CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Episcopia Ortodoxă Română a Covasnei şi Harghitei, agresată în declaraţiile şi acţiunile liderilor UDMR.Biserica Ortodoxă în mass-media maghiară


 

Imagini pentru biserica ortodoxa in harghita covasna photos

 

 

Un important demers a fost întreprins de Biserica Ortodoxă Română prin înfiinţarea Episcopiei Ortodoxe Române a Covasnei şi Harghitei şi alegerea ca prim Ierarh a Prea Sfinţitului Ioan Selejan[1].

Era imposibil ca această acţiune să rămână fără un răspuns din partea liderilor de opinie ai majorităţii maghiare din zonă. Aşa a început agresarea Bisericii, “cel mai periculos duşman al intereselor maghiare”.

Biserica românilor este considerată a fi “agresoarea” maghiarilor trăitori pe aceste meleaguri şi, mai ales, a pământului“secuiesc”. Atacurile asupra ei s-au evidenţiat mai ales în perioada Diktatului de la Viena din 1940, dar asta nu înseamnă că la mai mult de jumătate de veac de la acest act, Biserica este menajată.

Întemeierea Episcopiei Ortodoxe Române a Covasnei şi Harghitei a fost privită ca o mare jignire la adresa populaţiei majoritare maghiare şi ne-ortodoxe.

Discursurile politicienilor maghiari se constituie adesea ca atacuri mincinoase îndreptate împotriva Episcopiei şi a slujitorilor ei.

Apoi, una dintre temele predilecte ale unor ziarişti din presa de limbă maghiară, cum sunt de pildă Sylvester Lajos şi Simó Erzsébet de la Háromszék, o constituie expansiunea ortodoxiei în Transilvania. Principalele idei avansate în materialele pe care le semnează sunt:

– prezentarea Bisericii Ortodoxe ca “principal instrument de îndepărtare a celorlalte confesiuni şi etnii”;

– susţinerea că “expansiunea ortodoxismului reprezintă o direcţie politică a statului”, cu sugerarea unor similitudini cu politicile anterioare;

– evidenţierea unor presupuse efecte ale “asimilării” prin intermediul religiei şi ale “colonizărilor masive” din perioada anterioară anului 1989: “alungarea maghiarimii”, “consolidarea în oameni a lipsei de perspectivă”, “distrugerea spirituală”, “forţarea nimicirii valorilor cetăţeneşti”, prin elemente ce ţin de retorica specifică propagandei naţionalist-şovine;

– acreditarea ideii că statul român “sprijină bisericile ortodoxe din Secuime” prin alocare de la buget a unor fonduri “nu lipsite de importanţă” în detrimentul minorităţilor naţionale, “lezându-se astfel adânc drepturile lor şi încălcându-se în acelaşi timp libertatea confesională”;

– se insinuează că, bucurându-se de susţinerea Guvernului, Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei este deţinătoarea unor averi uriaşe (“de sute de miliarde de lei”), şi ca urmare “năvăleşte în forţă în satele de pe Pământul Secuiesc”, “construieşte pentru câţiva credincioşi biserici grandioase în aşezări pur maghiare”, “doreşte să înalţe noi şi noi catedrale la Sfântu Gheorghe şi Miercurea-Ciuc”.

La 15 martie 1999, în Sf. Gheorghe, jud. Covasna, deputatul Marton Arpad a declarat într-un discurs: “nu s-a hotărât nimic legat de soarta noastră, nu este asigurată egalitatea în faţa Justiţiei, statutul cultelor religioase este umbrit de ortodoxism… pe noi ne păzesc cei în uniforme aduşi din alte părţi. Peste tot în puşcărie numai unguri sunt trimişi… Noi, maghiarii, trăim în România ca într-o închisoare[2].

           În 1999, Guvernul României a acordat Episcopiei un spaţiu al BCR din Miercurea-Ciuc. Iată care sunt reacţiile preşedinţilor UDMR teritorial, respectiv municipal Ciuc, Biro Albin şi Sántha Pál Vilmos:

– Biro Albin, preşedintele UDMR teritorial Ciuc: “Dacă cineva fură din avutul obştesc este închis. Tot din acest avut obştesc se poate face sau primi cadou, ceea ce este o ilegalitate, dar nu este o nelegiuire precum furatul. Caut o formă de protest…”.

– Sántha Pál Vilmos: “Pe Pământul Secuiesc se desfăşoară o politică intenţionată de modificare a compoziţiei etnice, folosindu-se Biserica Ortodoxă, armata şi poliţia…[3].

           Câteva zile mai târziu, acelaşi Biro Albin declară cu ocazia alegerilor UDMR din 9 aprilie 1999, că s-a constituit la Miercurea Ciuc, în UDMR, un consiliu din 5 persoane care să elaboreze planuri strategice în vederea opririi extinderii ortodocşilor[4]. Iată până unde poate merge agresiunea.

           Un alt exemplu îl poate constitui articolul lui Nemeth Lászlo, “Maghiari în România”, care apare în Háromszék într-un număr mare de episoade. Iată un fragment:

           “Oraşul transilvănean care inspiră cel mai mult încredere şi care este cel mai simpatic dintre toate oraşele maghiare pe care le-am văzut, este Tg. Mureş, capitala secuilor (…). Este o dovadă că noi am ştiut – şi fără saşi – să construim un oraş (…). Şi acest oraş este stăpânit de români, dar viaţa îi poartă deocamdată întregi. Nu m-ar mira ca unii să fie asimilaţi. În centru, au aşezat cutia de rugăciuni ortodoxă, cu stereotipia-i caracteristică, sub biserica împrejmuită de ziduri, datând din timpul dinastiei arpadiene. Prin asta s-au făcut de râs tot ei, afişând simbolul domniei lor (…). Această vecinătate confruntă prezentul lor cu trecutul nostru. Nu este ea oare prea dură cu ei şi prea favorabilă nouă ?[5].

           Acelaşi lucru îl constatăm şi din articolul lui Sylvester Lajos din Háromszék, un redactor ce se face remarcat pentru atitudinea sa anti-românească şi anti-ortodoxă în mai multe rânduri:

           “Cazărmile, călugăriţele colonizate în zonele în care minoritarii sunt majoritari, nu pot fi însă vândute Occidentului sub titlul de născociri vechi, demodate, ca în cazul minelor antipersonal. Ele nu sunt altceva decât nişte mine puse sub picioarele noastre[6].

           Un atac deosebit de dur împotriva Bisericii românilor îl are ca autor pe cunoscutul Borbely Imre, care declară: “Biserica ortodoxă este foarte centralizată şi funcţionează într-un sistem ierarhic sever… Conform părerii lui Borbely Imre, religiile occidentale pun accent pe Dreptate-Adevăr, iar cea ortodoxă pe jumătate.

În interesul unei cauze «bune», religia ortodoxă acceptă chiar şi Minciuna[7]. Cu altă ocazie, el afirmă: “Ideologia noii dictaturi este etnocraţia bazată pe argumente istorice, combinată în ultima vreme cu mistica ortodoxă şi cu doctrina imperială a României Mari (…).

Ideologia discriminativă este utilizabilă împotriva tuturor grupurilor naţionale ne-româneşti, ceea ce se şi întâmplă într-o măsură mai mare sau mai mică. Principala ţintă a discriminării este în momentul de faţă populaţia maghiară.

Dezlănţuita campanie de propagandă şi calomnie antimaghiară poate fi urmărită de la vârfurile puterii laice şi bisericeşti până la presa centrală şi televiziune[8].

           Pe lângă faptul că-şi dezinformează cititorii, o serie întreagă de cotidiene şi săptămânale de limbă maghiară îndeamnă la agresiune şi la manifestări anticivice.

Iată un exemplu de dezinformare: “Acum un an şi jumătate, Guvernul Văcăroiu a emis o hotărâre conform căreia cantina de lângă Hotelul Olt revine Episcopiei Ortodoxe din Miercurea-Ciuc. Această cantină este condusă de către BTT.

Înainte cu câteva zile de a fi schimbat Guvernul, acesta, ca un ultim gest, a expediat o somaţie directorului Szöke Béla (BTT), în care solicită urgentarea procedurii de predare a cantinei. Conform informaţiilor noastre,

Episcopia doreşte să deschidă o şcoală de cantori (cântăreţi) în această cantină. După cum am aflat de la Szöke Béla, îndeplinirea acestei decizii, pe lângă alte dezavantaje, ar însemna şi trecerea în şomaj a unui număr de 10-12 persoane.

De altfel, vinderea pe nimic a clădirilor şi teritoriilor judeţului nostru este un sport popular în Bucureşti. Că doar dacă Centrul nu poate da nimic, atunci măcar să ia tot ce se poate.

Momentan, noul Guvern se confruntă cu trei probleme sensibile: se aşteaptă o rezolvare echitabilă a cazului “Strada Stejarului” din Odorheiu Secuiesc, să fie temperată dorinţa de extindere a Episcopiei Ortodoxe şi a Jandarmeriei de a prelua cele 7 hectare de pământ[9].

           Un alt exemplu, îl constituie articolul lui Kádár Gyula, care se pare că nu a trecut pe la ora de istorie: “… este de datoria mea să prezint câteva aspecte reale ale trecutului. Datele din cartea “Studii privind istoria Pământului Secuiesc”, privind populaţia şi istoria oraşului Sfântu Gheorghe, dezmint acuzaţia de maghiarizare forţată, demonstrând chiar contrariul acesteia.

Putem afla că majoritatea aşezărilor secuieşti au o vechime de 800 de ani, în timp ce aşezările “populaţiei băştinaşe” sunt vechi doar de 100-300 de ani.

Este adevărat şi de înţeles faptul că în secolele trecute, câteva familii s-au stabilit în sate pur maghiare unde, în urma căsătoriilor, deci pe calea asimilării naturale, şi-au schimbat numele.

Păstrându-şi totuşi religia, au trăit multă vreme ca o etnie diferită. Micile biserici, case de rugăciuni pe care şi le-au construit – respectiv au fost construite pentru ei – s-au deteriorat în lipsa adepţilor şi a proastei îngrijiri, la fel ca şi majoritatea bisericilor construite la ordin în anii ’30 de adepţii teoriei rasiale, dar în bună parte din banii şi cu munca maghiarilor[10].

           Dezinformare se face şi în legătură cu vizita Papei Ioan Paul al II-lea: “Este incredibil, dar vizita din luna mai a Papei Ioan Paul al II-lea face să se bănuiască faptul că prin analogie cu “statul naţional unitar” se va naşte “şi statul de credinţă unitară”. Se prea poate ca definirea statului în sine să se schimbe, introducându-se cuvântul de ortodox.

Programul vizitei Papei dă posibilitatea, de altfel, de a deduce că în România a învins religia ortodoxă, nelăsându-l pe Sanctitatea Sa în apropierea zonelor locuite de greco-catolici şi romano-catolici. Deşi câte speranţe şi-au pus în această vizită locuitorii de aici ! (…)

În Ardeal, atât în târguri, cât şi la înmormântări, oamenii vorbesc despre acest lucru, puternic revoltaţi, pe tonuri aproape necuviincioase (…). Nu numai oamenii simpli fac acest lucru şi ameninţă – credem doar din cauza pornirilor de moment – că îşi vor schimba religia. Credinţa nu şi-o vor schimba, dar confesiunea da[11].

           Un alt autor consideră că ştie ce şi cine este mai periculos pentru maghiarimea din România. Articolul său face pomenire de “toleranţa” etniei maghiare, care dacă ar fi avut un Márton Aron în frunte, nici nu s-ar fi pomenit de existenţa plăcuţelor bilingve.

Aviz politicienilor români: “UDMR-ul, şi din cadrul ei, în special aceia care, din cortul de la mare al reprezentanţei intereselor maghiarilor din România, au vândut interesele maghiarilor de aici de acasă, ca pe nişte vaze de Corund.

Cei care au introdus, în numele toleranţei, episcopia ortodoxă la Miercurea-Ciuc, iar la Odorhei pe călugăriţele catolice elenistice.

Şi aceia care pentru asta au primit bani buni, cât şi mass media lor (!) care le-a cântat osanale pentru REALISMUL lor politic. Dacă în locul lui Kurko, Gall Gabor, Balogh Edgar, Kiraly, Fazekas, Luka, Domokos, Marko, Borbely, Frunda, Tokay, etc. ar fi fost Nyiro Joska şi Marton Aron, atunci nu ar trebui să citim indicatoarele cu inscripţie bilingvă, şi nu ar trebui să ne rugăm pentru bunurile bisericeşti, pentru şcolile noastre[12].

           Un articol care atacă ortodoxia românească din Covasna şi Harghita este şi cel scris de Kovács András în Háromszék. Iată cum vede un “intelectual” maghiar Biserica ortodoxă:

           “(…) Pe porţiunea de drum dintre Braşov şi Sfântu Gheorghe, călătorii se întreabă deseori ce anume străluceşte sus, la marginea pădurii. Cupolele celor două turnuri şi acoperişul bisericii în stil bizantin lucesc orbitor, ca şi când ar dori într-adevăr să transmită lumii, îndeosebi populaţiei din curbura munţilor, un mesaj.

           În Transilvania, vârsta mânăstirilor, instituţiilor ordinelor călugăreşti, se măsoară de obicei în secole – o mare excepţie constituindu-o instituţiile de acest gen ale bisericii ortodoxe.

Cel care parcurge această provincie cu autoturismul, de la noi până la Satu Mare, rămâne uimit văzând câte biserici, catedrale, chiar mănăstiri ortodoxe se construiesc.

Multe din acestea sunt pur şi simplu nişte complexe uriaşe, ca de exemplu cea din Recea (…). Am citit, într-o schiţă istorică scrisă de Jako Zsigmond, că cea mai importantă schimbare din acest secol al istoriei Transilvaniei este câştigarea de teren – în zonă – de către biserica ortodoxă.

În ceea ce priveşte construcţiile, anul 1989 a fost parcă un semnal pentru biserica ortodoxă în vederea consfinţirii transformării demografice de mari proporţii, realizată de acest secol în societatea transilvăneană, respectiv a noii constelaţii a etniilor în scădere – în creştere din punctul de vedere al numărului membrilor, imigrante-emigrante.

S-au unit forţe mari, biserica de stat se bucură de încrederea şi sprijinul total din partea bugetului – aşa cum, nu o dată, a atenţionat presa. Astfel, s-a întâmplat ca stilul arhitectural de orientare estică a înaintat până la graniţa ungară (…).

           În pofida acoperişului strălucitor, mănăstirea de la Mărcuş este o soră mai modestă a celor amintite mai sus. Are 4-5 călugăriţe şi 2 popi (…) Mănăstirea, construită la graniţa lingvistică, reprezintă o modificare – ce nu trebuie subestimată – a ceea ce a existat aici anterior.

           (…) Am spus că este o mănăstire modestă, însă clădirea modernă cu etaj, numeroasele încăperi şi biserica de alături o fac să fie un loc de pelerinaj. Clădirea a fost construită în 4-5 ani şi a costat probabil extrem de mult. Deşi în sat se vorbea şi de donaţii, miliardele de lei nu le putea da decât statul.

           De pe deal se vede o panoramă minunată. Te pune pe gânduri faptul că zona şi etnia care se văd de acolo se consacră unui alt rit.

           În Transilvania, vârsta mănăstirilor se măsoară în secole. Pe clopotul din grădina mănăstirii din Mărcuş scrie: turnat în 1995 de cutare SRL din Braşov. Mănăstirile îşi au rădăcinile în trecut. Cele care nu au acest trecut, au fost construite pentru secolele viitoare. În acest context, trebuie ridicate şi problemele obiectivelor strategice ale bisericii.

           P.S. Valea Mare este de asemenea locul unei astfel de construcţii. Din judeţul Harghita ne parvin ştiri asemănătoare. La adunarea generală anuală a noii episcopii ortodoxe, s-a arătat că în cele două judeţe se lucrează în total pe 100 de şantiere, renovând clădiri bisericeşti vechi sau construind altele noi[13].

           Această “explozie” a construcţiilor bisericeşti a stârnit vechile teme despre încercarea guvernului român de a reprima sau de a expulza minoritatea maghiară de pe teritoriul României. Acest lucru a dat alarma la Budapesta.

Un oficial maghiar responsabil pentru minoritatea maghiară a declarat că aceste acţiuni vizează schimbarea compoziţiei etnice.

Prim-ministrul ungar Victor Orban a declarat că aceste construcţii de biserici în Harghita şi Covasna sunt luate în considerare, fiind o problemă ce îngrijorează. Cei care consideră aceste acţiuni drept tentative de românizare a minorităţii maghiare spun că au o mulţime de argumente de partea lor”[14].

           Prin grija liderilor locali ai UDMR, problematica bisericii ortodoxe din “secuime” a ajuns şi în presa internaţională. Astfel, în The Washington Post din 11 februarie 2000, a apărut articolul “Biserica ortodoxă şi statul român”, în care se spune printre altele:             

          ”Construirea unei noi biserici ortodoxe în satul Chilieni, un sat de 700 de oameni din Transilvania, a început să ridice probleme întrucât majoritatea locuitorilor sunt de etnie maghiară. Acesta nu este singurul loc din România unde astfel de construcţii de biserici au loc. În Harghita şi Covasna, judeţe locuite în majoritate de etnici maghiari, Biserica Ortodoxă a demarat un ambiţios program de construcţii sprijinit de stat. Acest program prevede construirea a 65 de obiective, deşi majoritatea maghiară din zonă este preponderent protestantă sau romano-catolică.

           Articolul menţionat conţine grave inadvertenţe şi informaţii care nu au nimic comun cu realitatea interconfesională şi interetnică din judeţele Covasna şi Harghita.

Este adevărat că în satul Chilieni majoritatea locuitorilor sunt de etnie maghiară, dar tot atât de adevărat este faptul că în această localitate a existat una din cele mai vechi parohii ortodoxe din zonă, ai cărei credincioşi au fost maghiarizaţi în decursul timpului.

“Ambiţiosul program de construcţii sprijinit de stat” al Episcopiei ortodoxe din cele două judeţe nu prevede construirea a 65 de noi “obiective” religioase, ci efectuarea lucrărilor de consolidare, reparare şi renovare în scopul salvării de la dispariţie a bisericilor ortodoxe care au avut de suferit în timpul ocupaţiei hortiste (1940-1944) şi a Regiunii Autonome Maghiare (1952-1968).

           Referindu-se la organizarea Universităţii de vară Izvoru-Mureşului la mânăstirea “Adormirea Maicii Domnului” din această localitate, Magyari Lajos spune:

Punctul culminant al «jocurilor libere» de vară de la Izvoru-Mureşului este inaugurarea şi sfinţirea unei mânăstiri ortodoxe, un nou ghimpe, mai mult decât atât, o lovitură de pumnal în corpul secuimii…Ştiu ei ce fac! La o cucerire atât de dură, atât de sălbatică, pe pământul secuiesc nu s-au gândit nici chiar în euforia de la Trianon! Atunci au construit biserici ortodoxe din banii şi cu munca comunităţilor secuieşti-iar acum, din bugetul de stat. Această cale este mai scurtă”[15].

           Un asemenea discurs nu a rămas fără urmări. În toamna anului 2000, incinta mânăstirii a fost violentată de persoane aflate într-o maşină cu număr de Ungaria, iar pe zidurile mânăstirii au fost scrise sloganuri incitatoare şi injurioase.

           Cele câteva exemple prezentate îndeamnă la reflecţie, dar şi la acţiune din partea opiniei publice, societăţii civile şi a tuturor celor care au răspunderi pe linia normalizării climatului de convieţuire interetnică şi interconfesională din această parte de ţară, din inima României.

Pr. Drd. Alin Vasile Câmpean

 (în „Buletinul Ligii cultural-creştine Andrei Şaguna 1998-2001”, Editura Eurocarpatica, Sf. Gheorghe, 2002, p. 92-96)

 

Bibliografie:

 

[1] Prof. Mircea Sfârlea, “Românii din Sfânta Episcopie a Covasnei şi Harghitei”, Colecţia “Spiritualitate românească”, nr. 2, Editat de Departamentul Informaţiilor Publice, Bucureşti, 1995, pp. 7-8.

[2] Adevărul Harghitei (AH), an XI, nr. 2134/2135,  19/20 martie 1999, p. 1.

[3] Szondy Zoltan, “Un cadou pentru Episcopia Ortodoxă a Covasnei şi Harghitei”, în Hargita Népe, apud Gheorghe Chiper, “Ei au dreptul la existenţă, dar nu la extindere” în AH, an XI, nr. 2138, 25 martie 1999, p. 1-2.

[4]Extinderea ortodocşilor” în AH, an XI, nr. 2150, 14 aprilie 1999, p. 3.

[5] Nemeth Lászlo, “Maghiari în România”, episodul 25 în Háromszék, nr. 1369, 28 februarie 1995.

[6] Sylvester Lajos, “Mine antipersonal” în Háromszék, nr. 2764, 29.09.1999, p. 3.

[7] Szabo Arpád, “România şi integrarea euro-atlantică” în Pulsz, 41, 17-23 octombrie 1996, Odorhei.

[8] Borbely Imre, “Ieşirea din impas. Raport prezentat în faţa Congresului UDMR, 24-26 mai 1991, Tg. Mureş” în Puntea UDMR, nr. 5 (15), iunie 1991, p. 6-7.

[9] Szondy Zoltan, “Se extinde centrul Ortodoxiei ?” în Hargita Népe, nr. 250, 19 decembrie 1996, p. 1.

[10] Kádár Gyula, “Maghiarizare forţată în Trei Scaune ?” în Háromszék, nr. 1806, 8 august 1996, p. 1-2.

[11] Sylvester Lajos, “Stat de religie unitară…” în Haromszek, nr. 2605, din 25 martie 1999, p. 1.

[12] I. E. Mikeháza, “Nu pot lăsa neamintit într-o propoziţie / Ce şi cine sunt cei mai periculoşi pentru maghiarimea din România” în Europai-Ido, nr. 10, 22.05-04.06.1999, p. 2.

[13] B. Kovács András, “Construire de mănăstiri în Trei Scaune” în Háromszék, nr. 2711, 29 iulie 1999, p. 5.

[14] Ioan Lăcătuşu, “Naţionalisme, comunicare interculturală, manipulare şi convieţuire interetnică în arcul intracarpatic” înCuvântul Nou din 29 februarie 2000, p. 3.

[15]Magyari Lajos, “Cotropitorii care se foiesc” în Háromszék, nr. 3035, din 17 august 2000, p. 5.

19/10/2016 - Posted by | CREDINTA | , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: