CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

O provocare ! Se intâlnesc tot mai des autoturisme din Cluj, care au pe ele sigla Transilvaniei „independente”

transilvania

 

Sigla Transilvaniei apare tot mai des pe autoturismele clujenilor. Pot fi văzute lipite abțibilde cu sigla Transilvaniei ”independente”, stat inexistent pe harta lumii, marcată cu literele majuscule TS, completat dedesubt (Transilvania, Erdely, Siebenburgen).

 

 

 

 

 

Imagini pentru stema transilvaniei

Alți șoferi clujeni lipesc stema Transilvaniei independente cu turul (corbul) maghiar, turnurile săsești și culorile Budapestei, capitala Ungariei.

Până în prezent poliția locală din Cluj-Napoca nu amendează șoferii clujeni care promovează sigle și steme ale unei țări inexistente pe autoturismele personale.

 

NapocaNews

 

 

transilvania20161011_162150

 

 

CITITI SI : 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2013/07/17/ardelenismulsi-miturile-sale/

19/10/2016 Posted by | LUMEA ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Revoluția din decembrie 1989, László Tőkés și Ungaria

 

 

 

„Éljen Tőkés László! Szabadság!” – mesajul scris, acum 26 de ani, pe locul unde a început Revoluţia din 1989

 

 

„Eljen Tőkés László! Szabadság!” (în traducere: Libertate!

Trăiască Tőkés László!”), scria pe zidul Bisericii Reformate din Timişoara,

 pe locul unde a început Revoluţia din 1989;  FOTO Ştefan Both

László Tőkés, Ungaria și Decembrie 1989

Pastorul Tokes filat de Securitate

FOTO: http://www.romanianrevolutionfilm.eu

Recentele pasiuni și poziții publice stârnite de faptul că lui László Tőkés i-a fost retras Ordinul „Steaua României”, ca urmare a pozițiilor și declarațiilor sale constant anti-românești, ne-a readus în memorie biografia celui care avea să-și lege numele de izbucnirea revoltei populare de la Timișoara din 16 decembrie 1989, preludiu al derulării unui complex proces istoric ce avea să atingă apogeul prin înlăturarea regimului Ceaușescu pe 22 decembrie 1989.

László Tőkés pretextul pentru răbufnirea unor nemul­țu­miri latente ale cetățenilor Timișoarei

În contextul evenimentelor care se derulau în spațiul Europei Centrale și Est, respectiv prăbușirea glacisului strategic al URSS, cei peste 315.000 de locuitori ai Ti­mișoarei erau în așteptarea producerii a ceva, a unei scântei, în contextul în care apăruseră în oraș ceva semne prevestitoare. Într-un astfel de context,„Cazul László Tőkés” avea să devină pretextul pentru răbufnirea unor nemul­țu­miri latente ale cetățenilor Timișoarei, pentru manifestarea dorinței de schimbare a vieții de zi cu zi și, de ce nu, chiar a regimului social-economic și politic. Referindu-se la „Cazul László Tőkés”, colonelul (r) Filip Teo­dorescu, fost adjunct al șefului Direcției a III-a Contraspionaj (UM 0625) din cadrul Departamentului Securității Statului (DSS), va menționacă, totuși,

Imagini pentru filip teodorescu photos

„Securitatea română nu numai că nu a fost inspi­ra­toarea măsurilor administrative, inclusiv a procesului de evacuare din locuința parohială intentat de superiorul lui László Tőkés pe linie de cult, dar a apreciat ca total inoportună o asemenea măsură”, însă având în vedere faptul că „hotărârile cuplului prezidențial erau inatacabile în concepția cvasitotalității colaboratorilor săi s-a procedat la aplicarea celei mai neinspirate măsuri”.

László Tőkés (n. 1 aprilie 1952 în Cluj-Napoca) provine dintr-o familie de vechi preoți reformați și va absolvi Institutul Teologic Protestant de grad universitar din Cluj-Napoca. Își va începe activitatea profesională în calitate de capelan la biserica reformată din Brașov, în 1975, după care a plecat la Dej în 1977. În 1984 a fost îndepărtat din calitatea de preot pe cale disciplinară.

 

 

 

 

Imagini pentru tokes photos

 

„În 1983 – 1984 am luat parte la editarea unei reviste samizdat din România, numită Ellenpontok (Contrapunct). Eu am scris materialul privind viața bisericească, situația bisericii reformate din România. Pe de altă parte am redactat niște memorii în secret către biserica reformată din Ungaria și către centrul religios din Geneva unde se află sediul alianței mondiale reformate. Articolele din revistă nu erau semnate, dar Securitatea a aflat cine le-a scris”, va mărturisi László Tőkés.

După lungi și interminabile procese cu autoritățile ecleziastice din cadrul Bisericii Reformate, László Tőkés va deveni preot secundar, în 1986, în cadrul episcopiei Oradea, care i-a oferit un loc de muncă în Timișoara. Parohul principal Leo Peuker va muri în 1987 și László Tőkés va rămâne singur în relația cu comunitatea.

„Cât era Leo Peuker preot, veneau la slujbă 40 – 50 de oameni. După ce Tőkés a preluat această sarcină, din săptămână în săptămână venea tot mai multă lume. Sala devenise arhiplină, în 1989 cred că veneau la fiecare slujbă în jur de 600 de oameni. Predicile sale erau un mod de împotrivire la regim.

De pildă, cuvântul «libertate» era folosit foarte des. Nu spunea ceva direct, dar alegea din Biblie citate cu tâlc. Prima noastră înfruntare cu Securitatea a fost în 1988. La 31 octombrie, de ziua Reformației, am organizat în biserică un recital de poezie din Dsida Jeno. (…) Numele lui László Tőkés a apărut în presa din Ungaria pentru prima oară legat de această problemă”, mărturisea Árpád Gazda, redactor-șef al cotidianului maghiar Kronika.

Pe 21 februarie 1989, László Tőkés va trimite o scrisoare Uniunii Mondiale Refor­mate în care își va exprima acordul față de politica acestei organizații care apăra existența Bisericii Reformate în România socialistă și critica, totodată, planul de sistematizare a satelor.

Trebuie menționat faptul că la cea de-a IV-a Conferință a președinților Consiliilor Populare din 3 – 4 martie 1988, Nicolae Ceaușescu a anunțat că trebuie să se reducă radical numărul de sate, de la circa 13.000 în acele momente, la 5.000, cel mult 6.000. Reacția comunității internaționale a fost extrem de vehementă, astfel încât 231 comune din Belgia, 95 din Franța și 42 din Elveția au adoptat sate românești.

Alteța sa Regală Prințul de Wales a condamnat într-un discurs din 27 aprilie 1989, reprodus în The Times-ul din 28 aprilie, campania de sistematizare a satelor.

Războiul lui László Tőkés cu liderii Bisericii Reformate din România.

În data de 3 martie 1989, László Tőkés va primi o primă informație referi­toa­re la faptul că episcopul László Papp intenționează să-l mute din Timișoara. În perioada martie – mai 1989 se vor desfășura mai multe runde din războiul lui László Tőkés cu liderii Bisericii Reformate din România care încercau să-l schimbe din funcția de preot.

Pe 17 mai 1989, o nouă delegație de preoți conduși de protopopul József Kovács sosește la Timișoara pentru a prelua parohia de la László Tőkés și a-i înmâna decizia de numire în Mineu, județul Sălaj, cu începere de la 1 mai 1989.

László Tőkés va refuza efectuarea unui control financiar la parohia sa, iar pe 28 mai 1989, Radio Kossuth din Budapesta dă citire scrisorii lui László Tőkés către episcopul László Papp căruia i se cere sprijinul pentru studenții excluși din Teatrul Studențesc Thalia.

Episcopul László Papp refuză să se implice, iar László Tőkés îi va cere demisia, pe 21 iunie 1989, printr-o „scrisoare deschisă”.

 

Începând din mai 1989, László Tőkés va deveni un invitat frecvent al celor de la Radio Budapesta, iar pe 24 iulie 1989 va apărea în cadrul emisiunii Panorama a televiziunii maghiare și va vorbi despre dărâmarea zidurilor comunismului. Contul bancar al Bisericii Reformate din Timișoara este blocat pe 23 iunie 1989 astfel încât parohia va ajunge în imposibilitatea de a plăti impozitul și a continua, în cadrul legal, lucrările de renovare a clădirii bisericii.

„După ce a refuzat să se mute la Mineu, Tőkés n-a mai primit salariu, dar el totuși ținea slujba. Comunitatea îl ajuta. De nenumărate ori a fost vizitat de autorități. El, în fiecare săptămână după slujbă ținea o informare în care spunea cine a murit, cine a fost botezat, și, în afară de aceste știri normale el mai spunea că a fost vizitat în data cutare de inspectorul cultelor Țeperdel, în data cutare a fost invitat la Securitate de maiorul cutare… Puterea lui era tocmai faptul că n-a făcut taină din toate cele ce i se întâmplau”, rememorează Árpád Gazda.

Pe 26 iulie 1989 va fi deconectat telefonul din locuința lui László Tőkés, însă el va suna numai în cazul unor apeluri anonime de amenințare sau în cazurile în care ofițerii DSS se aflau la celălalt capăt al firului. În cursul zilei de 14 august 1989, episcopii reformați din România, László Papp (Oradea) și Gyula Nagy (Cluj-Na­poca), vor trimite o scrisoare tuturor preoților reformați din România, prin care îi anun­țau că László Tőkés este exclus atât din rândul preoților, cât și din Biserica Reformată.

Slujba din biserică de pe 20 august 1989 va fi ținută, totuși, de László Tőkés și nu de către noul preot venit de la Reșița, Botond Makay. Cu sprijinul presbiteriului, László Tőkés este proclamat preot cu statut definitiv în Timișoara. DSS-ul intră în alertă având în vedere evoluția evenimentelor și în condițiile în care, din august 1989, emisiunea „Vasárnapi Ujság” („Jurnal de Duminică”) a postului Radio Kossuth din Budapesta va înce­pe să prezinte săptămânal evoluția evenimentelor din jurul Bisericii Reformate din Timișoara. Referindu-se la motivațiile înfruntării regimului comunist, László Tőkés va declara:

„Mi-am asumat responsabilitatea și pericolul să lupt pentru drepturile bise­­ricii, ale minorității maghiare. N-am avut în vedre să joc un rol pe plan național. Așa trebuie înțeleasă chestia. Eu nu mi-am putut închipui ca un preot simplu reformat să lupt pentru cauza eliberării țării de sub asuprirea dictaturii comuniste”.

În revolta sa împotriva regimului comunist, László Tőkés va fi sprijinit de către Bela Sepssy și Ildiko Sepssy.

„L-am cunoscut pe László Tőkés la înmormântarea lui Leo Peuker. Înainte de asta nu prea frecventam biserica, deoarece nu-mi plăcea de preotul Peuker, care slujea interesele comuniste. Predica lui Tőkés m-a cucerit, am devenit apoi devotat bisericii, participam la orice acțiune a parohiei, chiar la ședințele presbiteriului unde doar soția era membră (n-aveam drept de vot dar îmi spuneam părerile). Acasă și la serviciu aveam laborator fotografic. Acolo am făcut microfilmele cu texte scrise de László Tőkés, care apoi ajungeau la Budapesta, unde erau prezentate la radio și TV”,mărturisea Bela Sepssy.

Cei doi soți Sepssy vor fi alături de László Tőkés, pe tot parcursul anului 1989, suportând perchezițiile și interogatoriile ofițerilor DSS privind relația cu preotul considerat a fi o problemă de securitate pentru regimul comunist.

„Când Tőkés avea ceva de transmis în străinătate, apela la soțul meu să facă microfilme. În 1990 am aflat că însăși fiica mea ducea microfilmele la Arad, la bunica fostei soacre, de unde altcineva (nu știu cine) aranja să ajungă mai departe”, declară Ildiko Sepssy.

László Tőkés mai mult împotriva României decât a lui Ceaușescu

În martie 1989 vor sosi la Timișoara doi reporteri canadieni, Michel Claire și Jean Le Roy, împreună cu prieteni de-ai lor din Ungaria, la recomandarea fratelui lui László Tőkés din Canada, Istvan Tőkés. În interviul acordat celor doi reporteri canadieni, László Tőkés va vorbi despre planul sistematizării satelor și va afirma că „trebuie zdrobit zidul tăcerii, cineva trebuie să înceapă”. Ofițerii DSS-ului au interceptat echipa celor doi reporteri canadieni, însă interviul filmat cu László Tőkés ajunsese în Ungaria. Reporterii au fost expulzați iar postul de televiziune canadian s-a temut să difuzeze materialul video.

Prin intermediul lui Istvan Tőkés, caseta video va ajunge la Chrudinak Lajos, realizatorul programului Panorama al TV Budapesta, care o va difuza pe 24 iulie 1989.

Un apropiat al lui László Tőkés, tehnicianul dentar Iosif Kabai, membru al presbiteriului Parohiei Reformate Timișoara și, totodată, locatar al casei în care se afla biserica, consideră că era o situație ciudată să privești interviul lui László Tőkés la TV Budapesta în condițiile în care locuința era supravegheată permanent de către ofițerii DSS-ului „care se chinuiau să afle cum izbutește Tőkés să dea interviuri mass-mediei maghiare”.

Intervievat de către revoluționarul Marius Mioc în 17 și 20 sep­tembrie 2001, Iosif Kabai va declara:

„După revoluție am aflat că videocamera cu care a fost filmat (László Tőkés – n. n.) stătea permanent în clădire, reporterii ve­neau fără aparatură, astfel încât securiștii să nu-și dea seama ce scop au. Ca să poată intra în clădire, uneori vizitatorii lui László spuneau că merg la mine. Atunci erau lăsați să intre, cei care păzeau clădirea aveau încredere în mine. Să adăugăm la cele spuse de martor faptul că, chiar intrarea în locuința lui Tőkés era supravegheată, exista o ușă care dădea spre subsol și care n-a fost niciodată supravegheată.

De asemeni, vizitatorii mai pu­teau intra duminica, împreună cu mulțimea care venea la biserică pentru slujbă”. Referindu-se la acest aspect al „cazului László Tőkés”, Imre Borbely mărturisea: „Am reușit să facem asta (transmiterea de informații de la și către László Tőkés – n. n.) chiar și atunci când a fost păzit de milițieni în uniformă în fața casei, întrucât nora mea a reușit de fiecare dată după slujbe să intre la el în casă, a primit de acolo videocasetele, audi-casetele sau scrisorile pe care mi le-a adus mie.

Eu am avut mulți prieteni RDG-iști cu care am cutreierat munții, și prin ei am reușit de cele mai multe ori să trimit informațiile până în Budapesta, întrucât ei nu au fost în vizorul vameșilor și securității de la graniță”.

Maiorul (r) Radu Tinu, fost locțiitor al șefului Securității Timiș în decembrie 1989, va scrie, cu referire la acțiunile lui László Tőkés:

 

Imagini pentru radu tinu photos

„Fără a greși am spus-o în 8 martie 1990 și pot afirma și azi că László Tőkés nu a fost împotriva lui Ceaușescu ci împotriva României. Cultivat și inteligent, ambițios, extremist, T. L. a confirmat prin atitudinea sa postdecembristă că măsurile informativ-operative luate împotriva sa au fost îndreptățite, legale. Cazul său, tipic de trădare, a fost, zic eu, lucrat cu profe­sio­nalism. Nefinalizarea lui prin arestare în momentul în care aveam dovezile trădării – chitanța olografă pentru 20.000 lei (atenție! în ’89 octombrie) și două pagini cu informații, toate găsite la ieșirea din țară la doi cetățeni maghiari, cadre ale serviciilor de specialitate din țara vecină, s-a datorat lui N. Ceaușescu care nu a aprobat măsura propusă de noi, având în vedere situația politică, internațională din momentul respectiv”.

Iosif Kabai, colaboratorul lui László Tőkés, susține că un preot din Ungaria a venit la Timișoara, auzind de necazurile lui László Tőkés, și i-a adus 20.000 de lei cerându-i o confirmare scrisă pentru primirea banilor.

Iosif Kabai

„La scurt timp – declară Iosif Kabai – a venit un polițist (pe 20 noiembrie 1989 – n. n.) cu biletul iscălit de Tőkés spunând că l-au găsit în buzunarul unui cetățean străin care se întorcea acasă și dacă recunoaște semnătura, să aleagă: fie era vorba de banii bisericii pe care și i-a însușit, pedeapsă pentru delapidare; fie a primit banii pentru mesajele trimise în străinătate, pedeapsă pentru spionaj. Eu am vorbit despre acest subiect cu un procuror, care m-a sfătuit ca Tőkés să nu recunoască nimic”.

Pe 11 septembrie 1989, emisiunea Panorama a TV Budapesta va relata pe larg despre „Cazul László Tőkés”. Dispariția de la domiciliu, pe 12 septembrie 1989, a ingi­ne­rului constructor Ernő Újvárossy, un apropiat al lui László Tőkés și șeful lucrărilor de re­no­vare a bisericii, va amplifica atmosfera de teamă, neputință și revoltă surdă împo­triva regimului comunist.

Cadavrul lui Ernő Újvárossy va fi găsit peste două zile în Pădurea Verde și pe el se înregistrau urme de violență. După o investigație jurnalistică privind moartea lui Ernő Újvárossy, publicistul Marius Mioc va considera că László Tőkés a folosit moartea acestuia „pentru a crea în sânul comunității maghiare reformate din Timișoara o anumită stare de spirit care a ajutat la deznodământul din decembrie 1989”.

 

 

 

LazloTokes_interviu_PanoramaTV_1989

„Cazul Ernő Újvárossy” va fi folosit din plin de către autoritățile Republicii Ungare pentru a pune în dificultate pe plan internațional regimul lui Nicolae Ceaușescu. Mátyás Szűrös, președintele Parlamentului de la Budapesta, aflat în vizită oficială în SUA, îi va informa, pe 12 septembrie 1989, pe reprezentanții SUA despre moartea lui Ernő Újvárossy.

Árpád Gazda, redactorul-șef de la Kronika, a confirmat faptul că Mátyás Szűrös a vorbit în SUA despre „Cazul Ernő Újvárossy” și László Tőkés, în pofida faptului că nu există nicio relatare în mass-media acelor timpuri din Ungaria și SUA. Informația lui Árpád Gazda provenea de la cetățeanul maghiar care i-a furnizat informațiile despre „Cazul Ernő Újvárossy” lui Mátyás Szűrös.

În predica pe care o va rosti la funeraliile lui Ernő Újvárossy, László Tőkés va declara: „Asasinii lui Ernő Újvárossy se ascund printre noi, în mulțime”.

Începând din vara anului 1989, Ungaria începea să aibă și o agendă proprie în cadrul Tratatului de la Varșovia folosindu-se de problematica drepturilor omului și cele ale minorităților, miza fiind impunerea intereselor personale și o autoritate privilegiată asupra spațiului românesc.

Guvernul de la Budapesta insista pentru „coordonarea activității” unui nou Comitet Special al Pactului de la Varșovia pentru Drepturile Omului și Problemele Umanitare. În condițiile unei relații speciale între Moscova și Budapesta, amplificată de personalitatea lui János Kádár, oficialii de la Budapesta recomandau înfiin­țarea acestor noi organisme și implementarea anumitor „obligații comune” refe­ri­toare la drepturile minorităților, la reuniunea Comitetului Politic Consultativ al Tratatului de la Varșovia din iulie 1989, cu speranța unui eșec care putea să fie pus pe seama poziției intransigente a României cu privire la drepturile umane și la cele ale minorităților, și de a se asigura, astfel, că publicul internațional era informat pe canalele corespun­zătoare.

Un aspect relevant pentru aceste relații „speciale” sovieto-maghiare este oferit de ceremonia din 7 noiembrie 1987 când s-au aniversat 70 de ani de la izbucnirea și desfășurarea Marii Revoluții Socialiste din Octombrie 1917 din Rusia. La Budapesta au fost organizate ceremonii de depuneri de coroane de flori la statuia lui V. I. Lenin, din Dumbrava Orașului (Varosliget), la Monumentul Ostașului Sovietic, de pe dealul Gellert, urmate de o seară festivă la Opera Națională a Ungariei.

Numeroși lideri din conducerea de partid și de stat a Ungariei au participat la recepția oferită de Ambasada URSS la Budapesta.

DSS-ul se afla în alertă totală având în vedere jocul politico-diplomatic al Ungariei, care își afișa, din nou, intențiile revizioniste, în contextul schimbărilor din spațiul Europei Răsăritene din vara – toamna anului 1989.

Numărul celor care căutau azil politic în Ungaria a sporit de la 6.500 în 1987 la 15.000 în 1988, în timp ce în 1985 fuseseră 1.700 de persoane și 3.300 în 1986. În 1988 au primit permis de ședere temporară în Ungaria un număr de 13.400 cetățeni români, dintre care doar 8% erau români, restul fiind maghiari din Transilvania.

În august 1989 se refugiaseră în Ungaria un număr de 25.000 de oameni, dintre care 25% erau români, iar în Iugoslavia se refugiaseră un număr de 5.000 de oameni în perioada ianuarie – mai 1989.

În urma semnării de către Ungaria a Convenției Națiunilor Unite cu privire la refugiați, în martie 1989, doar 29 de azilanți au fost trimiși înapoi, în iulie 1989, în raport cu cei 1.650 de refugiați trimiși înapoi în 1988.

În noiembrie 1989 se aflau în Ungaria, conform datelor oficiale, un număr de 24.000 de cetățeni români, dintre care o șesime erau etnici români.

 Vasile Malureanu

„Compe­ten­țele informative ale Direcției I în problematica acțiunilor de factură re­vi­zionistă au per­mis să se sesizeze reconfigurarea unor riscuri de acest gen din direcția Ungaria, cercurile revizionist-iredentiste din această țară încercând să introducă problema Transilvaniei în ecuația schimbărilor politice inevitabile din România. La nivelul Direcției I funcționa, din anul 1986, Comandamentul unic de luptă contra revi­zio­nis­mului și extremismului iredentist maghiar și erau monitorizate cazurile im­por­tante din această problematică (László Tökés, Sütő András, Szőcs Géza, Domokos Géza ș. a.). Informațiile obținute la sfârșitul anilor ’80 relevau că una dintre mo­da­litățile de acțiune ale revizionismului ungar o reprezenta folosirea fugarilor ro­mâni staționați în Ungaria în acțiuni vizând subminarea și răsturnarea re­gi­mu­lui Ceaușescu. La Direcția I erau gestionate și informațiile privind faptele infrac­țio­nale la regimul frontierei de stat cu relevanță pentru securitatea națională, ceea ce a permis să se sesizeze că, începând din vara anului 1989, autoritățile ungare au început să returneze sistematic cetățeni români trecuți ilegal în această țară”, mărturisește generalul de brigadă (r) Vasile Mălureanu din SRI.

În august 1988, televiziunea maghiară îi va avea ca invitați pe adjunctul ministrului de Externe al URSS, Vladimir Petrovski, și pe istoricul Roy Medvedev pentru o discuție privind necesitatea autonomiei teritoriale a etnicilor maghiari din Transilvania. Înaltul diplomat sovietic a declarat că există o asemănare între „tensiunile româno-ungare și situația naționalităților din Transilvania cu problema din Nagorno-Karabah”, în timp ce Roy Medvedev a criticat regimul Ceaușescu pentru „represiuni la adresa mino­rității maghiare” și a cerut reinstituirea„regiunii autonome Transilvania”.

Încu­rajați de aceste afirmații, liderii politici de la Budapesta au trecut la o reiterare perma­nentă a cererii de autonomie pentru Transilvania.

 

 

 

Mátyás Szürös_Mihail Gorbaciov_1989

În iulie 1989, Mátyás Szürös, secretar al CC al PMSU cu probleme internaționale și, mai apoi, președinte al Parla­mentului Ungariei din a doua parte a anului 1989, va declara unui jurnalist de la Radio Europa Liberă că „cea mai bună soluție pentru problemă (a Transilvanie – n. n.) ar fi fost să se acorde Transilvaniei «autonomie» după cel de-al Doilea Război Mon­dial”.

 

Omul politic și de stat maghiar va declara în mod foarte clar:

 

„Trebuie să facem totul pentru a proteja drepturile egale ale minorității naționale maghiare din Transil­vania…În Ungaria nu există, de fapt, tendințe iredentiste sau revizio­niste adevă­rate. Este posibil ca naționalismul să fie prezent în mintea unor indivizi sau în cadrul unor grupuri restrânse. Nu aceasta este problema. Problema apare atunci când naționalismul este ridicat la rangul de politică oficială. Și asta s-a întâmplat în România. Politicile românești nu sunt doar antimaghiare, ci și direcționate împo­triva Uniunii Sovietice și împotriva slavilor de sud”.

 

 

 

VA URMA :

 

 

 

http://epaxsgo.infoziare.ro/stire; https://romaniabreakingnews.ro

19/10/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Ziua de 19 octombrie în Istoria Românilor

19 octombrie, istoricul zilei

1497: Armata poloneză condusă de Ioan Albert, ridică adediul cetăţii Suceava a Moldovei. Polonezii  încep retragerea din Moldova, dar nu respectă clauza impusă de Ştefan cel Mare, alegand drumul care trecea prin oraşul Siret si prin marele codru al Cosminului, spre Cernăuţi.

 

 

 

 

 

Imagini pentru batalia codrii cosminului photos

 

 

 

 

Ştefan cel mare se vede nevoit să atace la 26 octombrie armata polonă în   Codrii Cosminului, unde o fărîmiţează şi o sileşte să se retragă spre  Cernăuţi.

La 30 octombrie are loc o noua lupta la Cernăuţi, în cadrul căreiea Ştefan cel Mare al Moldovei înfrînge resturile armatei polone, alungîndu-o din ţară definitiv.

 

 

 

 

 

 

 

1820 (19/31 octombrie): S-a născut pictorul Gheorghe Tattarescu, pionier al neoclasicismului în pictura românească şi întemeietor, alături de Theodor Aman, al învăţământului artistic românesc; (m. 1894) – 195 de ani. NOTĂ: Unele surse dau ca an al naşterii 1818.

 

 

 

 

Imagini pentru gh tattarescu

Gh.Tattarescu-autoportret 

 

 

 

 

1847: S-a născut Daniil I. Barcianu-Popovici, biolog şi botanist,  primul cercetător român de biologie experimentală (a publicat remarcabile lucrări de anatomie şi embriologie vegetală); (m. 1903).

 

 

 

 

 

1868: S-a născut la Soveja, in jud.Vrancea, geograful, etnologul, academicianul şi geopoliticianul român, Simion Mehedinţi; (d.14 decembrie 1963).

 

 

 

 

 

A fost director al revistei “Convorbiri literare”; (m.14 decembrie 1962).

NOTĂ: Unele surse dau ca dată a naşterii sale ziua de 16 octombrie 1868.

 

 

 

 

 

1869: A fost inaugurata calea ferată București – Giurgiu, primul traseu construit în România, făcând abstracţie de liniile construite anterior în cuprinsul Imperiului Habsburgic (din 1867 Austro-Ungaria) şi Otoman, care astăzi se află pe teritoriul României.

Construcţia a fost concesionată la 1 septembrie 1865 asociaţiei J. T. Barkley & J. Staniforth, care a lucrat — cu o întrerupere între februarie 1866 şi aprilie 1867 — până în august 1869.

Linia a fost terminată la 26 august 1869, însă inaugurarea oficială a avut loc abia pe 19/31 octombrie 1869.

 

 

 

 

 

 

1897: S-a născut la Bucuresti, Jacques Byck, lingvist şi filolog român, de origine evreu. (d. 10 octombrie 1964, Bucuresti).

A fost profesor universitar la Catedra de limba română a Universității din București. Împreună cu Alexandru Graur, a coordonat culegerea Studii de gramatică.

 

 

 

 

 

1908: S-a născut prozatorul şi istoricul român Dumitru Almaş, autor de romane istorice şi de biografii romanţate;  (Fratii Buzesti”, „Oana”, „Necunoscuta de la Sucevita”).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A iniţiat in 1967, şi a condus, ca redactor şef, revista „Magazin istoric” până în anul 1971; (d. 12 martie 1995).

 

 

 

 

 

1926: A încetat din viaţă medicul şi bacteriologul Victor Babeş, vicepreşedinte al Academiei Române (1899-1900; 1918-1919).

 

 

 

 

Victor Babes

 

 

 

 

În 1887, a pus bazele Institutului de Patologie şi Bacteriologie din Bucureşti, acesta fiind primul institut de cercetări ştiinţifice înfiinţat în ţara noastră. Aici a organizat unul dintre primele centre de vaccinare antirabică din lume, după cel creat de Pasteur, la Paris. 

A fost autorul primului tratat de bacteriologie din lume (în colaborare cu Victor Cornil, Paris/1885).

În 1900 a fondat Societatea anatomică. A publicat în 1885, împreună cu savantul francez A.V. Cornil, cel dintâi tratat complet de bacteriologie din lume.

În 1895, a formulat principiul serovaccinării ; (n. 4 iulie 1854).

 

 

 

 

 

 

1928: S-a nascut  Adriana Fianu, personalitate a lumii literare româneşti, redactor erudit şi discret al revistei “România literară”, executor testamentar al lui Al. Rosetti,  reputat lingvist și filolog român, editor, pedagog, istoric al limbii române;  (d.28.06.2000).

 

 

 

 

 

 

1929: A încetat din viaţă dramaturgul, prozatorul şi regizorul Alexandru Davila, fiul doctorului Carol Davila; este cunoscut pentru drama în versuri “Vlaicu Vodă”, publicată în anul 1902; (n. 12 februarie 1862).

A  fost director al Teatrului Naţional din Bucureşti (între 1905 şi 1908, apoi între 1912 şi 1914); (n. 12.02.1862).

 

 

 

 1929: S-a născut violonistul, dirijorul şi compozitorul Dumitru Capoianu; a scris în egală măsură, chiar de la începutul carierei, muzică simfonică, de cameră, muzică de scenă, de film şi de revistă; a câştigat prestigioase premii pentru compoziţiile sale, inclusiv Palme d”Or la Cannes pentru filmul „Omuleţul” de Gopo, pentru care a compus muzica; (m. 2012).

 

 

 

 

1933: S-a născut Adrian Petringenaru, regizor de film şi doctor în estetică; este cunoscut pentru filmele “Cireşarii” – 1984 şi “Cetatea ascunsă” – 1987; (m. 29 mai 1989).

 

 

 

 

 

1935: A încetat din viaţă prozatorul şi dramaturgul român Gib Mihăescu; este cunoscut pentru scrierile “Donna Alba”, “La “Grandiflora” – 1928 şi “Femeia de ciocolată” (n. 23 aprilie 1894, Dragasani).

A fost decorat pentru acte de bravură în timpul primului război mondial.

 

 

 

 

 

1961: A încetat din viaţă scriitorul roman Mihail Sadoveanu, membru al Academiei Române (din 1921),considerat  a fi unul dintre cei mai importanţi prozatori români din prima jumătate a secolului XX (n. 5 noiembrie 1880, Pascani).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost director al Teatrului Naţional din Iaşi (1910-1919) si a publicat aproape o sută de volume (“Hanu Ancuţei” – 1928, “Împărăţia apelor” – 1928, “Fraţii Jderi” – 1935 – 1942, “Baltagul” – 1930, “Zodia Cancerului” – 1929, “Creanga de aur” – 1933, “Ostrovul lupilor” – 1941).

A fost membru al Prezidiului Adunării Deputaţilor (din 1947), vicepreşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naţionale (din 1948).

A condus delegaţia română la Congresul Mondial al Păcii de la Paris (1949).

 

 

 

 

1964: A încetat din viaţă cântăreţul de operă George Niculescu-Basu, solist al Operei Române din Bucureşti; (n. 9 aprilie 1882).

 

 

 

 

 

 

1996: A încetat din viaţă criticul şi istoricul literar Serafim Duicu; (n. 6 august 1938, Tismana, Gorj).

A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România, fondator al revistei „Școala Ardeleană”, fondator și președinte al Societății Culturale și al Fundației „Școala Ardeleană”, fondator și președinte de onoare al Societății Culturale „Alexandru Papiu Ilarian”.
A fost redactor al revistei „Vatra” și al publicației „Curierul de Transilvania”.

Intre anii 1994-1996 a fost director al Teatrului Național din Târgu-Mureș și rector al Universității Ecologice „Dimitrie Cantemir”.
Este înmormântat la Mănăstirea Recea (județul Mureș), în apropierea orașului Târgu Mureș.

 

 

 

 

 

 

2001: Parlamentul României a adoptat hotărârea de participare a ţării, ca aliat al NATO, la lupta împotriva terorismului, inclusiv prin mijloace militare, dacă va exista o cerere în acest sens, ca urmare a atacului de la 11 septembrie 2001.

 

 

 

 

 

2004: A decedat  renumitul cantaret roman de  muzica populara  Liviu Vasilica; ( n. 2 iulie 1950, localitatea Plosca, jud. Teleorman).

 

 

 

Liviu Vasilica

 

 

 

 

 

2005: A  murit tragic, sinucigându-se în apartamentul său din Ploiești, Ion Stratan, unul dintre cei mai renumiti poeţi ai generaţiei ’80; (n. 1 octombrie 1955, Izbiceni, Olt, România ).

A absolvit în 1981 Facultatea de Limbă și Literatura Română a Universității din București. În timpul studenției a fost membru al cenaclului „Amfiteatru”, apoi al „Cenaclului de Luni” condus de criticul literar Nicolae Manolescu și al „Cenaclului I.L.Caragiale” din Ploiești.

 Bibliotecar la Biblioteca „Nicolae Iorga” din Ploiești, a  fost de asemenea redactor șef al revistei Contrapunct si prieten cu Nichita Stănescu, fiind considerat drept cel mai important continuator al acestuia.

 

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru Ion Stratan,

 

 

Volumul sau  ,Ruleta ruseasca” a fost tradus in limba franceza si a fost prezent in antologii de poezie din tara si din strainatate.

A primit mai multe premii, dintre care: Premiul “Nichita Stanescu” al Fundatiei “Nichita Stanescu”(1990) ; Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1993); Premiul “Mihai Eminescu” al Academiei Române (1995); Premiul “Frontiera Poesis”, (1999); Premiul “Marin Sorescu” la Festivalul International de Poezie “Europa KM 0”, Sighetul Marmatiei, 2001; Premiul pentru poezie al Asociatiei Scriitorilor Profesionisti din România (2002); Premiul “Radu Enescu” al revistei “Familia”(Oradea, 2002); Premiul “Dafora” la Zilele revistelor din Transilvania si Banat(Medias 2002); Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti pe anul 2001; Premiul Fundatiei “Constantin Stere”, Ploiesti, 2003. Membru al Uniunii Scriitorilor din România si al ADELF (Association des Ecrivains de Langue Française).

Ion Stratan a fost înmormântat la Cimitirul Bellu din București, în ziua de 22 octombrie 2005, în vecinătatea nu foarte îndepărtată a bătrânului sau prieten Nichita, fiind condus pe ultimul drum de către rude, prieteni, co-generi optzeciști și scriitorii importanți contemporani.

Avea, la fel ca Nichita, numai 50 de ani.

 

 

 

 

 

 

2006: A decedat la Bucuresti, popularul actor roman de teatru si film, Ernest Maftei; (n. 6 martie 1920, in comuna Prăjești, jud. Bacău).

 

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru ernest maftei

 

 

 

 

A  fost un adept al Mișcării Legionare si a aderat la Frăția de Cruce, organizație anticomunistă a tineretului național-creștin, al cărei lider a devenit la vârsta de 17 ani.

În 1938 a fost arestat de autoritățile dictaturii regelui Carol al II- lea și  încarcerat în lagărul de la Vaslui, unde, la 21 septembrie 1939, au fost executați câteva zeci de membri ai partidului „Totul pentru Țară”, moment descris în numeroase interviuri.

 

 

ERNEST_MAFTEIREV

 

 

Între 1941-1945 a urmat Conservatorul de Muzică și Artă Dramatică din Iași. În aceeași perioadă a fost arestat și condamnat de autoritățile antonesciene, pentru activitatea de membru în FDC.

Ca deținut politic, a fost închis în penitenciarele din Galați, de la Jilava și Văcărești. Judecat de patru ori pentru apartenență la Mișcarea Legionară, a fost achitat de fiecare dată. După război a fost șomer, fiind hăituit pentru orientarea sa politică.

A jucat la Teatrul Poporului sub numele de Erman Valahu. Aici a primit Meritul Cultural clasa I, la care a fost nevoit să renunțe pentru a nu se deconspira. A fost arestat și condamnat de regimul comunist, dar a avut o șansă unică, reușind să scape de condamnare grație talentului înnăscut. Fiul său Gheorghe (Gheorghiță) Maftei este un artist plastic cunoscut.

Ernest Maftei s-a  afirmat  în cinematografie cu pelicula Desfășurarea, regia Paul Călinescu, 1954, dupa care a urmat o carieră de excepție, însumând în palmaresul său multe filme.

A devenit unul dintre monștrii sacri ai filmului românesc și unul dintre cei mai populari actori români. Alături de Colea Răutu și alți actori, a înființat Uniunea Cineaștilor din România.

A primit premiul UCIN la împlinirea a 50 de ani de cinematografie, iar din partea consiliului director al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România „Diploma de recunostință” pentru contribuția la dezvoltarea artei și culturii naționale.

A colaborat la realizarea emisiunii „Ferma”, specializată pe teme din viața rurală și agricultură, transmisă pe canalul TVR2. 

A respins și premiul „Cel mai bun român” pe anul 2005, deoarece între nominalizați se numărau personaje sumbre ale politicii ultimilor 16 ani și pseudovedete ale unor emisiuni de televiziune de nivel submediocru.

În noaptea de 21 decembrie 1989 a participat, alături de tineretul român, la manifestația anticomunistă din Piața Universității. Avea să lase familiei un bilet cu următoarele versuri, pentru cazul în care nu s-ar mai fi întors:

„În lutul greu din care am plecat / Am frământat simțire. / Din ură am clădit iubire. / Între seninul din Înalt / Și jalnicul de jos / Mereu m-am întors / În lutul greu din care am plecat. / N-am fost învins, dar nici n-am câștigat. / Mi-e barba albă, încâlcită, roasă. / Părinte, o să vin curând acasă” .

În acea noapte, la baricada de la „Intercontinental”, a reușit să ia dintr-un TAB două automate AK-47. Cu acestea a pătruns a doua zi în clădirea Comitetului Central al P.C.R după fuga lui cuplului Ceaușescu. Prima perioadă a regimului lui Ion Iliescu a însemnat pentru „Bădia” (cum îi ziceau prietenii și simpatizanții) persecuții mai mari decât în perioada lui Ceaușescu.

Ernest Maftei a fost o permanență a manifestațiilor de stradă începând din ianuarie 1990. A fost de asemenea unul din reperele Pieței Universității, îndemnând tineretul să lupte împotriva comuniștilor care își consolidau puterea. Venirea minerilor în București, la instigațiile lui Iliescu, a însemnat teroare și moarte răspândită pe străzile capitalei.

La 14 iunie 1990, Maftei a fost ridicat de acasă de cinci indivizi deghizati în mineri, bătut și aruncat pe malul Dâmboviței, unde a zăcut inconștient circa șapte ore. A fost salvat de un cetățean care l-a recunoscut și l-a transportat la urgență la spital.

Soția lui Maftei avea să decedeze, în urma unui infarct, din cauza acestor persecuții. În august 1991, în timpul puciului de la Moscova, la postul de radio german Deutsche Welle, Maftei a fost nominalizat al cincilea pe o presupusă listă a celor mai periculoși anticomuniști, listă întocmită de autoritățile de la București.

Rămâne memorabil răspunsul lui Ernest Maftei: „Hai că-s porci! Tocmai pe locul cinci și nu pe primul?”

În 1995, a devenit membru al partidului „Pentru patrie”, alăturîndu-se camarazilor săi împreună care luptase și suferise în închisori.

 

 

 2009: A decedat la Bucuresti, politicianul român Alexandru-Radu Timofte; (n. 7 aprilie 1949, comuna Horia, județul Neamț ).A fost  membru al PSD și senator între anii 1990-2001 si a îndeplinit funcția de director al Serviciului Român de Informații între anii 2001 – 2006.

A absolvit Școala Superioară de Ofițeri „Nicolae Bălcescu” – arma grăniceri (1966 – 1969) și Academia de Înalte Studii Militare din București, Facultatea de Comandă și Stat Major (1974 – 1976), fiind ofițer activ în Ministerul Apărării Naționale până în anul 1988, când a fost trecut în rezervă, ca urmare a rămânerii ilegale în străinătate a surorii sale.

În perioada Revoluției din decembrie 1989, Radu Timofte a făcut parte din conducerea comitetului FSN din municipiul Roman.

 

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru radu timofte photos

 

 

 

 La data de 20 iulie 2006, Alexandru Radu Timofte și-a prezentat demisia din funcția de director al SRI, ca urmare a situației create de eliberarea și dispariția lui Omar Hayssam (acuzat de terorism), împreună cu el demisionând și Gheorghe Fulga, directorul SIE și Virgil Ardelean, chestorul  director al Direcției generale de informații și protecție internă a Ministerului Administrației și Internelor.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CITIŢI ŞI: 

 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/10/19/o-istorie-a-zilei-de-19-octombrie-video/

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/10/19/o-istorie-a-zilei-de-19-octombrie-video/

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  3. e.maramures.ro ;

  4. Wikipedia.ro.;

  5. mediafax.ro ;

  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  8.  Istoria md.;

  9. istoriculzilei.blogspot.ro;

19/10/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

%d blogeri au apreciat: