CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Ziua de 10 octombrie în Istoria Românilor


 

 

 

 

 

10 octombrie, istoricul zilei

 

 

 

1394: Are loc Bătălia de la Rovine in urma careia oastea Ţării Româneşti, condusă de domnitorul Mircea cel Bătrân (1386-1418), înfrânge oştile turceşti invadatoare, conduse de sultanul Baiazid I, obţinând o remarcabilă victorie.

 În privinţa datării, localizării şi deznodământului luptei de la Rovine, istoricii au păreri împărţite deoarece izvoarele existente (cronici turceşti, sârbeşti şi bizantine) menţionează două date la care ar fi putut avea loc bătălia – 10 octombrie 1394 (pe baza cronicilor sârbeşti), respectiv, 17 mai 1395 (izvoare bizantine) -, şi două locaţii posibile: râul Argeş, respectiv, râul Jiu.

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru photos Bătălia_de_la_Rovine

 

Astfel, in 1876 istoricul ceh Konstantin Jireček propunea pentru bătălia de la Rovine data de 10 octombrie 1394 după o mențiune găsită în cronicile sârbești publicate de Pavel Jozef Šafárik în 1851 .

Cu un an mai târziu, marele istoric si filolog roman B.P. Hasdeu, observa că data morții unuia dintre vasalii lui Baiazid căzuți la Rovine, Constantin Dragaș, este pomenită într-un document contemporan, un ustav de la mânastirea Hilandar, și astfel stabilea data bătăliei la 17 mai 1395.

Observația lui Hasdeu a fost susținută de bizantinologul român Constantin Litzica în 1901, care pe baza unui alt document contemporan emis de mânastirea Petra din Constantinopol confirma data morții lui Dragaș în primăvara lui 1395

Pe de alta parte, unii istorici (Şerban Papacostea, Neagu Djuvara) nu exclud posibilitatea existenţei a două bătălii diferite una pe Argeş, la 10 octombrie 1394, alta pe Jiu, la 17 mai 1395. Totuşi, istoricii Al. V. Diţă şi D. I. Mureşan, susţin ca dată a desfăşurării bătăliei ziua de 17 mai 1395, pe baza unor izvoare athonite care se referă la moartea unui vasal al sultanului, Konstantin Dragas. Izvoarele vorbesc despre o „rovină” (loc mlăştinos), toponim nelocalizat.

Istoricii care plasează evenimentul undeva aproape de râul Argeş se bazează pe menţionarea denumirii „Arkâş”, sau „Arkaş” în surse turceşti şi pe faptul că cel mai apropiat drum de la Dunăre spre capitala ţării trecea peste acest râu. O localizare probabilă ar fi Ţuţuleşti (judeţul Argeş), pe Valea Gligănelului, unde există o pădure numită Rovina, un toponim „puţul lui Baiazid” şi tradiţii populare despre o bătălie cu turcii dată cu câteva zile înainte de sărbătoarea Sf. Parascheva (14 octombrie).

În privinţa deznodământului bătăliei, punctul de vedere tradiţional al istoriografiei româneşti, care susţinea că a fost o victorie categorică a românilor, pare contrazis de desfăşurarea ulterioară a evenimentelor (înlocuirea lui Mircea cu Vlad, pe tronul ţării).

 

 

1636: Are loc Batalia de la Salonta, dintre armata Otomana si armata Transilvaniei, condusa de catre Principele Gheorghe Rákóczi I.

 

 

 

 

Imagini pentru Principele Gheorghe Rákóczi I photos

 

 

 

 

Batalia de la Salonta, a fost o confruntare militara, parte a Campaniei militare Otomane, in Transilvania, prin care turcii doreau inalturarea principelui Gheorghe Rákóczi I (1630-1648), de la conducerea Principatului Transilvaniei.

Dupa moartea lui Principelului Gabriel Bethelen (1613-1629), tronul Principatului Transilvaniei fusese  ocupat de catre Gheorghe Rákóczi I, dar fara consimtamantul Inaltei Porti si a Imperiului Habsburgic.

Gheorghe Rákóczi I,a dobandit pana la urma  sprijinul Imparatului Ferdinand de Habsburg (1619-1637), ceea ce l-a nemutltumit  pe Sultan, care a decis in consecinta inlocuirea lui cu Stefan Bethlen si trimite o oaste in Transilvania, spre al inscauna pe acesta.

Gheorghe Rákóczi I infrange armata otomana la Salonta, dar recunoaste suzeranitatea otomana si este lasat sa domneasca in schimbul unui tribut anual de 40.000 de taleri.

 

 

 

 

1821: A murit Dionisie Fotino, istoric grec, originar din Patras, stabilit în Ţara Românească în 1804.

A fost secretar al domnitorului Ioan Gheorghe Caragea, profesor de muzică la Bucureşti, dascăl al lui Anton Pann.

 

 

 

 

 

Istoria Daciei, tomul II, Viena, 1818

Dionisie Fotino, Istoria Daciei, Tomul II, Viena, 1818

(Foto: tiparituri romanesti.ro)

Tot acest istoric este autorul unei „Istorii a vechii Dachii, a Transilvaniei, a Valahiei şi a Moldovei…”, în 3 volume, scrise în limba greacă; (n. 1777).

 

 

 

 

1824: S-a născut la Sohodolul Branului, Transilvania, in Imperiul Austriac,  Ioan Puşcariu, istoric şi scriitor participant la Revoluţia de la 1848 din Transilvania şi apoi din Ţara Românească, unul dintre animatorii vieţii culturale a românilor transilvăneni, membru de onoare al Societăţii Academice Române şi membru titular al Academiei Române din 1900; ( d. 24 decembrie 1911, Bran,Comitatul Făgăraș, Austro-Ungaria, azi în județul Brașov, România).

 

 

 

 

Imagini pentru Ioan_Pușcariu photos

 

 

1841: S-a nascut Ion I. Câmpineanu, primul Guvernator al Băncii Naționale a României în perioada 1880-1882.

 

 

 

 

 

A fost învestit pe 15 iulie 1880, fiind responsabil pentru organizarea imprimeriei şi imprimarea primelor bilete de bancă şi a regulamentului interior al instituţiei.

Va reveni în aceasta funcţie la începutul anului 1888 rămânând în acest post până la moartea sa, care a survenit la data de  15 noiembrie 1888. 

A îndeplinit si alte funcţii guvernamentale şi publice, printre care cele mai importante sunt:

–  ministru de justiţie (27 ianuarie – 23 septembrie 1877)
–  ministru de finanţe (23 septembrie 1877 – 25 noiembrie 1878; 25 februarie – 15 iulie 1880)
– ministru de externe (în 1878 – 1879 şi 1885)
– ministrul  domeniilor (1 aprilie 1883 – 2 februarie 1885)
– primar al Bucureştiului (1887).

 

 

 

 

 

1846 : S-a nascut  Dimitrie Brândza (10/22 octombrie), medic si naturalist român (1894-1895).

A contribuit la crearea terminologiei botanice românesti; (d.3 august 1895).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În 1884 a pus bazele Gradinii Botanice din Bucuresti, (a carei amenajare începe în 1884 şi se încheie în 1891, când sunt inaugurate serele) si în 1891 ale Institutului de Botanica din Bucuresti (“Flora Dobrogei”, “Despre vegetatia României si exploatatorii ei”).

 A fost  membru titular al Academiei Române din 1879, vicepreşedinte al acestui for între anii 1892 – 1895.

 

 

 

 

 

1857: Începe construcţia clădirii Universităţii din Bucureşti.

 

 

 

 

Universitatea Bucureşti, începutul secolului XX

 

 

 

 

Construcţia clădirii actualei Universităţi din Bucureşti, situată în Piaţa Universităţii, s-a facut conform planurilor arhitectului Alexandru Orăscu. În amintirea acestui eveniment important a fost emisa o medalie comemorativa.

Aceasta poate fi văzută astăzi în colecţia numismatică a Academiei Române. Clădirea a fost ridicată în urma unui concurs, în timpul căruia au fost analizate mai multe oferte.

Cîştigătorul acestei competiţii a adus 70 de constructori austrieci. Piatra şi marmura au fost aduse depeste Dunăre de la Pesta ( din capitala Ungariei de azi – Budapesta) la Giurgiu, iar apoi cu carutele la Bucureşti, deoarece calea ferată dinspre Bucureşti spre Giurgiu (port la Dunăre) a fost construită abia în 1869.

Din cauza lipsei de resurse financiare, clădirea a fost inaugurată după doisprezece ani, în anul 1869. Clădirea de atunci avea două etaje şi era constituită numai din aripa care se întinde spre Bulevardul Carol.Faţada are un peristil cu stîlpi în stil ionic şi reliefuri realizate de Karl Storck.

Din nefericire, în timpul bombardamentelor aeriene din 1944, lucrările lui Karl Storck au fost distruse. La început, edificiul găzduia şi alte instituţii, cum ar fi Senatul, Academia Română, Biblioteca Centrală, Muzeul Istoric, Şcoala de Arte etc.

Celelalte aripi ale Universităţii au fost cunstruite sub coordonarea lui Nicolae Ghica – Budeşti între anii 1912 – 1926. Între secolul al 17 -lea şi prima decadă a secolului al 19-lea, chiar pe locul unde esta astăzi Piaţa Universităţii, se aflau clădirile şi grădina mănăstirii Sfîntul Sava.

Acolo a funcţionat  “Şcoala înaltei Societăţi“, care a devenit în 1709 “Academia Domnească“, întemeiată de Constantin Brîncuşi. Aceasta era un centru cultural renumit în Sud-Estul Europei. La începutul secolului al 19-lea, după 1817, Mănăstirea Sfîntul Sava a găzduit Colegiul Sf. Sava, prima facultate cu predare în limba română.

Predarea în limba franceză a durat pentru un scurt timp în anul 1847, dar Revoluţia din 1848 a reintrodus limba română. Deoarece în vremea aceea nu exista o distincţie clară între şcoala secundară (liceu) şi facultate, acest colegiu reprezenta ambele niveluri.

Universitatea a fost întemeiată ca şcoală superioară în anul 1864, la patru ani după întemeierea Universităţii Iaşi, prima universitate română modernă.

În 1864 aceasta includea facultăţile de Drept, Ştiinţe, Litere şi Filozofie. Primul doctorat a fost acordat în 1873 de către Facultatea de Farmacie.

Universitatea a cunoscut  “epoca de aur” între cele două războaie mondiale. Atunci s-a dezvoltat datorită înaltei pregătiri a profesorilor şi numărului de studenţi (15.700), fiind una dintre cele mai mari universităţi, alături de Universitatea “Columbia” din New York, Universitatea din Paris, Universitatea din Londra şi Universitatea New York.

În anul 1945 această peroiadă remarcabilă a luat sfîrşit, deoarece unii dintre cei mai buni profesori au fost destituiţi iar alţii au fost închişi pentru că s-au opus, într-un fel sau altul, regimului comunist si chiar daca unii profesori s-au întors, atmosfera nu a mai fost aceea a libertăţii de a gîndi şi a competiţiei deschise.

După 1990, s-au făcut progrese semnificative în domeniul predării iar numărul studenţilor creşte.

Astăzi universitatea are aproximativ 20.000 de studenţi şi paisprezece facultăţi.

1859: S-a nascut  la Vaida – Recea, in Comitatul Făgăraș din fosta Austro-Ungaria, Ioan Boeriu, baron, feldmareșal în armata imperială austro-ungară (d. 1949 la Sibiu).

 A fost  ridicat la rangul de baron,  decorat pe 17 august 1918 cu Ordinul Maria Terezia în grad de cavaler și numit feldmareșal, pentru cucerirea satului Polichna in ziua de 23 august 1914  actiune care a creat premiza victoriei austriece în bătălia de la Krasnik.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

La  înnobilare a  primit titlul Boeriu de Polichna, după numele amplasamentului inamic pe care l-a cucerit.

În 1915 a fost grav rănit, rămânând infirm, activand  în continuare ca expert militar în Ministerul Cezaro-Crăiesc de Război, fiind totodata  președintele Consiliului de Onoare din Ministerul Cezaro-Crăiesc de Război.

1866: S-a nascut la Bacău, pictorul  român, Nicolae Vermont (Grünberg); (d. 14 iunie  1932). Fratele său a fost traducătorul și astronomul Bernard Varvara Vermont, iar sora sa a fost actrița Lea Fanșeta Vermont, mama actriței franco-române Marioara-Aristița Ventura.

A studiat la Școala de arte frumoase din București, cu Theodor Aman, fiind primul student evreu al acestei instituții, apoi la München și la Paris.

S-a convertit mai târziu la religia creștină ortodoxă.

 

 

 

 

         Imagini pentru nicolae vermont autoportret         Imagini pentru nicolae vermont portrete

                       Autoportret                                Nicolae Vermont –  Bust de 

                                                                              fata

A aderat la  mișcarea de înnoire initiata de grupul pictorilor independenți, numărandu-se  printre membrii fondatori ai societăților „Ileana” și „Tinerimea artistică”, în cadrul cărora a expus cu regularitate.

 

 

 

 

 

1872: După ce timp de 12 ani a activat ca dascăl şi diacon la diferite biserici din Iaşi, Ion Creanga a fost exclus definitiv din rândurile clerului , deoarece şi-a părăsit nevasta, a tras cu puşca în ciorile care murdăreau Biserica Golia şi s-a tuns ca un mirean, lucruri considerate incompatibile cu statutul de diacon.

 

 

 

 

 

Imagini pentru ion-creanga photos

In 1993, Ion Creanga a fost reprimit post-mortem în rândurile clerului ortodox.

 

 

 

 

1876 (10/22) : A fost înfiinţat Partidul Popular Săsesc din Transilvania.

La 23-24 mai / 4-5 iunie 1872, reprezentanţii sasilor transivaneni  s-au întrunit într-o conferinţă pentru elaborarea unui nou program politic,  cunoscut sub numele de Programul de la Mediaş. Ei intenţionau să lupte pentru o îmbunătăţire a legislaţiei cu privire la naţionalităţi în cadrul statului dualist, în aşa fel ca ideea unităţii monarhiei habsburgice să nu poată fi folosită în avantajul exclusiv al unei naţiuni sau alteia.

Programul cerea deplina egalitate pe plan confesional şi acceptarea şi a altor limbi, alături de cea maghiară, în parlament şi în viaţa publică.

Programul de la Mediaş axa în general revendicările sale pe menţinerea autonomiei administrative a  „Universităţii Săseşti”, un organism politic de autoadministrare al sașilor transilvăneni (in germană Siebenbürger Sachsen), constituit la ordinul lui Matei Corvin în 1486, care a funcționat până la jumătatea secolului al XIX-lea (1486–1876) ca „administrație autonomă” iar de atunci până la desființarea sa definitivă, în 1937, ca fundație.

Universitatea săsească, îngloba cele șapte scaune ale Sibiului (Orăștie, Sebeș, Miercurea, Sighișoara, Nocrich, Cincu și Rupea), Scaunul Șeica și cel al Mediașului, formate mai târziu, precum și Districtul Brașov și Districtul Bistriței.

Ca urmare a constituirii sale, comunitatea săsească din Transilvania a devenit „națiune politică” alături de maghiari și secui, având drept de reprezentare în Dieta Transilvaniei.

Denumirea „Nationsuniversität” (Universitatea Națiunii) poate induce în eroare, dar prin analizarea cuvântului în componentele sale regăsim termenii latini „natio”(popor, etnie) și „universitas” (întreg, totalitate). Prin urmare, în această sintagmă, cuvântul „Universitate” nu are nici o legătură cu noțiunea de „învățământ superior”.

Prin „Națiune” se desemnează un anumit grup etnic sau o etnie. Prin urmare, termenul „Nationsuniversität”desemna  totalitatea unei națiuni sau a unui grup etnic.

Din punct de vedere semantic, este vorba despre „totalitatea sașilor transilvăneni”, de pe teritoriul pe care s-au stabilit.

După ce, cu toate protestele, această autonomie a fost desfiinţată în martie 1876, activitatea pe baza programului de mai sus nu mai era posibilă.

De aceea, în octombrie 1876, reprezentantii sasilor şi-au restructurat organizarea  politică, creând Partidul Popular Săsesc, organizaţie politică  cu secţii în fiecare comună şi având la bază programul adoptat, la Mediaş, de către Partidul „bătrânilor” (Altsachsen) şi cel al  „tinerilor” (Jungsachsen), pentru susţinerea, între altele, a luptei pentru menţinerea autonomiei politice a zonei locuite de saşi (autonomie desfiinţată de Parlamentul maghiar în martie acelaşi an).

 

 

 

 1896: La Bucureşti apare săptămînal revista literară “Povestea vorbei”, din 10 octombrie 1896 până  în 4 mai 1897.

Era continuatoarea revistei Vatra (1894-1896) scoasă de Caragiale, Slavici și Coșbuc, sub deviza întoarcerii la „obârșia culturală a noastră”. In Povestea Vorbei a debutat literar și  marele poet Ion Minulescu, sub pseudonimul Nirvan.

 

 

 

 

 

1906: S-a născut medicul Ilie Ardelean.

Sub conducerea sa a fost publicat primul manual unic de igienă generală şi comunală din România, membru corespondent al Academiei Române din 1948

Este considerat întemeietorul igienei experimentale din ţara noastră ; (m. 1972).

 

 

 

 

 

1914:  A încetat din viaţă regele Carol I de Hohenzollern – Sigmaringen, încoronat rege al României la data de 10 mai 1881, unul dintre principalii fauritori ai Statului Roman independent (n. 10 aprilie 1839 la Sigmaringen, in Germania).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1914: Dupa decesul regelui Carol I, printul  Ferdinand I, succede la tronul României.

 

 

 

 

 

 

Ferdinand  I (1865-1927), Rege al României (1914-1927), Principe al României, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, născut Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen

La 10 octombrie 1914 stil nou (28 septembrie 1914, stil vechi),  printul Ferdinand I succede la  tron  regelui Carol I, al carui nepot de frate era.

Acesta  jura credinţă României şi promite că va fi “un bun român“.

Majestatea Sa Ferdinand al României a devenit protector şi preşedinte de onoare al Academiei Române.

S-a căsătorit  în decembrie 1892 cu  principesa Maria (1875-1938), nepoata reginei Victoria a Marii Britanii, si a avut şase copii: Carol, Nicolae, Elisabeta, Mărioara, Ileana şi Mircea.

În timpul războiului mondial, regele Ferdinand s-a alăturat curentului favorabil Antantei, și, în 1916, pe 14 august, a prezidat Consiliul de Coroană în cadrul căruia s-a luat o hotărâre dramatică: intrarea României în război împotriva țării sale natale, Germania.

Cu tot entuziasmul românilor, situația de pe câmpul de luptă nu a fost favorabilă, o bună parte din teritoriul României fiind ocupat de către trupele Puterilor Centrale.

Ferdinand și întregul guvern român s-au refugiat, în noiembrie 1916, la Iasi.

Pentru rege și familia sa a fost o perioadă extrem de grea, perioadă în care toate planurile păreau să se năruie. În plus, în 1917, a murit de febra tifoida, la numai 4 ani, principele Mircea, cel de-al șaselea copil al cuplului regal.

Deși familia sa din Germania l-a renegat, la Castelul Hohenzollernilor arborându-se steagul de doliu, Ferdinand nu și-a pierdut speranțele. Astfel, el a refuzat să ratifice pacea separată între Puterile Centrale și România.

În cele din urmă, situația avea să se schimbe. În cursul anului 1918, anul de naștere al României Mari, Ferdinand s-a întors la București în fruntea armatei, trecând pe sub  Arcul de Triumf , întâmpinat fiind de populația entuziastă.

Ferdinand a fost încoronat rege al României Mari printr-o ceremonie grandioasă, în ziua de 15 octombrie 1922  la  Alba Iulia.

Domnia Majestăţii Sale s-a încheiat la 20 iulie 1927, data la care a decedat.

 

 

 

 

 

 1916: Începe prima bătălie de la Tîrgu Jiu intre armata romana si trupele germano- austro-ungare (10-16 octombrie).

 

 

 

 

 

Trupele Armatei I române, comandate de generalul Ion Dragalina, resping o puternică ofensivă a armatei germano-austro-ungare, oprind, temporar, înaintarea acesteia spre Oltenia şi părţile vestice ale Munteniei.

In batalie se remarcă prin vitejia sa Ecaterina Teodoroiu, supranumita Eroina de la Jiu.

 

 

 

 

Foto: Ecaterina Teodoroiu

         

 

 

 

1918: Ştefan Ciobanu şi Ion Inculeţ, ctitori ai Unirii Basarabiei cu Romania,  sunt aleşi membri titulari ai Academiei Române.

 

 

 

 

 

Imagini pentru Ştefan CiobanuPoza 1, Ion C. Inculeţ (1884-1940), Preşedintele Sfatului Ţării a Republicii Democrate Moldoveneşti

       Ştefan Ciobanu                    Ion C. Inculeţ

 

1921: S-a nascut  marele istoric si heraldist româDan Cernovodeanu,

stabilit la Paris în 1978; (d.25 noiembrie 1999).

 

 

 

 

 

Imagini pentru istoric Dan Cernovodeanu photos

 

 

 

 

S-a stabilit la Paris în 1978 si a avut o însemnată contribuţie în cunoaşterea istoriei Tricolorului naţional, a studiului stemelor provinciilor româneşti si a diferitelor emisii monetare de pe teritoriul ţării noastre.

 

 

 

 

 

 

1926: A fost înfiinţat Partidul Naţional Ţărănesc (PNŢ)  din Romania, prin fuziunea Partidului Ţărănesc, condus de Ion Mihalache, cu Partidul Naţional Român din Transilvania, condus de Iuliu Maniu.

 

 

 

 

 

Imagini pentru iuliu maniu photos

 Foto: Sigla PNT si portretul lui Iuliu Maniu

Cu acest prilej s-a adoptat programul de guvernare al noului partid, care îmbină doctrinele celor două partide componente: “ţărănistă” şi “naţională”.

In fruntea Delegaţiei Permanente, ca prim for de conducere a noului partid, a fost ales Iuliu Maniu, secondat de Ion Mihalache.

 

 

 

 

1929: S-a născut fizicianul Mihai Gavrilă, stabilit, din 1975, în Olanda.

A adus contribuţii fundamentale la studiul teoretic al interacţiei sistemelor atomice cu radiaţia electromagnetică; este considerat un continuator al şcolii româneşti de fizică cuantică fondate de Şerban Ţiţeica; membru corespondent al Academiei Române din 1974

1930: Demisioneaza guvernul naţional-ţărănesc, prezidat de Iuliu Maniu are loc la 10 octombrie 1930.

Se formează un  nou guvern naţional-ţărănesc în frunte cu G.G.Mironescu.

 

 

 

 

 

1931:  S-a constituit Federatia Româna de Handbal.

 

 

 

 

 

 

1931: A murit inginerul  roman  Elie Radu, unul dintre întemeietorii ingineriei de construcţii din România, membru de onoare al Academiei Române; (n.20  aprilie 1835).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1932: S-a născut la Targu Ocna, actriţa Tatiana Iekel, prima soţie a actorului Florin Piersic şi mama actorului Florin Piersic jr.

 

 

 

 

 

Imagini pentru Tatiana Iekel,

 

 

 

 

 

1934: S-a născut economistul Ion Sergiu Chircă din R. Moldova, autor al unor importante studii privind tranziţia la economia de piaţă şi integrarea multilaterală a noului stat în Uniunea Europeană.

Este membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1997.

 

 

 

 

 

1942: S-a nascut politicianul român Radu Vasile.

 

 

 

 

 

 

 

Radu Vasile (d.3 iulie 2013, Bucureşti), a fost profesor universitar, om politic şi istoric, prim ministru al României  între 1998 şi 1999, propus de PNŢ CD.

 

 

 

 

1943: A murit (la Orsk, în Rusia) istoricul Sever I. Zotta, membru corespondent al Academiei Române din 1919 ; (n. 14/27 aprilie 1874, satul Chisălău, județul Cernăuți, azi in  Ucraina).

 

 

 

 

 

Imagini pentru istoricul Sever I. Zotta,photos

 

 

 

 

 

 

A întemeiat cea dintâi publicație de specialitate „Arhiva genealogică” (apărută în 1912 – 1913).  A trăit în Iași până în 1934, fiind între anii 1912 – 1934 șeful Arhivelor Statului Iași. 

A înfiinţat (1921), împreună cu Gh. Ghibănescu, la Iaşi, Societatea de Istorie şi Filologie si a publicat studii de genealogie, studii referitoare la trecutul mănăstirii Golia ori la Arhivele Statului din Iaşi (unde a fost numit director în 1912).

În 1941 a fost deportat de ocupantii sovietici în Ural și a murit  2 ani mai târziu in urma conditiilor barbare de detentie.

Institutul Român de Genealogie și Heraldică îi poartă numele, onorând contribuția sa la dezvoltarea acestor ramuri ale științei istorice în România.

 

 

 

 

1964: A decedat la București, Jacques Byck, lingvist şi filolog român de origine evreiasca; (n. 19 octombrie 1897, București).
A fost profesor universitar la Catedra de limba română a Universității din București.

Împreună cu lingvistul Alexandru Graur, a coordonat culegerea “Studii de gramatică”.

1964: La cea de–a XVIII–a ediţie a Jocurilor Olimpice de Vară de la Tokio, Iolanda Balaş şi Mihaela Peneş cuceresc medaliile de aur.

În total România a obţinut 11 medalii (2 aur, 4 argint, 5 bronz).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1967: S-a născut la Targoviste, cântăreaţa de muzica pop-rock Laura Stoica. În perioada 1987-1991 a participat la toate concursurile muzicale organizate în România pentru tinerele talente, reuşind foarte repede să intre în preferinţele publicului.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A decedat în urma unui accident de circulaţie alături de viitorul ei soţ, bateristul Cristi Mărgescu, în data de 9 martie 2006, pe când se întorcea de la un concert susţinut la Urziceni.

Discografie: “Un actor grăbit”, “Focul”, “Nici o stea”, “S-a schimbat”, “Dă, Doamne, cântec”, “Vino”.

 

 

 

 

 

1967: A intrat în vigoare Tratatul privind „Principiile care guvernează activitatea statelor în explorarea şi folosirea spaţiului cosmic, a Lunii şi a altor corpuri cereşti”, semnat de U.R.S.S, S.U.A. şi Marea Britanie, la 27 ianuarie 1967 (ratificat de România la 31 ianuarie 1968).

 

 

 

 

1968: A apărut primul număr al revistei săptămânale de literatură şi artă „România literară” (prin transformarea săptămânalului „Gazeta literară”, apărut în 1958).

 

 

 

 

Primul sau redactor şef  a fost poetul Geo Dumitrescu.

 

 

 

 

1986: A decedat  Mansi Barberis, compozitoare, soprană şi violonistă de origine română.

S-a născut în Iași, la 12 martie 1899, fiind fiica inginerului Giuseppe (Iosif) Barberis și a Margueritei Cazaban, descendenta unei vechi familii franco-italiene împământenite în Moldova, care a dat o seamă de personalități în lumea artistică română, precum actorul Jules Cazaban, scriitorul Alexandru Cazaban, sculptorul Ion Irimescu, compozitoarea Rodica Suțu, etc.

 

 

 

 

 

Imagini pentru Mansi Barberis,

 

 

 

A absolvit Conservatorul din Iași în 1922. S-a specializat la Berlin, studiind armonia, contrapunctul, formele muzicale, orchestrație și canto.

A continuat la  Paris, urmând cursuri la Schola Cantorum  și la Conservatoire National . În perioada interbelică, Mansi Barberis avea să revină periodic la Paris, dar avea să se specializeze și la Viena, luând lecții cu Marck von Neusser (canto) și Joseph Marx (compoziție).

A instruit mai multe generatii de studenti ca  profesoară universitară de canto la Conservatoarele din Iași (1934-1950) și București (1951-1956) și la Institutul de Teatru “I. L. Caragiale” din București.

A  fost membră a Societății Compozitorilor Români (din 1935) și apoi a Uniunii Compozitorilor din România. Laureată a Premiului  George Enescu (1925, 1934, 1941) și distinsă cu Ordinul Meritul Cultural (1969). Lucrările sale au fost interpretate în Italia, Elveția, Olanda, Germania, Marea Britanie.

A publicat volumul de amintiri „Din zori până în amurg” (convorbiri cu Melania Munteanu), care a fost tradus, mai târziu și în limba italiană, prin grija strănepotului sau Vlad Coroamă.

 

 

 

 

 

 

1992: A fost constituită in Romania, Liga Profesională din Divizia Naţională de Fotbal.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2005: A murit la Bucuresti, compozitorul de muzică uşoară Alexandru Mandy (numele la naştere: Armand Abram Penchas);  (n. 9 august 1914, Craiova).

Între 1935 și 1940 a urmat Facultatea de Farmacie din București, dupa care si-a început activitatea componistică cu revista în două acte Pour vous Madame, pe un libret de Alexandru Assan (Sandu Sanft). Premiera a avut loc la Craiova, în octombrie 1940.

 

 

 

 

 

Imagini pentru Alexandru Mandy

Între 1950 și 1952 a fost director de studii la Institutul de Teatru și Film „I.L.Caragiale” din București.

Debutează în muzica ușoară în 1956 cu Noapte albă, pe versuri de Eugen Mirea și interpretată de Gigi Marga.

Adevărata lansare în creație are loc zece ani mai târziu, cu Cântecul vântului. A scris versuri pe muzica altora, dar în majoritatea cântecelor sale a fost creatorul total. L-au cântat Mihaela Mihai și Sergiu Cioiu precum și Margareta Pâslaru, Cornel Constantiniu, Doina Spătaru, Liana Lungu, Luminița Dobrescu, Mirabela Dauer, Corina Chiriac.

A încetat din viață la un Cămin de bătrâni din  Bucuresti. si a fost înmormântat la Cimitirul Evreiesc Sefard din București.

 

 

 

 

 

 

 

2010: A murit Mattei Dogan, politolog şi sociolog francez de origine română, stabilit în Franţa din 1953; membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1992; (n. 1920).

 

 

 

 

 

2013: A decedat baritonul Emil Pinghireac, profesor universitar, doctor in muzica, artist liric pe scena Teatrului Muzical „Nae Leonard” din Galaţi în perioada 1980-1998.

 La data de 4 octombrie implinise 80 de ani ; (s-a nascut in anul  1933, in comuna Adancata, jud.Suceava ).

 

 

 

 

 

Imagini pentru Emil+Pinghireac photos

 

 

 

 

A avut o stralucita cariera la Opera din Iasi, dupa care, din 1980 a contribuit la faima Teatrului Muzical „Nae Leonard” din Galaţi.

 

 

 

 

 

 

 

 

CITITI SI: 

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/10/10/o-istorie-a-zilei-de-10-octombrie-video/

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  3. e.maramures.ro ;

  4. Wikipedia.ro.;

  5. mediafax.ro ;

  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  8.  Istoria md.;

  9. istoriculzilei.blogspot.ro;

10/10/2016 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: