CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

PRUTUL – linie de frângere a trupului şi sufletului nostru etnic pe altarul intereselor murdare ale două imperii.Despre debelatio de la 16 mai 1812.

 

 

 PRUT – TRUP RUPT sau despre debelatio de la 16 mai 1812

 

Vlad Cubreacov: Scriam pe blogul meu, acum exact doi ani, cu ocazia împlinirii a 197 de ani de la răşluirea din trupul viu al Moldovei a părţii ei de răsărit, numită mai târziu Basarabia:

„La 16 mai 2009 nici un ziar nu a scris despre această tristă aniversare, nici un post de radio sau de televiziune, fie la Chişinău, la Iaşi sau la Bucureşti nu şi-a amintit de marea tragedie întâmplată în istoria noastră la 16 mai 1812. Pe câţi oare îi mai doare astăzi cu adevărat 16 mai 1812?”.

Începând cu 16 mai 1812 denumirea de PRUT, printr-un joc de cuvinte, singurul posibil prin recombinarea literelor sale, a început să fie citită TRUP RUPT!

16 mai 1812 reprezintă ziua tragică în care Prutul a fost făcut linie de frângere a trupului şi sufletului nostru etnic pe altarul intereselor murdare ale două imperii.

Acum suntem la o distanţă de 199 de ani de la semnarea de către ruşi şi turci, în Hanul armeanului Manuc bey din Bucureşti (agent în serviciul Rusiei, cu o contribuţie directă la raptul teritorial din 1812), a acelei nenorocite hârtii prin care Rusia ţaristă şi Turcia otomană sfârtecau Principatul Moldovei.

De această dată, presa de limbă română de pe ambele părţi ale Prutului a fost mai sensibilă şi a abordat subiectul, de regulă şi din păcate, doar sentimental şi patriotard.

Cel mai mare voievod român din toate timpurile, Ştefan cel Mare şi Sfânt, cel mai mare poet român, Mihai Eminescu, cel mai mare istoric român, Nicolae Iorga, cel mai mare compozitor român, George Enescu, cu toţii fii ai vechii Moldove vor fi în continuare revendicaţi de ambele maluri ale Prutului, ca dovadă că sângele apă nu se face, indiferent de meandrele istoriei noastre chinuite şi contorsionate.

La anul vom aniversa două secole de la crima istorică comisă de cele două imperii împotriva naţiunii noastre. Este de aşteptat că atât partida naţională, cât şi partida imperială (sau cea moldovenistă, filoimperială), se vor raporta, fiecare în felul său, diametral opus celui al părţii adverse, la eveniment.

Putem presupune de pe acum că dezbaterea publică va rămâne la cotele de anul acesta, cu simpla diferenţă că accentele se vor îngroşa. Singurul subiect nou care va fi atacat în mod inevitabil va fi cel al succesiunii juridice, al legitimării sau falsei legitimări istorice a Republicii Moldova.

Declaraţia de independenţă din 27 august 1991, în încercarea de a aduce claritate asupra lucrurilor, parcă ar vrea dinadins să ne ducă într-o zonă a confuziilor periculoase, atunci când se referă la „statalitatea neîntreruptă” şi la raptul teritorial din 1812, sugerând o succesiune juridică între Ţara Moldovei şi actuala Republică Moldova, dar şi, ceea ce este mai mult decât interesant de observat, între România interbelică şi Republica Moldova. Să urmărim textul a trei alineate din actul de naştere al Republicii Moldova:

„Având în vedere trecutul milenar al poporului nostru şi statalitatea sa neîntreruptă în spaţiul istoric şi etnic al devenirii sale naţionale; Considerând actele de dezmembrare a teritoriului naţional de la 1775 şi 1812 ca fiind în contradicţie cu dreptul istoric şi de neam şi cu statutul juridic al Ţării Moldovei, acte infirmate de întreaga evoluţie a istoriei şi de voinţa liber exprimată a populaţiei Basarabiei şi Bucovinei;

Subliniind că fără consultarea populaţiei din Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa, ocupate prin forţă la 28 iunie 1940, precum şi a celei din R.A.S.S. Moldoveneasca (Transnistria), formată la 12 octombrie 1924, Sovietul Suprem al U.R.S.S., încâlcind chiar prerogativele sale constituţionale, a adoptat la 2 august 1940 „Legea U.R.S.S. cu privire la formarea R.S.S. Moldoveneşti unionale”, iar Prezidiul său a emis la 4 noiembrie 1940 „Decretul cu privire la stabilirea graniţei între R.S.S. Ucraineană şi R.S.S. Moldovenească”, acte normative prin care s-a încercat, în absenţa oricărui temei juridic real, justificarea dezmembrării acestor teritorii şi apartenenţa noii republici la U.R.S.S.”.

Vom reţine că doi dintre termenii dihotomici cu care operează Declaraţia de independenţă sunt: „moldoveni” şi „limba română”, parcă accentuând dilema identitară şi vrând să sugereze că o chestiune ca cea a succesiunii de drept a statului ar rămâne deschisă.

Aşadar, să vedem cine este succesorul de drept al Ţării Moldovei, pentru a anticipa orice speculaţie la care se va deda tot mai mult în continuare partida imperială şi cea moldovenistă proimperială.

Părerea noastră este că între Republica Moldova, ca stat constituit la 27 august 1991, şi Ţara Moldovei, nu există nici un fel de continuitate juridică.

Aceasta nu înseamnă că am fi adepţii revizionismului sau iredentismului, oricare ar fi sensurile pe care li le atribuie unii sau alţii. Noi acceptăm realităţile politice şi ne asumăm întreaga istorie naţională aşa cum a fost ea. Preocuparea noastră majoră este ca Lumea Românească de astăzi, prin cei doi moduli politici de bază ai săi, România şi Republica Moldova, să prospere şi să se consolideze spre binele cetăţenilor din cele două state, lăsându-i lui Dumnezeu teren de acţiune privind destinul nostru viitor.

Precum se ştie, etnia română a fost, pe întreg parcursul evului mediu şi până în secolul XIX, o naţiune tristatală, multistatalitatea fiind un fenomen obişnuit în cazul tuturor naţiunilor de talie mare sau medie din Europa timpului respectiv.

Unul dintre statele noastre naţionale a fost Ţara Moldovei. Dreptul internaţional public numeşte desfiinţarea unui stat de către altul sau întreruperea suveranităţii sale pe o parte importantă a teritoriului, prin ocupaţie şi subjugare, cu termenul latin debelatio.

Ocupaţia austriacă din 1775 a părţii de nord a Ţării Moldovei şi ocupaţia ţaristă din 1812 a jumătăţii de răsărit a Ţării Moldovei reprezintă cazuri clasice de ocupaţie şi subjugare, adică de debelatio.

Cu precizarea că aceste cazuri de debelatio (ocupaţie şi subjugare),  invocate, în principiu, corect în Declaraţia de independenţă a Republicii Moldova nu au fost niciodată complete, ci doar parţiale.

Din respect faţă de adevărul istoric trebuie să observăm că ele se referă însă strict la Ţara Moldovei, care, în 1859 s-a unit (prin fuziune, nu prin absorţie, am spune astăzi în termeni juridici curenţi) cu Ţara Românească (Muntenia sau Valahia), constituind Principatele Unite, care, la rândul lor, s-au numit, din 1 iunie 1866, România, după numele etniei fondatoare.

Putem vorbi despre o perfectă continuitate juridică, din 1359 până astăzi, între Ţara Moldovei, Principatele Unite şi România, indiferent de tipurile de regim care s-au succedat. Nicăieri, pe această linie neîntreruptă de continuitate juridică şi succesiune statală nu apare şi nici nu avea cum să apară Republica Moldova, născută pe ruinele defunctei URSS.

În paralel, în planul succesiunii bisericeşti însă, există loc pentru analogii interesante, întrucât Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, cu existenţă neîntreruptă din 1401 până astăzi, este unul din precursorii Patriarhiei Române, care o succede ascendent.

Pe de altă parte, Mitropolia autonomă a Basarabiei de astăzi este, tot prin analogie, un fel de echivalent ecleziastic al actualei Republici Moldova, pe când Mitropolia Chişinăului şi „a întregii Moldove” este un fel de analogă a puterii de ocupaţie rusească care, prin titulatură şi aspiraţii expansioniste afişate, ridică pretenţii asupra spaţiului şi moştenirii vechii Mitropolii a Moldovei cu reşedinţa mai întâi la Suceava, iar mai apoi la Iaşi.

Aşadar, în accepţia dreptului internaţional clasic şi modern, România este singurul succesor juridic ascendent al Ţării Moldovei cu capitala la Suceava şi Iaşi, iar, în accepţia dreptului canonic ortodox, Patriarhia Română este singurul succesor juridic ascendent al Mitropoliei Moldovei cu reşedinţa la Suceava şi Iaşi.

Chestiunea continuităţii sau succesiunii juridice şi de stat nu este reflectată expres în nici unul dintre actele normative interne ale României de astăzi. Faptul lasă loc pentru interpretări eronate şi speculaţii, alimentând tendinţe şi reflexe expansioniste în raport cu statul român modern, mai cu seamă din partea unor cercuri politice de la Chişinău, aliniate sau arondate intereselor centrului de putere responsabil pentru acel nenorocit debelatio din 1812.

Pentru a vedea cum procedează alte state în cazuri similare, vom observa, cu titlu de fapt divers, că, bunăoară, Federaţia Rusă se revendică oficial a fi succesor (continuator) juridic al tuturor formaţiunilor statale care au precedat-o.

Astfel, Legea federală a Federaţiei Ruse cu privire la compatrioţii de peste hotare, din anul 2000, cu completările şi modificările ulterioare, prevede în Preambulul său: „Federaţia Rusă este succesorul de drept şi continuatoarea de drept a Statului Rus, a Republicii Ruse, a Republicii Sovietice Socialiste Federative Ruse (RSSFR) şi a Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste (URSS). Instituţia cetăţeniei ruse este coroborată cu principiul caracterului neîntrerupt (al continuităţii) statalităţii ruse”.

Extrapolând situaţia, am putea să ne imaginăm că, un text similar de lege, adoptat la Bucureşti, ar trebui să arate cam astfel: „România este succesorul de drept şi continuatoarea de drept a Ţării Moldovei şi a Ţării Româneşti, a Principatelor Unite, a Regatului României, a Republicii Democratice Moldoveneşti (Basarabia), a Republicii Populare Române şi a Republicii Socialiste România.

Instituţia cetăţeniei române este coroborată cu principiul caracterului neîntrerupt (al continuităţii) statalităţii române”. Aici este însă vorba doar despre imaginaţie şi deziderat, întrucât, oricât am scruta ansamblul cadrului legislativ românesc, nu vom putea găsi nimic de genul acesta.

Rămânând pe linia extrapolărilor şi ţinând cont de realităţile istorice, nimeni nu-şi poate imagina un text de lege asemănător adoptat de Legislativul de la Chişinău:

„Republica Moldova este succesorul de drept şi continuatoarea de drept a Ţării Moldovei, a Principatelor Unite, a Regatului României, a Republicii Democratice Moldoveneşti (Basarabia), a Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldoveneşti (RASSM) şi a Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti (RSSM)”.

Firul continuităţii statale de drept, care să lege Republica Moldova de astăzi de vechiul stat naţional (românesc) al Ţării Moldovei, este rupt. Ruperea lui s-a produs la 16 mai 1812, prin acel debelatio parţial, când suveranitatea Ţării Moldovei a fost suspendată prin răşluirea, ocuparea şi subjugarea părţii de la răsărit de Prut a ţării de către Imperiul Ţarist, cu mârşava complicitate a Imperiului Otoman.

Unde mai pui că, prin Constituţia sa, România „este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil”, pe când Republica Moldova refuză formula şi, prin Constituţia din 1994, declară că „este un stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil”, adăugând articolul nehotărât „un” şi omiţând termenul „naţional”, pentru a nu fi nevoită să precizeze denumirea naţiunii.

Sub ochii noştri se poartă astăzi un adevărat război de revendicare a continuităţii şi moştenirii juridice a Ţării Moldovei, victima tratatului ruso-turc semnat la Bucureşti în neagra zi de 16 mai 1812.

Suntem abia la începutul acestui război, care va dura ceva timp.

Pericolele pe care le prezintă acesta ţin de riscul real al unui nou debelatio realizat prin acel soi de ocupaţie şi subjugare subtilă pe care ne-am obişnuit să-l numim cu un cuvânt ciudat: transnistrizare.

Datele contextului istoric s-au schimbat, evident, de la 1812 încoace. Singura diferenţă dintre vechiul şi actualul peisaj geopolitic în care ne aflăm este că astăzi ruşii nu mai discută cu turcii, ci cu germanii, ca şi în 1939.

Întâmplător sau nu, anume în fatidica zi de 16 mai premierul Filat a anunţat că pleacă iarăşi la Berlin pentru a discuta, după cum ne-a spus chiar el, prefaţându-şi vizita, „chestiunea transnistreană”.

Va deveni oare Vladimir Filat un nou Manuc bey al timpurilor noastre?

Şi dacă tot am recurs la tristul joc de cuvinte „Prut – trup rupt!”, nu am vrea să credem că celălalt râu important din „spaţiul istoric şi etnic al devenirii noastre naţionale” ne va oferi, la două secole distanţă de 16 mai 1812, prilejul să spunem, într-o dureroasă îngânare, „si Nistrul – sinistrul!”

 

 

 

 

 

 

 

 

Vlad CUBREACOV

Sursa: FLUX.md

 

 

 

 

 

CITITI SI : 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2014/02/08/adevarata-istorie-a-basarabiei-hartile-moldovei-de-a-lungul-timpului-si-negarea-ocupatiei-rusesti/

 

 

28/10/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Ideologul lui Putin, Aleksandr Dughin , promotor al curentului eurasianist : „noi avem adevărul nostru special rusesc pe care voi trebuie să-l acceptați”

 

Image result for Aleksandr Dughin photos

 

 

 

Dughin despre Vest: „Avem adevărul nostru special rusesc pe care voi trebuie să-l acceptați”

 

Ideologul Kremlinului Aleksandr Dughin , promotor al curentului eurasianist (o construcție ideologico mistico-politică a noii Rusii), a declarat într-un interviu pentru BBC, că adevărul este o chestiune de credință, în sensul percepțiilor diferite. 

„Post-modernitatea arată că fiecare așa-zis adevăr este o chestiune de credință. Așa că noi credem în ceea ce facem, noi credem în ceea ce spunem. Și asta este singura cale de definire a adevărului.

Așa că noi avem adevărul nostru special rusesc pe care voi (Occidentul -n.r.) trebuie să-l acceptați”, a declarat Dughin către reporterul BBC la Moscova, Gabriel Gatehouse.

Acesta îl descrie pe Dughin ca fiind cel care a conceput curentul filosofic denumit Eurasianism.

 

 

 

 

Image result for dugin russia map

 

 

 

Unul care spune că Biserica Rusă nu ține nici de Est și nici de Vest, ci de o civilizație separată și unică, una angajată într-o bătălie pentru locul său binemeritat în rândul puterilor lumii.

Lucrările sale au devenit influente în lumea politică rusească și a elitelor militare, mai explică BBC.

„Dacă Statele Unite nu vrea să pornească un război, trebuie să recunoașteți că SUA nu mai sunt un stăpân absolut. Și despre situația din Siria și Ucraina, Rusia spune: Nu, nu mai sunteți șeful aici. Aceasta este întrebarea despre cine conduce lumea. Numai războiului poate decide realitatea”, a mai spus Dughin.

BBC mai amintește că discursul dual al lui Dughin nu țintește doar Vestul, ci are și un mesaj de consum intern pentru ruși, cum că nu există de fapt valori universale de tip liberal și că nu există nicio contradicție de la sine înțeleasă în ceea ce privește o democrație care permite dizidența, mai scrie sursa citată.

 

Sursa: karadeniz-press.ro

 Vitalie Goncearov

 

28/10/2016 Posted by | DIVERSE, PRESA INTERNATIONALA | , , , , , | Lasă un comentariu

Alegeri cruciale pentru funcţia de preşedinte in R.Moldova. Mihai Ghimpu cere Unirea Basarabiei cu România

 

 

 

 

Alegeri cruciale la Chişinău. Mihai Ghimpu cere Unirea Basarabiei cu România

La 30 octombrie 2016 vor avea loc alegeri pentru funcţia de preşedinte al Republicii Moldova.

Rezultatul acestora este important pentru întreaga regiune, inclusiv România de dincoace de Prut, nu doar pentru fosta republică sovietică.

Forţele pro-ruse sunt încurajate de destrămarea visului european al basarabenilor, ca urmare a opririi evidente a extinderii UE şi a crizei profunde social-economice, politice şi identitare de la Chişinău.

O victorie a pro-ruşilor la alegeri ar însemna federalizarea Republicii Moldova, sub pretextul „reglementării” conflictului transnistrean. Adică alipirea Transnistriei la Republica Moldova şi conferirea în cadrul noului stat reunificat de pârghii administrative şi politice separatiştilor de la Tiraspol, astfel încât Moscova să fie sigură că va păstra veşnic controlul asupra Basarabiei.

Un asemenea proiect ar însemna „transnistrizarea” Republicii Moldova şi întoarcerea ruşilor la Prut, la frontiera României, după 25 de ani de la „colapsul” URSS.

De asemenea, prin crearea unui asemenea precedent, se urmăreşte exercitarea de presiuni asupra Ucrainei astfel încât aceasta să accepte acelaşi model de rezolvare a conflictului, cu separatiştii din Donbass care să aibă drept de veto la Kiev.

În afară de forţele pro-ruse, mai încearcă să obţină funcţia de preşedinte al Republicii Moldova şi candidaţi „pro-europeni”.

În esenţă, aceştia sunt moldovenişti statalişti cu mască europeană. Decodificat, discursului lor de tip „vrem în UE” înseamnă de fapt „nu vrem să ne unim cu România”, iar lozinca „susţinem neutralitatea Republicii Moldova” înseamnă de fapt „nu vrem cu NATO şi americanii”.

Iluzia „integrării europene” vizează de fapt menţinerea pe aparat de respirat a statului de peste Prut, care este deja mort clinic, un stat eşuat. „Independenţa republicii”, sub pretextul că aceasta „are viitor” şi va adera vreodată la UE, înseamnă de fapt menţinerea Basarabiei în orbita Rusiei.

O fostă republică sovietică „neutră”, adică fără garanţii de securitate, incapabilă să trăiască din propriile resurse, este condamnată să rămână un „stat tampon”, un stat clientelar al Rusiei.

Unii dintre aşa-zişii „pro-europeni” au ca principal mesaj lupta cu oligarhii şi corupţia.
Dar aceştia nu pot explica cum poate scăpa de corupţie prin propriile puteri o fostă republică sovietică.

Până acum, cu excepţia celor trei state baltice, membre UE şi NATO, toate celelalte 12 foste republici sovietice, sunt bântuite de corupţie, abuzuri ale puterii şi banditism.
Singura posibilitate a eradicării corupţiei şi oligarhilor din Republica Moldova ar fi ca „DNA să treacă Prutul”, după cum scandează exasperaţi manifestanţii din pieţele Chişinăului.

Să nu ne facem că nu-i auzim. Nu e o simplă lozincă, chiar am putea să trăim să vedem şi asta.

Pentru că:

În contrast puternic față de toată fauna care şi-a depus candidatura pentru funcţia de preşedinte, se distinge Mihai Ghimpu, preşedintele Partidului Liberal.

Ghimpu, un veteran al luptei de eliberare naţională din Basarabia, şi-a propus să facă Unirea Basarabiei cu România, dacă va fi ales.

Vă rugăm să vizionaţi filmul de prezentare al lui Mihai Ghimpu și să-l faceți să circule cât mai mult.

Prezintă un exemplar dintr-o specie tot mai rară în politica de pe ambele maluri ale Prutului.

Adică un patriot român.

 

Sursa: http://inliniedreapta.net

 

 

 

 

 

28/10/2016 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , | Un comentariu

%d blogeri au apreciat: