CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Geniala invenţie a unui român care inca nu poate fi explicata si este aproape uitată de zeci de ani …VIDEO


Comoara dintr-un seif blindat.

Omul de stiinta roman Nicolae Vasilescu – Karpen a descoperit ceva ce pare ca nu poate fi explicat.

Pila Karpen este invenţia care pare definitiv uitată, pierdută, îngropată…

 

 

 

 

 

 

Pila Karpen, numită și pila K (mai rar pila VK), denumită de autorul ei pila termoelectrică cu temperatură uniformă, este o pilă electrică inventată de Nicolae Vasilescu-Karpen A fost brevetată în 1924 și realizată în 1950.

Ea se află expusă la Muzeul Național Tehnic „Prof.ing. Dimitrie Leonida” din București si funcţionează fără întrerupere de 70 de ani.

Pretioasa descoperire  stă într-un seif metalic blindat, chiar în biroul directoarei muzeului. Poliţia a interzis conducerii muzeului să o expună  fără  masuri de securitate excepţională.  Dar muzeul nu are bani pentru aşa ceva si de aceea o ţine închisă în seif.

Nepoţii inventatorului au fost la muzeu, recent, şi au exprimat intenţia de a construi la Politehnica din Bucureşti o copie fidelă a prototipului realizat în 1950, pentru a studia posibilitatea de produce, pentru România, curent electric gratuit.

 Inedita „baterie” creată acum 70 de ani încă mai produce curent cu tensiune constantă de 1 volt, unii dintre specialiştii care au analizat invenţia de-a lungul timpului au afirmat, siguri pe ei, că pila nu poate exista, pentru că pune sub semnul întrebării principiul al doilea al termodinamicii.Numai că ea EXISTA !

Acest principiu precizează condițiile în care are loc transformarea energiei termice în energie mecanică şi are un caracter calitativ, aratând sensul în care se produc spontan transformările, fără să se refere la cantitățile de energie schimbate; este o particularizare a principiului general al schimburilor de energie, conform căruia transformările spontane de energie se realizează de la potențialul mai înalt spre potențialul mai scăzut.

Există şi oameni de ştiinţă care au concluzionat că pila Karpen funcţionează folosind exclusiv energia termică a mediului ambiant.

    

„Pila” a fost brevetată în 1922. Pentru oamenii de ştiinţă de astăzi este de neînţeles cum a fost posibil ca un om de o rigurozitate ştiintifică excepţională, asa cum a fost Karpen, să se apuce de o asemenea „nebunie”.

Lucrarea teoretică se referă la dimensiunile pe care trebuie să le aibă aparatul şi materialele din care trebuie construit. Vasilescu Karpen susţine în aceasta lucrare că pila inventată de el va furniza energie electrică la nesfârşit.

După ce teoria a fost gata, s-a apucat de lucru. Voia să demonstreze printr-un prototip că ceea ce calculase era corect.

Prototipul a fost gata în 1950. Era vorba, în fapt, despre două pile electrice legate în serie, care pun în miscare un minimotor galvanometric.

Acesta, la rândul său, mişca o paletă conectată la un întrerupător. La fiecare jumătate de rotire paleta deschidea circuitul, pentru ca la a doua jumătate de rotaţie să-l închidă.

Timpul de rotaţie a elicei era calculat în aşa fel încât pilele să aibă timp de reîncărcare, respectiv pentru refacerea polarităţii în perioada cât circuitul este deschis.

Motorul şi paletele aveau drept scop demonstrarea faptului că pilele furnizează energie electrică. Astazi nu mai este nevoie de aşa ceva, deoarece există aparate de măsură şi control performante.

Ieşit din comun este faptul că o pila electrică (generator electric considerat stramoşul bateriei) nu poate trăi mai mult de 5 ani, maximum 10 în cazul celor mai performante.

După care se poate arunca, deoarece unul din electrozi se corodează, iar înlocuirea lui înseamnă, de fapt, o pilă electrica nouă. Generatorul electric al fizicianului român s-a încapaţânat însă să funcţioneze şi după 70 de ani de la construire.

Măsurătorile făcute recent la bornele pilei indicau un curent electric cu o tensiune de valoarea celei calculate de inventator, lucru inexplicabil pentru oamenii de ştiinţă.

Pentru a intra un pic în detaliu, trebuie spus că, spre deosebire de ceea ce se învaţă la fizică în clasa a VIII-a, „Pila lui Karpen” are un electrod din aur, altul din platină, iar electrolitul, lichidul în care sunt imersaţi cei doi electrozi, este acid sulfuric de puritate ridicată.

Materialele din care este construita pila reprezintă doar un aspect al problemei. Conform calculelor lui Karpen, s-ar putea construi un aparat similar, de gabarit – respectând exact proporţiile celui existent – care să dezvolte o energie mult mai mare.

 Un asemenea generator ar putea alimenta la nesfârşit o navă spaţială care să călătorească în Cosmos, de pildă.

Pentru aplicarea invenţiei trebuie făcut însă un studiu preliminar de fezabilitate.

Or, aşa ceva nu este posibil, atâta timp cât despre minunea lui Karpen nu ştie decât un cerc restrâns de oameni de specialitate.

Au fost câteva comunicari ştiintifice la Paris, Bucureşti şi Bologna, în care s-a prezentat pe larg invenţia. Profesorului Ionel Solomon, preşedintele Societăţii Franceze de Fizică în perioada 1973-1974, a exprimat chiar convingerea că, la jumătate de secol după inventarea ei, oamenii s-au folosit de Pila Karpen pentru a ajunge pe Lună.

În deceniile trecute, mecanismul minune a constituit chiar obiect de cercetare la Universitatea din Braşov şi Politehnica din Bucureşti.

 Nepoţii lui Karpen au contactat facultatea şi muzeul Tehnic pentru a găsi soluţia de a face o copie fidelă a pilei electrice, ţinând cont şi de faptul că documentele care conţin datele tehnice ale obiectului sunt tot la muzeul „Leonida”.

Această copie va fi folosită pentru a construi un aparat care să rezolve pentru totdeauna nevoia de energie – adică să producă curent electric gratuit.

O posibilă sursă inepuizabilă de energie aşteaptă încă intrarea în producţie de masă, dar cine ştie din ce cauze aceasta nu se întâmplă…

 

  Nicolae VASILESCU-KARPEN – om de ştiinţă, inginer, fizician şi inventator român

       

 

 

Imagini pentru Vasilescu-Karpen photos

 

S-a născut la Craiova la 22 decembrie 1870 si  a decedat in data de 2 martie 1964,in Bucureşti, la vârsta de 94 de ani.

După terminarea liceului, urmează cursurile Şcolii Naţionale de Poduri şi Şosele din Bucureşti pe care o absolvă, în mod strălucit, ca şef de promotie în anul 1891, pe când nici nu împlinise vârsta de 21 de ani.

 Atras de domeniul electrotehnicii, tânărul inginer român a plecat la Paris. Va frecventa aici cursurile Şcolii Superioare de Electricitate al cărei diplomat ajunge în anul 1900 – şi, paralel, pe cele ale Universităţii, al cărei licenţiat în ştiinte fizice va deveni în anul 1902.

Rămâne în continuare în capitala Franţei pentru a-şi face doctoratul în fizică.  

 După doi ani, în 1904, obţine titlul de doctor cu teza: Recherches sur l’effect magnetique des corps electrise en mouvement.

Apreciat pentru realele sale însuşiri, Nicolae Vasilescu-Karpen a fost numit profesor la catedra de electrotehnică a Universităţii din Lille, pe care a ilustrat-o, timp de un an, cu o activitate didactică unanim apreciată de tinerii săi studenţi.

Se reîntoarce în patrie (1905).

În anul 1909, a propus pentru prima oară în lume, printr-o notă adresată Academiei de Ştiinţe din Paris, folosirea curenţilor purtători de înaltă frecvenţă pentru telefonia prin cablu la mare distanţă.

S-a numărat printre cei care au adus o valoroasă şi incontestabilă contribuţie la realizarea complexelor mijloace tehnice în măsură să asigure transportul omului pe Lună.

După aprecierea profesorului I. Solomon, preşedinte al Societăţii Franceze de Fizică – Vasilescu-Karpen „a inventat pila de combustie cu o jumătate de secol înainte ca oamenii să ajungă pe Lună datorita ei”.
A desfăşurat o amplă activitate de cercetări originale în domeniul elasticităţii, aerodinamică, atomistică, termodinamică, electrostatică, teoria cinetică, electromagnetism, fizică-chimie, electrochimie şi pile electrice.

A efectuat studii asupra aderenţei fierului la beton. A construit postul de telegrafie de la Băneasa (1914).

A scris sau a aparticipat la proiecte de centrale electrice şi la proiecte de electrificare a oraşelor (Câmpina, Constanţa).

A scris numeroase tratate printre care se remarca:

– 1904 – Recherches sur l’effect magnetique des corps electrise en mouvement
– 1925 – Manual de electrotehnică generală
– 1942 – Electricitate
– 1957 – Fenomene şi teorii noi în electrochimie şi chimie fizică

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Surse:
Personalităţi româneşti ale ştiinţelor naturii şi tehnicii, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982; wikipedia.ro; http://danvlaiculescu.blogspot.ro

07/09/2016 - Posted by | stiinta | , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: