CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Un Termopile al aromânilor. Povestea aromânului Pitu Guli, eroul omagiat în Imnul de Stat al Republicii Macedonia (FYROM)

 

 

 

 

 

 

 

Pitu Guli, zis si Pitu Valahul, este unul dintre eroii luptei antiotomane pentru libertatea popoarelor din Balcani si una dintre cele mai tragice și mai eroice figuri din istoria aromânilor.

Măreția eroului este cântată și azi în baladele aromânilor din întreaga lume, iar imnul de stat al Macedoniei îl pomenește printre eroii fondatori ai acestui stat balcanic.

 

 

 

 

 

Imagini pentru pitu guli photos

Foto: Pitu Guli

Pitu Guli și-a pierdut viața in anul 1903, în bătălia de la Piatra Ursului, din timpul răscoalei antiotomane cunoscută în istoriografia internațională drept Răscoala Ilinden, care i-a unit pe românii balcanici, pe macedonenii slavi și pe albanezi.

S-a nascut in anul 1865 intr-o familie de aromani  din localitatea Crusova, azi in Fyrom (fosta  Republica Iugoslava a Macedoniei).

Exista un Cantec al lui Pitu Guli, iar faptele sale de vitejie au fost evocate in filme istorice. 

Versurile cântecului  (in dialectul aromân) spun asa:

Tu`atsel 900 sh`3
U`alasâ înveasta cu fumeili
Di shi`adunâ mari cetâ
Fatsi polim ti`unâ ietâ..

Prerefren :
Gionji armânji tsi s`alumtarâ
Brats` di brats` tuts` sprigiurarâ
Pân` di un gugosh tsi`avemu
Hrushuva noi nu`u videmu..

Refren :
Libertati i ca moarti
Pitu Guli, celnic frati,
Sh`deadi bana tu irnjii
Ti`msheata Makidonii..

Multi njii di aschirladz`
Cu gâgoashi ancârcats`
Cu irushi anchisirâ
La chiatra di ursâ dânâsirâ..

Prerefren:
Gionji armânji tsi s`alumtarâ
Brats` di brats` tuts` sprigiurarâ
Pân` di un gugosh tsi`avemu
Hrushuva noi nu`u videmu..

Refren:
Libertati i ca moarti
Pitu Guli, celnic frati,
Sh`deadi bana tu irnjii
Ti`msheata Makidonii..

Ochi`n tr`ochi cu`atsel iehtru
Libertati ardi`n chieptu
Multu sândzâ ei virsarâ
Vâsâlii mari adrarâ..

Prerefren:
Gionji armânji tsi s`alumtarâ
Brats` di brats` tuts` sprigiurarâ
Pân` di un gugosh tsi`avemu
Hrushuva noi nu`u videmu..

Refren:
Libertati i ca moarti
Pitu Guli, celnic frati,
Sh`deadi bana tu irnjii
Ti`msheata Makidonii..

  Bătălia de la Piatra Ursului, poate fi comparată, prin tragismul ei, cu bătălia de la Termopile, unde regele spartan Leonidas și-a sacrificat fără să șovaiască viața, alături de 300 de războinici, pentru a întârzia invazia persană în Elada și pentru a oferi grecilor posibilitatea să își mobilizeze armatele împotriva cotropitorilor.

La fel, Pitu Vlahul, unul dintre părinții fondatori al Republicii de la Crușevo, și-a sacrificat viața, alături de un detașament format din 903 aromâni, pentru a întârzia înaintarea armatei otomane și pentru a da posibilitatea aliaților macedoneni și albanezi să își regrupeze forțele.

Murind, Pitu Guli sau Pitu Vlahul, si cei 903 viteji ai sai au  intrat in legenda,  devenind eroi  atat pentru românii balcanici cat și pentru slavii macedoneni.

Măreția lui  Pitu Vlahul este cântată și azi în baladele aromânilor din întreaga lume, iar imnul de stat al Macedoniei îl pomenește printre eroii fondatori ai acestui stat balcanic.

Dincolo de legendă, biografia sa cuprinde elementele care conturează un stralucitor  portret al  luptătorului  pentru libertate.

 

Cine a fost în realitate Pitu Guli

 

Pitu Guli s-a născut în anul 1865, în orașul Crușevo, de pe teritoriul Imperiului Otoman de atunci, azi parte a Republicii Macedonia, într-o familie săracă de aromâni. La vârsta de 17 ani, el a plecat în Bulgaria, ca să își facă un rost. Ajuns la Sofia, tânărul român a decis să se înroleze într-o organizație clandestină, care urmărea eliberarea Balcanilor de dominația otomană.

În anul 1885, Pitu Guli s-a întors în Macedonia, însă, pentru activitatea sa revoluționară, în 1887, a fost arestat de autoritățile otomane. Vreme de opt ani, el a fost trimis în Anatolia, iar șapte ani i-a petrecut după gratii, în închisoarea de Trabzon.

Eliberat după ispășirea anilor de închisoare, Pitu Guli s-a întors în Crușevo, unde a devenit membru în conducerea unei organizații care lupta pentru independența Macedoniei față de Imperiul Otoman. Revoluționarii macedoneni l-au însărcinat pe Pitu Guli să facă rost de arme pentru lupta antiotomană.

Pentru că avea vechi prieteni la Sofia, Pitu Guli a pus la punct o rețea prin intermediul căreia păstorii vlahi aduceau prin contrabandă arme din Bulgaria. În timp ce păzea un transport de arme, la frontiera dintre Bulgaria și Imperiul Otoman, Pitu Guli a fost rănit într-un schimb de focuri dintre grănicerii turci și rebelii aromâni. Transportat la Crușevo, el s-a refăcut rapid.

Pitu Guli proclamă Republica de la Crușevo

În anul 1903, Pitu Guli a condus un detașament de revoluționari români, macedoneni și albanezi care au eliberat orașul său natal, Crușevo, iar la 3 august 1903, aceștia au proclamat Republica de la Crușevo, care, în concepția părinților săi fondatori, ar fi trebuit să devină parte a unei viitoare Federații Balcanice. Republica era condusă de un Consiliu format din 60 de membri. 20 dintre ei erau români, 20 erau macedoneni, iar 20 erau creștini albanezi. Consiliul trebuia să îndeplinească rolul unui Parlament al Republicii de la Crușevo. Membrii Consiliului au ales un Guvern Provizoriu, compus din șase membri, câte doi din fiecare comunitate. Pitu Guli îndeplinea rolul unui adevărat șef al armatei revoluționare.

Președintele Republicii a fost ales macedoneanul Nikola Karev, iar premier a devenit aromânul Dinu Vangel.

Conducătorii Republicii de la Crușevo au făcut un apel și la musulmanii din Balcani să se alăture revoluției, pentru a scăpa de tirania sultanului. Însă, la doar 10 zile de la proclamarea Republicii de la Crușevo, orașul a fost atacat de o puternică armată otomană, pornită în ofensivă din Bitolia, un important oraș locuit de aromânii din sudul Macedoniei de azi. Pitu Guli a decis să formeze un detașament de sacrificiu, compus din războinicii aromâni din Crușevo, care să întârzie înaintarea armatei otomane, pentru a da timp autorităților revoluționare să se refugieze spre nord și să organizeze rezistența antiotomană.

Ceata lui Pitu Guli a ocupat o poziție strategică în zona muntoasă Piatra Ursului.

Aromânii au reușit să reziste o zi întreagă în fața unei forțe otomane copleșitoare. Pitu Guli și membrii cetei sale și-au pierdut viața în confruntarea cu otomanii, iar forțele macedonenilor și albanezilor au reușit să se salveze.

Însă sacrificiul lui Pitu Guli și al cetei sale a fost în van. Revolta creștinilor, cunoscută și sub numele Ilinden, a fost înăbușită de otomani. Orașul Crușevo a fost cucerit de armata sultanului.

Otomanii au organizat represalii sălbatice. 201 sate au fost distruse. 12.400 de case au fost arse până la temelii. 4.694 de oameni, suspectați că ar fi luat parte la mișcarea revoluționară, au fost uciși. Represaliile au determinat un adevărat exod. Aproximativ 30.000 de oameni au fost nevoiți să se refugieze în Bulgaria.

Aceste represalii au devenit subiectul unor reportaje cutremurătoare publicate în presa europeană a timpului, iar indignarea opiniei publice i-a determinat pe împărații Franz Iosif al Austro-Ungariei și Nicolae al II-lea al Rusiei să adreseze note ultimative Imperiului Otoman, iar aceste acte au determinat autoritățile din Constantinopol să ordoneze încetarea masacrelor și să acorde unele compensații financiare victimelor.

 

 

 

 

 

Imagini pentru pitu guli photos

Statuie a lui Pitu Guli în Macedonia

 

Moștenirea simbolică a Republicii de la Crușevo este una deosebit de importantă.

Republica din 1903 este considerată drept precursorul statului macedonean de azi. Pitu Guli este, de asemenea, considerat drept unul dintre cei mai importanți eroi ai românilor balcanici însă este aproape necunoscut în România, în condițiile în care istoriografia oficială este concentrată asupra evenimentelor și personalităților românești de la nord de Dunăre și ignoră în mare măsură celorlalte istoria ramuri ale poporului român, aromânii, meglenoromânii și istroromânii.

 

 

 

 

 

 

Video: Pero Tsatsa tu rolu al Pitu Guli

Cum sună imnul de stat al Macedoniei?

 

 

 

 

 

 

 

„Denes nad Makedonija”

Денес над Македонија

Денес над Македонија се раѓа
Ново сонце на слободата!
Македонците се борат
За своите правдини!
Македонците се борат
За своите правдини!

Одново сега знамето се вее
На Крушевската република!
Гоце Делчев, Питу Гули,
Даме Груев, Сандански!
Гоце Делчев, Питу Гули,
Даме Груев, Сандански!

Горите македонски шумно пеат
Нови песни, нови весници!
Македонија слободна,
Слободно живее!
Македонија слободна,
Слободно живее!

Astăzi peste Macedonia

Astăzi peste Macedonia se naște
Un soare nou libertății!
Macedonenii se luptă
Pentru justiția sa!
Macedonenii se luptă
Pentru justiția sa!

Acum din nou steagul este dus
Al Republicii Krușuveane!
Goțe Delcev,Pitu Guli
Dame Gruev, Sandanschi!
Goțe Delcev, Pitu Guli,
Dame Gruev, Sandanschi!

Munții macedoneni cântă tare
Niște piese noi, niște vești noi!
Macedonia liberă,
Trăiește liber!
Macedonia liberă,
Trăiește liber!

Video: Macedonian National Anthem/ Денес над Македонија

—————————————-­–

 Armânlu nu cheari !

Aromânul nu piere !

 

 

 

 

12/10/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Ziua de 12 octombrie în Istoria Românilor

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

12 octombrie, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

1113Orașul Oradea este mentionat pentru prima data sub numele latinVaradinum (vár” înseamnă cetate în limba maghiară),  într-o diplomă a abaţiei benedictine din Zobor , în care apare numele episcopului Sixtus Varadiensis şi al comitelui Saul de Bychar. Asezarea este insa mult mai veche, rădăcinile sale fiind  de origine romano-dacică.

Asa cum o atesta descoperirile arheologice, în zona Salca din oraş şi  cele din zona Băilor Felix, erau stabiliţi romani şi daci

 

 

 

 

 

1449: Are loc bătălia de la Tămăşeni, pe Siret (la miazănoapte de Roman).

Bogdan al II-lea al Moldovei, fiul nelegitim al lui Alexandru cel Bun si tatal lui Stefan cel Mare, avînd sprijinul lui Iancu de Hunedoara   (voievod al Transilvaniei între 1441-1456 si regent al Ungariei între 1446-1452), il înfrange pe Alexăndrel voda şi devine domn al Ţării Moldovei.

 

 

 

 

 

 

Bogdan al II-lea Musat

 

 

Alexăndrel a fugit în Polonia, în timp ce Bogdan a intrat în cetatea Sucevei, unde a fost uns domn.

Alexandru al II- lea sau Alexandrel voda,  a fost domn al Moldovei de trei ori: februarie 1449 – 12 octombrie 1449, februarie (înainte de 24) 1452 – 1454, februarie (înainte de 8) 1455 – 25 mai 1455.

 

 

 

 

 

1595:  Domnul Moldovei, Ștefan Răzvan, ocupă Bucureștiul.

Ștefan Răzvan a fost domn al Moldovei  în perioada aprilie 1595 –  decembrie 1595, si este citat ca una dintre  puținele figuri ale istoriei românilor care ar  fi avut origini țigănesti.

Fiul unui  tigan musulman care emigrase către Moldova din Imperiul Otoman și al unei femei moldovence,  se pare ca a servit în armata regelui Henric al IV-lea al Frantei si  apoi în armata poloneza.

Înainte de a accede la tronul Moldovei  avea titlul de hatman.

A luptat alături de Mihai Viteazul și a principelui transilvanean Sigismund Bathory  împotriva otomanilor si  i-a succedat la tron lui Aron Voda, pe care l-a alungat de pe tron, devenind domn.

Detronat la randul sau ca urmare a invaziei poloneze în Moldova, a fost înlocuit cu Ieremia Movila.

Bătălia decisivă a fost dată la  Areni, lângă Suceava.

Pierzând bătălia, Ștefan a fost capturat în încercarea sa de a fugi spre Transilvania  și a fost executat prin tragere in teapa.

 A fost imortalizat in drama istorica a lui Haşdeu,”Răzvan şi Vidra.

 

 

 

 

 

1777: Grigore al III-lea Ghica (n. 1724), fost domn al Moldovei (1764-1767; 1774-1777) şi al Munteniei (1768-1769), este ucis de trimisul Înaltei Porţi, Kapegibaşa.

Era suspectat de relaţii prea strânse cu Rusia, si pentru ca s-a opus ocuparii  Bucovinei, austriecii au cerut turcilor să-l înlăture, iar aceștia au trimis un capugiu (agent executor) la curtea lui Grigore, care l-a strangulat.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Principala cauză a tragicului său sfârşit a fost energicul protest înaintat de domnitorul moldovean Înaltei Porţi în urma cesiunii Bucovinei către Austria (1775).

Este înmormântat la biserica Sfântul Spiridon din Iasi.

 

 

 

 

 1808: Napoleon I şi Alexandru I, imparatul Rusiei semnează convenţia prin care Rusia anexează Moldova şi Ţara Românească.

 

 

 

 

 

1825: A murit poetul Nicolae Văcărescu, fiul mai mic al lui Ienăchiţă Văcărescu.

Versurile sale manieriste aduc, pe alocuri, neaşteptate inflexiuni folclorice şi preromantice; (n. 1785 sau 1786).

 

 

 1860: S-a născut Constanţa Hodoş, prozatoare, autoare dramatică şi publicistă, afirmată în cadrul grupării de la „Sămănătorul”; soţia scriitorului Ion Gorun (m. 1934).

 

 

1863: In  Principatele Unite , în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, este investit Guvernul Mihail Kogălniceanu.

Acesta a activat pînă pe 26 ianuarie 1865  şi s-a remarcat prin rodnice realizări social-economice.

 

 

 

 

 

 

1863: A decedat poetul  revolutionar roman ardelean Andrei Mureşanu; (n. 1816).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A început să publice poezie în revista Foaia pentru minte, inimă și literatură. A fost printre conducătorii revolutiei de la 1848, participând în delegația Brașovului la Adunarea de la Blaj  din mai 1848.

Poemul său Un răsunet, scris la Brașov pe melodia anonimă a unui vechi imn religios (Din sânul maicii mele) și denumit ulterior “Deșteaptă-te, române !”, a devenit imn revoluționar – fiind numit de Nicolae Balcescu , Marseilleza românilor. Din  1990,  acesta a devenit Imnul Romaniei.

 După revoluția din 1848, Mureșanu a  publicat în revista Telegraful Român, operele sale având tentă patriotică și de protest social. În 1862, poeziile sale au fost adunate într-un volum. Având sănatatea precară, a murit în 1863 la Brașov.

 

 

 

 

 

 1872: Prin decret imperial, s-a înfiinţat Universitatea din  Cluj, în limba maghiară, cu patru facultăţi: filosofie şi litere, matematici şi ştiinţele naturii, drept, medicină. Inaugurarea Universităţii din Cluj a a vut loc la 10 noiembrie 1872.

 

 

 

1879: A fost  promulgată Legea de revizuire a art. 7 din Constituția României, care acorda cetățenie și locuitorilor de altă religie decât cea creștină. I. C. Brătianu, din poziţia de preşedinte al Consiliului de Miniştri, a dat citire, în Senat, la 17 ianuarie 1879, Mesajului domnesc şi declaraţiei prin care Guvernul arăta că „este de trebuinţă a se supune reviziunei art. 7 din Constituţiune”.

La 22 mai 1879 au început lucrările de revizuire a Constituţiei, pentru ca la data de 24 iunie 1879, Comisia Senatului să depună raportul. Se statua că cel care intenţiona să se naturalizeze era obligat să adreseze domnitorului o cerere şi să declare că renunţă la protecţia străină.

După depunerea acestei cereri solicitantul trebuia să îndeplinească următoarele condiţii: să locuiască pentru o perioadă de 10 ani în ţară şi prin modul de comportament în societate să dovedească că este folositor acesteia.

După iniţiativa Domnului, Adunările legiuitoare îi acordau decretul de naturalizare, care era sancţionat şi promulgat de către domn. Proiectul de revizie, propus de către Guvern Adunării Deputaţilor, a fost votat la 6 octombrie 1879 (cu 132 de voturi pentru, 9 contra şi 2 abţineri). Noul articol a fost publicat în Monitorul oficial din 13/25 octombrie 1879 (12/24).

 

 

 

 

 

 

1903 : In faţa Facultăţii de Medicină din Bucureşti, ridicată după planurile arhitectului Louis Blanc; în aceeaşi zi a fost inaugurată şi statuia lui Carol Davila, aşezată în faţa facultăţii, realizată de sculptorul Carol Storck.

 

 

 

 Imagini pentru statuia carol I fac de medicina photos

 

 

 

 

Un merit deosebit în realizarea acestei construcţii, precum şi în obţinerea fondurilor necesare îi este atribuit profesorului Thoma Ionescu (1860-1926), fratele lui Take Ionescu, personalitate politică de primă mărime a vremii;

 

 

1918: A fost adoptată Declaraţia de independenţă a poporului român din Transilvania, Banat şi părţile ungare, de către Comitetul Executiv al Partidului Naţional Român din Transilvania (în şedinţa din 29.IX/12.X.1918, de la Oradea), prin care românii transilvăneni îşi afirmau dreptul inalienabil la separarea de Ungaria.

Comitetul a fost recunoscut ca organ provizoriu de conducere a Transilvaniei, în acest scop constituindu-se, la Arad, un Comitet de acţiune, în frunte cu Vasile Goldiş.

 

 

 

1931: Se inaugurează statuia lui Cristos  Mantuitorul din Rio de Janeiro, in Brazilia .

Are 30 de metri înălțime fără să se includă cei 8 metri ai soclului, lățimea între brațe este de 28 metri, are o greutate de 635 de tone și este situată pe vârful muntelui Corcovado la o altitudine de 700 de metri.

 

 

 

 

 

Imagini pentru statuia lui Cristos Mantuitorul din Rio de Janeiro, photos

 

 

 

Mulajul (modelul) din ghips, precum și sculptura a fost efectuată de  o echipa condusa de sculptorul francez  Paul Landowski, in care s-a aflat sculptorul roman Gheorghe Leonida ,însărcinat să realizeze capul statuii Mântuitorului.

 

 

 

 

 

 

1940: Incepe intrarea trupelor Germaniei naziste în România în baza “garanţiei” din 30 august, privind noile graniţe.A sosit   la Bucureşti o misiune militară germană, ca răspuns la solicitarea regelui Carol al II-lea; oficial, scopul era de a instrui Armata română potrivit noilor metode şi tehnici ale războiului; în fapt, trupele germane urmau să preia paza câmpurilor petrolifere din Valea Prahovei şi să exercite un control discret asupra regimului de la Bucureşti, în perspectiva confruntărilor cu URSS

Primele formaţiuni de comandament ale Misiunii militare germane, conduse de generalul de cavalerie Erik Hansen, generalul Wilhelm Speidel, comandantul forţelor de aviaţie şi generalul Arthur Hauffe, şeful de stat major, au sosit la Bucureşti la 12 octombrie 1940. La 11 noiembrie 1940 în România se găseau deja 22.430 militari germani, dintre care 890 ofiţeri şi 21.540 soldaţi.

Misiunea militară” germană a ocupat principalele puncte strategice de pe Valea Prahovei, în Bucureşti şi pe raul  Prut, devenit granita cu URSS, dupa anexarea Basarbiei de catre URSS.

 

 

 

 

 

 

 1944: Armata română a eliberat oraşul Oradea de sub ocupaţia horthystă (în a doua conflagraţie mondială).

 

 

 

1940: Incepe intrarea trupelor Germaniei naziste în România în baza “garanţiei” din 30 august, privind noile graniţe.

Primele formaţiuni de comandament ale Misiunii militare germane, conduse de generalul de cavalerie Erik Hansen, generalul Wilhelm Speidel, comandantul forţelor de aviaţie şi generalul Arthur Hauffe, şeful de stat major, au sosit la Bucureşti la 12 octombrie 1940. La 11 noiembrie 1940 în România se găseau deja 22.430 militari germani, dintre care 890 ofiţeri şi 21.540 soldaţi.

Misiunea militară” germană a ocupat principalele puncte strategice de pe Valea Prahovei, în Bucureşti şi pe raul  Prut, devenit granita cu URSS, dupa anexarea Basarbiei de catre URSS.

 

 

 

 

 

 

 

 

1946: A fost înființat Institutul de Endocrinologie “C.I. Parhon”, din București.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1947: S-a născut Î.P.S. Laurenţiu Streza (prenumele la naştere: Liviu), arhiepiscop al Sibiului şi mitropolit al Ardealului (întronizat în noiembrie 2005).

1954: S-a născut sculptorița Delia Brândușescu.

 

 

1968: Se deschide a XIX-a ediție a Jocurilor Olimpice de Vară din Mexico City, Mexic.

 

 

 

 

 

 

România a obținut 15 medalii (4 aur, 6 argint, 5 bronz).

 

 

 

 

 

1979: A încetat din viaţă sculptorul Iosif Fekete Negrulea, realizatorul Monumentului aviatorilor din Bucureşti între anii 1928 şi 1930 .

 Sculptorul s-a născut la Hunedoara, fiind la 15 iulie 1903 al doilea fiu al lui Iosif Fekete si al Iulianei Fekete (născută Járdánházi).

Din 1921 pînă în 1927 a urmat cursurile Şcolii de Belle Arte din Bucureşti avîndu-i ca profesori pe: Dimitrie Paciurea la sculptură şi pe Fritz Storck, C. Artachino şi G. D. Mirea la desen şi pictură.

 

 

 

 

 

Monumentul Aviatorilor din Bucureşti conceput de Iosif Fekete Negrulea în colaborare cu sculptoriţa Lidia Kotzebue  a fost construit din 1928 până în 1930.

 

Construcţia, având o înălţime totală de 20 m, este compusă din sculpturi de bronz, aşezate pe un postament de beton armat placat cu piatră  format dintr-un obelisc, situat la rândul său pe o structură realizată din patru prisme trapezoidale lipite între ele prin arcuri de cerc.

Tot acest complex este fixat pe o bază circulară din piatră.

Deasupra obeliscului este aşezată statuia înaltă de 5 m, cântărind 5 tone, care ilustrează omul zburător, având aripile desfăşurate.

La baza obeliscului, de jur împrejurul acestuia, sunt prezentaţi trei aviatori căzuţi.

Pe soclu sunt prezente insignele, casca, aparatura aviatorilor, dar şi numele aviatorilor căzuţi între 1930-1935, sculptate în 13 plăci de bronz.

În 1929 la Salonul Oficial primeşte premiul pentru lucrarea „Diana”.

1930 – Primeşte un premiu pentru lucrarea „Capitel” la Salonul de Arhitectură şi Artă Decorativă

1931 – Primeşte premiu pentru lucrarea „Sf. Francisc de Assisi”.

1932 – Primeşte premiu pentru lucrarea „Taurul” la Salonul Oficial.

1933 – La Salonul Oficial primeşte premiu pentru reliefurile portalului Ministerului de Justiţie. In acelaşi an se căsătoreşte cu Anisia Dumitru născută la 30 aprilie 1911 la Dobridor, Dolj.

Între 1931 – 1941 este angajat ca sculptor animalier la Institutul Naţional Zootehnic.

În 1934 este primit ca membru asociat, iar în 1935 ca membru definitiv al „Tinerimii artistice”.

 

 

 

 

1981: A încetat din viaţă scriitoarea Agatha Grigorescu-Bacovia, soţia poetului George Bacovia; a publicat volumele “Armonii crepusculare” – 1923 şi “Muguri cenuşii” (1926) (n. 8 martie 1895).

 

 

 

 

Foto: Agatha Grigorescu si George Bacovia

 

 

 

 

 

 

1994:  A încetat din viaţă regizorul roman Manole Marcus (“Viaţa nu iartă”, “Actorul şi sălbaticii”, “Mitică Popescu”.

 

 

 

 

Imagini pentru photos manole marcus

 

Regizor de film romanesc, de origine evreiasca, s-a nascut in Bucuresti pe 8 ianuarie 1928 si a decedat pe 12 octombrie 1994.

 

 

 

 

 1996: A murit la Iaşi, poetul Haralambie Ţugui; (n.10 februarie 1916, Dorohoi, jud. Botoşani).

 

 

 

 

Haralambie Tugui

 

 

 

 

Fiul lui Teodor Tugui, gradinar, si al Nataliei (n. Turcu). ‘Scoala primara'(1924-l928) si gimnaziul'(1928-l931) la Dorohoi.

Urmeaza Liceul militar „Stefan cel Mare” din Cernauti (193l-l934) si Liceul militar „General Macarovici” din Iasi (1934-l936), unde-l are prof. de limba romana pe D. Popovici. Absolvent al Scolii pregatitoare de ofiteri din Bucuresti (1936-l937) si al Acad. Militare de infanterie din Sibiu (1937-1939).

Ulterior va mai absolvi şi Şcoala de Normare Tehnică din Arad (promoţia 1951).

Ofiter activ in garnizoanele Cahul, Braila si Panciu (1939-l941); mobilizat pe front (194l-l943). Instructor la Scoala de subofiteri Radna (1943-l944), remobilizat si luat prizonier de armata sovietica, suportând câţiva ani de prizonierat în U.R.S.S.

După repatriere (1948) este trecut în rezervă şi lucrează ca tehnician constructor pe diverse şantiere din ţară (1949-1963) şi ca metodist la Biblioteca Regională Banat (1963-1968)

Pensionar din 1968, cind se stabileste la Iasi.

A debutat  publicistic în revistele Muguraşi (revistă şcolară), cu poezia Nocturna; Cernăuţi, 1933), Crai nou (Chişinău, 1934) şi în revista Însemnări din Dorohoi (1935).

  Colaboreaza la publicaţiile Flamuri, Lanuri, Familia, Pagini basarabene. Curentul literar. Ateneu, Iasul literar, Astra, Cronica etc.

A avut de asemenea colaborări la diverse publicaţii periodice cu versuri, articole şi reportaje: Albina, Astra, Ateneu, Contemporanul, Convorbiri literare, Cronica, Curentul literar, Familia, Flamuri, Iaşul literar, Însemnări, Luceafărul, Orizont, Pagini basarabene, Scrisul bănăţean, Tribuna, Universul literar, Viaţa Românească ş.a.

Este autorul unei poezii puternic marcate de perioada razboiului (Poezii, 1966; Contrapunct, in toamna, 1969; Sunetul bronzului, 1974; Confesiunile pamintului, 1979). Prin autenticitatea tonului si acuitatea senzatiilor ea aminteste poemele lui Camil Petrescu din Ciclul mortii.  

Poeziile de inspiratie patriotica (Sub cerul Mioritei, 1971; Inalt prin stema, 1972; Linga vetrele sacre, 1974; Sunetul bronzului, 1974; Tarm de legenda, 1975) elogiaza munca plina de abnegatie, pamintul strabun si tara, vesnicia neamului, ideea de libertate si unitate nationala, mari evenimente din istoria poporului, locuri si figuri eroice, personalitati ale culturii romane. Lirica de dragoste reprezinta partea cea mai rezistenta a creatiei lui Haralambie Tugui

 

Figurează în antologia Poezia ieşeană contemporană/ I. Popescu (Iaşi: C.J.C.P., 1968).
Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi, 1979.

 

 

 

 

1998: Curtea Supremă de Justiţie a Romaniei  i-a reabilitat pe Iuliu Maniu şi Ion Mihalache, fondatorii Partidului Naţional Ţărănesc, persecutati de guvernarea comunista si morti in timpul detentiei.

 

 

 

 

iuliu-maniu-ion-mihalache-jpg

 

 

 

 

 

 

2002:  Papa Ioan Paul al II-lea şi Patriarhul Teoctist al Bisericii Ortodoxe Române (BOR),  au semnat în premieră o declaraţie comună, care îndemna  la unitatea creştinilor, acesta fiind primul act încheiat vreodată dintre un suveran Pontif şi un patriarh ortodox.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 2003: A murit memorialistul ; (n. 28 martie 1926, la Ilovăt, jud. Mehedinti)

In 1945 intră la Facultatea de Drept. Este exmatriculat în anul al III-lea, din pricina originii sociale (fost mosier).

In 1949 are loc  prima sa arestare, iar in  1952 – a doua arestare urmata de o detentie grea si muncă în mină.
La  6 iunie 1953 evadează si  trăieste în libertate o sută de zile fiind prins în cele dinurma si pedepst sever pentru curajul sau.
In  1964, la presiunile guvernelor occidentale, regimul comunist din România îi eliberează pe detinutii „politici”.

Ion Ioanid este si el eliberat. Primeşte în 1969 viza pentru Elveţia ca turist, cere azil politic în RFG şi se stabileşte la München unde devine angajat al postului de radio „Europa Liberă”.

 

 

 

 

 

Imagini pentru ion /ioanid photos

 

 

 

Seria de volume „Închisoarea noastră cea de toate zilele” (apărută între anii 1991 şi 1996), relatează experienţele sale trăite în închisorile comuniste din România .

 

 2007: A încetat din viaţă  Paul Bortnovschi, arhitect, scenograf şi designer; (n. 17 iulie 1922, Sinaia, jud. Prahova).

 

 

 

 

 

Imagini pentru scenograf Paul Bortnovschi photos

 

 

 

 

 A absolvit Facultatea de Arhitectură din Bucureşti în anul 1948 si incă din primii ani a participat la proiectarea a numeroase expoziţii de plastică, scenografie, arhitectură teatrală la: Moscova, Pekin, Budapesta, Praga, Viena, Salonic, Paris, Tokio, Buenos Aires, Havana, Edinburgh, etc.

 În 1951 şi-a început colaborarea cu Liviu Ciulei în scenografie de film, participând la producţiile primei etape de dezvoltare a industriei cinematografice româneşti în studiourile Tomis, Floreasca şi Buftea: „Nepoţii gornistului”, „Răsare soarele”, „Erupţia”, precum şi cu Lucian Pintilie la „Duminică la ora 6”şi „Reconstituirea”.

În perioada 1961 – 1973 a avut o intensă activitate didactică, fiind profesor la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, unde a devenit şi şef de catedră din 1967.

Realizează decorurile la montarea regizorului  Lucian Pintile a piesei ”Revizorul” de Gogol (1971) de la Tearul Bulandra, interzisă de cenzura comunistă la cererea ambasadei URSS. AWfost membru al Comisiei Internaţionale OISTAT UNESCO pentru arhitectură teatrală, al Design History Society, vicepreşedinte al Centrului Român al OISTAT, preşedinte al Comisiei Române de Arhitectură Teatrală, membru al Uniunii Artiştilor Plastici, membru UNITER.

Promotor al înfiinţării învăţământului de design, a reuşit inaugurarea acestuia în anul universitar 1969 – 1970.

A fost membru al Comisiei Internaţionale OISTAT UNESCO pentru arhitectură teatrală, membru al Design History Society, vicepreşedinte al Centrului Român al OISTAT, preşedinte al Comisiei Române de Arhitectură Teatrală, membru al Uniunii Artiştilor Plastici, membru al UNITER, din conducerea căreia a făcut parte.

A primit Premiul Uniunii Artiştilor Plastici pentru Scenografie (1975), Ordinul „Meritul Cultural” clasa a IV-a, Premiul Academiei Române pentru întreaga activitatea (2003), titlul de Doctor Honoris Causa oferit de Uniunea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică (2003).

 

 

 

 

 2014: A decedat Florin Tudose, medic psihiatru şi profesor universitar; (n. 1952).

A absolvit Facultatea de Medicină și Farmacie Carol Davila, devenind medic psihiatru. 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A lucrat ca profesor universitar din 1999 și a predat cursuri de psihia­trie, psiho­patologie și psihologie clinică. A publicat peste 30 de cărți de specialitate (singur sau cu alți colaboratori) și aproape 200 de articole din domeniul psihiatriei.

În 1980, împreună cu C. Gorgoș, a pus bazele primului centru de sănătate mintală (CSM) din România.

A înfiinţat şi primul serviciu de psihiatrie de legătură, devenit centru de referinţă pentru reformă în psihiatrie din România, în 1995.

 

 

 

 

 

Citiţi şi :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/10/12/o-istorie-a-zilei-de-12-octombrie-video/

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  3. e.maramures.ro ;

  4. Wikipedia.ro.;

  5. mediafax.ro ;

  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  8.  Istoria md.;

  9. istoriculzilei.blogspot.ro;

  10. http://www.referatele.com/referate/romana/Haralambie-Tugui

12/10/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: