CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Limbile neolatine (romanice)

 

 

 

 

Limbile romanice (neolatine)

 

 

Toate limbile romanice sunt derivate ale latinei vulgare (latinum vulgare). Latina vulgară este un dialect popular al limbii latine vorbit de legioniari romani, colonizatori şi comercianţi ai Imperiului  Roman, deosebită de limba clasică folosită de literaţi şi de clasele superioare ale societăţii.

 

 

 

 

 

 

https://paleografia.files.wordpress.com/2010/08/68-1.jpg

 

 

 

Între anii 350 î.Hr şi 150  expansiunea Imperiului a dus la aceea că latina a devenit limba vorbită si scrisă dominantă a Europei de Vest şi de Sud continentale, influenţând de asemenea limbile folosite în Marea Britanie, Africa de Nord şi Balcani.

Dupa căderea Imperiului şi după împărţirea lui în secolul al V-lea, dialectele latine au început să se diferenţieze ducând la apariţia limbilor noi.

Imperiile de peste ocean create de Portugalia, Spania şi Franţa au dus la răspândirea limbilor romanice în lume.

Acum, peste 70% din vorbitorii limbilor neolatine, trăiesc în afara Europei.

 

 

 

 

 

 

https://paleografia.files.wordpress.com/2010/08/68-2.jpg

 

 

 

 

 

În ciuda influenţelor din limbile germanice şi cele preromane (în cazul limbii române din cele slave) – fonologia, morfologia, lexica şi sintaxa tuturor limbii romanice au evoluat majoritar din latina vulgară.

Toate au pierdut sistemul de declinare al limbii latine (totuşi româna şi-a dezvoltat unul prin punerea pronumelor demonstrative latine la sfârşitul cuvintelor) şi prin urmare folosesc mai multe prepoziţii.

Conform studiului efectuat de Mario Pei în 1949, care compară gradul de evoluţie al limbilor faţă de limba din care provin.

Coeficientul de evoluţie pentru limbile romanice în comparaţie cu limba latină, propus de Mario Pei:

Limba sardă: 8%; Limba italiană: 12%; Limba spaniolă: 20%; Limba română: 23,5%; Limba occitană (provensală): 25%; Limba portugheză: 31%; Limba franceză: 44%.

Procentele sunt calculate pe baza comparatiilor lexicale, sintaxa si existenta unor sinonime straine de limba de referinta, in cazul nostru romanica.

Limba romana, (in afara neologismelor) are multe sinonime si regionalisme slave.

Teritoriul pe care se vorbesc astăzi limbi romanice nu coincide cu cel al Imperiului Roman.

Au fost pierdute pentru romanitate mai multe zone (Pannonia, Dalmaţia, Thracia, Grecia, Moesiile, Britania, Germania, Africa de nord).

Acestea poartă numele de Romania Submersa (“scufundată“) şi mai păstrează uneori forme ale romanităţii în toponimie şi vocabular.

 

 

 

 

https://paleografia.files.wordpress.com/2010/08/68-3.jpg

 

 

 

Sursa: paleografia.wordpress.com/ limbile-romanice-neolatine

05/09/2016 Posted by | ISTORIE | , , , , , , , , , , , , , | 5 comentarii

„NIASCHARIAN”- un film dedicat celei mai vechi scrieri din lume și continuității sale pe teritoriul actual al României

 

 

 

Regizorul Leonardo Tonitza a reușit să filmeze artefacte senzaționale cum ar fi Amuletele de la Tărtăria, Tăblițele din plumb din Tezaurul de la Sinaia, Codexul Rohonczi, Biblia lui Wulfilla, Gresia de la Cosăuți și multe altele și, în același timp, să obțină interviuri de excepție de la importanți cercetători străini și români în legătură cu cea mai veche scriere și cea mai veche civilizație din lume.

Potrivit regizorului, primul documentar al trilogiei ”Niascharian”, cel pe care îl puteți viziona mai jos, este un film dedicat celei mai vechi scrieri din lume și continuității sale ca scriere sacră pe parcursul a cca. 8 milenii, în teritoriul actual al României.

„Niascharian” in limba sacră a vechilor geto-daci insemna „sa renastem”

Cu siguranța că acest film va fi pentru toți românii o sursă de revelații, iar pentru detractorii istoriei noastre, o palmă zdravănă.

 

 

 

 

 

 

 

05/09/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , | 4 comentarii

Ziua de 5 septembrie în Istoria Românilor

 

 

 

 

 

 

5 septembrie, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

1450: Se desfasoara pana pe 6 septembrie, Bătălia de la Crasna între domnul Moldovei, Bogdan ala II-lea  şi oastea polonă venită în sprijinul pretendentului la tron, Alexandrel (1448 – 1449, 1452 – 1454, 1455).

La 9 martie 1450, Consiliul de Coroană întrunit la Cracovia a propus organizarea unei expediţii în Moldova, care să o aducă sub ascultarea Poloniei, chiar dacă domnul se arătase dispus să depună omagiu de vasalitate regelui.

Erau vizate Chilia şi Cetatea Albă „cele două excelente porturi pentru vasele întregului Orient”, după cum afirmau nobilii polonezi, şi stabilirea graniţelor Poloniei la gurile Dunării (Veniamin Ciobanu).

Regele Cazimir IV (1447 – 1492) a aprobat propunerea doar cu condiţia de a reînscăuna pe Alexăndrel.

Armata polonă, condusă de P. Odrowąz şi P. Koniecpolski, porneşte din Liov (24 iunie 1450) spre Cameniţa, unde are loc joncţiunea cu trupele lui Alexăndrel şi ale lui Didrih Buczacki, starostele Podoliei.

Pătrunsă pe teritoriul Moldovei, aceasta a fost supusă hărţuirii, prin atacuri dese ce urmăreau atragerea ei într-o zonă păduroasă şi strâmtă.

Bătălia s-a desfăşurat „pe câmpul care era numit Crasna la pârâul Izvorul Crasnei, lângă oraşul Vaslui” (Jan Długosz), la marginea unei păduri. Încă de la început pedestrimea moldoveană, a fost aşezată în centru, acoperită de călăreţii lui Bogdan, pentru a induce în eroare.

Asaltul cavaleriei polone s-a dovedit a fi un dezastru, ea a fost prinsă în mijlocul oştenilor moldoveni care au atacat cu arcuri, lănci şi coase (cu care taie venele cailor).

Oastea polonă a fost zdrobită, starostele de Liov, P. Odrowąz, a căzut pe câmpul de luptă, retragerea fiind posibilă doar cu ajutorul trupelor lui Alexăndrel.

La luptă a participat şi Ştefan (viitorul domn Ştefan cel Mare), care va demonstra în bătăliile viitoare că şi-a însuşit strategia folosită de tatăl său, Bogdan II, (bătălia din iarna anului 1475 se va desfăşura în acelaşi loc).

 

 

 

 

 

1842: S-a născut Ilarion Puşcariu (numele de botez Bucur), teolog, pedagog şi istoric; vicar al Arhiepiscopiei Sibiului (1889-1922, hirotonit arhiereu în 1921); vicepreşedinte al ASTREI (1889-1901).

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru Ilarion Puşcariu teolog photos

 

 

 

 

 

A publicat lucrări de istorie laică, bisericească si de pedagogie si a colaborat la o serie de publicaţii româneşti din Transilvania.

A fost membru de onoare al Academiei Române din 1916; (m. 1922).

 

 

 

 1851: S-a născut maiorul Gheorghe Şonţu, erou al Războiului de independenţă de la 1877-1878; (m.11 septembrie 1877).

 

 

 

 

 

Imagini pentru gh şonţu photos

 

 

 

 

 

 

 

A căzut vitejeşte în luptă, în fruntea batalionului I din Regimentul 10 Dorobanţi, pe care-l comanda în timpul asediului pentru cucerirea redutei Griviţa). Unele surse  dau ca data a  naşterii  sale ziua de  5 octombrie 1851.

 

 

 

 

 

 

 

1858: S-a născut  marele scriitor roman Alexandru Vlahuţă , membru post-mortem al Academiei Române din 1948

A urmat școala primară și liceul la Bîrlad, între 1867 și 1878, susținînd examenul de bacalaureat la București, în 1879.

Părinţii scriitorului erau ţărani care, cu multă greutate, îşi puteau întreţine cei opt copii.

 

 

 

 

 

 

 Alexandru Vlahuţă, scriitor român, pictură de Ipolit Stambru

 

 

 

 

 

 

După terminarea liceului, din cauza sărăciei, nu poate să-şi continue studiile. A urmat timp de un an cursurile Facultății de Drept din București, dar le-a părăsit din cauza situației materiale șubrede şi intră în învăţămînt.

Din 1884 pînă în 1893 a funcționat ca profesor la diverse instituții de învățămînt bucureștene (Școala Normală a Societății pentru Învățătura Poporului Român, Azilul „Elena Doamna”, Liceul „Sfîntul Gheorghe”).

În 1888 a fost revizor școlar pentru județele Prahova și Buzău. Editează revista Vieața (1893–1896), apoi Sămănătorul (1901), împreună cu George Coșbuc.

Din 1901 a funcționat ca referendar la Casa Școalelor.

Curînd, este destituit fără nici o anchetă, pentru motivul că în articolele sale critcase societatea. După scurt timp pleacă la Galaţi, unde se stabileşte ca avocat.

Pledand în procesele unor deţinuţi, victime ale nedreptăţii sociale, are prilejul să cunoască viaţa mizerabilă a ocnaşilor pe care o va descrie în două nuvele.

Neîmpăcandu-se cu viaţa de avocat, părăseşte Galaţiul şi vine la Bucureşti.

În primele sale poezii se resimte influenţa lui Eminescu, pe care-l cunoscuse la Bucureşti şi cu care se împrietenise.

Patriotismul scriitorului şe maifestă şi prin dragostea pentru frumuseţile şi bogăţiile patriei, descrise în volumul “România pitorească”, rezultat al unei îndelungate călătorii prin ţară, despre care Dumitru Micu spune că este un „atlas geografic comentat, traversat de o caldă iubire de țară”. Frumuseţea locurilor este comunicată cititorului cu o caldă însufleţire.

 În timpul Primului Război Mondial a locuit la Iași, apoi la Bîrlad, unde era vizitat de tineri scriitori pe care îi îndruma cu solicitudine; unul dintre aceștia a fost V. Voiculescu.

Vlahuță a murit la Bucuresti la 19 noiembrie 1919.  Casa în care a locuit este astăzi Muzeul Memorial „Alexandru Vlahuță”.

Un liceu cu profil uman din Barlad   îi poartă numele, iar în Ramnicul Sarat exista „Colegiul National Alexandru Vlahuta „

 

 

 

 

 

1916: Are loc Bătălia de la Dobrici  (sau Bătălia de la Bazargic), o luptă din timpul Primului Razboi Mondial, parte a campaniei armatei romane, care s-a încheiat cu victoria trupelor bulgare și retragerea trupelor ruso-române spre Cobadin, pe linia Oltina-kara Omer -Mangalia.

 

 

 

1921: S-a născut Adrian Marino, critic, istoric şi teoretician literar, laureat al prestigiosului premiu Herder, fost deţinut politic în perioada 1949-1963; (m. 17 martie 2005).

S-a consacrat hermeneuticii ideilor literare din textele vechi, domeniu în care poate fi socotit un fondator nu numai pe plan naţional.

 

 

 

 

 

Imagini pentru Adrian Marino,photos

 

 

 

 

 

 

 

A fost premiat de Academia Română și de Uniunea Scriitorilor. Între 1971 și 1972 a facut o specializare în Elveția, supervizat de profesorul René Étiemble. A avut, de asemenea, burse în Franța și Germania Federală.

Între 1973 și 1980 a întemeiat, redactat și condus prima revistă de studii literare, scrisă în limbi străine de largă circulație, Cahiers Roumains d’Études Littèraires.

 

 

 

 1931: S-a născut pe 5 septembrie la Huși, jud. Falciu (azi județul Vaslui), marele actor Constantin Codrescu.

A absolvit „Institutul de Teatru” din București în 1951. Între 1968-76 a fost asistentul prof. Ion Cojar la „Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Până în 1989 a avut o importantă activitate teatrală și multiple apariții la televizune, fiind și colaborator permanent al redacției teatru la „Radio”, timp de 45 de ani.

Unul din  rolurile sale de referință a fost cel al lui Ghiță, din filmul „La Moara cu Noroc” regizat de Victor Iliu.
A fost căsătorit cu actrita Marga Butuc, care a devenit apoi soția scriitorului Eugen Barbu.
Intre 1976 – 1989 a fost profesor la „Institutul de Teatru” din Târgu-Mureș, oraș al cărui cetățean de onoare este, unde a particpat la înființarea secției române, apoi director al Teatrului „Maria Filotti” din Brăila și al Teatrului din Sfântu Gheorghe (județul Covasna), unde de asemenea a fost un pionier al teatrului românesc.
Din 1996, este profesor universitar la Facultatea de Teatru a [Universității Ecologice], iar din 2003, profesor universitar la Facultatea de Teatru a [Universității Spiru Haret].
 
A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural clasa a IV-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.
A primit totodată Premiul UNITER pentru întreaga activitate.

Cele două volume de memorii ale marelui actor, regizor și pedagog Constantin Codrescu („Pribeag prin Viața mea”, editura Betta, 2009) uimesc, indignează și întristează.

 

 

 

 

 

 

1940: A fost suspendată Constituţia României din februarie 1938, iar generalul Ion Antonescu a fost învestit cu puteri depline.

 

 

 

 

 

 

1944: Armata a IV-a română oprește ofensiva germano-ungară din centrul Transilvaniei.

 

 

 

 

 

 

 

 1953: A încetat din viaţă, la Paris, dr. Constantin Levaditi, microbiolog, virusolog şi imunolog, considerat unul din fondatorii virusologiei pe plan mondial.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost si un  promotor al chimioterapiei si  membru de onoare al Academiei Române din 1926; (n. 19 iulie 1874).

 

 

 

1959: A murit compozitorul, dirijorul şi profesorul Gheorghe Danga; (n. 1 octombrie 1905, Bucuresti).

 

 

 

 

 

compozitor Gheorghe Danga

 

 

 

 

 

1960: S-a născut la Bucuresti, actorul Claudiu Istodor.

 

 

Imagini pentru actorul Claudiu Istodor. wiki

 

 

 

 

 

A absolvit in 1984 Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica si  fost repartizat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamt, unde a ramas pana in 1988.

S-a casatorit in timpul facultatii cu Maia Morgenstern, de care a divortat, au impreuna un fiu, actorul Tudor Aaron Istodor.

Din 1990 s-a mutat in București, la Teatrul National, dupa care  s-a mutat la Teatrul Mic unde a jucat in zeci de roluri de succes.
  A colaborat cu Teatru 74, un teatru alternativ, in comedia irlandeza Vestul singuratic.
Pe marele ecran a debutat in 1983, cu pelicula Dreptate in Lanturi.

 

 

 

 

1973: A murit cântăreţul de operă (bariton) Petre Ştefănescu-Goangă; (n. 1902).

 

 

 

 

Imagini pentru bariton Petre Ştefănescu-Goangă photos

 

 

 

 

 

 

 

 

1986: A murit prozatorul Nicuţă Tănase; (n.12 august 1924, Bucuresti).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dupa scoala de ucenici,urmata la Bucuresti, lucreaza ca lacatus la Avrig (jud. Sibiu) si apoi la Hunedoara.

Debuteaza in ziarul Combinatului Siderurgic Hunedoara (Uzina noastra) cu foiletoane si versuri (1948). in 1950 intra la Scoala de Literatura si Critica Literara „Minai Eminescu” din Bucuresti.

Lucreaza ca redactor la Urzica, apoi la Scinteia. Colaboreaza la ziarele centrale si la revista literare (Scinteia, Contemporanul, Flacara, Gazeta literara, Luceafarul, Presa noastra, Revue Roumaine, Scinteia tineretului, Tribuna, Tinarul scriitor, Viata Romaneasca s. a.), cu povestiri, foitetoane satirice sau fragmente de roman, pe care le publica apoi si in volum (M-am facut baiat mare, 1954 – volum de debut; Am fugit de-acasa, 1961; Plec la facultate, 1964; Portrete in aquaforte, 1981 si multe altele).

A fost distins cu Premiul Asociatiei  Scriitorilor din Bucuresti pe 1979.

 

 

 

 

 

 

1995: A încetat din viaţă academician prof. Eduard Pamfil, întemeietorul şcolii româneşti de psihiatrie antropologică.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1997: A murit la Bucuresti, Radu Boureanu, actor, poet, prozator, dramaturg, publicist, eseist şi traducător; (n. 1906).

 

 

 

 

 

 

 

Imagini pentru Radu Boureanu, actor, poet, photos

 

 

 

 

 

 

 

În 1931, a absolvit Academia regala de muzică și arte dramatice din București, fiind student în clasa celebrei Lucia Sturdza-Bulandra.

Între 1929 și 1947 este, cu întreruperi, actor la Teatrul Național din București, apoi se dedică scrisului.

Primele sale poeme au apărut în Ritmul vremii, în 1927.

Împreună cu Zaharia Stancu, scriitorul a fondat revista Azi în 1932. Prima sa carte de poezii, apărută în 1933, volumul Zbor alb, a atras atenția criticului marelui critic Pompiliu Constantinescu.

Între anii 1936 și 1940, a condus revista de turism și artă „România”, a îngrijit suplimentul „Caiet de poezie” al „Vieții românești”, al cărei redactor-șef va deveni între 1967 și 1974.

Ca poet, a obținut mai multe premii naționale și internaționale (începând din 1933), concomitent realizând și o remarcată creație de pictură (a participat și a fost premiat la Saloanele Oficiale cu începere din 1942).

Radu Boureanu a mai scris și critică de artă, memorialistică, proză, teatru, ca și literatură poematico-dramatică, și a făcut numeroase traduceri.

 

 

 

 

 

 

2004: A decedat renumitul  matematician român  Grigore Gheba; (n. 15 august 1912).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost un general de armată şi profesor de matematică român, care a scris peste 30 de culegeri de probleme de matematică, tipărite în peste 6 milioane de exemplare.

Prima culegere de probleme sub semnătura sa a apărut în 1948 si a fost de nivel elementar şi mediu, în special de algebră şi geometrie.

 

 

 

 

 

 2004: S-a desfasurat la Bucuresti, prima editie a „Festivalului Artelor”, festival muzical de toamna organizat de Artexim, care va avea loc din doi în doi ani, în alternanta cu Festivalul International de Muzica „George Enescu”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/09/05/o-istorie-a-zilei-de-5-septembrie-video-3/

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  3. e.maramures.ro ;

  4. Wikipedia.ro.;

  5. mediafax.ro ;

  6. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  7.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  8.  Istoria md.;

  9. istoriculzilei.blogspot.ro;

 

05/09/2016 Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

   

%d blogeri au apreciat asta: