CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Ziua de 28 septembrie în Istoria Românilor


 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

28 septembrie, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1448:  Se desfasoara campania militară antiotomană a lui Iancu de Hunedoara la sud de Dunăre, pe Valea Moraviei.

  La Cuvin, pe malul Dunării, trupele sale facusera joncţiunea cu oastea regelui Ungariei, Vladislav şi cu trupele sârbe ale lui Gheorghe Brancovici. Intrarea în teritoriul turcesc s-a tărăgănat şi abia în septembrie s-a trecut Dunărea.

Pe Morava armata crestina se ciocneste cu trupele lui Ishak-bei, pe care Iancu îl bătuse cu doi ani în urmă.

Turcii  fură obligaţi să se retragă, iar   Iancu a înaintat în marş rapid către sud, cu 12.000 de călăreţi şi cu oştile sale transilvane, către Sofia, pe care o ocupă după ce spulberă o altă armată turcească. 

 

 

 

 

 

 

1737: Episcopul greco-catolic român Ioan Inochentie Micu – Klein, a prezentat Dietei ungare un memoriu, în numele “naţiunii române” din Transilvania, faţă de refuzul  de a înlocui termenul “naţiune”, cu acela de “români” sau de “plebea românească”.

Inocenţiu Micu-Klein, pe numele laic Ioan Micu, (n. 1692, Sadu, Mărginimea Sibiului – d. 22 septembrie 1768, Roma), a fost episcop greco-catolic al Episcopiei române unite de Făgăraş. În anul 1737 a mutat sediul episcopal la Blaj, unde a ridicat Catedrala „Sfânta Treime” şi mănăstirea cu acelaşi hram.

A primit titlul de baron, devenind si  membru al Dietei – Adunarea legislativă a Principatului Transilvania.

Fiind primul român  care a intrat in in Dieta Transilvaniei, a cerut drepturi pentru poporul român cu argumente bine precizate:

Românii sunt cei mai vechi locuitori ai ţării;

Românii sunt populaţia cea mai numeroasă din Ardeal;

Românii lucrează pământul şi ocnele (muncile cele mai grele);

Românii dau cele mai mari contribuţii şi, în virtutea voinţei imperiale exprimată prin cele două diplome leopoldine, trebuie să se facă dreptate şi poporului român.

Deci şi românii au dreptul să fie recunoscuţi ca naţiune, a patra din Ardeal, nu numai „plebs valahica”. 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Reprezentantii celor trei naţiuni privilegiate (ungurii,sasii si secuii),  s-au împotrivit, spunând că această cerere cuprinde „nişte lucruri pe care nu le-a cerut nimeni până acum”, iar Dieta nu a permis citirea documentului.

 

 

 

 

 

 

 

1847 (28 septembrie/10 octombrie) : S-a născut la  Scheii Brașovului, Gheorghe Dima, compozitor şi dirijor, membru de onoare al Academiei Române din 1919;  (m. 1925, la Cluj).

 

 

 

 

 

Imagini pentru photos/Gheorghe_Dima

 

 

 

 

În tinerețe a cântat la operele din Klagenfurt și Zürich. După întoarcerea în orașul natal, a lucrat ca profesor de muzică și dirijor, fiind director al Școlii de Gimnastică și Cântări (1875 – 1879; 1899 – 1914) și cel dintâi director al Conservatorului din Cluj.

Din compozițiile sale, sunt foarte cunoscute: „Cucule cu peana sură” , „Mama lui Ștefan cel Mare”,„Ștefan Vodă și codrul”, „A venit un lup din crâng” (versuri de George Coșbuc) , „De ce nu-mi vii?” (versuri de Mihai Eminescu), Peste vârfuri ( versuri de Mihai Eminescu, tradus in germana de Mite Kremnitz. Cântat prima oară la Sibiu, în 1897. Dedicat „domnului Titu Maiorescu”), Somnoroase păsărele (trad. lb. germ. «Mude Vöglein»; versuri de Mihai Eminescu).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 1848 (28 septembrie/10 octombrie): Generalul Gheorghe Magheru hotărăşte dizolvarea taberei de voluntari de per „Câmpul lui Traian” de la Râureni (Vâlcea), dupa ce autocraţiile rusă şi otomană au pus capăt, prin forţă, tentativei  muntene de emancipare naţională şi socială, care era prea aproape de graniţele lor ca să fie tolerata.

Este sfârşitul Revoluţiei în Ţara Românească. 

 

 

 

 

 

 

 

1848: A treia Adunare naţională de la Blaj a adresat Parlamentului de la Viena “Memoriul poporului român din Transilvania”, prin care se susţinea principiul egalităţii naţionale cu toate popoarele din imperiu.

 

 

 

 

 

 

 Imagini pentru A treia Adunare naţională de la Blaj 1848 photos

 

 

 

 

 

La adunare au participat peste 20.000 de tarani romani condusi de Avram Iancu, Axente Sever si Iovin Bran. Recunoscuta ca ”Adunarea Martiala”, intrunirea a hotarat infiintarea de urgenta a unei armate revolutionare romanesti.

Simion Barnutiu, August Treboniu Laurian si Alexandru Papiu Ilarian au fost pasoptistii care au dat tonul adunarii. Participantii au respins unirea Transilvaniei cu Ungaria si au refuzat sa recunoasca guvernul de la Pesta.

De asemenea, au decis sa infiinteze Comitetul National Roman ca organ de conducere a natiunii si au cerut reorganizarea constitutionala a Transilvaniei.

A treia adunare de la Blaj a dus la formarea unei armate de 300.000 de oameni.

La initiativa lui Avram Iancu, romanii s-au constituit in 15 legiuni comandate de un prefect, care au inceput lupta impotriva dominatiei maghiare chiar din luna octombrie.

 

 

 

 

 

 

1868:  S-a deschis, la Sibiu, primul Congres naţional-bisericesc al românilor ortodocşi din Transilvania şi Ungaria.

A fost adoptat “Statutul organic”, care consfinţea principiile fundamentale ale autonomiei Mitropoliei ortodoxe române din Transilvania şi Ungaria.

 

 

 

 

1876:  A decedat  Costache Negri, diplomat roman unionist,  participant la Revoluţia de la 1848; (n. la 14 mai 1812, la Iasi).

Tatal sau era Petrache Negrea, vel aga, mama, Smaranda, nascuta Donici. Este al doilea din cei cinci copii ai familiei.

Incepe sa invete acasa cu un dascal grec si continua scoala la Curtea domnitorului Ioan Sandu Sturdza, a carui sotie era matusa mamei lui.

In 1821, familia sa se refugiaza la Chisinau unde continua sa invete la Scoala Mitropoliei.

 Scriitor patriot si poet ocazional,compune  poezii de dragoste transpuse in epoca pe muzica, poezii de inspiratie folclorica.

 

 

 

 

 

 


 

A scris ateva fabule, proza din ciclul Venetia, nuvela neterminata Manastirea, schita satirica neterminata Memoriile unei parechi de foarfici.
Cunoscand bine franceza, italiana, germana, engleza,a  tradus din Byron, Schiller.
De asemenea a scris scrisori, cu valoare documentara, in care se vede moralist, sensibil, inclinat spre natura.  

1832: Pleaca sa studieze medicina. Viziteaza Viena, Paris, Berlin, Venetia, Florenta, Napoli.

1845: Face o calatorie in Anglia.

In 1848 este la Paris si inmaneaza Guvernului Provizoriu tricolorul romanesc, facut se pare de el, iar in  1851 este ales in Moldova si parcalab de Covurlui, si in 1854, este numit sef al Departamentului Lucrarilor Publice.

In 1855 este trimis la Viena pentru a sustine cauza Principatelor, dupa care este agent al tarii la Constantinopol.

1856: Revenit la Iasi, este ales in Comitetul Unirii.

1857:  Deputat de Galati si Vicepresedinte al Adunarii Ad-hoc.

1858: Renunta la candidatura la domnie in favoarea lui Cuza si ramane un sfetnic apropiat al acestuia.

1859: Este plecat din nou la Constantinopol pentru a face recunoscuta investirea lui Cuza.

Complotul care a dus la rasturnarea lui Cuza l-a determinat sa iasa din viata politica.

1876: La 28 septembrie, la Targu Ocna, judetul Bacau, s-a stins din viata  din cauza unei pneumonii,   A fost inmormantat la Manastirea Raducanu din Targu Ocna.

 

 

 

 

 

 

1882: S-a născut istoricul şi arheologul Vasile Pârvan, considerat  părintele arheologiei româneşti; membru al Academiei Române; membru titular al Academiei Române din 1913, vicepreşedinte al acestui for (1920-1923).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost un mare specialist în preistorie şi istoria civilizaţiei greco-romane si a scris şi numeroase eseuri de filosofia culturii şi estetică.

A elaborat un vast plan naţional de cercetări arheologice, întreprinzând săpături sistematice în aşezări din Dobrogea şi Muntenia, descoperind, în 1913, cetatea Hristia; (d.26 iunie 1927).

 

 

 

1884 : S-a născut entomologul de origine germană Wilhelm Karl Knechtel, fondatorul şcolii româneşti de entomologie agricolă; membru titular al Academiei Române din 1955 (m. 1967)

 

 

 

 

 

 

 

1884: Se inaugurează tronsonul de cale ferată Adjud-Târgu Ocna.

 

 

 

 

 1914 (10 octombrie, stil nou):  A urcat pe tronul României regele Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen , născut Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen (n.1865 – d. 1927). 

Ferdinand I de Hohenzollern-Sigmaringen, nepotul şi succesorul regelui Carol I, a jurat credinţă României,  promiţând că va fi “un bun român”.

A fost unul din fauritorii Romaniei Mari. 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Foto: Majestatea Sa Ferdinand (1865-1927), Rege al României (1914-1927), Principe al României, Principe de Hohenzollern – Sigmaringen, născut Ferdinand Viktor Albert Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen.

 

 

 

 

S-a căsătorit  în decembrie 1892 cu principesa Maria (1875-1938), nepoata reginei Victoria a Marii Britanii, avînd şase copii: Carol, Nicolae, Elisabeta, Mărioara, Ileana şi Mircea.

Majestatea Sa Ferdinand al României,  a fost  protector şi preşedinte de onoare al Academiei Române.

A decedat la 20 iulie 1927.

 

 

 

 

 

 

 

1916:  S-a incheiat  Bătălia de la Sibiu, prima mare Batalie de pe Frontul de Nord, in urma careia armata română e obligată să se retragă, in fata ofensivei trupelor germano-austro-ungare.

 

 

 

 

 

 

 

 

Foto: Generalul Eremia Grigorescu, comandantul trupelor române

 

 

 

 

Imediat dupa Batalia de la Sibiu, in perioada 28 septembrie – 11 octombrie 1916, se va desfasura Prima Bătălie de la Oituz, in care trupele române, comandate de generalul Eremia Grigorescu,vor opri  înaintarea armatei germano-austro-ungare şi printr-o singură contraofensivă, restabilesc linia frontului pe vechea frontieră din Carpaţi.

 

 

 

 

 

 

1918: Ferdinand I, regele României (1914-1927), a dat o Proclamatie catre ostasi, în care îi îndemna sa ia din nou armele pentru a înfaptui „visul nostru de atâtea veacuri: unirea tuturor românilor, pentru care în anii 1916-1917 ati luptat cu atâta vitejie”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1920: Se semnează, la Paris, Tratatul dintre Marea Britanie, Franța, Italia, Japonia și România, prin care se recunoaște suveranitatea României asupra provinciei cuprinse între Prut și Nistru (unirea Basarabiei cu România).

 

 

 

 

 

 

 

1921: A murit la Bucuresti,  Petru Grădişteanu, publicist şi om politic liberal (ca deputat şi senator a iniţiat câteva proiecte de legi, printre care legea privind organizarea şi administrarea teatrelor, adoptată în 1877).

A fost  preşedinte al „Ligii pentru unitatea culturală a tuturor românilor” (Liga culturală); membru de onoare al Academiei Române din 1883; (n. 24 februarie 1839, Bucuresti).

 

 

 

 

 

 

 

1931:  S-a nascut scriitorul  și criticul literar român Valeriu Râpeanu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Valeriu Rapeanu este un exeget  de seama al operei marelui istoric Nicolae Iorga.

A scris si monografia “Al. Vlahuţă” si a  îngrijit antologia  “Dramaturgia contemporană românească”.

 

 

 

 

 

 

1939: S-a născut actorul Sorin Gheorghiu; (m. 2008).

 

 

 

 

 

Poster: Sorin Gheorghiu

 

 

 

 

In primii ani ai carierei a jucat pe scenele Teatrului de Stat „Ioan Slavici”” Arad (1961 – 1965), ale Teatrului „Alexandru Davila” Piteşti (1966 – 1969), precum şi ale Teatrului Valah Giurgiu (1969 – 1972).

În perioada maturităţii sale artistice, Gheorghiu a creat roluri pe scena Teatrului de Comedie din Bucureşti (1972 – 1993).

A  jucat în filmele „Examen”, de Titus Muntean, şi „Secretul lui Nemesis”, de Geo Saizescu, precum şi în producţia tv „Roşia de un kilogram”, în regia lui Petre Bokor.

Ultima sa premieră a avut loc în 2007, pe scena Teatrului Odeon, cu rolul Alfred din spectacolul „Sunt propria mea soţie”, de Doug Wright, în regia lui Beatrice Rancea.

 

 

 

 

 

 

 

1966: A murit compozitorul Ioan Danielescu; (n. 29 decembrie 1884, Ploiesti).

Eminentul profesor, compozitor si dirijor Ioan Cristu Danielescu, a inceput in  anul 1900 studiile muzicale la Conservatorul din Bucuresti, beneficiind de indrumarea unor straluciti maestri ai scolii muzicale romanesti din acea vreme.

 

 

 

 

 

 

Pana la sustinerea examenului de capacitate, tanarul profesor I.C. Danielescu a predat gratuit muzica in diverse scoli din Municipiul Ploiesti, in vara anului 1904 reusind sa constituie un cor de aproape 500 de elevi, care in ziua de 2 iulie 1904, cu prilejul comemorarii a 400 de ani de la trecerea in eternitate a marelui voievod al Tarii Moldovei- Stefan cel Mare si Sfant, a sustinut in aer liber un splendid concert-spectacol.

In urma promovarii examenului de capacitate si pana la pensionare (1945), profesorul I.Danielescu s-a impus printre cei mai renumiti profesori de muzica din aceasta straveche urbe, cu deosebire la prestigiosul Liceu „Sf.Petru si Pavel”, precum si la Scoala Normala si Liceul de fete „Spiru Haret” din Ploiesti.

 

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru muzician Ioan Cristu Danielescu photos

 

 

 

 

 

 

Dintre numerosii sai elevi, au avut fericirea de a-l avea dascal, maestrii: Dumitru D. Botez si Paul Constantinescu, istoricul si criticul literar Valeriu Rapeanu, profesorul emerit Paul D.Popescu, au remarcat in cuvinte elogioase calitatile sale de pedagog si de animator al vietii corale ploiestene.

Paralel cu prestigioasa sa activitate didactica, profesorul I.Cr. Danielescu, se afirma puternic realizand peste 150 de lucrari in domeniul muzicii de teatru, muzicii pentru voce si pian si cu deosebire in domeniul muzicii corale unde ramane „Unul dintre clasicii acestui gen muzical”.

Cateva titluri  au devenit permanente in repertoriul genului: „Se intorc eroii” (1913); „Frunza verde de sulfina” (1920); „Sus pe Arges ” – suita pentru cor mixt (1950), „Pe Valea Prahovei” (1956) si in mod exceptional corul mixt „Vointa Neamului”, un adevarat imn ce rasuna si astazi cu aceeasi intensitate pentru pacea si suveranitatea tarii, compus in preajma Marii Uniri de la 1918.
Profesorul I.Cr. Danielescu s-a impus si printr-o neobosita activitate de dirijor, la pupitrul Societatilor corale: „Doina Prahovei”, „Freamatul codrului” etc., cu care a sustinut numeroase concerte in Ploiesti, in judet si in turnee intreprinse in diverse zone ale tarii.
 

Manifestari omagiale au avut loc   – cu ocazia atribuirii titlului de Profesor emerit, iar in 1996, cu ocazia comemorarii a 30 de ani de la trecerea sa in  vesnicie, s-a dezvelit o placa omagiala, asezata in fata casei, in care a trait si creat renumitul profesor, compozitor si dirijor, eveniment onorat de conducerea Uniunii Compozitorilor in frunte cu presedintele acestei institutii si reputatul scriitor si om politic Mircea Ionescu Quintus.
Tot in acea zi (8 dec.1996), o placa omagiala s-a dezvelit si pentru distinsul sau fiu, compozitorul, dirijorul si profesorul Nelu Danielescu (n. 1919, Ploiești – d. 16 noiembrie 1971) , unul dintre fondatorii Teatrului de Revista din Ploiesti.
 

 

 

 

 

 

 

 

1991: Sunt aduse de la Marasesti si înhumate în Parcul Libertatii  din capitala, osemintele Eroului Necunoscut.

 

 

 

 

 

Cititi povestea acestui erou  AICI

 

 

 

 

 

1993: La şedinţa Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, consacrată dezbaterii cererii României de aderare la Comunitatea Europeană, ţara noastră a primit aviz favorabil de aderare.

 

 

 

 

 

 

 

2004: A decedat  Geo Dumitrescu, poet, membru fondator al Uniunii Scriitorilor din România, membru al Academiei Române (« Nevoia de cercuri »,”Aventuri lirice »,”Libertatea de a trage cu puşca »); (n.18 mai 1920).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2006:  A încetat din viaţă scriitorul, criticul  literar, publicistul şi poetul român Virgil Ierunca (Virgil Untaru): “Semnul mirării”, “Poeme de exil”, “Româneşte”;  (n. 16 august 1920).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

2007: A încetat din viaţă regizorul şi scenaristul  Savel Stiopul; (n. 15 iunie 1926).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Cariera sa a inceput in 1950, cele mai valoroase producţii ale sale fiind considerate „Anotimpuri” (1963) şi „Falansterul” (1979), ambele selecţionate la la Festivalul de la Cannes.

„Natura filmelor mele nu a avut un impact imediat in ţară, abia după 10-15 ani au fost văzute cu ochii care trebuie. Ca atare, nu am căştigat niciodată vreun premiu aici, dar am luat premii importante in străinătate şi de trei ori am fost nominalizat la Cannes”, mărturisea Savel Stiopul intr-un interviu acordat unui cotidian bucurestean..

A fost inmormăntat ieri la prănz la Cimitirul Armenesc din Bucureşti.

 

 

 

 

 

2012: A murit Alexandru George (numele adevărat: George-Alexandru Georgescu), critic, istoric literar, eseist, prozator şi traducător; (n. 1930).

 

 

 

 

2014: A decedat Î.P.S. Nicolae Corneanu, arhiepiscop al Timişoarei, mitropolit al Banatului (din 1962).

Între anii 1942-1946 a urmat Facultatea de Teologie la București. În aceeași perioadă a urmat cursurile Facultății de Filologie și a celei de Litere.

In 1949 și-a susținut teza de doctorat si a devenit profesor suplinitor la Academia Teologică Ortodoxă Română din Caransebeș.

Între anii 1956-1958 a fost profesor de limbile greacă și franceză la Seminarul Teologic „Ioan Popasu” din Caransebeș, iar în 1959 conferențiar la Institutul Teologic din Sibiu, unde a predat teologia simbolică și limba greacă.

A conferențiat la Oxford, la Universitatea Humboldt din Germania și la Fundația „Pro Oriente” din Viena.

Începând din 1949 a activat în administrația Mitropoliei Banatului ca secretar și consilier. La 15 decembrie 1960 a fost ales episcop al Episcopiei Aradului. La 17 februarie 1962 a fost ales arhiepiscop al Timișoarei și Caransebeșului și mitropolit al Banatului.

Înscăunarea sa a avut loc la 4 martie 1962. Odată cu reînființarea în 1994 a Episcopiei de Caransebeș, funcția de episcop de Caransebeș a fost preluată de Emilian Birdaș.

Interimar, IPS Nicolae Corneanu a mai fost locțiitor de mitropolit al Ardealului (câteva luni în 1967) și locțiitor de mitropolit al Olteniei (în anii 1967-1968).

 

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru IPS Nicolae Corneanu biografie

 

 

Nicolae Mihail Corneanu (n. 21 noiembrie 1923, Caransebeș – d. 28 septembrie 2014, Timișoara), a fost  arhiepiscop al Timișoarei și mitropolit al Banatului din 1962 până în 2014. În anul 1992 a fost ales membru de onoare al Academiei Române

A fost printre primii ierarhi ortodocși români care și-au recunoscut colaborarea cu Securitatea regimului comunist.   In 2007, o ezoluție a  CNSAS confirma  că Nicolae Corneanu a fost colaborator al poliției politice comuniste și că a furnizat, între 1950 și 1988, informații despre „dușmanii poporului”. În schimb, Securitatea l-ar fi ajutat să avanseze în ierarhia bisericească.

 

A fost criticat si pentru faptul ca la ceremonia de sfințire a bisericii greco-catolice „Sfânta Maria Regina Păcii și a Unității”, care a avut loc la 25 mai 2008, a plecat din mijlocul enoriașilor prezenți și a urcat la altar, unde a cerut permisiunea de a se împărtăși. Ca răspuns, excelența sa, monseniorul Francisco-Javier Lozano, nunțiul apostolic în România, conform tradiției, i-a dat în mână ÎPS Nicolae Sfântul Trup, după care i-a fost înmânat potirul cu Sângele Domnului, din care Înalt Preasfinția Sa Nicolae s-a împărtășit singur. 

BOR și-a arătat rezervele față de acest gest, considerînd că, deși ortodocșii și catolicii își recunosc reciproc unele taine, „comuniunea potirului” nu este acceptabilă.

Această împărtășire a determinat protestul Patriarhiei Ruse prin vocea mitropolitului Kirill, cerând Bisericii Ortodoxe Române „să exprime un punct de vedere în legătură cu acest eveniment”.  Au protestat de asemeni mari duhovnici, precum și călugării de la Muntele Athos, care au solicitat caterisirea ÎPS Nicolae.  În protestul lor aceștia l-au acuzat pe ÎPS Nicolae că s-ar fi împărtășit cu ereticii, ceea ce a determinat proteste vehemente.

ÎPS Bartolomeu Anania a luat de asemeni poziție împotriva ÎPS Nicolae.

La ședința Sfântului Sinod   programată pentru 8-9 iulie 2008, in plenul Sinodului, ÎPS Nicolae și-a recunoscut vina și „și-a cerut iertare și a fost iertat”.

Anterior, cazul a fost dezbătut de Comisia canonică, juridică și pentru disciplină, condusă de ÎPS Teofan, mitropolitul Moldovei și Bucovinei in ctimpul careia a fost adoptată o soluție de compromis: mitropolitul Banatului și-a făcut mea culpa în plenul Sinodului,  care i-a acordat ca urmare iertarea, însă a interzis categoric pe viitor împărtășirea clericilor și laicilor ortodocși în alte Biserici creștine, precum și concelebrarea Liturghiei, a Sfintelor Taine sau a ierurgiilor cu slujitori ai altor culte, sub pedeapsa unor sancțiuni canonice severe

 

 

 

 

 

 

CITITI SI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/09/28/o-istorie-a-zilei-de-28-septembrie-video/

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  3. e.maramures.ro ;

  4. Wikipedia.ro.;

  5. mediafax.ro ;

  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  8.  Istoria md.;

  9. istoriculzilei.blogspot.ro;

 

28/09/2016 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

1 comentariu »

  1. Reblogged this on Cronopedia.

    Comentariu de munteanioan | 28/09/2016 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: