CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

O scurtă istorie a sovietismului


 

 

Imagini pentru afise patriotice sovietice photos

 

 

 

 

 

Pe scurt, despre istoria sovietismului 

 

 

Într-unul din eseurile sale, filosoful rus de dreapta Ivan Ilyin face anumite precizări la esența “sovietismului” și a „patriotismului sovietic”, pe care îl deosebește de tot ce înseamnă patriotismul rusesc. Dat fiind faptul că în mentalul unora URSS se asociază nemijlocit cu Imperiul Rus și Federația Rusă, ar fi bine să privim un pic mai detaliat fenomenul sovietic.

 

   La sfârșitul secolului XIX, începutul secolului XX, pe teritoriul Imperiului Țarist funcționau o mulțime de mișcări de stânga, formate preponderent de minorități străine. Mișcările anti-țariste, de sorginte anarhistă, socialistă, comunistă se opuneau atât autocrației țariste, patriotismului cât și imperialismului rusesc.

   Drept alternativă autocrației, aceștia propuneau un “regim al sovietelor”, o formă a democrației directe, prin care procesele decizionale aparțin nu unei autorități centrale, ci sfaturilor alcătuite din țărani și muncitori.

Potrivit Constituției din 1918 a Republicii Federale Sovietice Socialiste Rusești, la nivel central, puterea urma să fie exercitată de Congresul Sovietelor (Sfaturilor) ale muncitorilor, țăranilor, deputaților ai Armatei Roșii și căzăcimii, alcătuit din reprezentanții sovietelor locale.

Acest organ, în esență, era un echivalent al Parlamentului European de astăzi. Puterea legislativă era deținută de Comitetul Executiv Atotrusesc al Sovietelor, care numea componența Sovietului Comisarilor Poporului, organul executiv al republicii sovietelor.

O astfel de construcție statală era privită ca temporară de însuși Lenin, pentru care țelul final era desființării instituției puterii de stat, așa cum se declară și în Constituția din 1918 (Capitolul 4, paragraful 8).

Cum era de așteptat, un astfel de sistem nu a fost unul funcțional, mai ales în perioada războiului civil, când Rusia se afla într-o permanentă stare de asediu din cauza intervențiilor militare ale Occidentului și ale forțelor rusești contrarevoluționare.

La un moment dat, chiar Lenin declară sovietele drept “elemente periculoase”, din cauza prezenței în ele a elementelor “burgheze” și menșevice, făcând apel la instaurarea unei dictaturi militare, care ar combate tentativele generalului Kornilov de a cuceri puterea pe cale militară în vara anului 1917.

După zdrobirea lui Kornilov, Lenin revine din nou asupra tezei și lozincei “Toată puterea, în mâinile sovietelor”.

 

 

 

 

 

 

 

 

O perioadă  a unui maxim liberalism și democraticități sovietice poate fi numită cea a NEP –ului („Noua Economie Politică”), vremea libertății moravurilor, a comerțului și investițiilor europene și americane masive în economia sovietică.

   În 1922, în cadrul unui Congres al sovietelor din cele patru republici: Rusia, Ucraina, Bielorusia și Transcaucazia a fost semnat tratatul de formare a unei Uniuni ale Republicilor Sovietice Socialiste. Mai târziu, acest tratat va intra în componența unei Constituții Unionale, adoptate în ianuarie 1924.

În cadrul noii Uniuni, se recunoaște suveranitatea fiecărui stat-membru al URSS, precum și dreptul de a avea propria politică externă.

Mai târziu, în 1991, aceste republici, cu excepția celei Transcaucaziene, au constatat nulitatea tratatului din 1922, constatând dispariția URSS ca subiect internațional, de facto și de jure. Ceva mai devreme, la 12 iunie, chiar Rusia își declara suveranitatea națională, detașându-se de URSS.

O perioadă a unui maxim liberalism și democraticități sovietice poate fi numită cea a NEP –ului („Noua Economie Politică”), vremea libertății moravurilor, a comerțului și investițiilor europene și americane masive în economia sovietică.

   În 1922, în cadrul unui Congres al sovietelor din cele patru republici: Rusia, Ucraina, Bielorusia și Transcaucazia a fost semnat tratatul de formare a unei Uniuni ale Republicilor Sovietice Socialiste.

Mai târziu, acest tratat va intra în componența unei Constituții Unionale, adoptate în ianuarie 1924. În cadrul noii Uniuni, se recunoaște suveranitatea fiecărui stat-membru al URSS, precum și dreptul de a avea propria politică externă.

Mai târziu, în 1991, aceste republici, cu excepția celei Transcaucaziene, au constatat nulitatea tratatului din 1922, constatând dispariția URSS ca subiect internațional, de facto și de jure. Ceva mai devreme, la 12 iunie, chiar Rusia își declara suveranitatea națională, detașându-se de URSS.

O perioadă a unui maxim liberalism și democraticități sovietice poate fi numită cea a NEP –ului („Noua Economie Politică”), vremea libertății moravurilor, a comerțului și investițiilor europene și americane masive în economia sovietică.

   În 1922, în cadrul unui Congres al sovietelor din cele patru republici: Rusia, Ucraina, Bielorusia și Transcaucazia a fost semnat tratatul de formare a unei Uniuni ale Republicilor Sovietice Socialiste. Mai târziu, acest tratat va intra în componența unei Constituții Unionale, adoptate în ianuarie 1924.

În cadrul noii Uniuni, se recunoaște suveranitatea fiecărui stat-membru al URSS, precum și dreptul de a avea propria politică externă.

Mai târziu, în 1991, aceste republici, cu excepția celei Transcaucaziene, au constatat nulitatea tratatului din 1922, constatând dispariția URSS ca subiect internațional, de facto și de jure. Ceva mai devreme, la 12 iunie, chiar Rusia își declara suveranitatea națională, detașându-se de URSS.

   Potrivit lui Ivan Ilyin, “patriotismul sovietic”, despre care tot vorbeau propagandiștii comuniști, nu reprezenta un sentiment patriotic față de un stat sau popor, ci susținerea a unei forme de guvernare.

Este o atașare fanatică față de ideea unei democrații direcție și posibilitatea autoguvernării „poporului muncitor”, punând „interesele de clasă” înaintea intereselor oricărei națiuni.

   Moartea „regimul sovietic” a survenit odată cu instaurarea regimului autoritar al lui Iosif Visarionovici Stalin, după modelul regimurilor de extrema dreaptă din Europa, în prima fază. De altfel, Stalin a fost cel care a impus revenirea la criteriul organizării URSS pe principiile naționale și cultivarea „cadrelor naționale” de partid, în opoziție față de internaționalismul “revoluției mondiale”.

A doua fază a lichidării regimului sovietelor a constituit adoptărea Constituției URSS din 1977, prin care se recunoaște oficial monopolul politic al Partidului Comunist al URSS, în dauna puterii sovietelor, care își încetau existența în calitate de autorități politice supreme.

   De notat este faptul că în URSS lipsa funcția de șef al statului. Dintre toți liderii comuniști, doar trei au deținut funcția de șefi ai executivului central: Lenin, Stalin și Hrușiov.

În anii care au urmat, până în 1990, funcția de Secretar General al Partidului Comunist a fost una pur simbolică. Niciun lider comunist nu a mai deținut funcții de stat, fapt care a însemnat începutul destrămării sistemului sovietic.

Elita de partid, sau mai corect vorbind – nomenclatura, și-a delegat atribuțiile politice “tehnocraților”, izolându-se într-un mod de viață hedonist, lipsit de orice griji. În istoriografia rusească, această etapă poartă numele de “zastoi” (“stagnare”).

   În anul 1990, în premieră, a fost instituită funcția de președinte al URSS, care urma să fie ales prin votul direct al tuturor cetățenilor sovietici. A fost cea din urmă tentativă de a reforma Uniunea Sovietică pe principii noi ale așa-numitei “doctrine convergenței” dintre capitalism și socialism, dintre valorile Vestului și Estului într-o așa-numită „Uniunea Republicilor Sovietice din Europa și Asia” (proiectul Saharov – Starovoitova – Sobceak), ca un pas spre instaurarea unui guvern mondial, care nu a reușit să dea roade, pentru că nimeni nu mai credea în modelul utopic al democrației directe ale sovietelor.

Un astfel de proiect, în schimb, a fost împrumutat de ceea ce urma să se numească “Uniunea Europeană”.

 Surse: Octavian Racu – acs-rss.ro/ despre-istoria-sovietismului

 

22/09/2016 - Posted by | ISTORIE | , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: