CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Ziua de 24 septembrie în Istoria Românilor


 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

24 septembrie, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1420:  După o rezistenţă eroică, în lupta de sub zidurile cetatii Haţegului, forţele transilvănene sunt înfrânte de oastea otomană, iar voievodul  Miklós Csáki pierde cea mai mare pare a oamenilor săi.

In zilele urmatoare, invadatorii au distrus targul Orastie si au devastat sud-estul Transilvaniei, dupa care s-au retras.După atac oraşul Orastie a fost  repopulat.

Despre luptele de la Haţeg şi din Secuime mai aflam într-un act emis de Ladislaus de Chak, la 8 iulie 1421, in Cetatea de Baltă:  Blasij, filij Sandrini, filij Lewkews a participat la luptele cu  „Thurcis sub Castro Haczok”, şi a apărat, cu  „preţul sângelui său”, fortificaţia şi turnul de la  Solyomkew (Piatra  Şoimului), situat aproape de râul Olt, care pe vremuri era un turn de veghe a secuilor din Tuşnad (munimentum ac turrim Solyomkew olim Spiculatorum in territorio possessionis Thwsnad Siculorum de Chik prope fluuium Olth vltra syluam dicte possessionis sitam).(Gróf József Kemény: Diplomatarium Transilvanum, Appendix.V)

Ţara Bârsei a avut  aceeaşi soartă.

Analele Brasovului: „Amurathes II imperator Turcanum terram Barizensem ferro et igne vastat, senatum coronensem abducit residuo populo in arce montis conservato”- (Amurathes II, împăratul turcesc, a devastat (a trecut prin fier şi foc) Ţara Bârsei, senatul braşovean  a fost luat (în robie), restul populaţiei a supravieţuit în cetatea de pe munte.

(Johannis Georgii Schwandtner: Scriptores Rerum Hungaricarum Veteres Ac Genuini vol.I.).

 

 

 

 

 

 

1724: Este sfinţita Biserica Mânăstirii Văcăreşti, ctitorie a domnitorului Nicolae Mavrocordat, situată în partea sudică a Bucureştilor, unul dintre cele mai valoroase monumente ale patrimoniului istoric şi artistic românesc, cea mai mare manastire din Balcani.

 

 

 

 

 

manastirea-vacaresti-(1)

 

 

Foto: Biserica mănăstirii cu hramul “Sfânta Troiţă” – clădire grandioasă, însumând o seamă de elemente arhitectonice brâncoveneşti si influenţe ale barocului muntean, considerată de unii istorici ca o încununare a  stilului brancovenesc din Ţara Românească.

 

 

 

 

 

Manastirea Vacaresti

 

 

 

 

 Voievodul a înfiinţat aici o şcoală în limba elenă, o tiparniţă de sub teascurile căreia au văzut lumina zilei câteva cărţi importante în 1741 şi, ceea ce este mai important, a instalat la Văcăreşti o bibliotecă de proporţii, cunoscută ca fiind una dintre cele mai mari şi mai complete din Europa acelei epoci (un catalog al bibliotecii din 1723 care se păstrează confirmă numărul de 237 de autori).

În 1730 Nicolae Mavrocordat moare de ciuma şi este îngropat la Văcăreşti, în incinta bisericii.

Din păcate, după moartea domnitorului, biblioteca s-a împrăştiat.

În 1848, armata rusă de ocupaţie i-a inchis  la Văcăreşti pe deţinuţii revoluţionari munteni care participaseră la Revoluţia Română , iar în 1864, an al unor răscoale ţărăneşti,  guvernul conservator ii încarcerează aici pe ţăranii arestaţi, întregul ansamblu monastic fiind transformat în penitenciar.

Intervenţiile făcute pentru dotarea monumentului în scopul noii destinaţii, succedate de-a lungul deceniilor, au alterat arhitectura originală a majorităţii clădirilor.

Aici au fost închise personalităţi ale vieţii culturale şi politice româneşti între care scriitorii Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi, Ioan Slavici, Mircea Damian, episcopul greco-catolic Vasile Aftenie, Corneliu Zelea Codreanu (interesant la acesta din urma amănuntul că, după cum el însuşi mărturisea, numele organizaţiei pe care a întemeiat-o – Legiunea Arhanghelului Mihail – i-a fost inspirată de icoana Sfântului Arhanghel aflată pe uşa din dreapta a iconostasului bisericii mari de la Văcăreşti).

 

 

 

 

 

Demolarea bisericii (11-15 decembrie 1986)

 

 

Ca urmare a activitatii de „sistematizare teritoriala urbana si rurala”, initiate de dictatorul Nicolae Ceausesc, intregul ansamblu al acestei manastiri a fost daramat, in ciuda protestelor şi intervenţiilor Bisericii Ortodoxe Române,a oamenilor de cultură din ţară şi de peste hotare, organizaţiilor şi a  instituţiilor internaţionale.

Intre 11-15 decembrie 1986 a fost demolată biserica , iar în 1987 întreaga Mănăstire Văcăreşti a fost rasă de pe faţa pământului, pentru a elibera terenul în vederea construirii unui complex de clădiri pentru justiţie, în care trebuiau să se instaleze Ministerul Justiţiei, Procuratura Generală, Tribunalul Suprem şi alte instanţe judecătoreşti. După ce în 1988 a început turnarea fundaţiilor, în 1990 lucrările au fost abandonate.

Nici măcar dealul nu a fost cruţat, el fiind aproape total distrus.

 

 

 

 

 

1900:  S-a născut la Craiova, poetul Dem. Bassarabeanu; (m.29 octombrie 1968, Bucureşti).

 

 

 

Opera

 

• Frumoasele, Craiova, 1927;

• Versuri, Craiova, 1934;

• Poezia lui Al. T. Stamatiad, Bucureşti, 1937;

• 13 poezii, Bucureşti, 1939.

 

 

 

 

 

1916: S-a nascut in  comuna Girov, jud. Neamț,  compozitorul român compozitor de origine evreiasca, Aurel Giroveanu;  ( d. 2 aprilie 2001, București).

A studiat la Conservatorul „Egizio Massini” din București (1933-1937) cu profesorul si compozitorul Egizio Massini (orchestrație, dirijat orchestra) si cu Leon Klepper (armonie, contrapunct, compoziție, 1950-1953)..

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost pianist în diverse formații de muzică din București (1944-1949), șef al redacției de muzică ușoară și populară (1949-1950) în Societatea Română de Radiodifuziune din București. A făcut parte din Consiliul artistic al Teatrului de Estradă din București (1953-1956) și Casa Centrală a Creației Populare din București (1955-1956).

A scris articole în „Muzica”, „Contemporanul”, „Informația Bucureștiului”, „România liberă”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1936: S-a născut la  Ineu, judetul Arad,  prozatorul Corneliu Omescu; (m. 2001).

A urmat o Scoala Medie Tehnica de Drumuri si Poduri, apoi Scoala de Ofiteri Chimisti. si a fost, pe rand, maistru, muncitor, topograf, proiectant, controlor tehnic de calitate, redactor la TV, metodist la o casa de cultura etc.

 

 

 

 

 

Corneliu Omescu

 

 

 

 

 

 

Debuteaza in revista militara inainte (1957) cu o schita. Colaboreaza la Luceafarul si debuteaza  editorial cu un volum de schite si povestiri intitulat Intre doua trenuri (1965), urmat de alte culegeri similare: Adam evadeaza (1967), Doua povesti de dragoste (1973), Intimplari de necrezut (1975), precum si de romanele Pustoaica (1966), Aventurile unui timid (1968), Enigma (1970) etc. Publica si o serie de romane pe teme militare (ofiteri, spionaj, evocari de razboi etc): Toti pentru unul (1982), Clopote sub apa (1984), Mostenirea (1987) etc.

A primit Premiul revistei  Luceafarul pe 1959.

 

 

 

 

 

 

 

1941: S-a nascut  Lucia Hossu-Longin, jurnalistă română, redactor la Radiodifuziunea Română între anii 1976 şi 1978, apoi redactor la Televiziunea Română.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Din 1991 a început, la TVR, seria de documentare de maxim impact “Memorialul durerii” privind universul concentrationar comunist, pentru care a obţinut numeroase premii

 

 

 

 

 

1967: A murit la Bucuresti, Mihail Sevastos (prenumele la nastere: Ionel Mihai), memorialist, poet şi traducător (în special din literatura rusă); (n. 1892).

Unele surse indica data de nastere  la 8 august 1892 (in certificatul de nastere scrie, textual: „nu se stie ziua”).

A urmat Facultatea de Drept a Universitatii din Iasi si este  din 1911 corector, apoi secretar de redactie la Viata Romaneasca. Debuteaza  poetic cu Cintecul ciobanasului Nacu (1908). Debut editorial cu Rime sprintene (1920), urmat, in timp, de Cronici rimate (1963) si Versuri (1967). A condus Adevarul literar si artistic (1925-l939).

Publica revista Teatrul (1912-l913, impreuna cu G. Topirceanu si Torta (1945) si este redactor responsabil la revista Lumea-Bazar.

 

 

 

 

 

 

 

Mihail Sevastos

 

 

 

 

S-a afirmat şi şi-a dezvoltat personalitatea publicistică şi literară în cadrul redacţiei revistei Viaţa Românească din Iaşi. Peste un sfert de veac, a îndeplinit funcţia de secretar de redacţie, contribuind la promovarea unei literaturi inspirate din realitatea societăţii româneşti. A publicat versuri de orientare simbolistă, literatură pentru copii şi memorialistică. Volumul Amintiri de la Viaţa Românească (1956), prezintă viaţa de redacţie cunoscută personal de autor. A tradus din literatura clasică rusă. 

 

 

 

 

 

1977: A decedat la Bucuresti, economistul Victor Slăvescu, autor al unor importante  lucrări în domeniul economiei politice, istoriei doctrinelor economice şi financiar-bancare.

A iniţiat seria de monografii consacrate unor economişti români de seamă si a fost membru titular al Academiei Române din 1939; (n. 23 mai/5 iunie 1891, Rucăr, judeţul Argeş).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

In 1911 s-a înscris la Universitatea din Paris. În perioada scurtă cât a stat în capitala franceză, a audiat cursurile unor mari economişti francezi. Apoi s-a transferat în Germania şi s-a perindat pe la mai multe universităţi. 

Reîntors în ţară în 1915, s-a angajat ca ajutor-contabil la Banca Românească. În paralel a început să colaboreze cu revistele „Economia Naţională” şi „Expres” şi ziarele „Universul”, şi „Democraţia”. Izbucnirea războiului a însemnat chemarea la arme.

A fost înrolat ca ofiţer voluntar şi a plecat pe front, fiind rănit într-o luptă lângă Braşov după care a fost spitalizat timp de şase luni.

La ieşirea din spital a fost din nou trimis pe front, de această dată pe cel din Moldova, luand  parte la bătălia de la Mărăşeşti.

După încheierea războiului în 1918, şi-a reluat activitatea la Banca Românească. A fost însărcinat să studieze condiţiile de pe teren în noile provincii unite cu România cu scopul de a organiza un plan pentru serviciile de bancă şi credit, petrecand şase luni în Basarabia, aproape un an în Bucovina şi aproape doi ani în Transilvania.

În această perioadă a venit în contact direct cu realităţile social-economice din diferitele regiuni ale ţări şi a acumulat un vast capital de cunoştinţe practice. Pe plan profesional a avansat până la postul de subdirector al Băncii.

În anul 1925 a debutat în mediul universitar în postul de conferenţiar la Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti, la cursul de transporturi şi întreprinderi.

În 1938 a fost titularizat profesor la catedra de Monedă iar în 1940, după asasinarea colegului său Virgil Madgearu, a devenit profesor de Economie politică şi Economie naţională.

Între 1925-1926 a fost şi consilier tehnic la Ministerul Finanţelor condus de Vintilă Brătianu. În perioada 1927 – 1940 a fost ales de şase ori deputat din partea Partidului Naţional Liberal şi o dată senator din partea breslei industriaşilor.

A fost subsecretar de stat la Finanţe în guvernul I. G. Duca (noiembrie – decembrie 1933), iar după asasinarea primul ministru Duca de către legionari, a preluat portofoliul Finanţelor în guvernul Tătărescu.

Dupa ce in 1938 a fost infiintat  Ministerul Înzestrării Armatei, cu sarcina de a aproviziona armata cu armament şi cele necesare apărării ţării, in anul 1939 Victor Slăvescu a preluat conducerea acestui minister, fiind cel mai bun cunoscător al situaţiei industriale. A îndeplinit această funcţie timp de 1 an şi jumătate, sub 5 guverne.

A făcut parte din Institutul Social Român al lui Dimitrie Gusti (din 1921). A fost membru în consiliile de administraţie ale mai multor societăţi comerciale şi bancare, membru al Uniunii Generale a Industriaşilor din România (şi preşedinte al acesteia, ales în 1937), membru în Asociaţia Generală a Economiştilor din România (şi preşedinte al acesteia între 1930 -1937).

A făcut parte din Consiliul Superior Economic, Consiliul Superior Bancar. În 1936 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, la propunerea lui Dimitrie Gusti iar în 1939 a devenit membru titular al Academiei. Tot în 1936 a fost ales administrator al Băncii Naţionale a României.

Instaurarea comunismului i-a adus în 1947 îndepărtarea de la catedră şi în 1948 înlăturarea din Academia Română. În 1950 a fost arestat pentru „activitate intensă contra clasei muncitoare” şi, fără a fi judecat, a fost închis la Sighet, unde era închisă mare parte din elita românească.

A fost eliberat în 1955, când închisoarea a fost dezafectată. După această experienţă traumatică s-a retras din viaţa publică şi s-a dedicat cercetării ştiinţifice.

În perioada 1947 – 1977 şi-a desfăşurat cercetările mai ales la Biblioteca Academiei Române şi la Arhivele Statului, elaborând o cantitate uriaşă de material ştiinţific, de studii şi lucrări, numeroase rămase în manuscris, însumând zeci de mii de pagini.

A decedat la 24 septembrie 1977, la vârsta de 86 de ani, la Bucureşti. Academia Română l-a repus în drepturi ca membru titular dupa caderea comunismului, la 3 iulie 1990.

 

 

 

 

 

 

 

1989: A murit poetul Sergiu Filerot (pseudonimul lui Gheorghe Niculescu), membru al grupării „Albatros”, colaborator, alături de Geo Dumitrescu, Marin Preda, Şt. Popescu ş.a., la placheta colectivă „Sârmă ghimpată”, interzisă de cenzura antonesciană (1942).

A fost trimis în faţa Curţii Marţiale din Bucureşti sub acuzaţia de defetism, riscand pedeapsa cu moartea, comutată la zece ani de închisoare datorită intervenţiei unor intelectuali de stanga  (dr. Bagdasar, avocatul Avram Bunaciu).

A fost eliberat la 23 August 1944, dupa inlaturarea regimului maresalului Ion Antonescu. Colaboreaza la Victoria, Universul literar. Tribuna tineretului, Tineretea, Revista Fundatiilor Regale, Orizont, Revista muncii. Lupta tineretului. Lumea, Libertatea, Viitorul social, Flacara Moinestiului. Secretar de redactie la Lupta tineretului, Tinarul muncitor, Scinteia tineretului.
Flacara Moinestiului. In 1958 se retrage din publicistica si lucreaza ca  functionar la intreprinderea de Constructii-Montaj Bucuresti, pana la pensionare (1973). Poezia lui, violenta, protestatara, este reprezentativa pentru  lirica tinerilor nonconformisti din anii celui de-al doilea razboi mondial. 

 

 

 

 

 

 

 

1991: “A patra mineriada”. În 24 septembrie 1991, minerii din Valea Jiului intră în grevă generală și cer primului ministru, Petre Roman  să vină la Petroșani pentru a le asculta problemele

Nemultumiti de întârzierea raspunsului Guvernului la revendicarile lor, pornesc spre Bucuresti.

Primele acțiuni violente au fost făcute la Petroșani unde au intrat în primărie și l-au agresat pe subprefectul Ionel Botoroaga și pe directorul Regiei Autonome a Huilei, Benone Costinaș.

Apoi, se opresc la Craiova si devasteaza gara orasului.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

In dimineata zilei de 25 septembrie primele garnituri de tren pline cu mineri sosesc in Gara Baneasa.

Cei zece mii de mineri veniţi în Bucureşti au asaltat la propriu clădirea Guvernului.

 

 

 

 

 

 

 

 

Prim-ministrul Petre Roman şi-a pierdut funcţia în urma unor aşa-numite negocieri între preşedintele Ion Iliescu şi liderul din Valea Jiului, Miron Cozma.

Minerii au pătruns în sala de şedinţe a Camerei Deputaţilor,  cerand demisia preşedintelui Ion Iliescu şi satisfacerea tuturor revendicărilor; sunt atacati trecatorii cu aspect de „intelectuali”, este asaltata Televiziunea (26 septembrie, seara) şi Palatul Cotroceni (27 septembrie), cu intenţia de a-l obliga pe Ion Iliescu să demisioneze.

După consultări cu liderii partidelor politice, preşedintele Iliescu are o întrevedere cu liderul minerilor, Miron Cozma (27 septembrie) in urma careia este semnat un comunicat.

Minerii se declară satisfăcuţi şi începe evacuarea lor din Bucureşti (operaţiunea prelungindu-se şi a doua zi, 28 septembrie)

România, care îşi recăpăta cu greu credibilitatea după iunie 1990, a înregistrat din nou pierderi uriaşe.

Cele 4 zile violențe, au produs pagube evaluate la cca.7 miliarde de dolari.

 

 

 

 

 

 

1992: A intrat în vigoare in Romania, Legea nr. 102 din  21/09/92 privind stema ţarii şi sigiliul statului.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Stema României simbolizează statul român național, suveran și independent, unitar și indivizibil și se compune din două scuturi suprapuse: scutul mare și scutul mic. Sigiliul statului este însemnul suveranității naționale și garantează autenticitatea actelor statului

 

 

 

 

 

 

1996:  Sectorul Agricol Ilfov, al saptelea sector al Bucurestiului, alcatuit din 38 de comune si orasul Buftea, este transformat in jude.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1998: A decedat Irina Eliade, traducătoare şi prozatoare romana; (n.5 februarie 1920, Ploiesti).

 

 

 

 

 

 

 

A studiat la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti (1939-1943)pe care a absolvit-o cu  licenţă Magna Cum Laudem specialităţile limba franceză – limba engleză.

In 1945 absolvă Institutul Pedagogic Universitar. A lucrat ca translator şi traducător la Ministerul Afacerilor Externe (1946-1948) si  profesor la diferite şcoli bucureştene (1948-1953) dupa care a avut o  carieră universitară la catedra de limba şi literatura franceză a Facultăţii de Limbi Străine a Universităţii din Bucureşti, de unde se pensionează în 1975.

A fost nterpret la Misiunea Română de la ONU (1963-1965).

A debutat la cenaclul „Sburătorul” (1947) cu romanul Linie moartă, premiat, dar nepublicat până astăzi.

Debutul editorial se produce abia în 1965, cu traducerea unui roman de Camille Lemonnier. Revine la proza originală, după ce publică alte traduceri din Maupassant, Gide, Malraux, Colette, Huxley şi eseuri de traductologie şi literatură universală, abia în 1987, cu volumul de nuvele Ziduri, ferestre, grădini.

Irina Eliade:  Mai întâi câteva cuvinte despre familia Eliade, cu care mă înrudesc prin soţul meu, Gheorghe Eliade. Foarte puţini ştiu că au fost trei fraţi Ieremia: Gheorghe Ieremia, tatăl lui Mircea Eliade, generalul Constantin Ieremia, socrul meu şi un al treilea frate, şef de gară. Mă veţi întreba care este secretul numelui: Ieremia sau Eliade? Numele familiei este Ieremia, schimbarea în Eliade nefiind un moft. Fraţii Ieremia şi-au luat noul nume dintr-un elan patriotic, modelul lor fiind scriitorul paşoptist Ion Heliade Rădulescu.

Pe viitorul meu soţ, inginerul Gheorghe Eliade, l-am cunoscut din întîmplare la mare, la Eforie Nord, în 1952. O cunoştinţă mi l-a prezentat şi – iarăşi întîmplare – pentru că stăteam în gazdă într-o casă veche, a cărei uşă se bloca, Gheorghe Eliade a rezolvat micul incident. Să vedeţi ce lanţ de întâmplări, aproape neverosimile.

Viitorul meu soţ stătuse cu ani în urmă în aceeaşi cameră şi cunoştea secretele încuietorii. Într-o seară superbă de august, la plimbare pe faleză mi-a făcut, cu eleganţă, o mărturisire: „Vezi vaporul acela?Dacă ar fi posibil, te-aş invita să călătorim alături toată viaţa!”

Declaraţie de dragoste? Da, şi aşa am intrat a doua oară în familia Eliade. Soţul meu a fost un om de o rară verticalitate morală.

 

 

 

 

 

 

 

 

2008: A decedat prozatorul Eugen Teodoru (n. la 24 iul. 1924, la Galati). NOTĂ: Unele surse  menţionează ca an al naşterii sale 1922.

 

 

 

 

 

 

Eugen Teodoru

 

 

 

 

 

Urmeaza simultan Scoala de Ofiteri de Jandarmi din Bucuresti (1942-l944) si Facultatea de Stiinte Juridice din acelasi oras (1942-l946). Combatant pe front. intre anii 1944 si 1962 este ofiter, dupa trecerea in rezerva ocupand functia de redactor-sef al revista Arhivele statului, din Directia Generala a Arhivelor Statului Bucuresti.

A debutat  in 1957, la Tinarul scriitor, cu nuvela Camila.

Colaboreaza la  Luceafarul, Romania literara, Viata Romaneasca, Tribuna, Saptamina, Ateneu, Pentru Patrie, Viata militara, Albina, Flacara etc.

A publicat un volum de schite si povestiri cu subiecte extrase din suburbiile provinciale (Croitor pentru saraci, 1962; Microbuzul de seara, 1964), din mediul cazon (Ragaz, 1965; Diana, 1969; Frumoasele garnizoanei, 1969; Moartea boxerului, 1978; Nunta cu sanii, 1980), altele inspirate din primul si al doilea razboi mondial (Flacari pe chei, 1964; Sub temelii, 1969; Podul de foc, 1975 – Premiul revista Saptamina),

A fost si secretar literar al Ansamblului de cantece si dansuri „Ciocirlia” (pana in 1971), dupa care devine redactor principal la revista Pentru Patrie.

De asemenea, a fost membru in Consiliul de conducere al revista Saptamina.

 Eugen Teodoru a scris  numeroase carti cu actiunea plasata in mediul cazon : Ragaz (1965), Diana (1969) s.a. Moartea boxerului (1978) se inspira din biografia lucratorului de militie Ion Covaci, care „a cazut la datorie in seara zilei de 14 nov. 1973″.

Microromanul sau Frumoasele garnizoanei (1969) , transcrie experiente autentice din viata unei garnizoane provinciale din perioada imediat postbelica.

 

 

 

 

 

 

2016: Un cutremur moderat cu magnitudinea de 5,3  grade s-a produs in zona Vrancea, in noaptea de  sambata 24 septembrie,  potrivit comunicatelor date de Institutul National pentru Fizica Pamantului  din Romania si de US Geological Survey (USGS), agenţia guvernamentală americană pentru cercetări geologice.

Cutremurul a avut loc la ora locala 2h 11 min 20 sec (23h 11 min 20 sec UTC). Epicentrul cutremurului a fost localizat in Muntii Vrancei, zona PALTIN, la 7 km vest de Nereju, în județul Vrancea (45,71 grade latitudine Nordica, 26,62 grade longitudine Estica), la adancimea de 91,6 km.

 Cutremurul s-a resimtit puternic la Bucuresti si în Iaşi, Braşov şi Craiova si pe întreg teritoriul României, dar şi în Republica Moldova si in Bulgaria.

 

 

 

 

 

 

cutremur-bucuresti

 

 

 

 

 

 

 

Tot in aceasta zi, sambata, la ora locala 12:15, in zona seismica Vrancea,  s-a produs,  potrivit Institutului National pentru Fizica Pamantului (INFP), un alt cutremur cu magnitudinea de 3,1 grade pe scara Richter. Seismul a avut loc la o adancime de 143,2 kilometri si  a venit dupa cel produs sambata noaptea, la ora 2:11, cu magnitudinea de  5,3 grade pe scara Richter, si dupa un altul produs  la ora 2:48, de 2,7 grade pe Richter. 

Aflati mai multe accesand: Cutremur in Romania. In Iasi au cazut bucati de tencuiala, iar la Craiova primarul Lia Olguta a avut „un sentiment tampit”

 

Cel mai puternic seism din acest an a avut magnitudinea de 4,1 grade pe scara Richter și s-a înregistrat în data de 7 ianuarie, în județul Buzău, notează Agerpres.

Potrivit INFP, cel mai mare cutremur din ultimii ani din România a fost înregistrat în anul 2014, pe 22 noiembrie si a avut 5,7 grade pe scara Richter .


 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CITITI SI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/09/24/o-istorie-a-zilei-de-24-septembrie-video/

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  3. e.maramures.ro ;

  4. Wikipedia.ro.;

  5. mediafax.ro ;

  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  8.  Istoria md.;

  9. istoriculzilei.blogspot.ro;

 

24/09/2016 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

1 comentariu »

  1. Reblogged this on Cronopedia.

    Comentariu de munteanioan | 24/09/2016 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: