CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Ziua de 13 octombrie în Istoria Românilor


 

13 octombrie, istoricul zilei

1368: A început campania militara a regelui Ungariei, împotriva Tarii Românesti.

Vladislav I (n.  1325- d. 1377) a fost domnitor al Tarii Românesti între  1364 si cca. 1377,  fiul lui Nicolae Alexandru  si Klara Dobokay provenita dintr-o familie de nobili  maghiari si frate al voievodului Radu I.

Este cunoscut publicului larg și sub numele de Vlaicu Vodă, datorită piesei de teatru omonime a lui Alexandru Davila.

A acceptat suzeranitatea maghiară, fapt pentru care a primit ca feude Amlasul, Severinul si Fagarasul.

Printre alte realizări, Vladislav I este primul voievod român care emite monedă, în preajma anului 1365. 

Imagini pentru Vladislav I photos

Vladislav I 

 

In 1365, printr-o proclamație regală ungara, Vlaicu era considerat uzurpator deoarece nu a prestat omagiul de vasalitate și și-a însușit un titlu ce nu-i aparținea.

Relațiile cu Ungaria rămân încordate și, înainte să aducă la supunere pe voievodul Țării Românești, regele maghiar Ludovic I  își îndreaptă lovitura asupra țarului bulgar de la Vidin, Strațimir, cumnatul lui Vladislav.

Cucerirea cetății de scaun și îndepărtarea familiei domnitoare din această țară, au condus la constituirea Banatului Bulgariei aservit coroanei maghiare, care a dorit să-l transforme într-un punct de sprijin al ofensivei catolice, atât asupra ținuturilor de la nord de Dunare  si in Balcani.

Când, în 1368, Vladislav a refuzat să se alăture regelui maghiar  spre a-i consolida stăpânirea asupra Vidinului, soarta Tării Românești a fost hotărâtă. Oștile maghiare au înaintat pe două direcții: dinspre Vidin spre Severin și dinspre nord, din Transil;vania  spre sud-vest, de unde veneau trupele conduse de voievodul transivan Nicolae Lackfi.

Operațiunea preconizată nu a dat rezultatele așteptate. În noiembrie, Vlaicu a învins pe râul Ialomița,oastea voievodului transilvanean.

Victoria i-a permis lui Vladislav-Vlaicu sa intervina in problema Vidinului, pe care l-a atacat in iarna urmatoare, probabil profitand de inghetarea Dunarii.

In 1369 s-a ajuns la un compromis in urma caruia  a fost restaurat tarul Stracimir in Bulgaria de la Vidin, cu garantia lui Vladislav-Vlaicu si a lui Dobrotici, jupanul Dobrogei.

 

 

1479: O puternică oaste (c. 40.000 oşteni) condusă de paşa de Vidin, Ali Mihaloglu şi Iskender bey trecuse Dunărea pe la Orşova.
Alături de un corp de oaste muntean condus de Basarab Ţepeluş (1474 – 1475, 1478 – 1482), atacă Transilvania.

Ei inaintează pe Valea Oltului, mergând până la confluenţa cu Lotrul, după care, se despart, pentru a cuprinde o arie cât mai largă.

Oastea condusă de Ali bey coboară pe Valea Sebeşului, cealaltă, condus de Iskender bey, coboară spre Haţeg şi Caransebeş. Turcii atacă şi jefuiesc Sebeş, Alba Iulia, Haţeg şi Hunedoara, după care fac joncţiunea pe Valea Mureşului.
Lângă Orăştie, in ziua de 13 octombrie otomanii au întâlnit armata creştină, din care făceau parte trupele voievodului Transilvaniei Ştefan Báthory de Ecsed (1479 – 1493), oastea condusă de primarul Sibiului, Georg Hecht, un mic corp ce avea în frunte pe comitele Timişoarei şi căpitanul general al armatelor maghiare, Pavel Chinezul (Pál Kinizsi), un grup de munteni, strânşi de fostul domn Laiotă Basarab, alături de sârbii despotului Vuk Branković (1471 – 1497), în total 12.000 – 15.000 de oşteni.

Trupele voievodului Ştefan Báthory dau primul atac, cea mai mare parte a muntenilor, plasaţi în fruntea oştilor otomane, fiind ucisă. Pavel Chinezul atacă fulgerător din spatele turce şi obţine o victoria. Cei rămaşi se retrag în neorânduială, fiind urmăriţi de creştini până la graniţă.

Bătălia are un important ecou, atacurile otomane asupra Transilvaniei se răresc, iar cele care au loc sunt mai puţin primejdioase.

Pierderile turcești au fost foarte mari, câteva mii de turci au murit, împreună cu o mie de soldați munteni.

Cei câțiva turci care au reușit să fugă, s-au refugiat în munți unde au fost macelariți de populația locală.

O legendă populară spune că după luptă, s-a încins între soldații creștini un ospăț mare, la care Pavel Chinezul a jucat bătuta, ținând la fiecare subțioară câte un turc, iar pe al treilea în dinți.

A fost unul dintre cele mai importante momente din istoria Transilvaniei, dar şi un reper de luat în seamă din istoria conflictelor dintre creştinii Evului Mediu şi Imperiul Otoman.

În amintirea victoriei împotriva turcilor, principele Ștefan Bathory a ridicat o capelă lângă comuna Aurel Vlaicu.

 

1843: S-a nascut in localitatea Borlești, județul Neamț, Ştefan G. Vîrcolici, critic literar, publicist şi traducător român, membru corespondent al Academiei Române (din 1887) .

A  arătat un interes deosebit tălmăcirilor din limba spaniolă, traducerea sa  a celebrului roman „Don Quijote de la Mancha” de Cervantes fiind a doua încercare de transpunere în limba română, după cea a lui Ion Heliade-Rădulescu.

A urmat cursurile secundare la Acad. Mihaileana, iar pe cele superioare la Facultatea de Litere si Filosofie a Universitatii din Iasi. Dupa licenta (1864), si-a continuat studiile la Madrid, la Paris, unde obtine doctor in litere, si la Berlin.

A fost profesor  secundar la Barlad si Iasi, iar din 1875, profesor  la Catedra de limba si literatura franceza, transformata in Catedra de istoria literaturilor moderne, mai cu seama a celor neolatine, a Universitatii din Iasi.

Din 1871, membru al „Junimii”, participind activ la toate formele de manifestare ale acesteia: sedinte de cenaclu, „prelectiuni populare”, publicatii.

A fost profesor universitar la Facultatea de Litere din Iaşi. Debutează în revista Din Moldova (1862) si Colaborează la revista Convorbiri literare. 

Admirator consecvent al lui Mihai Eminescu şi unul dintre discipolii credincioşi ai lui Titu Maiorescu, Ştefan Vârgolici a rămas junimist până la moarte.

Despre el, lacob Negruzzi scris: „Statornic junimist în timpurile bune, ca şi în timpurile rele, Vârgolici este tipul unui foarte bun profesor”.

A decedat in ziua de  29 iulie 1897, la Iași şi a fost înmormântat la cimitirul „Eternitatea”.

1850: S-a născut (la Crasna/Storojineţ, azi în Ucraina) Vasile Gherman Pop, istoric literar şi poet, unul dintre  pionierii istoriei literare româneşti.

„Conspectul” său (apărut în două volume, în 1875 şi 1876) este o primă sinteză informativă cu privire la dezvoltarea culturii şi literaturii noastre de la începuturi până în zilele autorului (m. 1909).

NOTĂ: Unele surse menţionează ca dată a naşterii sa data de 18 octombrie 1850.

1858 (13/25): S-a născut Take Ionescu (numele la naştere: Dumitru Ghiţă Ioan), om politic conservator, jurist şi diplomat.

A deţinut de mai multe ori posturi de ministru si a desfăşurat, totodată, o intensă activitate ziaristică în ţară, precum şi în calitate de corespondent al ziarului londonez „The Times”

S-a remarcat în viaţa politică prin calităţile sale de orator talentat.

 

În perioada Vechiului Regat, Ionescu s-a remarcat îndeosebi în funcţia de ministru al Cultelor şi Instrucţiunii publice şi ca ministru de Finanţe. Take Ionescu a fost exponentul cel mai autorizat al diplomaţiei româneşti în perioada imediat următoare Primului Război Mondial, de numele său legându-se crearea Micii Înţelegeri, o alianţă la nivel regional, care urmărea să creeze un climat de pace şi securitate în centrul şi sud-estul Europei. Ambiţionându-se să devină măcar o dată în viaţă şef de guvern, el a căzut victimă manevrelor politice din umbră ale lui Ion I. C. Brătianu.

Take Ionescu este cel care a produs prima mare scindare din istorie a Partidului Conservator. Astfel, pe 3 februarie 1908, el fondează Partidul Conservator-Democrat. Cu toate acestea, colaborarea dintre takişti şi conservatori nu a încetat, iar între 14 octombrie 1912 – 31 decembrie 1913, mai mulţi „takişti” au fost cooptaţi în al doilea cabinet condus de Titu Maiorescu.

Take Ionescu a primit portofoliul Internelor. În perioada ministeriatului său a fost dată o nouă lege pentru organizarea Ministerului de Interne, potrivit căreia în compunerea lui au intrat servicii centrale şi speciale, între care şi Direcţiunea Generală a Închisorilor.

De perioada lui este legată şi crearea Bibliotecii de specialitate a Ministerului de Interne şi „Regulamentul de circulaţie a automobilelor”.
De asemenea, a reprezentat România la Conferinţa de Pace de la Bucureşti, care a încheiat Al Doilea Război Balcanic şi în urma căreia ţara noastră a primit Cadrilaterul.

A  detinut de mai multe ori posturi de ministru, în perioada 18 decembrie 1921 – 19 ianuarie 1922.

S-a îmbolnăvit de febră tifoidă şi s-a stins din viaţă pe 21 iunie 1922, la vârsta de 63 de ani. Decesul său produs in ziua de 2 iunie 1922 a reprezentat şi sfârşitul activităţii partidului pe care l-a fondat. Pe 21 noiembrie 1922, PD va fuziona cu Partidul Naţional Român, condus de Iuliu Maniu.


1861: S-a născut in comuna Siria, judetul Arad, prozatorul Iuliu Traian Mera, membru şi apoi preşedinte al societăţii „România jună” din Viena, un  animator al mişcării artistice de amatori din zona Aradului si membru al Comitetului Central al Partidului Naţional Român care a elaborat „Memorandumul”.
A fost fiul lui Atanasie Mera, preot ortodox, si al Elenei.

A urmat scoala primara la Siria, liceul la Timisoara si la Brasov si Facultatea de Medicina din Viena (1880- 1886).

Contaminat de junimism la Brasov, a devenit membru si apoi presedinte al Soc. „Romania Juna” din Viena in anii cind se sarbatorea victoria „Junimii” si aparea celebrul Almanah (1883). 

Iuliu Traian Mera

A fost medic la Karlsbad. Ales membru in Comitetul Central al Partidului National Roman care a elaborat Memorandumul, a fost inculpat in celebrul proces de la Cluj.

Si-a donat averea „pentru scopuri culturale româneşti”; (m. 1909, la Viena).

 

1879: A fost dată Legea de revizuire a art. 7 din Constituţia României, care acorda cetăţenie şi locuitorilor de altă religie decât cea creştină.  Primeau astfel cetăţenia română evreii pământeni.

 

Scurt istoric

Adoptarea “Regulamentului Organic” în 1831 a însemnat aparitia primei “Constitutii” românesti. Aceasta prevedea obligatia ca toti evreii sa fie înregistrati la autoritatile locale, specificându-se ocupatia fiecaruia. «Evreii care nu-si puteau dovedi utilitatea trebuiau evacuati din localitatile respective».

În pofida faptului ca, atât în Moldova, cât si în Muntenia revolutionarii români de la 1848 cereau emanciparea evreilor,  si în pofida bunavointei manifestate fata de evrei de catre domnitorul Alexandru Ioan Cuza, in  secolul al XIX-lea numarul legilor, dispozitiilor si regulamentelor  care ingradeau emigrarea evreilor creste..

Abdicarea, în 1866, a Domnitorului Alexandru Ioan Cuza si urcarea pe tronul României a membrilor familiei Hohenzollern au reprezentat tot atâtea lovituri date curentului favorabil evreilor români.

Ion Bratianu, fostul revolutionar pasoptist, a inaugurat în calitate de Ministru de Interne, începând din primavara anului 1867, o sistematica politica antievreiasca.

Circularele lui Bratianu ordonând izgonirea evreilor din sate si chiar arbitrara expulzare din tara au fost aplicate cu strasnicie de catre autoritati .

În martie 1868 se depune la Camera Deputatilor un proiect de lege referitor la activitatea evreilor în mediul rural , prevazând alungarea acestora din sate.

În iulie 1869, ca raspuns la protestul guvernului francez în legatura cu statutul evreilor din România, Mihail Kogalniceanu trimite Parisului o nota în care refuza sa-i considere pe evrei ca cetateni români.

Tot Mihail Kogalniceanu enumera în Parlament, la 16 decembrie 1869, masurile discriminatorii anti-evreiesti în vigoare atunci, pentru a raspunde astfel protestului formulat de la tribuna Camerei de catre deputatul de Bârlad, I. Codreanu, nemultumit de ceea ce acesta numise “comportamentul” evreilor si de asistenta pe care populatia evreiasca din România o primea din partea “Aliantei Israelite Universale”.

În lunile iunie si iulie 1878 are loc Congresul de la Berlin, care, în schimbul recunoasterii independentei României, statu­eaza egalitatea în drepturi a tuturor cetatenilor tarii si acordarea de drepturi civile evreilor.

Articolul 44 elaborat de participantii la Congres prevedea: «În România deosebirile de confesiune sau credinta religioasa nu vor putea fi invocate nimanui ca motiv de excludere sau de împiedicare de a se bucura de drepturi civile si politice de interzicere de a practica functii publice si de a obtine onoruri, sau de a exercita orice mestesug sau profesie în nici un fel de localitate» .

La 17 ianuarie 1879 guvernul depunea mesajul de revizuire a articolului 7 din Constitutia României. Aceasta ar fi trebuit sa conduca la acordarea cetateniei române evreilor români.,dar, de fapt, guvernul a adoptat un sistem de tergiversari, paralel cu o sustinuta campanie antievreiasca.

Mihail Kogalniceanu si Ion Bratianu îi prezentau pe evrei atât strainatatii cât si Parlamentului României ca pe dusmani ai tarii.

În octombrie 1879 Parlamentul vota legea de revizuire a articolului 7 din Constitutie, care avea sa împiedice, practic pâna dupa sfârsitul primului razboi mondial, naturalizarea in masa a evreilor români.

Legea votata în 1879 acorda cetatenia româna în bloc doar unui numar de 888 de evrei care luptasera în Razboiul de Independenta a României din 1877, astfel ca, la  38 de ani dupa 1866, fusesera  încetateniti doua mii de evrei, inclusiv fostii combatanti evrei din Razboiul pentru Independenta.

1887: A încetat din viaţă pictorul paşoptist Constantin Lecca; (n. 4 aug. 1807).

A fost primul pictor român care a executat pictură bisericească în stil occidental.

A pictat numeroase compoziții și portrete de inspirație istorică, precum și portrete ale protipendadei momentului.

A colaborat timp de cincisprezece ani cu pictorii Misu Popp  și Barbu Stanescu  împreună cu care a pictat numeroase biserici din București (Curtea Veche, Sfanta , Sfântul Gheorghe-Nou, Răzvan Vodă, Radu Vodă) și din țară.

Ca editor, a înființat prima tipografie din Craiova și prima revistă culturală din Oltenia, revista Mozaic, în 1838.

Ca pedagog, a activat timp de cincisprezece ani ca profesor de desen la Școala Centrală din Craiova, iar după Revolutia din 1848 a fost profesor de desen la Colegiul Sfântul Sava din București.

A fost un susținator al  Unirii și independenței Principatelor Romane.

 

1898: S-a născut scriitorul George Mihail Zamfirescu ; (m. 8 octombrie 1939).

 

 

G.M. Zamfirescu  este cunoscut publicului larg datorita creatiilor sale  din ciclul epic „Bariera”, dedicate  periferiei bucureștene și alcătuit din „Maidanul cu dragoste” (1933), „Sfânta mare nerușinare” (1935), „Cântecul destinelor” (1939) și „Bariera” (publicat postum), dar mai ales datorita  comediei  tragice „Domnișoara Nastasia” (1927).

1901 (13/26): S-a născut îla  Focșani, istoricul Constantin C. Giurescu, fondator al Institutului de Istorie Naţională (1941) şi unul dintre întemeietorii „Revistei istorice române” (1930) A fost membru titular al Academiei Române din 1974; (m. 1977).Este tatăl istoricului Dinu C.Giurescu, membru titular al Academiei.

Imagini pentru constantin c giurescu  photos

Doctor în Litere (1925) și docent în istoria românilor (1925), a fost membru al Școlii Române din Franța (1923-1925).
Este numit  Rezident Regal al ținutului Dunărea de Jos din  februarie 1939 si Ministru al F.N.R. in perioada  28 septembrie 1939 – 4 martie 1940, dupa care indeplineste functia de Ministru al Propagandei Naţionale (4 martie – 28 iunie 1940) si ministru al Cultelor şi Artelor (28 iunie – 4 iulie 1940).
S-a numărat printre membrii delegaţiei trimise de ministrul de externe al României, Mihai Antonescu, pentru a negocia armistiţiul cu Naţiunile Unite, la Istanbul (1943-1944).
În 1948, după adoptarea unei noi legi a învăţământului conformă cu ideologia noului regim, C. C. Giurescu împreună cu alţi profesori universitari din ţară sunt retraşi din viaţa academică.

După instalarea regimului comunist, a fost arestat în locuința sa din strada Berzei nr 47, București, în zorii zilei de sâmbătă, 6 mai 1950, odată cu lotul foștilor demnitari.

În momentul arestării, era cercetător științific al Institutului de Istorie al Academiei R.P.R., transferat acolo în iulie 1948, după ce a fost suspendat de la facultatea de Istorie, unde a fost profesor timp de 22 ani.

A fost transportat cu o dubă la închisoarea din Sighet, unde a ajuns duminică, 7 mai, către 6:30 seara. A stat în detenție până la 5 iulie 1955, când i s-a comunicat ”eliberarea”, dar cu domiciliu obligatoriu în satul Măzăreni, raionul Brăila, sat constituit numai din bănățeni deportați acolo încă din vara anului 1951.

În noiembrie 1955, profesorul a primit ”aprobarea” de a reveni în București, la familia sa. Plecarea din Măzăreni a avut loc pe 25 noiembrie.

”Aprobarea” Ministerului de Interne fusese dată în urma intervenției lui Petru Groza, președintele Prezidiului Marii Adunări Naționale. Fusese solicitat în acest sens de familia profesorului, care a beneficiat de ajutorul direct și eficient al avocatului Adrian Brudariu. 

A fost reîncadrat la Universitate începând cu 1963, odată cu distanţarea regimului comunist de la Bucureşti faţă de Moscova.
Om de ştiinţă emerit (1971) şi membru al Academiei R.S.R. (1974), a primit premiul „Bălcescu” al Academiei (1966) şi premiul Ministerului Învăţământului (1969).
A participat la mai multe congrese, reuniuni internaţionale de specialitate şi misiuni ştiinţifice în Austria, Grecia, Italia, Spania, Franţa, Marea Britanie şi S.U.A. Considerat de către academicianul Ştefan Ştefănescu „una din personalităţile de frunte ale istoriografiei române contemporane”, C. C. Giurescu a excelat cu aceeaşi competenţă în istoria antică, medie, modernă sau contemporană, precum şi în geografie istorică, toponimie, drept, literatură, artă, metodologie istorică.

1902: S-a nascut in comuna Izvorul Anestilor, judetul Mehedinti. Ştefan Odobleja, medic român, membru al Academiei Române; (d. 4 septembrie 1978).

Fiu al unor tarani saraci, a facut facultatea la Bucuresti ca bursier al Institutului medico-militar. Ca medic militar si-a exercitat functiile profesionale in diferitele garnizoane din Braila, Severin, Lugoj, Targoviste, Bucuresti, Dej si in alte orase. 

Imagini pentru Ştefan Odobleja, medic

Publica in 1929 studiul „Metoda de transonanta toracica” in care el enunta pentru prima oara legea reversibilitatii, prima expunere de mare amploare a unor principii cibernetice.

Astfel, Odobleja este autorul primei variante elaborate a concepţiei cibernetice generalizate, cu zece ani înainte de apariţia, la Paris, a lucrării lui Norbert Wiener „Cibernetica”.

Obtine premiul „General doctor Papiu Alexandru” cu lucrarea „La phonoscopie” aparuta la Paris. Odata cu participarea sa la Congresul International de Medicina Militara din Bucuresti (1937) anunta aparitia operei sale capitale „Psihologia consonantista”, lucrare prin care a facut publica prima varianta a conceptiei cibernetice generalizate si a demonstrat caracterul multi si interdisciplinar al acesteia. Lucrarea savantului roman a fost prezentata in Psychological Abstracts (1941), dar in general a avut foarte putine recenzii si a fost practic ignorata multa vreme.

Abia dupa peste 10 ani, americanul Norbert Wiener publică o carte în care vorbeşte despre aceeaşi conexiune inversă şi devine cunoscut în lumea întreagă drept întemeietorul ciberneticii.

Ştefan Odobleja se stinge aproape neştiut în 1978, iar Academia Română îi recunoaşte meritele şi îl face in anul 1990 membru de onoare, in semn de aleasa recunoastere fata de intreaga sa opera, fata de pozitia sa unica de precursor mondial al psihologiei consonantiste, a ciberneticii si a ciberneticii generalizate, alegandu-l  post-mortem printre membrii sai.

1917: Marele Cartier General Român hotărăşte înfiinţarea Corpului de voluntari transilvăneni (ce se va constitui la 4/17 noiembrie 1917, la Hârlău, sub comanda colonelului Marcel Olteanu).

1919: La Bucuresti are loc Congresul extraordinar al Partidului Socialist din România.

1930: Se încheie la Atena prima Conferinţă balcanică cu participarea României, Greciei, Iugoslaviei, Bulgariei, Turciei şi Albaniei. Delegaţii s-au pronunţat pentru încheierea unui Pact Balcanic.

1939: La inceputul celui de-al doilea război mondial, România anunţă “poziţia ei paşnică”.

1954: S-a nascut in localitatea  Brasov, cantautorul  român Alexandru Andrieş.

 

 

Alexandru Andrieș (n. 13 octombrie 1954, Brașov) este un cântăreț de blues / jazz / folk, arhitect, scriitor, poet, traducător, pictor și grafician.

Studiile la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” (1980).

Conferențiar Doctor la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu”.

Debut solistic în 1974 – Club A, scenic în 1979 – Festivalul de jazz & rock Brașov, cu trupa Basorelief. Debut discografic în 1984 la Electrecord (cu albumul „Interioare”).

Are la activ peste 3100 concerte până în 2002.

1967: S-a desfăşurat la Bucureşti, primul colocviu internaţional consacrat operei lui Constantin Brâncuşi; (13-15 octombrie).

 1969: Au fost stabilite relaţii diplomatice intre România şi Noua Zeelandă  la nivel de consulat.

Acestea au fost ridicate, în 1981, la rang de ambasadă.

In februarie 1989 ambasada ţării noastre la Wellington a fost închisă; România gestionează relaţiile cu Noua Zeelandă prin ambasada sa de la Canberra, din Australia, iar Noua Zeelandă prin ambasada sa din Bruxelles.

 1973: A fost inaugurat edificiul Teatrului de Stat din Târgu-Mureş.

 

 

1974: A murit Reuven Rubin (Rivn Zelicovici), pictor israelian, de origine româna, cel dintâi reprezentant diplomatic, cu rang de ministru plenipotenţiar, al statului Israel în România; (n.13 noiembrie 1893, Galati).

File:Reuven Rubin in his studio 1946.gif.jpg

 

 

1977: Un grup de teroristi a deturnat un avion de pasageri german cu aproape 90 de oameni la bord.
Patru membri ai gruparii teroriste de stanga  “Factiunea Armata Rosie” au deturnat un avion al companiei Lufthansa, care efectua o cursa pe ruta Palma de Mallorca-Frankfurt, cerand sa fie eliberati 11 prizonieri palestinieni si 15 milioane de dolari.

Imagini pentru Factiunea Armata Rosie photos

 

 

Piratii aerului au declansat astfel o criza de proportii, pentru ca acestia au purtat avionul in sase tari pana sa fie capturati. Dupa o calatorie de patru zile, au aterizat pe aeroportul din Mogadishu din Somalia, dupa ce unul dintre piloti a fost impuscat. A doua zi dimineata, un comando german a luat cu asalt avionul, a eliberat cei 86 de prizonieri si a ucis trei dintre teroristi.

Dupa incident, liderii gruparii palestiniene care se aflau dupa gratii si pe care colegii lor de arme i-au dorit eliberati, s-au sinucis in celule.

“Factiunea Armata Rosie” a terorizat Germania vreme de 30 de ani.

1984: S-a nascut pictorita romana  Anca-Irina Lefter.

 

 

 

1986: A decedat  la Paris, sculptorul roman, stabilit in Franta, George Apostu; (n. 20 decembrie 1934, Stănișești, Bacău).

Imagini pentru , George Apostu

Este considerat unul dintre cei mai înzestraţi urmaşi ai lui Brâncuşi în sculptura românească.

Este autorul unor sculpturi în aer liber la Grenoble, 1967; Măgura, 1970, 1975; Costinești, 1972; Voroneț, 1972; Balta Albă-București, 1972.

A fost distins în 1966 cu premiul Ioan Andreescu al Academiei Române, în 1970 cu marele premiu pentru sculptură al Uniunii Artiștilor Plastici din România.
Este înmormântat în zona de sud a cimitirului Père-Lachaise din Paris.

1992: Biroul Electoral Central a comunicat rezultatele definitive ale alegerilor prezidenţiale din România din data de 11 octombrie 1992, potrivit cărora Ion Iliescu urma să fie, conform preferinţelor electoratului, preşedintele României în următorii 4 ani.

1993:  Alianţa Civică  din România a propus Legislativului, proiectul unei Legi privind declararea responsabilităţii istorice a regimului comunist, care să facă posibilă condamnarea oficială a comunismului şi un cod de deontologie politică.

1998: Regizorului român  Lucian Pintilie i-a fost decernat Premiul special al juriului, la Festivalul Internaţional de Film de la Veneţia, pentru filmul Terminus Paradis.

 

 

 

 

 

Imagini pentru Lucian Pintilie

Lucian Pintilie s-a născut la data de 9 noiembrie 1933, la Tarutina, în Basarabia de Sud După absolvirea Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București, a montat o serie de spectacole la Teatrul Bulandra din București, printre care  piesa Revizorul (1974), interzis de cenzură după cea de-a treia reprezentație, precum și două filme de lung metraj: Duminica la ora 6 și Reconstituirea.

Cel de-al doilea film al său, Reconstituirea, narează povestea reconstituirii unui incident banal, o bătaie între doi tineri, întreprinsă de Miliție, care se transformă într-o crimă. Filmul a provocat un imens scandal, iar Nicolae Ceaușescu a dispus interzicerea filmului. Rolurile principale erau interpretate de Vladimir Găitan și George Mihăiță. Criticii de film consideră că acesta din urmă a făcut în Reconstituirea rolul cel mai important al carierei sale.

După scandalul interzicerii piesei Revizorul si interdicția de a mai lucra în România îl determină să se expatrieze în 1975, continuandu-si activitatea regizorala in strainatate.

  După 1990 se repatriază și face o serie de filme în România, toate coproducții româno-franceze. 

Imediat a fost numit Director al Studioului de Creație Cinematografică al Ministerului Culturii, poziție din care a sprijinit filme realizate de tineri regizori români, vezi cazul filmului lui Cristi Puiu, Marfa și banii. S -a implicat în mod activ în opera de reformare morală a societății civile românești, fiind unul dintre membrii marcanți ai Grupului pentru Dialog Social. Singurul premiu pe care regizorul l-a acceptat în România a fost Premiul Gopo pentru întreaga operă acordat în 2007.

1999:  Comisia Europeană a recomandat începerea negocierilor de aderare cu România însă a condiţionat acest demers de reglementarea situaţiei copiilor instituţionalizaţi şi de redresarea macroeconomică.

 

 

 

2001: La Teatrul National din Bucuresti a avut loc primul festival de Internet din România – “INTERNETIC”.

 

 

 

2002: Cu prilejul împlinirii a 360 de ani de la organizarea sinodului de la Iaşi (1642-2002), la Catedrala mitropolitană din Iaşi, era proclamată solemn canonizarea Sfântului Ierarh Petru Movilă, Mitropolitul Kievului.

 

 

 

 

Imagini pentru Sfântul Ierarh Petru Movilă,

 

 

Proclamarea canonizarii  a venit  in Romania, dupa ce, in anul 1997, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române şi-a însuşit canonizarea Sfântului Ierarh Petru Movilă, Mitropolitul Kievului, făcută de Biserica Ortodoxă Ucraineană în decembrie 1996, şi a hotărât ca ziua de pomenire a acestuia, în calendarul ortodox român, să fie data de 22 decembrie, ziua trecerii sale la Domnul.

 

 

 

 

2009: A decedat cineastul  Paul Barbăneagră;  (n.11 februarie 1929).

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost un regizor român stabilit in Franta in 1965, cineast, eseist, scenarist, colaborator al  posturilor de televiziune France 2, France 3, Radio Europa Libera.

S-a stabilit în Franța după ce a cerut azil politic cu ocazia participării la un festival de film in  Tours. S-a remarcat ca autor a numeroase filme documentare consacrate artei şi culturii; a colaborat la Radio France şi la Radio Europa Liberă

A câtigat premiul întâi pentru scenariul filmului său Versailles Palais-Temple du Roi Soleil  la Festival International du Film d’Art (Festivalul internațional al filmului de artă).

Acest film a devenit primul dintr-o serie numită Architecture et Géographie sacrée („Arhitectură și geografie sacră”) , din care mai face parte și documentarul Mircea Eliade et la Redécouverte du Sacré („Mircea Eliade  și redescoperirea sacrului”). În anul 1990 a câștigat Marele Premiu francez al artelor audiovizuale pentru întreaga sa activitate.

Este înhumat în parcela românească a cimitirului parizian de la Thiais.

 

 

 

2011: A murit la Bucuresti, antrenorul de handbal Oprea Vlase. A cucerit, cu echipa masculină de seniori a clubului Dinamo București  printre altele, opt titluri naționale și Cupa Campionilor Europeni (1965).

 

 

 

 

Ca antrenor (principal sau secundar) al echipei naționale masculine a României a cucerit patru titluri mondiale, în 1961, 1964, 1970 și 1974, medalia de argint la Jocurile Olimpice de vară din 1976 și cea de bronz la Jocurile Olimpice de vară din 1972; (n. 1927, Buzau).

A antrenat printre altele Dinamo București echipa portugheză Sporting Lisabona și Constructorul Arad.

În 2009 a fost decorat cu ordinul „Meritul Sportiv” Cl. I.

Este înmormântat la Cimitirul Sf. Vineri din București

 

 

 

 

2013: A murit Vasile Fanache, critic şi istoric literar (legat de tradiţia literaturii ardelene), eseist, traducător şi profesor; (n. 1934).

2013: A decedat  renumita cântăreaţă de muzică populară Angela Moldovan.

Este cunoscută pentru melodiile sale din zona nordului Moldovei şi a Bucovinei.

S-a nascut in data de 19 septembrie  in anul 1927, la Chişinău, azi în R. Moldova.

S-a mutat alaturi de familie la Targu-Mures, apoi la Timisoara si Suceava.

 

 

 

 

 

 

 

Despre copilaria sa, Angela Moldovan povesteste ca a fost una tumultoasa, in timpul careia a colindat toata tara:

`Cele opt clase de liceu, cum era pe atunci, le-am facut in cinci orase. Cand aveam un an, in 1928, am stat la Targu Mures. Acolo am invatat sa vorbesc si in romana si in maghiara. Apoi, la Timisoara, Suceava, Orhei. La Orhei ai mei revenisera in 1941, dupa ce armata romana eliberase Basarabia. Am facut doar un an de scoala acolo. Pentru a-mi continua gimnaziul, am fost trimisa la Iasi, unde am stat in internatul Liceului “Doamna Cuza”. O frumusete de palat, unde acum este televiziunea ieseana. Cand ai mei s-au refugiat iarasi de la Orhei, in 1944, ne-am stabilit la Alba Iulia, apoi la Dej, unde mi-am terminat liceul. Bacalaureatul l-am dat la Bistrita-Nasaud, caci acolo era centrul de sustinere a examenului`, povesteste insasi artista.

Angela Moldovan a absolvit doua facultati, Conservatorul si Facultatea de Litere.

In timpul studentiei, a cantat in corul Operei din Cluj, unde a activat timp de patru ani.

Melodia cu care s-a lansat Angela Moldovan este `La Oglinda`, inclusa pe albumul  „Mi-am facut bundita noua”,cantec pe care l-a invatat de la bunica sa din Basarabia.

In anul 1952, interpreta s-a casatorit cu regretatul actor si regizor Victor Moldovan.

In 1956, a intreprins cu Ansamblul Ciocarlia un turneu international pe traseul China, Coreea de Nord, Vietnamul si Uniunea Sovietica. Mai bine de sase luni a durat deplasarea, dintre care patru luni si jumatate au fost rezervate Chinei.

In anul 1957, a fost acceptata in Ansamblul Armatei si a participat la Festivalul International al Tineretului de la Moscova, unde a castigat trofeul si Marele premiu pentru muzica populara.

In 1962, Angela Moldovan a sustinut un turneu in Statele Unite Ale Americii, cu 64 de spectacole in 56 de orase.
Repertoriul interpretei a fost facut, in marea lui majoritate, din culegerile sale personale.

Artista emerita (1962), laureata a Ordinului “Muncii” clasa a III-a (1957) si clasa a II-a (1962), a Ordinului “Meritul Cultural” clasa a II-a (1967), Cavaler al Ordinului “Meritul National” (2003).

Numeroase premii la festivaluri si concursuri nationale si internationale incununeaza cariera de peste jumatate de veac in slujba cantecului popular romanesc a doamnei Angela Moldovan.

 

 

 

 

Cititi si :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/10/13/o-istorie-a-zilei-de-13-octombrie-video/

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  3. e.maramures.ro ;

  4. Wikipedia.ro.;

  5. mediafax.ro ;

  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  8.  Istoria md.;

  9. istoriculzilei.blogspot.ro;

13/10/2016 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: