CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Ziua de 17 august în Istoria Românilor


 

 

 

 

 

 

 

 

17 august, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

1868: S-a născut Ion Păun-Pincio, scriitor, membru de onoare post-mortem al Academiei Române; (d. 30 decembrie 1894).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

După o călătorie în Italia, şi-a adăugat la numele său numele grădinii publice din Roma, Pincio.

 

 

 

 

 

 

1872 : S-a născut Traian Vuia, pionier al aviaţiei române, membru al Academiei Române, constructorul primului avion din lume (brevetat, în Franţa, la 17 august 1903) care, la 18 martie 1906, pe câmpul de la Montesson, s-a desprins de la sol datorită exclusiv forţei motorului său.

A folosit pentru prima oară în lume un tren de aterizare cu pneuri la roţi.

In timpul celui de-al doilea război mondial a participat la mişcarea de Rezistenţă, fiind preşedintele Frontului Naţional Român din Franţa.

A fost membru de onoare al Academiei Române din 1946; (m. 1950).


 

 

 

 

 

 

 

 

 Traian Vuia (n. 17 august 1872, Bujoru, comitatul Caraş-Severin, Austro-Ungaria; d. 2 septembrie 1950, Bucureşti, România) a fost un inventator român, pionier al aviaţiei mondiale. În 1906 el a realizat primul zbor autopropulsat (fără catapulte sau alte mijloace exterioare) cu un aparat mai greu decît aerul.

Printre primii inventatori români din domeniu, Traian Vuia, s-a bucurat de recunoasterea rezultatelor activităţii sale, chiar dacă multa vreme prioritatea în realizarea zborului mecanic i-a fost atribuită brazilianului (naturalizat francez) Alberto Santos-Dumont; (1873-1932).

Dorinta lui Vuia de a realiza aeroplanul-automobil l-a îndemnat sa plece la Paris, la începutul lunii iulie 1902, avînd cu el planurile şi macheta acestui aparat de zbor.

Vuia a înaintat Academiei de Ştiinte din Paris un memoriu, în februarie 1903, intitulat Proiect de aeroplan-automobil, prin care demonstra posibilitatea realizării zborului cu o maşină mai grea decît aerul, însă proiectul a fost considerat o himeră. Totuşi, în 17 august 1903, obţine brevetul de invenţie.

A fost nevoit să îşi echipeze micul monoplan (aeroplanul “Vuia 1″), pe care a început sa-l construiască în Franţa în 1903, cu multe inovaţii. Lucrurile au avansat încet din cauza lipsei banilor.

Neputîndu-şi permite să achiziţioneze un motor ultrauşor, Vuia s-a resemnat sa inventeze un motor cu acid carbonic comprimat, care avea avantajul ca era simplu şi putin costisitor, însa, n-a putut fi pus la punct, servind doar pentru demonstratii (timpul sau de funcţionare era de aproximativ trei minute).

În 1905, aeroplanul sau a fost gata. Era un monoplan – aproape toate încercarile în acea vreme se faceau cu avioane biplane, Louis Blériot (1872-1937) urmînd exemplul lui Vuia, un an mai tîrziu.

Aparatul de zbor avea aripile repliabile, asemeni unui evantai, purtate pe un cvadriciclu cu roţi pneumatice, care avea rol de tren de decolare şi aterizare.

Întreaga construcţie era metalică din tuburi de oţel, îmbinate prin manşoane, iar aripa era din pînza de in impregnată.

O alta noutate a acestui aeroplan era reprezentata de utilizarea unei singure elice, spre deosebire de celelalte aparate contemporane, care foloseau doua elice contrarotative.

Aeroplanul nu avea însa nici profundor, nici ampenaj stabilizator. Cu toate acestea, la încercarile de la Montesson, din 18 martie 1906, aeroplanul, propulsat de propriul motor, dupa ce a rulat aproximativ 50 metri pe sol, s-a ridicat la înaltimea de un metru şi a parcurs aproximativ 12 metri în aer, deteriorîndu-se la revenirea pe sol în urma impactului cu un copac.

El avea stabilitatea longitudinală precară şi forţa motrice insuficientă.

Multe ziare din Franţa, Statele Unite şi Marea Britanie au scris despre primul om care a zburat cu un aparat mai greu decît aerul, echipat cu sisteme proprii de decolare, propulsie şi aterizare.

 

 

 

 

https://i0.wp.com/www.worldwideromania.com/wp-content/uploads/2013/08/17-Traian-Vuia.jpg

 

 

 

 

De atunci a fost scoasă în evidenţă şi propagată ideea că Vuia a reuşit cu aparatul său să decoleze de pe o suprafaţă plată, folosind numai mijloace proprii, “la bord“, fără “ajutor extern” (pantă, cale ferată, catapultă, etc.).   

Prin perfecţionarea primului model, s-a obţinut aeroplanul “Vuia 1 bis“. Mai tîrziu, a fost construit un aeroplan nou, dotat cu un motor Antoinette pe benzină, cu opt cilindri în V, răciţi cu apă, de 25 CP, creaţia inginerului Léon Levavasseur, cu care a zburat în 1907, cu rezultate satisfăcătoare, mentinîndu-se în aer aproximativ 100 metri (Alberto Santos-Dumont zburase deja 200 metri). Acesta s-a numit “Vuia 2” şi a fost brevetat în Belgia.

Vuia a continuat să studieze zborul vertical şi a construit, în 1918 şi 1922, două elicoptere, în colaborare cu Marcel Yvonneau, care aveau mai multe rotoare de sustentaţie, cu axe separate.

Primul model era acţionat prin forţa musculară, iar cel de-al doilea era dotat cu un motor Anzzani, de 16 CP, cîntarind în total 190 kg; ambele elicoptere au fost experimentate la Juvissy (nu de catre Vuia) si s-au ridicat de la sol.

 

Dintre creatiile lui Vuia mai amintim torpila aeriana, realizată, în 1917, împreuna cu Victor Tatin (1847-1917) şi generatoarele de aburi, de joasa şi înaltă presiune (1925).

Traian Vuia fost ales membru de onoare al Academiei române, pe 27 mai 1946.

Este înmormîntat la cimitirul Bellu din Bucureşti.

Astăzi Aeroportul Internaţional Timişoara din România îi poartă numele.

 

 

 

 

 

 1889: S-a născut la radesti, Olt, medicul veterinar Nicolae Teodoreanu, fondator (în 1936) al Societatii de Genetică din România.

A avut o importantă contribuţie la crearea, la Palas Constanţa, a unei adevărate baze de cercetări ştiinţifice, reuşind să realizeze, împreună cu colaboratorii săi, rasa de ovine „Merinos de Palas”; membru corespondent al Academiei Române din 1952; (m.19 martie  1977, Bucuresti).

 

 

 

 

 

1894: S-a născut chimistul Radu Cernătescu, membru al Academiei Române; (d. 17 ianuarie 1958).

 

 

 

 

 1900: A murit la Bucuresti, folcloristul G. Dem. Teodorescu (pseudonim Ghedem), autor al unor importante  contribuţii la introducerea criteriilor ştiinţifice de culegere şi interpretare a folclorului.

 

 

 

 

 

 

 

In 1868 s-a înscris la Facultatea de Litere din Bucureşti. În paralel a mai urmat şi cursuri la Conservator şi s-a licenţiat în 1870. În 1869, împreună cu alţi studenţi, a fondat „Societatea românismului”, la care a fost şi secretar.

Între 1868 – 1875 a lucrat pe post de corector, reporter, traducător şi redactor la ziarul „Românul”. În 1875 se înscrie la Facultatea de Litere a Universităţii Sorbona din Paris, pe care o absolvă în 1877. Din 1878 a lucrat ca profesor de latină, apoi de limba română, la liceul „Matei Basarab” din Bucureşti.

Între 1895 şi 1899 a fost director al Fundaţiei Universitare „Carol I”. A fost prim-redactor la ziarul „Binele Public”, redactor la „România” şi „Ghimpele”.

Ca politician s-a remarcat atunci când l-a însoţit pe Dumitru Brătianu la Constantinopol pentru a negocia răscumpărarea prizonierilor turci. A fost membru în comitetul „Opoziţiei Unite” şi ales deputat în 1881, 1891 şi 1895.

Cariera sa politică a culminat cu numirea sa în postul de ministru al Instrucţiunii Publice şi a Cultelor, între 20 februarie – 27 noiembrie 1891.

 Lucrarea sa fundamentală şi cea mai cunoscută este colecţia de „Poezii populare române”, apărută în 1885; (n.25 august 1849, Bucuresti).

 

 

 

 

1904:  Ion Bănescu, primarul Constanţei din perioada respectivă, a  înfiinţat  „Băile Mamaia”.

 

 

 

 

 

 Foto: Plaja Mamaia la inceputul secolului trecut

 

 

 

 

 

 

1916 (17/30 august): Turcia declară război României (în prima conflagraţie mondială)., dupa ce la a 14/27 august 1916 România declarase război Austro-Ungariei, cu care aceasta era aliata.

 

 

 

 

1925: A încetat din viaţă la Panciu, jud.Vrancea, scriitorul Ioan Slavici,  membru corespondent (din 1882) al Academiei Române autorul nuvelelor Moara cu noroc şi Pădureanca  si a romanului Mara   ); (n.Şiria, jud. Arad 18 ianuarie 1848).

A fost redactor al ziarului „Timpul”, director al „Tribunei” din Sibiu (1884-1890) si fondator, alături de Coşbuc şi Caragiale, al revistei „Vatra”.

 

 

 

 

 

 

 

 

Romanul său “Mara” a marcat un moment important în evoluţia romanului românesc (n.18 ianuarie 1848).

In plan politic, Slavici avea convingerea, iar cu această convingere a trăit toată viaţa şi din cauza aceasta i s-au atras atâtea nefericiri mai târziu, că românii din Transilvania trebuiau să fie fideli monarhiei austriece, dar pentru o viaţă naţională mai bună trebuiau să lupte pentru o constituţie federală, iar uniunea cu românii de peste Carpaţi trebuia să se înfăptuiască doar printr-o activitate culturală intensă.

În pragul primului război mondial a fost director al ziarului Ziua din Bucureşti, subvenţionat cu fonduri germane şi austro-ungare.

A susţinut, alături de regele Carol I, neutralitatea României. Soluţia preconizată de Slavici era neutralitatea, însă, dacă ar fi existat temerea unei victorii ruseşti, atunci a considerat oportună intrarea României în război de partea Puterilor Centrale.

În anul 1916, după ce România a intrat în război de partea Antantei, Slavici a fost arestat şi întemniţat la fortul Domneşti, iar manuscrisele, printre care romanul Musculiţa[68], i-au fost confiscate şi apoi pierdute.

La 28 septembrie 1916 a fost pus în libertate de autorităţile române întrucât nu a putut fi încadrat în prevederile legii spionajului, iar din actele de urmărire penală nu rezultă nimic compromiţător.

A rămas la Bucureşti în timpul ocupaţiei germane, unde a fost redactor al Gazetei Bucureştilor.

În această calitate a criticat panslavismul precum şi pe aliaţii francezi şi englezi.
Despre regele Ferdinand I a scris că ar avea drept sfătuitori doar Minciuna, Clevetirea şi Prostia.
În 19 martie 1917 a conchis că sunt vrednici de cea mai aspră osândă oamenii politici care au încălcat tradiţia de secole de alianţă cu Curtea de la Viena.
În 1918 a evidenţiat faptul că încă din secolul al XVIII-lea Austria şi Prusia au ţinut în frâu expansiunea rusească, altminteri toţi românii ar fi avut soarta celor din Basarabia.[

După încheierea războiului este arestat din nou în ianuarie 1919, judecat şi condamnat la cinci ani de închisoare, dar a fost eliberat la 19 decembrie 1919.
În cuvântul de apărare la finalul procesului său din 1919 Slavici a spus:
„Domnul comisar regal nu e om bătrân ca mine, ci e tânăr, levent, plin de vigoare. Nu e cu toate acestea în stare să ducă-n spinare toate cărţile pe care le-am publicat în româneşte, istorie, ştiinţă, literatură, drame.”

În ziarul Avântul, după finalizarea procesului, Gala Galaction scria.
„Ce a greşit Slavici e simplu de tot […] a avut nenorocirea să nu poată, la bătrâneţe, să zică altfel decât ce a zis la tinereţe şi în floarea vârstei.”

 

 

 

 

1930: S-a născut artistul plastic Marcel Chirnoagă, realizatorul ciclului de gravuri “Apocalipsa”; (d. 23 aprilie 2008).

 

 

 

 

 

1945: Reprezentantul politic al SUA la Bucuresti, Roy Melbourne, remite o nota diplomatica regelui Mihai, în care arata ca guvernul sau considera în continuare guvernul Petru Groza ca “nereprezentativ” si ca nu poate relua raporturile diplomatice cu România.

O nota cu continut asemanator va fi primita, din partea Marii Britanii, la 19.08.1945.

În aceste condiţii, la 21 august, Regele Mihai cere guvernului Petru Groza sa demisioneze, iar în fata refuzului acestuia, sunt întrerupte relaţiile oficiale cu guvernul, până la 6.01.1946 – “greva regala”.

 

 

 

 

 

 1949: S-a nascut Ion Hadârca, poet si scriitor, militant pentru independenta R.Moldova fata de URSS, cavaler al “Ordinului Republicii” din R.Moldova (n. localitatea Sângereii Vechi, jud.Balti).

Poetul Ion Hadârcă a fost angajat în mişcarea de eliberare naţională, de trezire a conştiinţei de neam a românilor basarabeni, fiind fondatorul şi primul preşedinte al Frontului Popular–Creştin din Moldova (1989–1992) si  preşedinte al Partidului Liberal Reformator.

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova între 1990 şi 1998 şi din 2009 până în 2014.

 

 

 

 

1952 : A încetat din viaţă Gheorghe Magheru, poet modernist şi dramaturg, care a cultivat o lirică nonconformistă şi un teatru de factură filosofică (piese de teatru: “Piele de cerb – pretext dramatic pentru meditaţiune”, “Oglinda fermecată sau Divina re-creaţiune”; poezii: “Cântece la marginea nopţii”); (n. 17/30 decembrie 1892).

 

 

 

1953: S-a nascut intr-o familie de şvabi bănăţeni  la Niţchidorf, in fosta Regiune Timişoara, scriitoarea şi traducătoarea Herta Müller, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 2009.

Tatăl ei, ca mulţi alţi cetăţeni români de naţionalitate germană, a fost înrolat în Al Doilea Război Mondial în Waffen-SS, iar după război  şi-a câştigat existenţa lucrand ca şofer de camion. 

După venirea la putere a comunistilor în România, a fost expropriat de autorităţile statului comunist român.

Mama scriitoarei, ca majoritatea populaţiei de naţionalitate germană din România (cei între 17-45 de ani), după accederea comuniştilor la putere, a fost deportată în 1945 în Uniunea Sovietică.

Acolo a fost deţinută timp de cinci ani într-un lagăr de muncă forţată. Fostul lagăr de la Novo-Gorlovka se află pe teritoriul Ucrainei.

Herta Müller a  făcut studii de germanistică şi de limbă şi literatură română la Universitatea din Timişoara, în perioada 1973–1976.

 

 

 

 

 

 

 

 

În anii 1970 a fost apropiată de Aktionsgruppe Banat, un grup format din studenţi şi scriitori şvabi bănăţeni, care aveau o atitudine protestatară, neacceptată de regimul din România comunistă. Acest fapt a adus-o în atenţia Securităţii.

După 1977, a făcut parte şi din cenaclul literar (Literaturkreis) „Adam Müller-Guttenbrunn”, cenaclu afiliat Asociaţiei Scriitorilor din Timişoara.

Securitatea a fost informata de un turnator,  într-o notă datată 16 martie 1982, că prima carte scrisă de Müller, „Niederungen” („Depresiuni”), conţine „orientări anti-statale”.

In acea nota informativa se scria:   „Critică, şi iar critică, o critică atât de destructivă, încât te întrebi, ce rost au aceste texte?!”

Această notă a fost folosită de Securitate ca dovadă justificativă pentru începerea dosarului de urmărire informativă (D.U.I.) al lui Müller

Ca urmare a interdicţiei de a publica, Müller a emigrat în 1987 în Republica Federală Germania, împreună cu soţul ei de atunci, scriitorul Richard Wagner.

 

 

 

 

 

1954: A încetat din viaţă la Bucuresti, medicul neurolog Nicolae Ionescu-Siseşti; (n. 11 februarie 1888, Șișești, județul Mehedinți).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost  profesor de Neurologie la Facultatea de Medicină din București, director al Clinicii de Neurologie a Spitalului Colentina-București, membru corespondent (din 1939) al Academiei Române,membru corespondent al Academiei Americane de Neurologiea fost fratele academicianului Gheorghe Ionescu-Șișești.

A fost fratele academicianului Gheorghe Ionescu-Șișești,doctor în științe agricole al Universității din Jena, Turingia, Germania.

 

 

 

 

 

1957: A fost inaugurat, la Bucuresti, Monumentul Eroilor Patriei, realizat de un colectiv de sculptori: Marius Butunoiu, Zoe Baicoianu, T.N. Ionescu și I. Damaceanu.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1964: A încetat din viaţă la Berlin, Mihail Ralea, om politic de stânga, profesor la Universitatea din Iaşi si Bucuresti, estetician, sociolog, psiholog, filosof, eseist, critic literar, membru al Academiei Române ; (“Explicarea omului”, “Formarea ideii de personalitate”), fost director al revistei “Viaţa Românească” (din 1933).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

S-a nascut 1 mai 1896 la Husi intr-o familie instarita, si a absolvit Facultatea de Drept şi Litere din Iaşi, continuandu-si studiile în Franţa, unde, în 1923, obţine titlul de Doctor în Litere cu teza Ideea de revoluţie în doctrinele socialiste.

In 1938 a fost numit profesor de estetică la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti şi titular al catedrei de psihologie la aceeaşi facultate.

  La sfârşitul războiului a sprijinit, implicindu-se activ în politică, instaurarea comunismului în România.

După abdicarea regelui Mihai I şi proclamarea, în decembrie 1947, a Republicii Populare Române, Mihai Ralea a fost numit ministru plenipotenţiar la Legaţia Română din Washington, Statele Unite ale Americii.

Ulterior, a fost reprezentant al României la UNESCO.

În timpul regimului comunist a  primit titlul de laureat al Premiului de Stat.

 

 

 

1989:  S-a dat în functiune cea de-a treia magistrala a metroului bucurestean, M3 (în prezent M1) cu traseul  Gara de Nord 1 – Dristor 2; 7,8 km, 6 staţii.

Magistrala 3 a fost de fapt cea de-a doua construită. Fragmentul liniei între Eroilor şi Industriilor a fost deschis pe 19 august 1983, funcţionând ca o ramificaţie a magistralei 1.

 

 

 

 

 metrou_41623400

 

 

La data de 17 august 1989 linia 1 a fost extinsă până la Dristor, fiind ultima investiţie în metrou din partea guvernului comunist.

 

 

 

 

 

2004: A avut loc prima ediţie a Festivalului Internaţional de Film Independent «Anonimul» (17-22, Sf. Gheorghe).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 2014: A decedat la București, criticul de artă român Dan Hăulică.

 Dan Hăulică (n. 7 februarie 1932, Iași), a fost un eseist literar, critic de artă român, membru corespondent (din 1993) al Academiei Române, fost redactor-șef pentru o lungă perioadă de timp a revistei de literatură universală Secolul 20.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A fost președinte, ales în 1981 al AICA (asociația internațională a criticilor de artă). În 2012 era președinte de onoare al aceleiași asociații.

De asemenea a fost președinte al CAMERA (Consiliul mondial pentru editarea și cercetarea artei), ales în 1986.

La data de 31 iulie 1990 Dan Hăulică a fost numit  ambasador, delegat permanent al României pe lângă UNESCO.

 

 

 

 

 

 

 

CITITI SI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/08/17/o-istorie-a-zilei-de-17-august-video-3/

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  3. e.maramures.ro ;

  4. Wikipedia.ro.;

  5. mediafax.ro ;

  6. worldwideromania.com ;

  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  9.  Istoria md.

  10. istoriculzilei.blogspot.ro

17/08/2016 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

1 comentariu »

  1. Reblogged this on Cronopedia.

    Comentariu de munteanioan | 17/08/2016 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: