CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Ziua de 10 septembrie în Istoria Românilor


 

 

 

 

 

 

 

10 septembrie, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 1635: A murit la Caransebes, George Buitul, iezuit transilvănean, autorul primei cărţi tipărite în limba română cu caractere latine; (n. cca.1589, Caransebes).

A fost  a fost primul român care a studiat la Roma, profesor la Alba Iulia, apoi rector al misiunii iezuite din Caransebeș. Pentru predare, Georgius (George) Buitul a folosit o traducere în română a catehismului lui Petrus Canisius (8 mai 1521/21 decembrie 1597), scriitor și teolog iezuit, primul iezuit german, venerat ca sfânt în Biserica Catolică, catehism tradus pe atunci când participa la misiuni populare în Roma.

În 1636, cu sprijinul lui Acațiu Barcsay, a fost publicată postum prima traducere a Catehismului lui Petrus Canisius în limba română, traducere realizată de Buitul.
După moartea lui, catehismul în limba română, a avut mai târziu o mare influență, a fost trimis la Pojoni (Bratislava de azi, în Slovacia), unde a fost imprimat de Societatea lui Isus, ordinul călugăresc al Bisericii Catolice, aflat în serviciul direct al papei.

 

 

 

 

 

Imagini pentru photos George Buitul

 

 

 

 

O copie a unei ediţii mai târzii (1703), care a fost tipărită la Cluj, încă este păstrată, „Summa Catechismus szau Kredinczei Katholiscest RP Petri Canisii”, care rămâne şi prima carte tipărită în limba română cu alfabet latin.
Totodată, tot lui George Buitul i se datorează, se pare, și cea mai veche grafie a numelui lui Iisus în limba română cu caractere latine – Jssus, în același catehism.

 

 

 

1709: S-a născut  la Constantinopol, Antioh Cantemir, fiul lui Dimitrie Cantemir.

Scriitor iluminist de limba rusa şi diplomat rus, el a fost unul din   iniţiatorii  clasicismului în literatura rusă; (m.11 aprilie 1744,Paris).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Era fiul mezin al domnului Dimitrie Cantemir și al doamnei Casandra , fiica domnitorului Munteniei, Serban Cantacuzino. Nu trebuie confundat cu Antioh Cantemir, fratele domnitorului Dimitrie Cantemir. 

 A fost ambasador al Rusiei la Londra și Paris.

Cunoștea limbile: greacă, turcă, latină, italiană, rusă, franceză și engleză si a studiat cu savanții străini Daniel Bernoulli (matematică), Georg Bernhard Bilfinger, Baier și Gross , precum și cu Ivan Ilinski.

A intrat în legătură cu cărturari celebri ai timpului sau , de pildă cu Voltaire, când se afla la Paris si este considerat părintele clasicismului în literatura rusă.

 

 

 

 

 

 

1868: A început construirea Garii de Nord din Bucuresti, inaugurata la 13 septembrie 1872.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Piatra de temelie a gării a fost pusă la 10 septembrie 1868 în prezența lui Carol I, pe un loc ales de domnitor.

Inițial stația a fost numită Gara Târgoviștei (pentru că strada numită astăzi Calea Griviței se numea pe acea vreme Calea Târgoviștei), iar oamenii puteau beneficia de circulațe feroviară doar pe linia Roman-Galați-București-Pitești. Abia în anul 1888, când a avut loc prima reabilitare a gării, a fost numită „Gara de Nord”. 

 Chiar dacă la început această gară nu era concepută pentru a deveni principala gară a Bucureștiului, odată cu trecerea anilor aceasta a devenit principalul nod feroviar al Capitalei dar și al României.

Ea a fost concepută în formă de U, formată din două corpuri paralele legate la capătul dinspre ateliere de un alt corp în orientare perpendiculară, și de-a lungul timpului i s-au adus modificări.

Gara de Nord a început să devină neîncăpătoare încă din 1880, iar în 1928 gara avea șase linii pentru plecări și patru linii pentru sosiri.

 În anii 1930-1932 Gara de Nord a fost modernizată, făcându-se mai multe lucrări. Una dintre cele mai importante a fost legarea celor nouă peroane printr-un peron transversal. Însă în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, în timpul bombardamentelor, clădirea, deși a rămas în picioare, a suferit importante distrugeri.

Din august 1944 s-au refacut instalațiile de centralizare electrodinamică din gară, iar liniile și peroanele au fost prelungite.

Clădirea Gării de Nord a fost inclusă în lista Monumentelor Istorice din România.

În momentul de față reprezintă cel mai important nod feroviar din România, în fiecare zi, de pe cele 8 peroane ale sale, plecând și sosind aproximativ 200 de trenuri.

În aproprierea Gării de Nord există și un Muzeu al Căilor Ferate Române, unde se pot descoperi machete, vagoane, fotografii și acte vechi, costume de ceferiști, dar și obiecte cu caracter memorial legate de personalități cum ar fi Anghel Saligny (1854-1925) sau Elie Radu (1853-1931), care au avut realizări deosebite în domeniul podurilor feroviare.

 

 

 

 

 

 

1870: Scriitorul şi istoricul român Alexandru Odobescu (n. 23 iunie 1834 – d. 10 noiembrie 1895), este ales membru  Societatii Academice Romane (vechea denumire a Academiei Române), la propunerea lui Al Papiu Ilarian.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Alexandru Odobescu (n. 23 ianuarie 1834 – d. 10 noiembrie 1895), a fost un scriitor, arheolog si om politic român.

La  14 februarie 1851 a înființat impreuna cu alti studenti Junimea Româaneasca , societate politică și culturală a studenților români din Franța.

A fost ministru monumentelor și profesor de arheologie la Universitatea Bucuresti. Este autorul unui tratat de istorie a arheologiei (Istoria arheologiei,1877) și a unei monografii dedicate Tezaurului de la Pietroasa descoperit în perioada profesoratului său. (Le Trésor de Pétrossa. Étude sur l’orfèvrerie antique, Tome I-III, Éditions J. Rothschchild, Paris, 1877-1900).

Alexandru Odobescu a murit, sinucigându-se în urma unor tragice evenimente de ordin familial și public.

 

 

 

 

 

1872: A murit la Baia de Cris, in Muntii Apuseni, Avram Iancu (“Crăişorul Munţilor“), conducătorul revoluţiei române de la 1848 din Transilvania;(n.1824 la Vidra de sus).
A fost un avoca român transilvănean, care a jucat un rol important în Revolutia de la 1848 din Transilvania, in fruntea cetelor de moţi (pe care le-a organizat într-o adevărată armată populară care a apărat regiunea Apusenilor („Ţara moţilor”) împotriva atacurilor armatelor revolutionare  maghiare, pe care le-a înfrânt în câteva bătălii.

 S-a născut  într-o familie de iobagi moţi  înstăriți. Cel dintâi strămoș cunoscut al lui Avram Iancu este Gheorghe Iancu, preot ortodox în satul Vidra de Sus, participant la răscoala lui Horea și rudă cu acesta.

Horea  a fost fratele bunicului lui Avram Iancu.

 

 

 

 

 

 

Avram Iancu, conducătorul revoluţiei române de la 1848 din Transilvania

 

 

Avram Iancu, conducătorul revoluţiei române de la 1848 din Transilvania

 

 

 

In Testamentul său („Ultima Voinţă”) scris la 22 decembrie 1850 spunea  : „Unicul dor al vieţii mele fiind să-mi văd naţiunea mea  fericită, pentru care, după puteri am şi lucrat pînă acuma, durere fără mult succes, ba togma acuma cu întristare văd că speranţele mele şi jertfa aduse să prefec în nimic.

Nu ştiu cîte zile mai pot avea, un fel de presimţire îmi pare că mi-ar spune că, viitorul este nesigur; voiesc dară şi, hotărît dispun, ca după moartea mea toată averea mea mişcătoare şi nemişcătoare să treacă în folosul naţiunii pentru ajutor la înfiinţarea unei academii de drepturi, tare crezînd că luptătorii cu arma legii vor putea scoate drepturile naţiunii mele!

La 13 septembrie 1872, jelit de popor,de prefecţii şi tribunii săi, în frunte cu  36 de preoţi, trupul lui Iancu  cobora în pămîntul de la Ţebea, aproape de gorunul celuilalt Crăişor, Horea, al carui nepot era.

In revista Familia, Iosif Vulcan scria :

“Cine a fost Iancu?  Expresia unei idei înalte, unei dorinţe străbune, care nu se va stinge niciodată din sînul naţiunii române…

„Tu, Iancule şi Moţii tăi, aţi trăit şi aţi murit pentru libertate. Idealul acesta rămîne la temelia vieţii noastre naţionale. Pentru izbîndirea şi desăvîrşirea acestui ideal vor trăi şi vor muri generaţiile, cari te urmează. Ci tu dormi liniştit, Iancule, acolo la pragul bisericuţei din Ţebea, în umbra gorunului lui Horia: geniul tău veghează deasupra naţiunii române”.

Vasile Goldiş –

 

 

 

 

 

 

 

 1883: Apare bilunar la Iaşi,(până în septembrie 1885; ianuarie 1894 – iunie 1896), revista de muzică „Astra”.

A publicat articole şi studii de orientare, cronici, între care cele mai importante au fost semnate de Gavriil Musicescu.

 

 

 

 

 

 

 

1910:  Yvonne Blondel-Cămărăşescu (n. 1884 – m. 1971) parcurgea cu un biplan distanţa Ploieşti-Chitila, la o înălţime de 600 de metri, doborând recordul mondial feminin la 30 km, care aparţinea unei franţuzoaice. Yvonne a parcurs la altitudinea de 600 metri distanţa Ploieşti-Chitila, care e de cca 50 kilometri, pilot fiind Michel Paul Molla. 

 

 

 

 

Yvonne Blondel (născută Blondel [Derycke])

 

 

 

A fost fiica ambasadorului Franţei în România, Camille Blondel (1854-1935), considerat artizanul intrării României în Primul Război Mondial de partea Antantei, şi al Jeannei.

În anul 1907 s-a mutat în România împreună cu familia, când tatăl său a fost numit ambasador al Franţei la Bucureşti.

În anul 1909 s-a căsătorit cu Ion Cămărăşescu, licenţiat în Drept la Paris, care va ajunge prefect al departamentului Silistra din Cadrilater, deputat şi ministru de Interior. A fost membră a Clubului Automobilistic Român .

A divorţat de acesta, iar în anul 1922 s-a recăsătorit cu ofiţerul român Jean Postelnicu.

După terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, autorităţile comuniste instalate la putere în România l-au arestat pe Jean Postelnicu. Eliberat din închisorile comuniste, i s-a fixat domiciliu forţat. Yvonne a cumpărat o casă lângă Bucureşti, unde familia s-a stabilit.

Yvonne a murit la vârsta de 87 ani, la Bucureşti, în anul 1971.

 

 

 

 

 

 

1912: S-a născut (în comuna Stăneştii de Jos, plasa Siret din Austro- Ungaria, azi în Ucraina) Vasile Posteucă, poet şi eseist; unul dintre fondatorii grupării cernăuţene „Iconar”; (m.21 noiembrie 1972, Chicago, SUA).

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru photos Vasile_Posteucă

 

 

 

 

A fost membru asociației studențești „Arboroasa” (1930-1936) și președinte al ei (1934-1936); dar și vicepreședinte al „Centrului studențesc” din Cernăuți, dând dovadă de cel mai înfocat românism cu prilejul manifestărilor și congreselor studențești. A organizat primul Congres al Studențimii Bucovinene (1936) și a fost delegat timp de trei ani la Uniunea Studenților.

În Franța a studiat la Sorbona (1949). În Canada, la Toronto, și-a obținut titlul de Master of Arts în 1953, iar în 1962 titlul de Doctor în Litere cu o dizertație despre Rilke (Inner experience in Rilke’s work), iar din noiembrie 1966 profesor universitar la Universitatea din Mankato, Minneapolis.

Colaborează intens la revistele Iconar (directori Mircea Streinul și Liviu Russu), Însemnări Sociologice (Dir. Traian Brăileanu), Răboj, Buna Vestire (director Mihail Manoilescu, căruia îi urmează Dragoș Protopopescu și Toma Vlădescu), Glasul Bucovinei, Convorbiri literare de sub conducerea lui I.I. Torouțiu (1888-1953), Gazeta Gospodarilor (editori George Drumur și C. Topa, Cernăuți), Cuvântul (1940-41, Dir. P.P. Panaitescu).

A fost încarcerat în mai multe rânduri pentru convingerile sale legionare.

După lovitura lui Antonescu împotriva Mișcării Legionare din 21-23 ianuarie 1941, devenit indezirabil în țară, Vasile Posteucă se refugiază in 1941 în exil,peregrinand prin Polonia, Germania, Austria, Franța, Mexic, Canada, Statele Unite unde se stabileşte.

În Germania a fost internat mai întâi în lagărul Rostock împreună cu ceilalți legionari refugiați, apoi în lagărul de la Buchenwald. În „perioada Rostock”, colaborează masiv la revista Axa (serie nouă) de sub conducerea lui Paul Costin Deleanu.

După evenimentele din august 1944 când România este invadată de hoardele bolșevice, Vasile Posteucă se încadrează în Armata Națională constituită de Guvernul Național-Legionar de la Viena la [10 decembrie] 1944, cu gradul de sublocotenent, luând parte activă la luptele de pe Oder împotriva armatelor sovietice.

 

 

 

 

 

 

1916: A încetat din viaţă publicistul Vintilă C.A.Rosetti, al treilea fiu al lui C.A.Rosetti, născut în Franţa, la 11/23 ianuarie 1853.

 

 

 

 

https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/6/61/Constantin_Jiquidi_-_Vintil%C4%83_C._A._Rosetti%2C_Foaia_Popular%C4%83%2C_19_mar_1900.JPG

 

Desen de Constantin Jiquidi – Vintilă C. A. Rosetti, Foaia Populară, 19 martie 1900

A fost director al “Monitorului Oficial” (1901), membru fondator al Ligii culturale, editor al unor lucrări semnate de C.A.Rosetti şi al scrierilor literare ale Mariei Rosetti, mama sa.

 

 

 

 

 

 

1919: Puterile Aliate au semnat, la Saint Germain, Tratatul de pace cu Austria, prin care se recunoştea pe plan internaţional, unirea Bucovinei cu România.

 

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru bukowina map photosImagini pentru harta destramarii imperiului austro-ungar 1919

 

 

 

 

 

Prin Tratatul de pace de la Saint Germain en Laye, cunoscut sub numele de Tratatul de la Saint Germain, s-a recunoscut pe plan international independența Republicii Austria (numită colocvial în acea perioadă Austria Germană pentru a se marca diferența față de Austro-Ungaria), fiind astfel recunoscută de jure dezmembrarea Dublei Monarhii, prin constituirea statelor Polonia, Cehoslovacia, a Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor  și apartenenta  Tirolului de Sud la Italia.

Secțiunea a patra (articolele 59-61) consacra renunțarea Austriei în favoarea României, la orice drepturi și titluri asupra părților fostului Ducat al Bucovinei aflate în componența României.

Formularea este ambiguă și a fost utilizată deoarece frontierele dintre România, Cehoslovacia și Polonia au fost stabilite ulterior încheierii tratatului de pace de la Saint Germain, dar a constituit efectiv recunoașterea internațională a unirii Bucovinei cu România.

 

 

 

 

 

 

1923: A avut loc primul zbor de noapte internaţional din lume, pe ruta Belgrad-Bucureşti, efectuat de un avion al Companiei Franco-Române de navigaţie aeriană.

 

 

 

 

 

70 de ani de la primul zbor international de noapte din lume - Belgrad - Bucuresti (hartie inchisa la culoare)

 

 

 

 

 

 

1930: Nicolae Titulescu a fost ales preşedinte al Adunării Societăţii Naţiunilor, cel mai înalt post în ierarhia organismelor diplomatice internaţionale pe care îl ocupase până la acea dată o personalitate politică din România

Nicolae Titulescu

 Figura marcanta a diplomatiei europene in perioada interbelica si orator deosebit, Nicoale Titulescu a studiat Dreptul in Franta, iar mai apoi a devenit profesor universitar in Iasi si Bucuresti.

Dupa ce a ocupat postul de ministru de Finante in Guvernul Ion Bratianu-Take Ionescu, in 1920 si-a inceput activitatea diplomatica ca delegat la Conferinta de Pace de la Paris.

Un an mai tarziu a fost numit trimis extraordinar si plenipotentiar al Romaniei la Londra, post pe care l-a ocupat, cu o mica intrerupere, pana in 1932.

A fost ales, de doua ori consecutiv (1930 si 1931) presedinte al Ligii Natiunilor, fapt nemaintalnit pana atunci.

A luptat pentru securitatea si integritatea Romaniei, precum si pentru mentinerea pacii in lume. Spre sfarsitul vietii a emigrat in Franta.

 

 

 

 

1930: S-a născut la Craiova, Liviu Călin, poet, critic şi istoric literar; (m. 17 martie 1994).

 

 

 

 

 

Emil Vora

 

 

 

 

 

 

A absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti în 1953, dupa care a  ocupat diverse funcţii în redacţia Editurii pentru Literatură; între 1970 şi 1974,  redactor-şef la Editura Eminescu, apoi lector la Centrala Editurilor şi, în ultimii ani de viaţă, redactor-şef al Editurii Cartea Românească.

A debutat  în „Revista elevilor” în 1947, cu un ciclu de versuri si editorial  în 1965, cu volumul de poeme Spirale, căruia i-au urmat alte plachete ce s-au succedat cu o surprinzătoare repeziciune: Ochiul adâncului (1968), Identitate (1970), Suflet în spaţiu (1973), Ferigă sub stâncă (1975), Uimitorul răstimp (1977), Rug de septembrie (1979), Sărbătoarea nimănui (1980; Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei), Flacăra zăpezii (1981), Noaptea cailor (1984), Umbra focului (1986). În 1990, i-a fost decernat Premiul Herder.

 

 

 

 

 

 

1939: Al doilea razboi mondial. Guvernul german atrage atentia guvernului român ca acordarea de azil politic guvernului polonez “ar constitui o violare a neutralitatii”.

Cu asentimentul primului-ministru, Grigore Gafencu, ministru de Externe, respinge aceasta interpretare, declarând: “obligatiunile noastre de neutralitate nu ne-ar împiedica sa acordam azil unor refugiati politici izolati, daca acestia s-ar abtine de la orice activitate politica pe teritoriul nostru.

 

 

 

 

 

1946: Comisia pentru România a Conferinţei de Pace de la Paris adoptă propunerea delegatului britanic ca în tratatul de pace cu ţara noastră să se asigure, în mod expres, proprietatea şi drepturile evreilor.

 

1955: S-a născut compozitorul şi interpretul de muzică uşoară Mihai Pokorschi , ex-membru al formației „Holograf”.

 

 

 

 

Imagini pentru Mihai Pocorschi.

 

 

 

 

 

 

 

1957: Presedintele Consiliului de Ministri al României adreseaza mesaje sefilor guvernelor Albaniei, Bulgariei, Greciei, Iugoslaviei si Turciei în legatura cu dezvoltarea colaborarii si prieteniei între tarile din zona Balcanilor.

În mesaj se propune convocarea unei Conferinte la nivel înalt a acestor state în vederea încheierii unui Tratat pentru transformarea Balcanilor într-o zona a pacii si prieteniei.

 

 

 

 

 

 

1960: La Jocurile Olimpice de la Roma, atleta româna Iolanda Balas, supranumită de gazde la grande bionda, a sărit 1,85 metri și a câștigat medalia olimpică de aur la o diferență de 14 cm față de următoarea clasată. În total România  a obținut la acea olimpiada 10 medalii (3 aur, 1 argint, 6 bronz).

 

 

 

 

 

Iolanda Balas

 

 

 

 

 

 După performanţa obţinută a primit “Ordinul Muncii”, doi ani mai târziu fiind distinsă cu “Ordinul Steaua României”, iar în 1964 cu “Ordinul Meritul Sportiv”.

În toată cariera sa sportivă a depăşit de 14 ori recordul mondial, a câştigat 142 de competiţii şi a fost de 19 ori campioană naţională

 

 

 

 

1964: A avut loc prima audiţie din România a poemului simfonic “Vox Maris”, de George Enescu, interpretat de Orchestra Simfonică a Radioteleviziunii Române, dirijată de Iosif Conta.

 

 

 

 

 1964: S-a născut cantautorul Cristian Paţurcă; (m. 2011).

 

 

 

 

 

Imagini pentru cantautorul Cristian Paţurcă photos

 

 

 

 

 

1979: A murit Ionel Băjescu-Oardă, compozitor şi cântăreţ; autor de romanţe; (n.7 ianuarie  1889).

 

 

 

 

 

La 90 de ani traducea cărţi. Povestea lui Ştefan Băjescu, românul care a trăit 120 de ani

 

 

 

A fost inițiatorul romanței autohtone, lansând în 1905 celebra romanță „Flori de nufăr” (Mândra mea de altădată).

 

 

 

 

 

 

1983: A decedat la Manresa, in Spania, campionul român de şah Victor Ciocâltea; (n. 16 ianuarie 1932, Bucureşti).

 Una din partidele sale memorabilea fost  cea de la a XVI-a Olimpiade de şah, de la Varna, Bulgaria, din 1962, în care l-a învins pe fostul campion mondial Bobby Fischer.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Victor Ciocâltea a câştigat Campionatul naţional de şah al României în 1952, 1961, 1969, 1970, 1971, 1975 şi 1979 si a  reprezentat România la 11 Olimpiade de şah între 1956-1982.

A  decedat la masa de şah în timpul unei partide din cadrul unui turneu de şah din Spania în 1983.

 

 

 

 

 

 

1989: In urma coliziunii cu un convoi bulgăresc, format din şase barje încărcate cu minereu de fier şi împingătorul „Petar Karamincev“, nava de pasageri „Mogoșoaia” (construită în anul 1975) se scufundă, la mila 180, în dreptul localităţii Grindu (judeţul Tulcea).

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru Catastrofa navei Mogoșoaia photos

 

 

 

 

 

 

 

Coliziunea dintre pasagerul românesc şi convoiul bulgăresc de barje s-a produs la ora 8:20, în urma tragediei pierzându-şi viaţa 207 oameni (bărbaţi, femei şi copii) dintre cei 223 pasageri, inclusiv 9 membri ai echipajului.

 

 

 

 

1996: România a pierdut procesul intentat regelui Mihai, prin care i se cerea acestuia să înapoieze cele 42 de tablouri scoase la plecarea sa din ţara, incluzând opere ale pictorilor Rembrandt şi El Greco.

 

 

 

 

 

 

 

1998: Are loc prima întâlnire a traducatorilor de limba româna din Europa, organizata de Uniunea Scriitorilor din România.

 

 

 

 

 

1999: A fost inaugurat  la Bucureşti  (în cartierul Vitan), de către grupul turc Bayindir Fiba, primului Mall, care reuneşte zeci de magazine, un complex de cinematografe, restaurante şi locuri de joacă pentru copii.

 

 

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru mall vitan photos

 

 

 

 

 

2000: A decedat marele actor Dem Rădulescu (n. la Râmnicu Vâlcea,1931).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

După terminarea liceului la Râmnicu Vâlcea, „Bibanul” (poreclă primită în liceu) a trebuit să aleagă între sportul de performanță și actorie. El a obținut chiar o stea de aur la box, la un campionat de amatori, la Râmnicu Vâlcea; a luptat în ring la categoria mijlocie. A debutat ca amator la vârsta de 17 ani, la un bal organizat de fanfara gării.

În 1956 a câștigat premiul I pentru interpretare cu piesa Steaguri pe turnuri (îl interpreta pe „banditul” Rijikov), la un concurs pentru tineri actori. A fost remarcat de Sică Alexandrescu; practic acesta a fost debutul carierei sale.

A fost prieten cu Ion Cojar și Liviu Ciulei; cu ultimul a colaborat pentru Farfuridi din „O scrisoarea pierdută”, unde a avut colegi de excepție: Rodica Tapalagă, Petre Gheorghiu, Ștefan Bănică, Mircea Diaconu, Octavian Cotescu, Cioranu și Ciulei însuși. Liviu Ciulei l-a numit „Un actor de geniu”.

Dem Rădulescu a fost unul dintre marii actori de comedie români de teatru, film și televiziune, profesor la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” din București.

A fost casatorit cu actrita Paula Radulescu, de care mai apoi a divortat, casatorindu-se cu eleva sa de la I.A.T.C., actrita Adriana Schiopu, urmasa lor fiind Irina Radulescu.

S-a stins din viață în București.Mai multe surse dau ca dată a morţii  sale ziua de 17 septembrie 2000.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CITITI SI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/09/10/o-istorie-a-zilei-de-10-septembrie-video-4/

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  3. e.maramures.ro ;

  4. Wikipedia.ro.;

  5. mediafax.ro ;

  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  8.  Istoria md.;

  9. istoriculzilei.blogspot.ro;

 

10/09/2016 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: