CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Statul naţional,uniunea statală si naţiunile

 

 

 
Naţiune, stat naţional, uniune statală

  Daca statul national este un element istoric destul de nou, aparut in secolul al XVII-lea, consolidat un secol mai tarziu si ajuns la maturitate spre sfarsitul secolui al XIX-lea, celelate doua elemente din care am compus titlul eseului au existat mai dintotdeauna.

Ma refer bineinteles din clipa cand populatiile au incetat sa migreze si s-au stabilit intr-un teritoriu dezvoltand o agricultura – la inceput de subzistenta, mai tarziu – acumulatorie si prin surplusul creat s-au dezvoltat toate celelalte elemente ale unei economii.

Conform majoritatii definitiilor, o natiune implica un teritoriu comun, o limba comuna, traditii comune, de multe ori o religie comuna si un mit fondator.

In timp lucrurile s-au complicat si teritoriul comun a disparut uneori, schimbat fiind geocentrismul national cu alte elemente, de obicei ideologice.

In multe cazuri parti ale entitatii nationale s-au divizat religios si de alte ori miturile si traditiile au devenit diferite.

Ar fi interesant sa cunoastem date  statistice prin care romanii s-ar considera in primul rand români si dupa acea moldoveni, ardeleni, olteni sau munteni sau viceversa.

In antichitatea timpurie, “uniunile statale” sau daca doriti imperiile erau de cele mai multe ori multinationale si aproape intotdeauna generate de subjugarea unor natiuni de catre alte natiuni.

Aceste imperii multinationale constituiau adesea un furnal care genera noi civilizatii, creand natiuni mai mari prin imprumutarea obiceiurilor, culturii sau religiei de la cei subjugati (cazul greco-latin) sau mai tarziu de la cuceritori spre noii supusi.

Cred ca acest proces este descris extrem de concludent de Neagu Djuvara in cartea pe care am amintit-o in articolul precedent.

Rareori in antichitate o idee a generat o uniune stabila, permanenta si durabila, de fapt cam niciodata, in afara unor exemple minore si fara durata in arhipelagul elen.

Prima idee unificatoare si nu prin subjugare sau forta armata s-a nascut acum aproape 2000 de ani in mintea unui evreu pe drumul Damascului, Saul din Tarsus, transformat prin iluminarea divina in Pavel sau Paul, Apostolul natiunilor.

Indiferent daca o doresc milioanele de europeni multiculturalisti sau nu o doresc, drumul spre Europa a inceput atunci.

Chiar daca “Constitutia lui Valéry Giscard d’Estaing” nu a fost acceptata niciodata si “Proiectul Penelopa”  a devenit cateva pagini de hartie uitate mai de toti, un lucru ar trebuie sa fie clar – traditia crestina a Europei si ideea unificatoare a Apostolului Pavel sunt Europa in care traim cu totii.

Aceste randuri nu au nici o legatura cu religia per-se, ci cu filozofia faptelor – nu forta bruta, ci forta argumentelelor.

Epistolele Pauline din Noul Testament sunt poate cele mai vechi documente prin care o idee singulara este tradusa in mentalul unor natiuni pentru a crea o uniune de idei, care in 2000 de ani a devenit uzanta prin care alte idei sunt propagate.

Corinteni, Galateni, Efeseni, Filipeni, Coloseni, Tesaloniceni sau Evrei sunt probabil altii – numele lor s-au pierdut in vremuri, dar ideea unificatoare a generat alte nume, alte culturi si pana la urma alte natiuni.

Negativismul de care suferim nu se numeste progres, ideile impartasite prin idealurile lor sunt in majoritatea cazurilor mai puternice decat forta armelor si violenta fizica.

In articolul urmator voi incerca sa parcurg formarea institutiilor si formarea jurisprudentei care ne-au insotit de secole pana astazi si inca mai stau la baza gandirii nostre juridice.

Sintagma care mentioneaza ca “istoria se repeta” nu este nici pe departe adevarata, ar fi mai corect sa vorbim despre oamenii care se repeta in felul de a gandi sau a se manifesta.

 

 

 

 

 

Chiar daca ne despart secole si uneori milenii, felul de a gandi sau a rezolva probleme politice si economice a ramas la fel.

Problematica administrarii de sus-in-jos, impunerea unor reguli, institutii si legislatii, toate benefice si avansate la timpul respectiv nu au dus intotdeauna la rezultatele dorite. Mai mult decat atat, ele au produs mai multe probleme decat cele rezolvate.

Un imparat roman, pe nume Marcus Aurelius Antoninus (marginal conform definitiilor lui Djuvara), cunoscut in istorie pe numele Caracalla, din cauza mantiei galice pe care o purta, a avut ideea sa impuna administratia, legislatia si gandirea politica romana tuturor provinciilor cucerite de romani, care se bucurau de autonomie atata timp cat isi plateau birurile fara sa faca probleme, cautandu-si independenta fata de Roma.

Trebuie mentionat ca acest urmas al lui Septimiu Sever mostenise un imperiu aproape la dimensiunile maxime la care ajunsese pe timpul lui Traian, exact un secol inaintea domniei respectivului Caracalla.

 Respectivul Caracalla a vizitat si Dacia Romana, interesandu-se si el de Rosia Montana, probabil din motive asemanatoare celor de astazi. Prezenta lui este atestata de numeroase inscriptii si de câteva fragmente statuare găsite la Porolissum (comuna Moigrad din judetul Salaj).

Acest imparat a avut ideea de a promulga o constitutie pastrata de istorie sub numele de Constitutio Antoniniana.

Datele acestei constitutii sunt foarte framentare, un lucru insa este clar – aceasta legislatie a extins cetatenia romana si la locuitorii din afara Italiei pentru toti bărbatii adulti si liberi (adica fara sclavi) din Intregul Imperiu Roman, ridicând populatia din provincii la un statut egal cu cel al Romei.

Constitutio Antoniniana (212) , intr-un fel sau altul in spiritul Tratatului de la Maastricht (1992), a pus bazele integrarii, astfel incat mecanismele juridice si economice ale statului sa poată fi aplicate de jur imprejurul zonei mediteraneene, asa cum se întamplase odinioara cu intreaga Italie.

Desigur, integrarea nu a avut loc uniform. Societatile deja integrate cu Roma, asa cum era cea a Greciei (pe atunci grecii erau considerati nemtii Europei), au fost favorizate de acest decret, comparativ cu cele aflate la depărtare, prea sărace sau doar prea diferite, asa cum erau Britania, Palestina sau Egiptul.

Au trecut numai 81 de ani de la elaborarea Constitutiei lui Caracalla, pana cand un alt imparat, Diocletian, a ajuns la concluzia ca nu poate administra un imperiu cu ajutorul acestei constitutii inovatoare si a generat un imperiu cu …patru viteze, pe scurt Tetrarhie.

Imperiul era condus de doi augusti (Diocletian la Nicomedia, azi Izmit, Turcia, si Maximian la Milano) si doi cezari (Galerius la Sirmium, în Panonia, si Constantin Chlorus, la Treviso).

Perioada anterioara acestor masuri drastice au fost politice, dar si economice si poarta numele de “Criza din secolul al III-lea”.

Sa speram ca analogia pe care am incercat-o sa se termine aici, pentru ca stim cu totii ca istoria nu se poate repeta.

Occidentul a traversat doua schisme, care au hotarat soarta religioasa, dar au influentat adanc situatiile sociale, politice si economice pentru un mileniu si, poate, pentru inca foarte mult timp.

Pana la urma, aceste schisme religioase s-au dovedit generatoarele unui impact mental pe care personal nu vad cum si cand se va schimba, desi in fond el trebuie sa se schimbe.

Prima schisma, cea din 1054, a impartit Europa in doua interpretari crestine, care de un mileniu nu-si gasesc reconcilierea ecumenica. Aceasta prima schisma a creat de fapt primele formatiuni de mentalitati diferite, care in timp au devenit profunde si nu prin interpretarea teologica a Sfintelor Scripturi.

Cred ca o reconciliere ar fi fost posibila si ar fi diminuat schimbarile mentale.

Aceasta schisma a generat un moment de despartire a societatii in dezvoltarea ei si in felul in care era privita educatia, politica, viata economica si pana la urma progresul social.

 

 

 

 

Cea de a doua schisma, produsa de Reforma Protestanta, a desvarsit formarea mentala a Europei. Daca gandirea umanista a Renasterii a deschis calea, cele 95 de teze ale lui Martin Luther au deschis poarta spre un alt fel de a intelege lumea cu ajutorul unei diferite interpretari a Bibliei.

Cauzele religioase sunt de fapt declansatorul in cautarea unei rezolvari de ordin moral, politic, social, economic, cultural si national, iar consecintele lor au schimbat societatea europeana pana in zilele noastre. In opozitie cu bogatia sfidatoare a clerului superior, exista un “proletariat” eclesiastic, format din preotii parohiilor sarace, care abia puteau sa-si ducă viata, fiind nevoiti sa adauge la slujba lor sacerdotala diferite ocupatii lumesti; satui de saracie, ei erau gata să simpatizeze cu orice miscare reformatoare.

Cred ca este fundamental sa intelegem ca diferentele si succesul economic german, olandez sau scandinav isi au radacinile in etica protestanta, la fel ca si Revolutia Industriala, care isi gaseste aceleasi radacini in protestantismul anglo-saxon.

Indiferent daca protestantismul se manifesta prin traditia luterana, cea reformata/calvinista/prezbiteriana, cea anabaptista sau cea anglicana, rezultatul a fost identic.

Succesul lumesc a devenit masura increderii in sine. Luther a sustinut relatiile de munca sunt fundamentale pe cale de formare ale individului.

Intr-o carte, devenita fundamentala, “Etica Protestantă si spiritul capitalismului” (Die protestantische Ethik und der Geist des Kapitalismus), Max Weber considera ca etica si întelegerea protestantă a lumii au generat dezvoltarea capitalismului.

Conform doctrinei protestante a “dublei salvari”, Dumnezeu cunoaste dinainte care dintre oameni se vor salva si care vor fi condamnati – succesul în această lume a devenit un semn important al salvării viitoare a propriului suflet.

Conform viziunii protestante, datoria omului in lume era aceea de a munci, realizând cu zel planul lui Dumnezeu, omul fiind considerat drept o unealta a divinitatii.

Această viziune a locului si sarcinii omului în lume, era insotita de interdictii deosebit de stricte privind cheltuirea banilor munciti pe obiecte de lux sau pe orice altceva ce depasea stricta necesitate a traiului zilnic.

Max Weber sustine ideile mentionate mai sus, plus limitarile privind ajutarea oamenilor saraci ce au contribuit la reinvestirea continua a banilor castigati si astfel au dus la mentinerea unei economii prospere si dinamice, producand realizarea unor acumulari de capital considerabile [ vezi cap. 5, partea a II-a, Max Weber „Etica protestanta si spiritul capitalismului”, Humanitas, 2007 ]

Am putea specula ca etatismul francez si liberal-capitalismul german isi au totusi radacinile in mentalitatile diferite ale popoarelor lor, mentalitati formate in multe secole si transmise prin educatia religioasa la cea laica.

Cine stie daca legalismul olandez si criticile lor la adresa Romaniei nu-si au numai sursa in guvernul de coalitie sustinut de extremistul nationalist Geert Wilders.

 

Sursa: http://theo-phyl.blogspot.ro

 

 

07/09/2016 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , | Un comentariu

Geniala invenţie a unui român care inca nu poate fi explicata si este aproape uitată de zeci de ani …VIDEO

Comoara dintr-un seif blindat.

Omul de stiinta roman Nicolae Vasilescu – Karpen a descoperit ceva ce pare ca nu poate fi explicat.

Pila Karpen este invenţia care pare definitiv uitată, pierdută, îngropată…

 

 

 

 

 

 

Pila Karpen, numită și pila K (mai rar pila VK), denumită de autorul ei pila termoelectrică cu temperatură uniformă, este o pilă electrică inventată de Nicolae Vasilescu-Karpen A fost brevetată în 1924 și realizată în 1950.

Ea se află expusă la Muzeul Național Tehnic „Prof.ing. Dimitrie Leonida” din București si funcţionează fără întrerupere de 70 de ani.

Pretioasa descoperire  stă într-un seif metalic blindat, chiar în biroul directoarei muzeului. Poliţia a interzis conducerii muzeului să o expună  fără  masuri de securitate excepţională.  Dar muzeul nu are bani pentru aşa ceva si de aceea o ţine închisă în seif.

Nepoţii inventatorului au fost la muzeu, recent, şi au exprimat intenţia de a construi la Politehnica din Bucureşti o copie fidelă a prototipului realizat în 1950, pentru a studia posibilitatea de produce, pentru România, curent electric gratuit.

 Inedita „baterie” creată acum 70 de ani încă mai produce curent cu tensiune constantă de 1 volt, unii dintre specialiştii care au analizat invenţia de-a lungul timpului au afirmat, siguri pe ei, că pila nu poate exista, pentru că pune sub semnul întrebării principiul al doilea al termodinamicii.Numai că ea EXISTA !

Acest principiu precizează condițiile în care are loc transformarea energiei termice în energie mecanică şi are un caracter calitativ, aratând sensul în care se produc spontan transformările, fără să se refere la cantitățile de energie schimbate; este o particularizare a principiului general al schimburilor de energie, conform căruia transformările spontane de energie se realizează de la potențialul mai înalt spre potențialul mai scăzut.

Există şi oameni de ştiinţă care au concluzionat că pila Karpen funcţionează folosind exclusiv energia termică a mediului ambiant.

    

„Pila” a fost brevetată în 1922. Pentru oamenii de ştiinţă de astăzi este de neînţeles cum a fost posibil ca un om de o rigurozitate ştiintifică excepţională, asa cum a fost Karpen, să se apuce de o asemenea „nebunie”.

Lucrarea teoretică se referă la dimensiunile pe care trebuie să le aibă aparatul şi materialele din care trebuie construit. Vasilescu Karpen susţine în aceasta lucrare că pila inventată de el va furniza energie electrică la nesfârşit.

După ce teoria a fost gata, s-a apucat de lucru. Voia să demonstreze printr-un prototip că ceea ce calculase era corect.

Prototipul a fost gata în 1950. Era vorba, în fapt, despre două pile electrice legate în serie, care pun în miscare un minimotor galvanometric.

Acesta, la rândul său, mişca o paletă conectată la un întrerupător. La fiecare jumătate de rotire paleta deschidea circuitul, pentru ca la a doua jumătate de rotaţie să-l închidă.

Timpul de rotaţie a elicei era calculat în aşa fel încât pilele să aibă timp de reîncărcare, respectiv pentru refacerea polarităţii în perioada cât circuitul este deschis.

Motorul şi paletele aveau drept scop demonstrarea faptului că pilele furnizează energie electrică. Astazi nu mai este nevoie de aşa ceva, deoarece există aparate de măsură şi control performante.

Ieşit din comun este faptul că o pila electrică (generator electric considerat stramoşul bateriei) nu poate trăi mai mult de 5 ani, maximum 10 în cazul celor mai performante.

După care se poate arunca, deoarece unul din electrozi se corodează, iar înlocuirea lui înseamnă, de fapt, o pilă electrica nouă. Generatorul electric al fizicianului român s-a încapaţânat însă să funcţioneze şi după 70 de ani de la construire.

Măsurătorile făcute recent la bornele pilei indicau un curent electric cu o tensiune de valoarea celei calculate de inventator, lucru inexplicabil pentru oamenii de ştiinţă.

Pentru a intra un pic în detaliu, trebuie spus că, spre deosebire de ceea ce se învaţă la fizică în clasa a VIII-a, „Pila lui Karpen” are un electrod din aur, altul din platină, iar electrolitul, lichidul în care sunt imersaţi cei doi electrozi, este acid sulfuric de puritate ridicată.

Materialele din care este construita pila reprezintă doar un aspect al problemei. Conform calculelor lui Karpen, s-ar putea construi un aparat similar, de gabarit – respectând exact proporţiile celui existent – care să dezvolte o energie mult mai mare.

 Un asemenea generator ar putea alimenta la nesfârşit o navă spaţială care să călătorească în Cosmos, de pildă.

Pentru aplicarea invenţiei trebuie făcut însă un studiu preliminar de fezabilitate.

Or, aşa ceva nu este posibil, atâta timp cât despre minunea lui Karpen nu ştie decât un cerc restrâns de oameni de specialitate.

Au fost câteva comunicari ştiintifice la Paris, Bucureşti şi Bologna, în care s-a prezentat pe larg invenţia. Profesorului Ionel Solomon, preşedintele Societăţii Franceze de Fizică în perioada 1973-1974, a exprimat chiar convingerea că, la jumătate de secol după inventarea ei, oamenii s-au folosit de Pila Karpen pentru a ajunge pe Lună.

În deceniile trecute, mecanismul minune a constituit chiar obiect de cercetare la Universitatea din Braşov şi Politehnica din Bucureşti.

 Nepoţii lui Karpen au contactat facultatea şi muzeul Tehnic pentru a găsi soluţia de a face o copie fidelă a pilei electrice, ţinând cont şi de faptul că documentele care conţin datele tehnice ale obiectului sunt tot la muzeul „Leonida”.

Această copie va fi folosită pentru a construi un aparat care să rezolve pentru totdeauna nevoia de energie – adică să producă curent electric gratuit.

O posibilă sursă inepuizabilă de energie aşteaptă încă intrarea în producţie de masă, dar cine ştie din ce cauze aceasta nu se întâmplă…

 

  Nicolae VASILESCU-KARPEN – om de ştiinţă, inginer, fizician şi inventator român

       

 

 

Imagini pentru Vasilescu-Karpen photos

 

S-a născut la Craiova la 22 decembrie 1870 si  a decedat in data de 2 martie 1964,in Bucureşti, la vârsta de 94 de ani.

După terminarea liceului, urmează cursurile Şcolii Naţionale de Poduri şi Şosele din Bucureşti pe care o absolvă, în mod strălucit, ca şef de promotie în anul 1891, pe când nici nu împlinise vârsta de 21 de ani.

 Atras de domeniul electrotehnicii, tânărul inginer român a plecat la Paris. Va frecventa aici cursurile Şcolii Superioare de Electricitate al cărei diplomat ajunge în anul 1900 – şi, paralel, pe cele ale Universităţii, al cărei licenţiat în ştiinte fizice va deveni în anul 1902.

Rămâne în continuare în capitala Franţei pentru a-şi face doctoratul în fizică.  

 După doi ani, în 1904, obţine titlul de doctor cu teza: Recherches sur l’effect magnetique des corps electrise en mouvement.

Apreciat pentru realele sale însuşiri, Nicolae Vasilescu-Karpen a fost numit profesor la catedra de electrotehnică a Universităţii din Lille, pe care a ilustrat-o, timp de un an, cu o activitate didactică unanim apreciată de tinerii săi studenţi.

Se reîntoarce în patrie (1905).

În anul 1909, a propus pentru prima oară în lume, printr-o notă adresată Academiei de Ştiinţe din Paris, folosirea curenţilor purtători de înaltă frecvenţă pentru telefonia prin cablu la mare distanţă.

S-a numărat printre cei care au adus o valoroasă şi incontestabilă contribuţie la realizarea complexelor mijloace tehnice în măsură să asigure transportul omului pe Lună.

După aprecierea profesorului I. Solomon, preşedinte al Societăţii Franceze de Fizică – Vasilescu-Karpen „a inventat pila de combustie cu o jumătate de secol înainte ca oamenii să ajungă pe Lună datorita ei”.
A desfăşurat o amplă activitate de cercetări originale în domeniul elasticităţii, aerodinamică, atomistică, termodinamică, electrostatică, teoria cinetică, electromagnetism, fizică-chimie, electrochimie şi pile electrice.

A efectuat studii asupra aderenţei fierului la beton. A construit postul de telegrafie de la Băneasa (1914).

A scris sau a aparticipat la proiecte de centrale electrice şi la proiecte de electrificare a oraşelor (Câmpina, Constanţa).

A scris numeroase tratate printre care se remarca:

– 1904 – Recherches sur l’effect magnetique des corps electrise en mouvement
– 1925 – Manual de electrotehnică generală
– 1942 – Electricitate
– 1957 – Fenomene şi teorii noi în electrochimie şi chimie fizică

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Surse:
Personalităţi româneşti ale ştiinţelor naturii şi tehnicii, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1982; wikipedia.ro; http://danvlaiculescu.blogspot.ro

07/09/2016 Posted by | stiinta | , , , , , , , | Un comentariu

Ziua de 7 septembrie în Istoria Românilor

 

 

7 septembrie, istoricul zilei

 1739: S-a încheiat  Tratatul de pace de la Belgrad dintre Austria și Imperiul Otoman, care punea capăt războiului ruso-austro-otoman (1736-1739). Imperiul Habsburgic a fost obligat să restituie Oltenia Țării Românești, căreia îi fusese răpită  la 21 iulie 1718, prin tratatul de la Passarowitz (azi Pozarevac, în Serbia).

La acordul Tarii Românesti nu s-a gândit nimeni.
Austriecii au intrat atunci imediat cu trupele in Oltenia, numind-o „Kleine Walahei”, adica Valahia Mica, iar graniţa de vest a Tarii Romansti s-a mutat pentru două decenii pe Olt.

 

 

 

1811: S-a născut  la Krauchenwies în actuala Germanie, Karl Anton Joachim Zephyrin Friedrich de Hohenzollern-Sigmaringen, tatăl viitorului rege Carol I al României.

 

                         Karl Anton Joachim Zephyrin Friedrich

                              von  Hohenzollern-Sigmaringen

 

 

Karl Anton Joachim Zephyrin Friedrich de Hohenzollern-Sigmaringen  a decedat la vîrsta de 74 de ani (2 iunie 1885).

A fost șef al casei de Hohenzollern-Sigmaringen, prim-ministru al Prusiei în perioada 6 noiembrie 1858 – 12 martie 1862 și tată al primului rege al României, Carol I.

El a fost fiul prințului Karl de Hohenzollern-Sigmaringen și al Mariei-Antoinette Murat, nepoată de frate a lui maresalul francez Joachim Murat.

Prințul Karl Anton a fost căsătorit cu prințesa Josephine Friederike Luise de Baden (1813 – 1900), fiică a lui Karl, Mare Duce de Baden. Împreună au avut  mai mulți copii :

    – Leopold (1835 – 1905), străbunic al Regelui Mihai I al României;
    – Stephanie (1837 – 1859) – căsătorită cu regele Petru al V-lea al Portugaliei;
    – Carol (1839 – 1914), viitor rege al României;
    – Anton (1841 – 1866), mort pe cîmpul de luptă, în Bătălia de la Königgrätz, în cursul războiului pruso-austriac;
    – Friedrich (1843 – 1904);
    – Maria Luise (1845 – 1912) – căsătorită cu Prințul Filip de Belgia.

1816: S-a născut omul politic român Lascăr Rosetti ; (d. 28 aprilie 1884).

Imagini pentru Lascăr Rosetti photos

Revoluţionar paşoptist moldovean, a participat la Marea Adunare Naţională de la Blaj din 3/15 mai 1848. În anul 1859 a participat activ la alegerea lui Alexandru Ioan Cuza în funcţia de domnitor al Moldovei. A fost ulterior ministru.

1850: S-a născut la Roman, Constantin I. Istrati, chimist şi medic, unul dintre fondatorii şcolii româneşti de chimie; (m. 7 ianuarie 1918, Paris).

A organizat învăţământul de chimie organică la Universitatea din Bucureşti) si a înfiinţat Societatea Română de Ştiinţe (1890) şi Asociaţia Română pentru Înaintarea şi Răspândirea Ştiinţelor (1902).

 

Imagini pentru Constantin I. Istrati, chimist şi medic,photos

 

A fost ministru în mai multe guverne, membru titular (1899) şi preşedinte al Academiei Române în perioada 1913 – 1916. Constantin I. Istrati a luat doctoratul în medicină la Bucureşti în 1877, devenind colaboratorul lui Carol Davilla, iar in 1885 a obţinut şi doctoratul în chimie, la Paris. În 1883  a fost numit profesor de fizică la Şcoala de Poduri şi Şosele din Bucureşti.

A făcut cercetări asupra bogăţiilor naturale ale României (sare, petrol, chihlimbar, ozocherită, etc.

Studiind derivaţii halogenaţi ai benzenului, a descoperit o nouă clasă de coloranţi, pe care i-a numit franceine. Pentru această invenţie i s-a acordat Medalia de aur la Expoziţia Internaţională de la Paris, în 1889.

C. I. Istrati a fost şi un colecţionar împătimit de documente istorice. Documentele vechi adunate cu migală de doctorul Constantin I. Istrati sunt reunite în prezent în Colecţia Dr. Constantin I. Istrati, păstrată de Direcţia Judeţeană Mehedinţi a Arhivelor Naţionale.

Documentele se referă la diferite regiuni şi zone ale ţării, însă cele mai multe privesc Moldova istorică şi Basarabia, deosebit de importante fiind actele de cancelarie emise în vremea lui Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare, Bogdaa al III-lea cel Chior, Petru Rareş, Despot Vodă, Petru Şchiopul, Ieremia Movilă, Simion Movilă, Constantin Movilă, Ştefan al II-lea Tomşa şi a altor domni moldoveni, sau cele privind evenimente fundamentale privind istoria ţării, cum ar fi Revoluţia de la 1848, pregătirea şi înfăptuirea Unirii de la 1859 şi altele.

Există în colecţie şi o serie de documente privitoare la personalităţi şi familii, precum Asachi, Donici, C. I. Istrati, Paladi, Rosetti, Bibescu, Densuşianu etc.

 

1867: A murit arhiepiscopul Alexandru Şterca-Şuluţiu, primul mitropolit greco-catolic („unit”) din Transilvania (din 1853/1855); (n. 1794).

 

 

 

1870: A fost inaugurată gara din Cluj-Napoca pe linia de cale ferată Oradea-Cluj- Braşov, construită între 1867-1873 de firma engleză Warring, conform planurilor lui Karl von Gegg, devenit celebru în epocă datorită faptului că a fost autorul unui proiect considerat imposibil: calea ferată care traversează Munţii Semmering din Austria.

Gara CFR Cluj-Napoca

1879: Misiunea specială a lui D. A. Sturdza la Berlin, prilej cu care a fost parafată Convenţia româno-germană de răscumpărare a căii ferate Roman-Bucureşti-Vârciorova.

Pentru a intra în vigoare, Convenţia respectivă  trebuia să fie ratificată de către adunările legiuitoare din România (7/19.09-24.09/6.10).

1880: A decedat la Wiesbaden, în Germania, politicianul român Manolache Costache Epureanu, fost prim ministru al guvernului Romaniei din partea Partidului Conservator, în două rânduri – în 1870 (1 mai – 26 decembrie) și în 1876 (6 mai – 5 august) (n. 22 august 1820, la Bârlad).   

 

 

In perioada 1859 – 1861  a fost principalul colaborator al lui Alexandru Ioan Cuza,  dar treptat  s-a îndepărtat  de acesta, apropiindu-se de conservatori. Dupa detronarea lui Cuza, la 11 februarie 1866, el a devenit unul dintre principalii lideri ai acestora.

Majoritatea conservatoare din Adunarea Constituantă convocată în 1866 pentru a adopta prima constitutie a țării l-a ales președinte al acesteia. În 1870, el a devenit prim ministru.

A fost pentru o perioada scurta si ministru al Justitiei. La 3 februarie 1880  devine lider al Partidului Conservator și autorul primului program politic al acestuia.

 

 

 1889: S-a născut Umberto Pessione, dirijor român de origine italiană; (m. 1943).

 

 

1895: Sub presiunea opiniei publice europene şi ca urmare a intervenţiilor diplomatice ale României, Franz Joseph I, împărat al Austriei (1848-1916) şi rege al Ungariei (1867-1916), îi graţiază pe memorandiştii transilvaneni.

Imagini pentru memorandistii photos

Semnatarii Memorandului

Rândul de sus (de la stânga la dreapta): Dionisie Roman, Patriciu Barbu, dr. D. O. Barcianu, Gherasim Domide, dr. Teodor Mihali, dr. Aurel Suciu, Mihaiu Veliciu, Rubin Patița
Rândul de jos (de la stânga la dreapta): Niculae Cristea, Iuliu Coroianu, Gheorghe Pop de Băsești, dr. Ioan Rațiu, dr. Vasile Lucaciu, Dimitrie Comșa, Septimiu Albini

Aceştia participaseră la Congresul extraordinar al Partidului Naţional Român din Transilvania (Sibiu, 20-21 ianuarie 1892) şi hotărâseră alcătuirea unui „Memorandum” adresat suveranului austro-ungar, cuprinzând revendicările românilor din întregul Imperiu.

1897: S-a născut la Braila, Alexandru Traian Rally, poet, traducător (din poezia franceză) şi bibliograf; a elaborat şi o importantă bibliografie franco-română („Les oeuvres français des auteurs roumains” şi „Les oeuvres français relatives à la Roumanie”), operă neterminată, scrisă în colaborare cu soţia sa, Getta Elena Rally; (m. 1986).

 

 

 

  1900, 7/20: S-a născut pedagogul Stanciu Stoian; contribuţii în domeniile didacticii, metodicii şi metodologiei; membru corespondent al Academiei Române din 1963; (m. 1984).

 

 

1902: S-a născut la Bucuresti, Şerban Cioculescu, critic şi istoric literar, membru al Academiei Române („Aspecte lirice contemporane”, „Ion Luca Caragiale”, „Aspecte literare contemporane”) ; (m. 25 iunie 1988, Bucuresti).

  A fost licențiat în literatura franceză la Universitatea din București (1923); între 1926 – 1928 si a facut  studii de filologie romanică la Paris.

 

Imagini pentru , Şerban Cioculescu,photos

Obține doctoratul în 1945 cu o teză despre Dimitrie Anghel.

A fost profesor la universitățile din Iasi și București si unul din criticii literari specialisti in opera lui Caragiale, membru al Academiei Române din 1974.

 

 

1931: Marele diplomat român Nicolae Titulescu a fost reales în funcția de președinte al celei de-a XII-a Sesiuni ordinare a Adunării Societății Națiunilor, fiind singurul care a deţinut acest mandat consecutiv în analele acestei organizaţii.

 

 

 

A fost un caz singular în istoria Ligii Națiunilor, când un fost președinte al Ligii a fost reales pentru o nouă sesiune.

 

1940: A fost încheiat in urma  presiunilor  Germaniei naziste, Tratatul de frontieră româno-bulgar de la Craiova, prin care sudul Dobrogei („Cadrilaterul”, adică județele Durostor si Caliacra), intra în componenţa Bulgariei.

 Acest teritoriu fusese anterior cedat de către Bulgaria României, în urma Păcii de la București din anul 1913.

 Documentul a fost ratificat, din partea română, prin semnătura generalului Ion Antonescu, conducător al statului, la 10 septembrie 1940.

 

 

80.000 de români au fost obligați să își abandoneze locuințele din sudul Dobrogei și să se așeze în nord, în timp ce 65.000 de bulgari din nordul regiunii au fost obligați să așeze în Cadrilater.

În final, din întreaga Bulgarie s-au stabilit atunci în România circa 110.000 români, iar din România au plecat 77.000 bulgari.

1941: S-a născut Ion Ghinoiu, profesor doctor în geografie, cercetător principal la Institutul de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu”, membru al Comisiei de Etnologie a Universităţii Bucureşti şi al Societăţii de Antropologie Culturală din România.

Astazi e ziua ta, prof. univ. dr. Ion Ghinoiu

A lucrat peste 45 de ani în cercetarea etnologică, şi este autorul a sute de lucrări ştiinţifice, şi autor de cărţi, printre care dicţionarele „Obiceiuri populare de peste an” (1997), „Panteonul românesc” (2001), „Atlasul Etnografic Român”, vol. I–IV (2003–2011).

Profesorul universitar doctor, Ion Ghinoiu a primit premiul „Nicolae Iorga” al Academiei Române, în 1990, pentru volumul „Demografie şi Etnografie”(1986).

1944: Șeful Marelui Stat Major al Armatei Romane, generalul Gheorghe Mihail și-a înaintat demisia, la 6/7 septembrie 1944, ora 0, în semn de protest față de modul în care era tratată armata română și față de intrarea acesteia sub ordinele înaltului Comandament Sovietic .

A refuzat categoric cererea mareșalului Malinovski de a desființa diviziile române din interiorul țării sau a de le trimite pe front.

A refuzat de asemenea să semneze Protocolul de colaborare militară si a cerut în repetate rânduri eliberarea soldaților luați prizonieri de sovietici  dupa 24 august, dar fără succes. 

Imagini pentru Generalul de armata Gheorghe Mihail

Cererea de demisie i-a fost respinsă, trebuind să accepte colaborarea cu Armata Roșie, dar demisionează pentru a doua oara pe data de 12 octombrie 1944, datorită neînțelegerilor cu noii aliați, exprimându-și refuzul de a accepta „ciuntirea și destrămarea oștirii”.

Generalul de armata Gheorghe Mihail avea sa  indure persecutiile  comuniste, alaturi de multi alti generali romani.

Pe 20 ianuarie 1948 a fost arestat împreună cu Ion Gigurtu și alți membri ai cabinetului său pentru măsurile luate împotriva comuniștilor în 1940.

A fost condamnat pe 23 ianuarie 1957 la 12 detenție riguroasă și confiscare a averii, trecând prin penitenciarele Văcărești, Pitești, Ocnele Mari, Sighet și Jilava, fiind  eliberat in data de  10 octombrie 1957 pe baza decretului de amnistie din 25 septembrie 1957.

A decedat aproape 25 de ani mai târziu, pe 2 februarie 1982.

Generalul de armata Gheorghe Mihail a fost distins cu mai multe ordine si medalii intre care amintim:

  • Ordinul „Mihai Viteazul” cl. a III-a (1918)

  • „Legiunea de Onoare” în grad de Cavaler (1918)

  • Ordinul „Mihai Viteazul” cl. a III-a cu spade.

 

 

 

1960: S-a născut la Bucuresti, Nae (Nicolae) Caranfil, regizor de film, scenarist şi actor, fiul criticului şi istoricului de film Tudor  Caranfil.

A absolvit în 1984 Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică ”I.L. Caragiale”, secția regie, cu filmul ”Frumos e în septembrie, la Veneția”

Urmează o serie de filme realizate în țară și în străinătate: ”Asfalt Tango” (1997), ”Dolce far niente” (1998) — coproducție franco-italo-belgiană, o adaptare liberă a romanului ”9 zile la Terracina” de Frederic Vitoux, cu un scenariu propriu, ”Filantropica” (2001) — coproducție româno-franceză, ”Restul e tăcere” (premiera — 7 mart. 2008) — peliculă dedicată primilor producători de film, de la începutul secolului, din România.

A obținut o serie de premii internaționale pentru lungmetrajele pe care le-a realizat: Marele Premiu la ”Forum Film Festival” de la Bratislava (1992), Premiul ”Michael Perez” la Festivalul de Film Montpellier (1993), Premiul Special al juriului la Festivalul de Film European La Baule (1994) pentru ”E pericoloso sporgersi”, Premiul pentru Cel mai Bun Scenariu de la Festivalul de Film de la Namur (1998) pentru ”Dolce Far Niente”, Marele Premiu pentru Cel Mai Bun Scenariu la Festivalul de Film de la Paris (1995), Premiul al II-lea la Concursul Internațional de Scenariu Hartley/ Merill, Hollywood (1999) pentru ”Restul e tăcere”.

Imagini pentru nae caranfil photos

Nae Caranfil s-a numărat printre regizorii și actorii care, în 2012, au primit medalii la Gala Premiilor Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România (UARF), organizată cu prilejul împlinirii a 20 de ani de la înființarea uniunii.

Cel mai nou film regizat de Nae Caranfil este ”Closer to the Moon” (2013), al cărui scenariu este inspirat dintr-o întâmplare reală — jaful spectaculos comis în 1959 asupra unei furgonete a Băncii Naționale. Filmul este o coproducție internațională România — Italia — Polonia — Franța și îi are în distribuție, printre alții, pe Vera Farmiga, Mark Strong, Harry Lloyd, Martin Hancock, Anton Lesser, Monica Bârlădeanu, Joe Armstrong.

”Closer to the Moon” a câștigat Premiul pentru cel mai bun lungmetraj la ediția din 2015 a Galei Premiilor Gopo, la care a primit în total nouă statuete (cel mai bun film, cel mai bun regizor, cel mai bun scenariu ș.a.). Același film a câștigat Marele Premiu și Trofeul Uniunii Cineaștilor din România pe anul 2014, la gala care a avut loc la 6 mai 2015.

Pe lângă Marele Premiu, pelicula a câștigat și distincțiile pentru Cea mai bună regie și Cel mai bun scenariu, cărora li s-au adăugat premiile pentru Cea mai bună scenografie, câștigat de Cristian Niculescu, pentru Cel mai bun montaj — Cătălin Cristuțiu și pentru Cea mai bună imagine — Marius Panduru.

Este profesor la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale”.

1964: Au loc, la Gura Văii şi, respectiv la Šip, în prezenţa şefilor de stat ai României (Gheorghe Ghorghiu-Dej) şi Iugoslaviei (Iosif Broz Tito), festivităţile de inaugurare a lucrărilor Sistemului hidroenergetic şi de navigaţie de la Porţile de Fier I .

Finalizarea lucrărilor a fost consemnată la 16 mai 1972.

 

1965:  S-a nascut  la  Adjud, județul Vrancea, marea  soprană română Angela Gheorghiu, una dintre cele mai renumite cântărețe de operă din lume.

 

 

Numele sau de fată este Burlacu si  a fost căsătorită cu Andrei Gheorghiu, fiul violonistului și profesorului Ștefan Gheorghiu. S-a recăsătorit cu tenorul italian Roberto Alagna, însă cei doi au  divorțat în 2013.

Angela Gheorghiu a primit: “La Medaille Vermeille de la Ville de Paris”, “Officier de l’Ordre des Arts et Lettres” și “Chevalier de l’Ordre des Arts et Lettres” din partea Ministerelor Culturii din Franța și România.

În decembrie 2010 i-a fost acordat titlul onorific Doctor Honoris Causa din partea Universității de Arte din Iași și Steaua României, cea mai înaltă decorație oferită de Președintele României.

În octombrie 2012 Angela Gheorghiu a primit decorația regală „Nihil Sine Deo”, din partea Majestății Sale Regelui Mihai I pentru promovarea valorilor românești peste hotare.

Discurile sale au fost premiate în nenumărate rânduri cu premii ca: Premiul Grammy, Dyapason D’or, Choc du Monde de la Musique, Premiul Cecillia, Deutsche Schallplattenkritik, Musica e dischi, USA Critics Award, „Premio Zenatello” sau „Echo Klassik”.

Angela Gheorghiu a primit titlul de “Artista Anului” la Premiile Classical Brit în 2001 și 2010.

1982: Sportivii romani  Vali Ionescu și Anișoara Cușmir s-au situat pe locurile I și, respectiv II, la săritura în lungime la Campionatele europene de atletism de la Atena.

În urmă cu 30 de ani, două românce şi-au disputat întâietatea mondială la săritura în lungimehttps://i0.wp.com/www.libertatea.ro/wp-content/uploads/2014/09/recordIonescu01.jpg

1993: A încetat din viaţă scriitorul si gazetarul  Eugen Barbu (n. 20 februarie 1924, Bucuresti), autorul cunoscutelor romane „Groapa”si  „Principele”.

 

 

 Eugen Barbu a terminat Facultatea de Litere a Universității București în 1947, după ce o perioadă de timp studiase dreptul la aceeași Universitate.

În 1963, Eugen Barbu a fost numit la conducerea revistei Luceafărul. În 1969 devine membru supleant al CC al PCR. , iar in 1975, deputat în Marea Adunare Națională Din 1970 până în 1989,  a condus revista Săptămâna 

A înființat, alături de Corneliu Vadim Tudor  partidul cu doctrină naționalistă Romania Mare, pe care l-a reprezentat în Parlamentul României în legislatura 1992-1996.

A fost căsătorit cu actrița Marga Butuc (Barbu)

A fost membru corespondent al Academiei Române, director de reviste, jurnalist, pamfletar, polemist, publicist, romancier, scenarist și om politic român, laureat al premiului Herder.

2000: A murit Virgil Săhleanu, lider sindical ieşean, asasinat din ordinul conducerii firmei  TEPRO Iași al cărei sindicat îl conducea şi al investitorului extern care cumpărase pachetul majoritar de acţiuni; (n. 09.01.1946) .

 

Procesul asasinilor lui Virgil Săhleanu a început la Iași în noiembrie 2000, pentru ca, în februarie 2001, să fie strămutat la Judecătoria Satu Mare.

În urma anchetei, s-a descoperit că în organizarea atentatului au fost implicați directorul de atunci de la Tepro, reprezentantul investitorului ceh Zelezarny Veseli și directorul firmei de pază Protect din Vaslui, firmă care asigura paza societății.

Procesul a durat cinci ani, iar la 2 iunie 2005, Înalta Curte Supremă de Casație și Justiției a pronunțat sentința finală în dosarul asasinării liderului sindical Virgil Săhleanu. Criminalii și autorii morali ai asasinatului au fost condamnați la un total de 98 de ani de închisoare.

Potrivit rechizitoriului, cetățeanul ceh Franmtisek Priplata (director al SC Movas Vaslui), Victor Bălan (directorul de la Tepro) și Cătălin Ciubotaru (directorul firmei de pază Protect din Vaslui) au fost acuzați de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni și de instigare la infracțiunea de omor calificat, fiind condamnați la 8, 15 și respectiv 17 ani de închisoare. Valentin Blăniță și Gelu Alexandru Spumă, șefi de filiale (Bârlad și Iași) în cadrul firmei de pază Protect, au fost acuzați de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni și complicitate la infracțiunea de omor calificat, fiind condamnați la câte 5 ani de închisoare.

Cei doi asasini, Ioan Tofan și Claudiu Irinel Bahnă, au fost acuzați de omor calificat și condamnați la câte 23 de ani de închisoare

A doua zi după pronunțarea sentinței definitive, cehul Priplata a făcut o cerere de amânare a executării pedepsei, dar la 9 iunie 2005 Tribunalul Satu Mare, instanța de fond și de executare, a emis un mandat de punere în aplicare a pedepsei către IPJ Bihor, pe raza căruia își avea domiciliul condamnatul.

Cehul a contestat acest mandat în justiție, cerând amânarea executării pedepsei din motive de sănătate și familiale și făcând o cerere la Ministerul Justiției prin care solicita acceptul autorităților române de a-și executa pedeapsa de 8 ani închisoare în Cehia.

Deși cetățeanul ceh avea încă din iulie 2001 interdicție de părăsire a teritoriului României, Frantisek Priplata a părăsit fraudulos România în noaptea de 28 spre 29 iulie 2005, cumpărând un pașaport unguresc falsificat.

Toate încercările de obținere a extrădării sale din Cehia au fost soldate cu eșec, tribunalele din această țară refuzând să-l extrădeze.

2001: A fost prezentat, în cadrul Festivalului de Film de la Veneția, filmul regizorului  roman Lucian Pintilie, „După-amiaza unui torționar”, realizat după romanul „Drumul Damascului”, de Doina Jelea.

Imagini pentru regizorului roman Lucian Pintilie Photos

 

 

Rolurile principale au fost interpretate de actorii Gheorghe Dinică și Radu Beligan. Filmul a fost nominalizat la Leul de Aur pentru cel mai bun regizor și la Premiul Marcello Mastroianni.

 

2002: A murit la Tubingen, în Germania, lingvistul român basarabean de renume internaţional Eugen Coşeriu .

 

 

 

Imagini pentru e coşeriu photos

Născut în data de 27 iulie 1921, la Mihăileni, azi în R. Moldova, a fost  unul dintre cei mai originali teoreticieni ai lingvisticii, părinte al lingvisticii integrale, specialist în lingvistica generală şi romanică.

S-a stabilit în Germania din anul 1963.

A formulat teorii noi referitoare la unele probleme fundamentale ale filologiei şi istoriei limbii.

A fost fondatorul primei şcoli lingvistice din America de Sud şi al Şcolii lingvistice de la prestigioasa universitate din Tübingen, în Germania, şi membru de onoare din străinătate al Academiei Române din 1991.

 

 

 

2008: A murit Vintilă Ivănceanu, poet, prozator, eseist, dramaturg și editor. Creaţia sa  fost aşezată de critica noastră literară în cel de-al treilea val al avangardismului românesc (care a fost posibil în perioada ”liberalizării” de după 1965), alături de Sebastian Reichmann, Valeriu Oişteanu sau Virgil Mazilescu; a emigrat în Austria, la începutul anilor ’70 ai secolului XX ; (n. 1940).

 

 

 

 

 

2008: A decedat la Bucuresti, în urma unui cancer faringian, popularul actor roman Ilarion Ciobanu;  (n. 28 octombrie 1931, Ciucur, județul interbelic Tighina, România).

 

 

Imagine similară

 

In anul 1958 a intrat la IATC, pe care însă nu l-a absolvit.

Debutul cinematografic al actorului s-a produs la vârsta de 30 de ani în filmul Setea.

A interpretat roluri principale in  mai bine de 50 de filme  si a fost, de asemenea, regizor al filmelor Omul de lângă tine și Mara. După 1989, Ilarion Ciobanu a continuat să joace doar ocazional, în filme precum ar fi Crucea de piatră – Ultimul bordel, Terente – Regele bălților, Tancul și Bored.

  La Prima ediție a Festivalului Internațional de Film București, BiFEST, în 2004, actorul a primit Premiul de Excelență pentru contribuția sa în arta cinematografiei, moment în care cei prezenți l-au aplaudat în picioare minute in șir.

 

 

 

 

 

 

 

  2013: A murit criticul literar şi eseistul Petru Poantă, unul dintre  fondatorii revistei „Echinox”, cea mai importantă şi longevivă publicaţie studenţească din vremea comunismului; (n. 1947).

 

 

Imagini pentru Petru Poantă,photos

 

 

 

 

 

 

 

2016: A murit poetul, eseistul şi publicistul român Ilorian Păunoiu.

 

 

 

 

A murit poetul Ilorian Paunoiu

 

 

 

Ilorian Păunoiu s-a născut la 14 decembrie 1965, în satul Meieni din comuna Popeşti. A debutat în anul 1986, cu o poezie în „Vâlcea literară”, foaie a Societății Culturale ,,Anton Pann”. De atunci a publicat versuri în reviste de prestigiu: „Tribuna” (Cluj), „Luceafărul” etc. Pentru talentul său a fost recompensat cu numeroase diplome, medalii și distincții.

În anul 1986 a fost premiat la Festivalul de poezie „Nicolae Bălcescu”, de Societatea Culturală ,,Anton Pann”, iar în anul 1998 a primit premiul Direcţiei pentru Cultură Vâlcea, pentru cea mai bună carte de debut „Strigarea numelui”. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din România.

 

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/09/07/o-istorie-a-zilei-de-7-septembrie-video-2/

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  3. e.maramures.ro ;

  4. Wikipedia.ro.;

  5. mediafax.ro ;

  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  8.  Istoria md.;

  9. istoriculzilei.blogspot.ro;

 

07/09/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

   

%d blogeri au apreciat: