ordinul “Mihai Viteazul”, chiar din mâna mareşalului Antonescu.

Ceilalţi 6 membri ai organizaţiei „Frontul Apărării Patriei Române” executati atunci au fost Ioan Scridon, Traian Mihălţan, Titus Onea, Augustin Raţiu, Gheorghe Opriţa, Silvestru Bolfea.

 

Născut la 13 aprilie 1907 la Galaţi, Nicolae Dabija a fost  maior în Armata Română. Intre 1948-1949 a fost liderul principal al organizaţiei „Frontul  Apărării Naţionale. Corpul de Haiduci” si a fost capturat  de Securitate prin tradare, în primăvara anului 1949.

Prin sentinţa nr. 816/4 octombrie 1949 a Tribunalului Militar Sibiu, a fost condamnat la moarte prin împuşcare si executat la 28 octombrie 1949, la Sibiu . A fost  îngropat pe ascuns , împreună cu alţi şase dintre oamenii săi, în Cimitirul reformaţilor din acelaşi oraş.

Soţia sa, Flavia, aflată în munţi, alături de soţul său, se pare că ar fi murit în urma unei confruntări cu Securitatea la începutul lunii martie 1949.

 

 

 

 

 

mr.Nicolae Dabija

 

 

 

 

65 de ani de la execuția grupului luptătorilor anticomuniști

 

Numărul celor arestaţi din rândurile grupului Dabija în primăvara anului 1949 s-a ridicat, conform datelor Securităţii, la 34: 16 partizani şi 18 „favorizatori”.

 

Grupul Dabija opera pe versantul oriental al Munţilor Apuseni, mai exact pe Muntele Runculeţul Groşilor, sub Muntele Mare, judeţul Turda, în apropierea comunelor Bistra şi Câmpeni, tabăra fiind stabilită conform mărturiilor la 20 km nord-est de Câmpeni pe Muntele Mare, la cota 1201, unde a fost construită o cazemată. La începutul anului 1949, grupul Dabija avea 24 de membri, plus un număr important de susţinători în localităţile vecine.

În urma unor lupte sângeroase purtate în Muntele Mare, Cricău şi Mesentea datorită superiorităţii numerice şi tehnice a trupelor Securităţii dar şi trădării, luptătorii anticomunişti au fost înfrânţi.

In fața instanţei fiind trimişi 25 de inculpati. Procesul s-a desfăşurat cu uşile închise. Nu au fost acceptaţi în sală decât tinerii activişti de partid, aduşi de la diferite întreprinderi special pentru a vedea cum îşi primeau răsplata „duşmanii poporului”.
Prin sentinţa nr. 816/4 octombrie 1949 a Tribunalului Militar Sibiu au fost pronunţate șapte condamnări la moarte prin împuşcare: Nicolae Dabija, Ioan Scridon, Traian Mihălţan, Titus Onea, Augustin Ratiu, Gheorghe Oprita şi Silvestru Bolfea. Decizia de condamnare la pedeapsa capitală a primilor 7 inculpaţi fusese practic luată de locotenent-colonelul Gheorghe Crăciun, recursurile lor fiind respinse.

La 29 octombrie 1949 D.R.S.P Sibiu a trimis la Bucureşti procesul verbal conform căruia a avut loc execuţia în 28 octombrie, fără a preciza locul în care au fost împuşcaţi. Moartea maiorului Nicolae Dabija avea sa fie înregistrată la Primăria oraşului Sibiu abia dupa 14 ani, sub nr. 6/11 octombrie 1963, asa cum probabil  s-a întâmplat şi în cazul celorlalţi partizani executaţi la 28 octombrie 1949.

 

 

 

 

 

 

1952: A murit  Mircea Vulcănescu, filosof, sociolog, economist şi profesor de etică român; (n. martie 1904).

 

 

 

 

 

 

 

 Image result for Mircea Vulcănescu, photos

 

 

 

Situat spre „dreapta tradiţională”, în sociologie a căutat să înfăţişeze o orientare spiritualistă şi ortodoxă, apropiată de înţelegerea românească şi ţărănească a existenţei, îmbogăţită, în filosofie, prin modelul ontologic românesc.

A colaborat la emisiunea „Universitatea Radio” de la Radiodifuziunea Română; în octombrie 1946 a fost condamnat la opt ani de temniţă grea.

 

 

 

 

 

 

1959: A apărut Decretul nr. 410, adoptat de conducerea Marii Adunări Naţionale a RPR, care prevedea desfiinţarea unor mănăstiri şi a asociaţiilor religioase, precum şi scoaterea din monahism a mai multor călugări. Aplicarea acestui decret, între anii 1959 şi 1964, prin forţă şi ameninţări, a constituit o perioadă de doliu pentru monahismul românesc şi pentru Biserică: 92 de mănăstiri au fost desfiinţate, închise ori folosite în scopuri sociale.In jur de 4.700 de călugări şi monahi au fost alungati din mănăstiri.

La începutul anului 1958 ministrul de interne Alexandru Drăghici propunea desfiinţarea seminariilor monahale, interzicerea accesului călugărilor în Institutele de Teologie de grad universitar, interzicerea înfiinţării de noi mănăstiri, ca şi limitarea accesului în cinul monahal. Majoritatea prevederilor cuprinse în proiectul lui Drăghici se vor regăsi şi în Decretul nr. 410/1959.

 

 

 

 

1962: S-a născut Liviu (Nicolae) Dragnea, preşedinte al Partidului Social Democrat (din 22 iulie 2015) şi deputat, fost ministru al dezvoltării regionale şi administraţiei publice în Guvernele Victor Ponta 2 şi 3.

 

 

 

 

 

 

 

Image result for Liviu (Nicolae) Dragnea

 

 

 

 

 

 

A fost preşedinte al Consiliului Judeţean Teleorman (2000-2012), secretar general al PSD (2009-2013), preşedinte al organizaţiei judeţene PSD Teleorman (din 2005), preşedinte al Uniunii Naţionale a Consiliilor Judeţene din România (2004-2013), preşedinte executiv al PSD Teleorman (2001-2005); vicepreşedinte al PD Teleorman (1995-2000), prefect al jud. Teleorman (1996-2000).

 

 

 

 

 

 

1965: A murit pictorul Lucian Grigorescu; membru corespondent al Academiei Române din 1948;  (n. 1894).

 

 

 

 

 

 1971: S-a născut soprana Roxana Briban; (m. 2010).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1974: A murit inginerul geolog Ion Panu-Huber, cel care a elaborat teoria generală a proceselor de clasare şi concentrare gravitaţională a mineralelor.

Are meritul de a fi creat primul laborator din România de preparare a substanţelor minerale utile; membru corespondent al Academiei Române din 1955; (n. 1904).

 

 

 

 

 

1981: A murit Eugen A. Pora, zoolog ecofiziolog (cercetări de fiziologie animală comparată şi ecologică) şi oceanograf (a participat, în 1962, la o expediţie în Oceanul Indian); membru titular al Academiei Române din 1963; (n. 1909).

 

 

 

1992: Au fost alese conducerile celor două Camere ale Parlamentului României, în urma convocării parlamentarilor nou aleşi. Oliviu Gherman (FDSN) a fost ales preşedinte al Senatului, iar Adrian Năstase (FDSN) a fost ales preşedinte al Camerei Deputaţilor.

 

 

 

 

 

 

1993: Întrunit în sesiune plenară la Strasbourg, Parlamentul european a ratificat Acordul de asociere a României la Comunităţile Economice Europene.

 

 

 

 

 

2003: A murit soprana Emilia Petrescu, fostă colaboratoare a Corului Radiodifuziunii Române.

A colaborat de asemenea cu dirijorul MARIN CONSTANTIN, sustinand turnee interne si internationale impreuna cu corul „MADRIGAL”; (n. 1925).

 

 

 

 

 

 

Image result for emilia petrescu soprana

 

 

In 1964 i-a fost conferit titlul de Artista Emerita.

 

 

 

 

2005: A încetat din viaţă sculptorul Ion Irimescu, membru de onoare al Academiei Române, deţinător al ordinului “Steaua României”, cea mai mare distincţie pe care o poate acorda instituţia prezidenţială, câştigătorul Premiului de Excelenţă în Cultura Româna pe anul 2001; (n. 27 februarie 1903 la Falticeni).

 

 

 

 

Image result for sculptorul Ion Irimescu,Image result for sculptorul Ion Irimescu,

 

 

 

 

 

 

 

 

2008 : A încetat din viaţă actriţa Dina Cocea. A jucat pe scena Teatrului Naţional Bucureşti, dar a cochetat şi cu apariţiile pe marile ecrane, debutând, în 1939, în filmul “O noapte de pomină” şi continuând cu producţii precum “Neamul Şoimăreştilor”, “Ştefan cel Mare”, “Cantemir” şi “Iancu Jianu” (n. 27 noiembrie 1912).

 

 

 

 

 

Image result for dina cocea

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CITITI SI : 

 

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/10/28/o-istorie-a-zilei-de-28-octombrie-video/

 

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CRESTIN ORTODOX

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sfantul Iachint de Vicina

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Image result for Sfantul Iachint de Vicina photos

 

 

 

 

 

 

 

Sfantul Iachint de Vicina a fost ultimul mitropolit al Vicinei si primul mitropolit al Tarii Romanesti.  Inainte de Iachint, scaunul mitropolitan al cetatii fusese ocupat de personalitati de seama, al caror nume il cunoastem partial: Teodor (1285), Luca (1303), Macarie (1340-1343) si Kiril (mentionat in anii 1347-1348). Potrivit cercetatorilor, fosta Vicina este asezarea Isaccea, din judetul Tulcea.

Scaunul mitropolitan de la Vicina a fost intemeiat inainte de secolul al XIII-lea, sub jurisdictie bizantina.

Nu cunoastem data la care Sfantul Iachint a parasit scaunul mitropolitan de la Vicina, insa, dupa mai multe scrisori ale domnitorului Nicolae Alexandru Basarab catre Patriarhia Ecumenica de la Constantinopol, in mai 1359, Iachint al Vicinei este recunoscut ca mitropolit al Tarii Romanesti.

El a organizat viata bisericeasca din Tara Romaneasca – a zidit biserici, a hirotonit preoti, l-a adus pe Sfantul Nicodim de la Tismana sa organizeze viata din manastiri dupa modelul prezent in Muntele Athos si a purtat de grija si romanilor transilvaneni, carora le-a trimis misionari si persoane hirotonite.

Sfantul Ierarh Iachint a trecut la cele vesnice in anul 1372. A fost ingropat langa biserica mitropolitana de la Arges.

Sfantul Iachint de Vicina este praznuit pe 28 octombrie. Propunerea de canonizare a Sfantului Iachint a fost inaintata Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, de Mitropolia Munteniei si Dobrogei, pe data de 19 iunie 2008.

In sedinta Sfantului Sinod din 8 iulie 2008 s-a facut canonizarea sa, iar proclamarea solemna a sfinteniei sale a avut loc pe 26 octombrie 2008.

Sfantul Iachint de Vicina este trecut in calendar cu cruce neagra, ca sfant cu polieleu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  3. e.maramures.ro ;

  4. Wikipedia.ro.;

  5. mediafax.ro ;

  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  8.  Istoria md.;

  9. istoriculzilei.blogspot.ro;

  10. http://www.tribuna.ro/ 65-de-ani-de-la-execu- ia-grupului-luptatorilor-anticomuni- mr-nicolae-dabija

28/10/2016 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: