CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Ion Antonescu a prevăzut instaurarea unui „comunism naţional”in ţara noastră, după cotropirea ei de către sovietici


 

 

 

 

 

 

Ion Antonescu l-a „programat” pe Nicolae Ceaușescu ?

 

Stenogramele şedinţelor de guvern din perioada guvernării Mareşalului Ion Antonescu consemnează o interesantă discuţie din primăvara anului 1944. Era clar că România va fi în curând ocupată de ruşi.

Unul dintre miniştri, Mircea Cancicov mi se pare, ia cuvîntul şi se lamentează pe această temă: ruşii vor ocupa ţara, vor pune la guvernare partidul comunist, alcătuit numai din minoritari, evrei şi maghiari îndeosebi, astfel că românii vor intra sub un jug străin cumplit!…

Câţiva dintre cei prezenţi i-au ţinut isonul, care mai de care căinând soarta poporului român.

 

A intervenit şi Mareşalul : 

 
„Domnilor, situaţia nu este chiar aşa de disperată. Comuniştii vor ajunge, într-adevăr, la putere. Dar câţi sunt aceşti comunişti? Abia câteva sute! Ca să se menţină la putere, vor fi nevoiţi să lărgească baza de masă, să deschidă porţile partidului şi vor intra astfel în Partidul Comunist a mulţime de români. Iar când românii vor fi majoritari în Partidul Comunist, nu mă îndoiesc că Partidul Comunist îşi va schimba politica, va înceta politica sa anti-românească!”…

 

Previziunea Mareşalului s-a dovedit perfectă. Gheorghe Gheorghiu-Dej a avut o politică discretă şi eficientă de infiltrare a românilor în structurile de conducere ale Partidului Muncitoresc Român, cum s-a numit partidul comunist pe vremea aceea.

 Nota bene: la înfiinţarea sa, în 1921, s-a numit Partidul Comunist din România, fiind astfel localizat numai geografic, lăsând să se înţeleagă că nu era un partid românesc, al românilor, al intereselor româneşti, ci al comuniștilor din România.

PC(d)R a susţinut încă de la înfiinţare că România este un stat multinaţional, imperialist, că just şi corect este ca România Mare să se dezmembreze şi să dea înapoi Basarabia ruşilor, Transilvania ungurilor şi Dobrogea bulgarilor…

Pentru această poziţie, PC(d)R a fost interzis prin lege la scurtă vreme după înfiinţare, in anul 1924, de guvernul liberal, care l-a acuzat de „acțiuni anti-românești” după evenimentele de la Tatar-Bunar și a rămas în ilegalitate până în 1944.

Şi-a continuat activitatea în ilegalitate dirijat si finantat de la Moscova,dar cu un sprijin quasi inexistent din partea etnicilor români.

Guvernarea  național-comunistă a debutat în 1957, anul în care, probabil la inițiativa lui Gheorghiu Dej, s-a constituit o „celulă” de partid a cărei sarcină a fost să gândească strategia și măsurile concrete prin care Partidul Munictoresc Român să devină propriu zis un partid al românilor, al comuniștilor români, punând capăt dictaturii exercitate în partid și în România de comuniștii alogeni, evrei și maghiari mai ales.

Maresalul-Ion-Antonescu-Foto-Ziaristi-OnlinePolitica de românizare a partidului comunist a dat roade: mai întâi a fost îndepărtată gruparea cominternistei fanatice Ana Pauker, iar în 1958 conducerea românească a partidului comunist a obţinut retragerea trupelor sovietice de ocupaţie şi retragerea armatei de consilieri sovietici.

În alte ţări socialiste aceste trupe sovietice au rămas până după 1990… 

Succesul cel mai spectaculos l-a constituit declaraţia de independenţă politică a comuniştilor români faţă de Moscova, din aprilie 1964.

În mod semnificativ şi simbolic, deloc întâmplător, în acelaşi an 1964 deţinuţii politici din România sunt eliberaţi cu toţii şi, de bine, de rău, sunt reintegraţi în societate.

Anul 1964 este socotit, pe bună dreptate, un an de cotitură în viaţa politică postbelică a României.

Este anul când Partidul Comunist Român se angajează pe o direcţie a intereselor româneşti, aşa cum aceste interese puteau fi înţelese în condiţiile de atunci.

Căci afirmarea acestor interese, subordonate teoretic respectului pentru specificul național, era posibilă numai prin angajamentul inechivoc al păstrării nealterate a doctrinei comuniste, pentru a nu oferi Moscovei pretexte de intervenţie.

Această cotitură a fost posibilă şi pe fondul apariţiei divergenţelor dintre URSS şi China, comuniştii români având inspiraţia şi diplomaţia de a stabili cu China relaţii speciale de susţinere reciprocă în cadrul comunităţii internaţionale a partidelor comuniste.

 

 

 

 

 

Imagini pentru gheorghiu dej si ceausescu photos

 

Foto: Ceausescu si Gheorgiu – Dej

 

 

 

 

Prietenia lui Ceauşescu cu China a întârziat reacţia punitivă a Moscovei până în decembrie 1989…

Prin politica de românizare a PCR a fost diminuat procentul de minoritari, in special de evrei, maghiari, bulgari sau tigani din structurile de guvernare.

Chiar şi aşa, în decembrie 1989 numărul evreilor și al maghiarilor cu funcţii de conducere în PCR era încă destul mare.

Dar era departe de ceea ce fusese după 1945, până pe la mijlocul anilor ’60. Departe și de ceea ce va însemna prezența acestora în structurile de guvernare după 1990…

Lipsa de ruşine şi de măsură arătată de comunisti in anii de obedienta maxima fata de Moscova, o ilustreaza  următoarele două exemple: la un moment dat, după îndepărtarea lui G.Călinescu din învățămînt, la catedra de literatură română de la Universitatea Bucureşti predau numai evrei, parte din ei nici măcar cu studii filologice!

Filologul  Alec Hanţă  povestea că atunci când a fost oprit asistent, pe la mijlocul anilor ’50, a constatat că era singurul român din catedră… O catedră din care fuseseră alungate somitati ca  D.Caracostea, G.Călinescu, Al. Piru…

O situaţie similară se intalnea  în diplomaţie: când s-a redeschis după război ambasada României de la Atena, din tot personalul ambasadei, evrei veniţi din Rusia sau evrei unguri, nu ştia niciunul limba ţării pe care o reprezentau…

A fost angajat ca portar un aromân, tatăl lui Nikita Vancea, ca să aibă cine le vorbi românește celor care apelau la serviciile ambasadei !…

Nu e de mirare că asemenea „reprezentanţi” ai intereselor noastre naţionale au fost de acord cu închiderea şcolilor româneşti din Grecia si din tarile balcanice, sustinute pana atunci financiar de Statul Român, şi abandonarea imobilelor repective.

La fel cum alţi diplomaţi evrei reprezentanţi ai statului român, au înstrăinat Insula Şerpilor…catre URSS, care  nici măcar nu o ceruse prin tratatul de pace!

 

Românizarea PCR ! Aceasta a fost  marea operă politică săvârșită de Gheorghiu Dej și de Nicolae Ceaușescu: românizarea partidului comunist!

Oare Ion Antonescu s-a limitat numai la previziunea exprimată în ședința guvernului sau a întreprins ceva din postura de șef al statului?  

Pentru românii care a bănuit că vor pleca în exil odată cu venirea comuniștilor la putere, maresalul  a avut prevederea să trimită în Elveția o sumă mare de bani, care să fie la dispoziția unui viitor guvern în exil !

Dar pentru românii care rămâneau în Țară să rabde ocupația cominternistă, nu s-o fi gândit cum să-i ajute?

Cum  ar fi putut să-i ajute pe românii care odată intrați în rândurile PCR, vor declanșa fireasca și naturala reacție de apărare a ființei romțnești?

 

Surse: http://www.nationalisti.ro

 

13/09/2016 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , ,

2 comentarii »

  1. Reblogged this on radupopescublog.

    Comentariu de Radu | 13/09/2016 | Răspunde

  2. […] Ion Antonescu a prevăzut instaurarea unui „comunism naţional”in ţara noastră, după cotropir… […]

    Pingback de Ziua de 14 septembrie în Istoria Românilor « CER SI PAMANT ROMANESC | 14/09/2016 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: