CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Ziua de 6 septembrie în Istoria Românilor


 

 

 

 

 

 

 

6 septembrie, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1456: Tratat încheiat de Vlad Ţepeş, domn al Ţării Româneşti, cu negustorii din Braşov şi Ţara Bârsei.

Se stabilea ca, în cazul în care ar fi nevoit să-şi părăsească ţara din cauza năvălirii turcilor, sau a altor duşmani, să fie primit de braşoveni. În schimb, se angaja să le dea negustorilor ajutor  împotriva turcilor.

 

 

 

 

Imagini pentru vlad tepes

 

 

Vlad Țepeș (n. noiembrie/decembrie 1431 – d. decembrie 1476). I se mai spunea  Vlad Drăculea (sau Dracula, de către străini) si  a domnit în Țara Românească în anii 1448, 1456-1462 și 1476.

 

 

 

 

 

 

 

 

1817: S-a născut Mihail Kogălniceanu, om politic, istoric, prim-ministru al României între anii 1863 şi 1865, ministru de externe în anul 1876 şi între anii 1877 şi 1879.

 

 

 

 

 

 Mihail Kogălniceanu, 1817-1891

 

Mihail Kogălniceanu, 1817-1891

 

 

 

 

 

N-aş schimba săraca Moldovă nici pentru întîiul tron din lume„, afirma la Luneville, în Franţa, Mihail Kogălniceanu, cel care se considera, pe bună dreptate, „un adevărat fiu al secolului al XIX lea”.

Personalitate fascinantă a epocii moderne, spirit pasionat, Mihail Kogălniceanu se situează în fruntea celor mai talentaţi reprezentanţi ai generaţiei paşoptiste contribuind activ în lupta pentru Unirea Principatelor Româneşti.

Mihail Kogălniceanu este fiu de basarabeni de pe Kogîlnic, dar născut la Iaşi la 6 septembrie 1817, om politic, democrat, istoric, scriitor, ziarist şi orator român.

Şi-a făcut studiile în Franţa şi Germania (Berlin). A fost profesor de istorie naţională la Academia Mihăileană şi membru al Academiei Române, prim-ministru în Moldova (1860-1861), apoi prim-ministru al României (1863-1865). Mihail Kogălniceanu a fost căsătorit cu Ecaterina Jora (1827-1907), văduva colonelului Iorgu Scorţescu.

În 1839, Kogălniceanu redactează „Foaea sătească a prinţipatului Moldovei„, publicaţie nevinovată cu efecte modeste, dar sigure. Rugîndu-se lui Dumnezeu „să ne păstreze români (subl. n.)” în aprilie 1840, Mihail Kogălniceanu propune în Întroducţie , publicată în „Arhiva românească„ să se publice o colecţie a tuturor cronicarilor Valahiei şi Moldovei, „spre a le păstra românilor„, colecţie ce va fi publicată în 1841 în 6 volume.

Avem, deci, o recunoaştere directă de către Kogălniceanu a apartenenţei sale la naţionalitatea română.

În „Cuvînt pentru deschiderea cursului de istorie naţională în Academia Mihăileană„, rostit la 24 noiembrie 1843, M. Kogălniceanu spune, printre altele:

Departe de a fi părtinitorul unui simtiment de ură către celelalte părţi a neamului meu, eu privesc ca Patria mea (passim subl. n.), toată acea întindere de loc unde se vorbeşte româneşte, şi ca istoria naţională, istoria Moldaviei întregi, înainte de sfîşierea ei, a Valahiei şi a fraţilor din Transilvania. Această istorie este obiectivul cursului meu; întinzîndu-mă,. .., mai mult asupra întîmplărilor Moldaviei, nu voiu trece subt tăcere şi faptele vrednice de însămnat a celorlalte părţi a Daciei, şi mai ales a românilor din Valahia, cu cari suntem fraţi şi de cruce, şi de sînge, şi de limbă, şi de legi„.

Deja în august 1848, în „Dorinţele partidei naţionale din Moldova„, M. Kogălniceanu propunea Unirea Moldovei cu Muntenia, „o Unire care este dictată atît de vederat prin aceeaşi origine, limbă, obiceiuri şi interese„.

El spunea: „…Pe lîngă toate aceste radicale instituţii, singurele cari ne pot regenera Patria, apoi partida naţională mai propune una, ca cunună tuturor, ca cheia boltei, fără care s-ar prăbuşi tot edificiul naţional; aceasta este Unirea Moldovei cu Ţara Românească, Unire dorită de veacuri de toţi românii cei mai însemnaţi ai amînduror Principatelor, o Unire pe care, după spiritul timpurilor, cu armele în mînă au vroit să o săvîrşească Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul, carele şi ajunsese a se intitula: Cu mila lui Dumnezeu, Domn al Ţării Româneşti, al Moldovei şi al Ardealului„.

 

 

 

Harta Principatelor Unite ale Moldovei şi Valahiei, 1859
Harta Principatelor Unite ale Moldovei şi Valahiei, 1859

 

 

Unirea Principatelor, continuă eminentul bărbat al României, inclusiv al Moldovei, este dar dorinţa vie şi logică a marii majorităţi a românilor„. „Românii, declară Kogălniceanu, au dovedit că sunt demni de libertate„.

Mihail Kogălniceanu a decedat la Paris pe data de 20 iunie 1891. A fost înmormîntat la Cimitirul „Eternitatea” din Iaşi.

 

 

 

 

 

 

1819: S-a născut scriitorul Nicolae Filimon unul dintre fondatorii romanului românesc; (m.18 martie 1865).

Opera sa „Ciocoii Vechi şi noi” a marcat un moment decisiv în evoluţia romanului românesc .

A fost  si cronicar teatral si primul critic muzical român.

 

 

 

 

 

 

 

 

 A fost de asemenea, autor de nuvele romantice și realist-satirice și primul critic muzical român. A scris un jurnal de călătorii pe Dunare , și prin Occident, în Ungaria, Austria si Italia.

Cea mai importantă operă a sa este romanul Ciocoii vechi si noi, apărută în 1863,o frescă a societății românești la începutul secolului al XIX-lea.

A fost inițiat în francmasonerie când se afla la studii în Franța.

 

 

 

 

 

1842: A fost pusă piatra de temelie a primului sediu propriu al primăriei Bucureştiului – “Casa Oraşului” – realizat de către arhitectul X. Villacrosse, pe malul drept al Dâmboviţei.

 

 

 

 

 

 

1848: Are loc o mare demonstraţie populară la Bucureşti.

 

 

 

 

 

 

 

 

Mulţimea arde, pe Dealul Mitropoliei, Regulamentul Organic (impus din 1831 Ţărilor Române de ocupanţii ruşi) şi Arhondologia (Condica rangurilor boiereşti), demonstrându-şi ataşamentul faţă de ideile Revoluţiei.

 

 

 

 

1918: S-a nascut Hary Maiorovici, cetăţean de onoare al municipiului Cluj-Napoca, membru de onoare al Academiei Internaţionale de Cultură din Roma,  compozitor român de muzică de film, de etnie evreiască.

A compus muzica pentru mai mult de 100 de filme, fiind distins cu 17 premii internaţionale; (d.22 august 2000).

 

 

 

 

 

1923: S-a nascut regele  Iugoslaviei, Petru al II-lea; (d.3 noiembrie 1970).

A devenit  rege la vârsta de 11 ani, după asasinarea tatălui său la Marsilia, pe 9 octombrie 1934.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost ultimul rege al Iugoslaviei, părinții săi fiind regele  Alexandru I  și Prințesa Maria de Romania (Mignon).

 

 

 

 

 

1937: A încetat din viaţă poetul Alexandru Călinescu; (n. 13 februarie 1907).

 

 

 

 

1939: România se declară neutră în urma declanşării, la 1 septembrie 1939, a celei de-a doua conflagraţii mondiale şi-şi dă totodata acordul de principiu pentru trecerea pe teritoriul său a materialului de război destinat ajutării Poloniei.

 

 

 

 

1940: Sub presiunea generalului Ion Antonescu, a Mişcării legionare, a Germaniei şi a conducătorilor PNŢ şi PNL, regele Carol al II-lea abdica si  transmite prerogativele regale fiului său, Mihai.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Incepe cea de-a doua domnie a regelui Mihai I (1940-1947).

Fostul suveran omite deliberat termenul de abdicare, în speranţa unei reveniri la tron, dacă împrejurările o vor permite

 

 

 

 

1944: S-a născut Cornel Popescu, actor al Teatrului Naţional din Târgu-Mureş; (m. 10 martie 2011).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A  jucat pe scena din Târgu Mureș timp de 38 de ani, din 1972, când a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, și până în ultima clipă a existenței sale pământești
Cornel Popescu nu a fost numai un actor de mare talent. De câteva ori și-a exersat capacitățile creatoare și în regie (și a făcut-o succes!) și a obținut rezultate remarcabile in pedagogia teatrală, indrumand tinerele speranțe Marius Bodochi, Daniel Vulcu, Sorin Dinculescu, Viorica Geantă-Chelbea, Radu Bânzaru, Ada Milea, Sorin Leoveanu – azi, cu toții, certitudini ale teatrului românesc.
A  obtinut si numeroase premii printre care se remarca : Premiul pentru interpretare, Festivalul National de Teatru, Bucuresti 1981; Premiul pentru cea mai buna interpretare masculina, Festivalul Dramaturgiei Contemporane, Brasov 1982; Premii pentru interpretare in piesele: „Cartea lui Iovita” de Paul Everac, „Moartea accidentala a unui rebel” de Dario Fo, Premiul de interpretare masculina – Hans de Ottemburg –Festivalul Dramaturgiei Contemporane, Brasov 2001.

 

 

 

 

 

1946: Ajutați de fostul sau elev, violonistul  Yehudi Menuhin, marele compozitor George Enescu și soția sa, prințesa Maria Cantacuzino, părăsesc definitiv Romania ocupata de sovietici.

 

 

 

 

 

 Controversata poveste de dragoste dintre Maria Cantacuzino şi George Enescu. Maria a încercat să se sinucidă din cauza compozitorului, turnându-şi acid pe faţă

Maria Cantacuzino              George Enescu

 

 

 

 

 

1950: Marea Adunare Naţională adoptă Legea noii împărţiri administrativ-economice a României în regiuni şi raioane, precum şi Legea privind înfiinţarea sfaturilor populare ca organe locale ale puterii de stat.

Legea copia modelul sovietic, având drept scop depersonalizarea vechilor centre vitale administrative din teritoriu.

 

 

 

 

1957: A decedat medicul neurolog Ion T. Niculescu, eminent cercetător în domeniul histologiei sistemului nervos, autor al unor importante  contribuţii la studiul substratului anatomic al bolii Parkinson.

A fost membru corespondent al Academiei Române din 1955; (n. 1895, Focsani).

 

 

 

 

 

Imagini pentru Ion T. Niculescu;

 

 

 

 

A urmat apoi cursurile Facultatății de medicină din București între anii 1914-1922, dupa absolvire fiind fost extern și intern prin concurs în clinica de neurologie a spitalului „Colentina”, sub conducerea lui Gheorghe Marinescu.

Și-a continuat specializarea în neurologie pe lângă M.D. Noica, elev al lui Joseph Babinski și al lui Jules-Joseph Déjerine.

Publică primele lucrări științifice încă din anii studenției, este ales președinte al „Societății Studenților în Medicină” și secretar de redacție al revistei „Spitalul”, publicația acestei societăți.

În 1920 devine preparator în laboratorul de histologie al profesorului Besnea, iar în 1922 primește titlul de Doctor în Medicină.Pleacă apoi la Paris unde lucrează în serviciile de Neurologie de la spitalele Salpêtrière și Ivry sub conducerea lui Pierre Marie și, îndeosebi, a lui Charles Foix, împreună cu care va desfășura o activitate științifică laborioasă, contribuind nu numai la descrierea nucleilor talamici, ci și la cunoașterea profundă a altor nuclei mezencefalo-diencefalici, precum și la studiul anatomo-patologic al encefalitei epidemice.

Volumul Les noyaux gris centraux et la région mésencéphalo-sousoptique (1925) sintetizează rezultatele obținute prin colaborarea celor doi cercetători.

Revenit în țară în 1924, Ion T. Niculescu devine asistent la catedra de histologie a facultății de medicină din București, în 1928 este docent, în 1931 este numit conferențiar, iar din anul 1936 devine profesor titular, funcție pe care o va exercita timp de 21 de ani.

În paralel cu activitatea didactică și științifică, lucrează din 1929 ca medic primar neurolog, dând consultații la spitalul „Colțea”, iar din 1940 trece la „Spitalul Central de Boli Nervoase și Mintale” în serviciul II de neurologie, de unde se retrage în anul 1947.

Ultima perioadă a vieții și-a dedicat-o redactării tratatului de Morfopatologie a Sistemului Nervos (1957) și atlasului privind Aspectele morfologice ale terminațiilor nervoase viscerale, apărut în 1958 și sintetizând un număr de peste 20 de lucrări originale în acest domeniu, apărute în ultimii șapte ani ai vieții sale. Ca un omagiu postum, Academia Română a editat în anul 1959, în colaborare cu editura „Masson” din Paris, volumul Travaux scientifiques, cuprinzând cea mai mare parte a lucrărilor lui Ion T. Niculescu.

 

 

 

 

1966: S-a nascut  Emil Boc, fost Prim Ministr  al Romaniei, actualul primar al orasului Cluj  (n.comuna Rachitele, jud. Cluj).

 

 

 

 

 

 

 

 

1984: A murit inginerul agronom Vasile N. Velican; intensă activitate didactică la Cluj.

Cercetarea sa ştiinţifică s-a îndreptat spre optimizarea metodelor de cultivare a unor plante şi de creare de noi soiuri (porumb, grâu şi orz de toamnă, cartofi).

A fost  membru corespondent al Academiei Române din 1963; (n. 1904).

 

 

 

 

1996: A murit compozitorul şi pedagogul român Ion Dumitrescu; (născut la 20 mai 1913, la Oteșani, Vâlcea).

 A început studiile muzicale la Seminarul din Râmnicu Vâlcea (1925 – 1933) si s-a perfecționat cu Mihail Jora (compoziție).

Profesor de muzică la Liceul “Gheorghe Lazăr”, “Sfântul Gheorghe” și “Matei Basarab” din București (1938 – 1940), profesor de teorie – solfegiu la Academia de Muzică Religioasă din București (1939 – 1940); dirijor si compozitor la Teatrul National din Bucuresti (1940 – 1947); profesor de armonie la Liceul Militar Muzical din Bucuresti (1940 – 1944), profesor de teorie – solfegiu (1944-1948), armonie (1948 – 1979), decan la Facultatea de Compozitie (1951 – 1952) si profesor sef de catedra – armonie, contrapunct – forme – compozitie (1956 – 1979) la Conservatorul Bucuresti, profesor de teorie – solfegiu si armonie la Conservatorul de Jazz din Bucuresti (1946 – 1947). Secretar (1954 – 1956), prim secretar (1956 – 1963) si presedinte (1963 – 1977) la Uniunea Compozitorilor si Muzicologilor din Romania.

A scris eseuri; studii, articole, cronici in “Muzica”, Studii de Muzicologie, “Enesciana”, “Contemporanul”, “Scanteia”, “Romania Literara” “Revue Roumaine”, “Drum Nou” (Brasov) etc.

A facut parte din jurii nationale si internationale de concursuri muzicale (Bucuresti – 1958,1961, 1964, 1967, 1970, 1973, 1976, Paris – 1971, Versailles – 1972).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost distins cu Premiul de compozitie “Paul Ciuntu” (1940), Premiul de Stat (1949, 1954), a primit titlul de Maestru Emerit al Artei (1954), Premiul Academiei Romane (1957), Ordinul Meritul Cultural (1966), titlul de Profesor Universitar Emerit (!970), Ordinul Steaua R. S. Romania cls. I (1973), titlul de membru corespondent la “Institut de France” – “Academie de Beaux Arts” din Paris (1977) si al “Academiei Tiberina” din Roma (1981), Marele Premiu al Uniunii Compozitorilor si Muzicologilor din Romania.

 

 

1996: A murit la Cluj- Napoca, Gavril Scridon, critic şi istoric literar, autor al unei „Istorii a literaturii maghiare din România (1918-1989)”si profesor în învăţământul superior clujean; (n.16 mai 1922, comuna Feldru, judetul Bistrita-Nasaud).

 

 

 

 

 

 

Gavril Scridon

 

 

 

 

 A condus, timp de 12 ani (1973-l985), Catedra de literatura romana, comparata si teorie literara de la Facultatea de Filologie din Cluj.

Prin cumul de functii, a fost redactor al revista Tribuna (1957-l959), cercetator la Institutul de Lingvistica si Istorie Literara al Acad. R.P.R. (1953-l954), sef de Catedra la Institutul Medico-Farmaceutic din Tg. Mures (1959-l964, la Catedra de limba romana si limba straine), decan si sef de Catedra la Institutul Pedagogic de Trei Ani din Tg. Mures (1960-l967).

Lector de limba si literatura romana la Univ. „Ludwig Maximilian” din Munchen (1968-l970).Un nou stagiu in strainatate, in calitate de prof. oaspete („vendegprofesszor”), la Univ. „Eotvos Lorand” din Budapesta, Catedra de filologie romana (1982-l989), unde a predat cursuri de limba, stilistica, istoria literaturii romane din sec. XIX si cursuri speciale consacrate poetilor M. Eminescu si G. Cosbuc.

 

 

 

 

 

1997: Deschiderea şi sfinţirea „Memorialului Gherla”, în penitenciarul cu acelaşi nume.

Inchisoarea din acest oraş a fost una dintre cele mai barbare din timpul regimului comunist.

Perioada 1948-1964, a marcat Penitenciarul Gherla prin numeroasele execuţii, torturi si asasinate, ale  deţinuţilor politici, dar şi prin condiţiile inumane de detenţie ale acestora.

 

 

 

 

 

 

 

Muzeul penitenciarului a fost amenajat cu sprijinul Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România, Filiala judeţului Cluj, în încăperea în care au avut loc execuţiile, în memoria celor ucişi în anii de teroare comunistă.

 

 

 

 

2006: A murit istoricul Paul Cernovodeanu,istoric și genealogist român specializat în istoria medie și modernă, autor al unor cercetări privind relaţiile Ţărilor Române cu Anglia şi SUA în secolele XVI-XIX si editor de izvoare externe (colecţia „Călători străini despre Ţările Române”); (n. 11 februarie 1927, București).

1948 a fost cercetător la Institutul de istorie al Academiei Republicii Populare Române, până când a fost epurat din motive politice în 1952.Din 1956 a lucrat ca muzeograf la Muzeul de istorie al orașului București.

În 1970 a obținut doctoratul cu teza Relațiile Angliei cu Țările Române în cadrul politicii sale orientale din perioada 1660-1714. A activat la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, unde a fost director adjunct între 1990-1997.

A fost coordonator și autor al volumului VI din Istoria Românilor, apărut la Editura Enciclopedică, sub egida Academiei Române si  co-autor al volumului Călători străini despre Țările Române în secolul al XIX-lea. Serie nouă. Volumul 4: (1841-1846), apărut în 2007 la Editura Academiei Române.

   A fost unul dintre membrii fondatori ai Institutului Român de Genealogie și Heraldică „Sever Zotta” din Iași.

A fost  membru de onoare al Academiei Române din 1999.

 

 

 

 

 

2011: A fost inaugurat cel mai mare şi mai modern stadion din ţară, Arena Naţională din Bucureşti, cu ocazia partidei dintre echipa naţională a României cu reprezentativa Franţei, din preliminariile Campionatului European de Fotbal 2012.

Este primul stadion de elită UEFA din România.

Aici s-a desfăşurat, în mai 2012, Finala UEFA Europa League, aceasta fiind prima finală europeană găzduită de România.

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru photos Arena NaţionalăImagini pentru photos Arena Naţională

 

 

Stadionul are o suprafață de 108.000 m² și o înălțime de șase etaje. Construcția include un garaj subteran cu 200 de locuri de parcare, 40 de loje a câte 12 locuri, săli de conferințe și restaurante.

Capacitatea este de 55.600 de spectatori, din care 20.000 la tribuna I și 364 pentru presă, cu pupitre individuale.

 

 

 

 

De asemenea stadionul are 94 de căi de acces, ceea ce permite ca evacuarea spectatorilor să se poată realiza în 20 de minute. Arena mai este dotată și cu un cub video, situat deasupra centrului terenului, echipat cu 4 ecrane de 30 m² fiecare.

Bugetul pentru ridicarea arenei a fost inițial de 119 milioane de euro. Când a ajuns la stadiul de finisări, costurile se ridicaseră la 213 milioane de euro, o depășire de buget de 94 de milioane de euro. Construcția la Arena Națională a început în 2007, pe locul fostului Stadion Național (construit în 1953).

 

 

 

 

CITITI SI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/09/06/o-istorie-a-zilei-de-6-septembrie-video-3/

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  3. e.maramures.ro ;

  4. Wikipedia.ro.;

  5. mediafax.ro ;

  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  8.  Istoria md.;

  9. istoriculzilei.blogspot.ro;

 

06/09/2016 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: