CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Ziua de 16 august în Istoria Românilor


 

 

 

 

 

 

Ziua de 16 august în istoria noastră 

 

 

 

 

 

 

1570: Prin Tratatul de la Speyer, principele Ioan Sigismund Zapolya îl recunoaște rege al Ungariei pe împăratul Maximilian al II-lea , iar acesta din urmă îl recunoaște pe Ioan Sigismund drept principe al Transilvaniei și al Partium-ului.

Acest tratat a pus capăt conflictului aparut intre pretendenții la coroana Regatului Ungariei, după Bătălia de la Mohacs (1526) și decesul regelui Ludovic al II-lea pe câmpul de luptă.

 

 

 

 

 

Imagini pentru Ioan Sigismund Zápolya photos

 

 

 

 

 

Ioan Sigismund Zápolya (în maghiară János Zsigmond Zápolya) (n. 7 iulie 1540, Buda – d. 10 martie 1571, Alba Iulia), a fost rege al Ungariei sub numele de Ioan al II-lea și principe al Transilvaniei (din 1570), sub numele de Ioan Sigismund. El a purtat prima dată titlul de principe al Transilvaniei.

Prin Tratatul de la Speyer, încheiat la 16 august 1570, el a renunțat la pretenția asupra coroanei Ungariei și l-a recunoscut pe împăratul Maximilian al II-lea drept rege al Ungariei, iar acesta din urmă l-a recunoscut drept principe al Transilvaniei și al Partium-ului.

Este înmormântat în Catedrala Sfântul Mihail din Alba Iulia.

 

 

1816 (16/28 august): S-a născut în Transilvania, la Rodna, în Districtul Năsăud aflat sub ocupaţie Austro- Ungară, marele botanist român Florian Porcius, unul dintre creatorii terminologiei botanice româneşti.

 A făcut parte în 1848 din delegaţia care a susţinut la Viena, drepturile naţionale ale românilor transilvăneni, fapt care i-a atras arestarea.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Descendent dintr-o familie de ţărani săraci, a fost crescut de bunicul său, preotul greco-catolic Gherasim Porcu (latinizat Porcius) al cărui nume l-a moştenit prin adopţiune.

A urmat (1827- 1831) cursurile Şcolii militare normale cu limba de predare germană din Năsăud, apoi liceele din Blaj şi Cluj. În 1836 era învătător în Rodna-Veche.

În anul 1844 obţine o bursă de la ‘fondul grăniceresc’ pentru a studia la Institutul pedagogic din Viena, timp de 2 ani. A ocupat diverse posturi administrative la Reteag, Beclean, Sălişte, Rodna şi Năsăud, ajungînd, în 1867 vicecăpitan (subprefect) al districtului Năsăud. În 1877 s-a pensionat din calitatea de preşedinte la ‘Sedria orfanală’ a jud. Bistriţa-Năsăud, înfiinţată încă din 1867.

Pentru apărarea drepturilor naţiunii române din Transilvania a fost în audienţă (1848) la Împăratul Austriei, fapt ce i-a atras arestarea şi deportarea la Cluj, pe timp de un an, din partea autorităţilor revoluţionare maghiare. Membru al Academiei Române (1882).
A fost unul dintre cei mai de seamă creatori ai terminologiei botanice româneşti. A colaborat cu Dimitrie Brândză la Flora Dobrogei, revenindu-i precizarea nomenclaturii şi a sinonimelor, alcătuirea cheilor de determinare şi scrierea diagnozelor.

A ocupat diverse posturi administrative la Reteag, Beclean, Sălişte, Rodna şi Năsăud, ajungând,în 1867, subprefect (vice-căpitan) al districtului Năsăud.

În 1877 s-a pensionat din calitate  de preşedinte la „Sedria orfanală” a comitatului Bistriţa-Năsăud, înfiinţată încă din 1867.

Începând cu anul 1882, a fost membru al Academiei Române.

 

 

 

1823: S-a nscut Alexandru Hurmuzaki, publicist si om politic roman originar din Basarabia, membru fondator al Societatii Academice Romane și unul dintre fruntașii mișcării naționale din Bucovina; (d. 8 martie 1871).

 

 

 

 

 

 

 

1869: S-a născut compozitorul, flautistul şi profesorul Petre Elinescu; (m. 1947).

 

 

 

 

1877: La Gorni-Studen în Bulgaria,a avut loc întâlnirea dintre Prinţul Carol al României şi Marele Duce Nicolai a Rusiei, în urma căreia, comanda trupelor aliate româno-ruse a fost dată   Prinţului Carol I al României.

 

 

 

 

 

Regele Carol al Romaniei, comandantul forţelor armate româneMarele Duce Nicolai Nicolaevici al Rusiei (1831-1891), comandantul forţelor armate Ruse în BalcaniGazi Osman Paşa, comandantul forţelor otomane asediate în fortificaţiile de la Plevna

Regele Carol I            Marele Duce Nicolai            Gazi Osman      

 

 

 

Asediul Plevnei a fost una dintre principalele bătălii ale Războiului Ruso-Turc din 1877–1878 şi meritul acestei victorii aparţine acţiunilor Armatei Române în frunte cu Regele Carol.

Osman Paşa, comandantul forţelor otomane asediate la Plevna, a organizat defensiva şi a respins doua asalturi ruseşti cauzînd multe pierderi trupelor ruse.

În acest moment, ambele părţi erau aproximativ egale în termeni de numar de soldaţi (aproximativ 40.000 fiecare parte), iar armata rusă era demoralizată de cele două eşecuri suferite anterior.

Rusia nu mai avea alte trupe la dispoziţie pe care să le trimită într-un nou asalt al Plevnei, aşa că au solicitat României să trimită întăriri. Comandantul trupelor ruse de pe frontul balcanic, marele duce Nicolai, a cerut cu insistenţă (prin telegrama din 19 iulie 1877) ajutorul lui   Carol al României.

În scurt timp, armata română mobilizată a trecut Dunarea pe la Zimnicea, si s-a alăturat asediului.

La 16 august, la Gorni-Studen, grupul vestic de armate care asedia Plevna a trecut sub comanda principelui Carol I al Romaniei, secundat de generalul rus Pavel Dmitrievici Zotov şi de generalul român Alexandru Cernat.

Carol a decis să nu mai întreprindă niciun asalt, ci să asedieze oraşul, tăind căile de aprovizionare cu alimente şi muniţii. Armata româno-rusă a reuşit la începutul asediului să cucerească mai multe redute din jurul Plevnei, păstrînd pe termen lung doar reduta Griviţa.

Asediul început în iulie 1877 s-a încheiat abia în luna decembrie a aceluiaşi an cînd Osman Paşa a încercat fără succes sa forţeze ruperea asediului în direcţia Opanez şi a fost rănit.

 

 

 

 

Amplasarea trupelor la Plevna (11-12.09.1877)

 

 

 

Pe 9 decembrie 1877, în timpul acestei încercări otomane de a ieşi din încercuire, aceştia au traversat noaptea răul Vit ieşind imediat la tranşele româno-ruse şi atacînd pe un front de 3,2 km.

S-au dus lupte la baionetă dar turcii au fost în cele din urma împinşi înapoi în cetate, pierzînd 5000 de oameni şi cauzînd 2000 de victime forţelor româno-ruse.

 A doua zi, Osman s-a predat, lăsîndu-i garnizoana şi sabia colonelului român Mihail Cristodulo Cerchez acceptînd condiţiile de capitulare oferite de aceasta.

El a fost tratat onorabil, dar mulţi dintre soldaţii săi au murit ca prizonieri marşăluind prin zăpadă.

Cei mai grav răniţi au rămas în urmă în spitalele de campanie, dar mulţi au fost ucişi de bulgari.

În urma bătăliei de la Plevna, armatele ruse au putut avansa şi au atacat în forţă păsul Şipka, reuşind să învingă defensiva otomană şi să işi deschidă drumul spre Constantinopol.

 

 

 

 1891: S-a născut Scarlat Lambrino, epigrafist şi istoric al antichităţii greco-romane, stabilit în Portugalia din 1947.S-a format la Sorbona ca istoric și epigrafist unde și-a luat doctoratul în anul 1927. şi s-a numărat printre membrii Școlii Române din Franța de la Fontenay-aux-Roses, a avut o activitate rodnică de aproape 20 de ani desfășurată la Universitatea din București.

Scarlat Lambrino a fost asistent al marelui istoric şi arheolog V. Pârvan și a preluat conducerea șantierului după moartea acestuia, în 1927.

Mai târziu a fost și director al Muzeului Național de Antichități și al Accademia di Romania de la Roma (1940-1947).

 

Eminent epigrafist, a continuat, ajutat de soția sa de origine franceză Marcelle Flot, săpăturile începute de V. Pârvan și le-a extins și în afara cetății romane târzii.

Așa cum o demonstrează primele fotografii aeriene de la Histria, în această perioadă au fost descoperite și cercetate, total sau parțial, importante edificii – basilica cu criptă din Piața Mare, basilica Rhemaxos, basilica civilă din fața Turnului Mare (turnul G), basilica cu absidă de la nord de Terme I și tabernae, zidul de incintă roman-timpuriu de pe Platoul din vestul cetății, tumuli de pe Platou și au fost realizate mai multe sondaje (probabil sondajul inițial al Sectorului X). A fost, de asemenea, autor de manuale școlare de istorie.

 

 

 

 

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană

 

Foto: Scarlat Lambrino (1891-1964)

 

 

 

 

 

În 1947,autoritățile comuniste de la București au închis Accademia di Romania din Roma. La solicitarea Universității din Lisabona, profesorul Scarlat Lambrino, a plecat la catedra de epigrafie de acolo, unde și-a continuat și încheiat cariera. Scarlat Lambrino a jucat un important rol în cunoaşterea istoriei antice a Portugaliei.

Dovadă în acest sens stau cele 28 de scrieri ale sale, păstrate în Biblioteca Naţională a Portugaliei de la Lisabona. Printre altele, a colaborat la principalele reviste de specialitate portugheze: Arqueólogo Português, Revista da Faculdade de Letras de Lisboa, Bulletin des Études Portugaises.

A fost membru corespondent al Academiei Române din 1934; (m. 30 august 1964, la Lisabona).

 

 

 

 

1903: S-a născut Pan M. Vizirescu (prenumele la naştere: Pantelimon), poet şi eseist, colaborator constant al Radiodifuziunii Române unde, din 1931, va deveni subdirector (director adjunct) la compartimentul Radiojurnal (până la 23 august 1944).

 

 

 

 

 

 

 

A fost judecat în lotul celor 14 gazetari şi scriitori români consideraţi „colaboraţionişti” si condamnat, în 1945, la muncă silnică pe viaţă.

Nu a făcut detenţia, pentru ca  a stat ascuns în casa părinţilor săi din Slatina, într-un adăpost ingenios, din care avea să iasă abia în anul 1967.

In ciuda vârstei înaintate, după 1990 a fost extrem de activ în viaţa literară şi culturală; (m. 2000).

 

 

 

 

 

1920: S-a născut Virgil Ierunca (Virgil Untaru), eseist, critic literar şi poet, traducător, stabilit în Franţa din 1946; a colaborat ca redactor la principalele reviste literare româneşti din exil si redactor al emisiunilor pentru străinătate ale Radioteleviziunii Franceze; (d. 28 septembrie 2006).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Alături de soţia sa, Monica Lovinescu, a fost un colaborator important  al postului de radio “Europa Liberă”  din 1975 .

A publicat primul studiu despre „Fenomenul Piteşti” (1990).

 

 

 

 

 

 

 

1920: S-a născut compozitorul român de muzică uşoară, Gelu Solomonescu; (d. 1984).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1921: S-a născut Moise Cohn (pseudonim – Ovid S. Crohmălniceanu), prozator, critic şi istoric literar (d. 30 aprilie 2000 la Berlin).

 

 

 

 

 

1940: Încep  tratativele româno-maghiare de la Turnu Severin privind partajarea Transilvaniei.

Delegaţia maghiară, sptijinită de Hitler şi Mussolini, a cerut alipirea la Ungaria  a mai mult de jumătate din suprafaţa Transilvaniei, în timp ce delegaţia română susţinea doar principiul schimbului de populaţii.

Tratativele au eşuat.

Eşecul acestora,a dus la Dictatul de la Viena din 30 august 1940, în urma căruia România avea săpiardă Ardealul de Nord.

 

 

 

1942: S-a născut Gabriela Melinescu, poetă, prozatoare, traducătoare şi jurnalistă; stabilită din 1975 în Suedia.

 

 

 

 

1942: S-a născut Florin Bogardo, un renumit compozitor de muzica uşoară şi de film din România; (d.15.08.2009).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 1955: S-a născut baritonul Alexandru Agache.

 

 

 

 

 

1956: A încetat din viaţă pictorul roman Theodor Pallady; (n. 11/24 aprilie 1871 la Iasi).

 

 

 

 Autoportret Th.Pallady

 

 

 

 

1978 : Un incediu (in noaptea de 16/17 august ) distruge complet Sala Mare a Teatrului Naţional din Bucuresti, fiind necesare lucrari de refacere; de fapt a fost o schimbare radicală faţă de construcţia iniţială.

 

 

Foto: Vechea faţadă a Teatrului Naţional  din Bucureşti

 

 

O istorie a acestui edificiu poate fi găsită aici.

 

 

 

1981: A murit dirijorul de cor Ion Vanica (fondator, alături de Dumitru D. Botez, şi primul dirijor al Corului de copii al Radiodifuziunii Române); (n. 1917).

 

 

 

 

 

 

1987: A murit  istoricul şi arheologul Emil Condurachi, specialist în istoria Antichităţii si membru titular al Academiei Române din 1955; (n. 1912).

 

 

 

 

 

2008: A decedat  Elena Leuşteanu– Teodorescu, fostă gimnastă, binecunoscută pentru cucerirea a trei medalii – toate de bronz – 2 de la Jocurile Olimpice de la Melbourne (1956) şi una de la Roma (1960).

De asemenea, este prima sportivă care a adus gimnasticii româneşti o medalie de la Jocurile Olimpice (medalia obţinută la Melbourne) .

 

 

 

 

 

S-a nascut la 4 iulie 1935 la  Cernauti, azi in Ucraina.

Ascultati ultimul  interviu pe care l-a acordat in aprilie 2008 .

 

 

 

 

 

 

 

CALENDAR CREŞTIN ORTODOX

 

 

 

 

 

Sfinţii Martiri Brâncoveni

 

 

 

 

Sfintii Martiri Brancoveni: Constantin Voievod cu fiii sai, Constantin, Stefan, Radu, Matei si sfetnicul Ianache, sunt praznuiti pe 16 august. Domnia lui Constantin Brancoveanu a inceput sub semnul aparitiei Bibliei in limba romana, numita “de la Bucuresti”, in anul 1688.

Si-a asumat rolul de protector al tiparului si scolilor din Muntenia, dar si din Transilvania.

A dat Bucurestiului o noua Academie Domneasca, transformand scoala de la Sf. Sava in “colegiu public pentru pamanteni si straini”, cu o programa asemanatoare institutiilor de grad superior.

 

 L-a adus de la Istanbul pe Andrei, viitorul mitropolit Antim Ivireanul, sub indrumarea caruia se vor tipari numeroase carti in limbile romana, greaca, slavona, georgiana si chiar araba.

A ctitorit mai multe biserici si manastiri, intre care: bisericile de la Potlogi si Mogosoaia, Manastirile Hurezi si Brancoveni, Biserica “Sf. Gheorghe Nou” din Bucuresti, unde odihnesc sfintele sale moaste.

Pentru ca a refuzat sa se lepede de la credinta crestina, pe 15 august 1714, chiar in ziua cand implinea 60 de ani, domnitorul roman a fost decapitat.

 

 

 

 

 

Aceeasi pedeapsa au suferit-o si cei patru fii ai sai, impreuna cu sfetnicul Ianache.

“De legea crestina nu ma las, caci in ea m-am nascut si am trait, si in ea vreau sa mor! “

Numai in camasi, istoviti de suferinte si dureri, legati cu lanturi, cu capetele descoperite si desculti, marturisitorii intru Hristos au fost adusi in fata sultanului Ahmed.

La cererea sultanului de a renunta la crestinism, Brancoveanu a raspuns fara retineri:

“De legea crestina nu ma las, caci in ea m-am nascut si am trait, si in ea vreau sa mor!”, iar catre fiii lui a rostit: “Fiilor, fiti barbati! Am pierdut tot ce aveam pe asta lume. Nu ne-au mai ramas decat sufletele.

Sa nu le pierdem si pe ele, ci sa le ducem curate inaintea fetei Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Sa spalam pacatele noastre cu sangele nostru!”.

In urma acestor cuvinte, sultanul a poruncit sa fie taiate capetele copiilor domnitorului.

Primul cap retezat a fost al lui Constantin, fiul cel mare. Au urmat capetele lui Stefan si Radu.

Cand a sosit randul lui Matei, baiatul cel mai mic, acesta a inceput sa planga.

Tatal lui i-a poruncit sa se asemene fratilor sai. Copilul s-a indreptat spre jertfa fara retineri.

Au urmat Ianache Vacarescu, bunul sfetnic al Brancoveanului si apoi domnitorul, care a batut o cruce mare si a spus: “Doamne, fie voia Ta!”.

Trupurile pescuite din Bosfor, redescoperite dupa doua secole!

Trupurile lor au fost aruncate in Bosfor. Au fost scoase de cativa crestini si ingropate in mare taina intr-o manastire din Halki, chiar langa Tarigrad.

In vara anului 1720, Doamna Maria (Marica) a adus pe ascuns ramasitele domnitorului si le-a ingropat in Biserica Sfantul Gheorghe Nou din  centrul Bucurestiului.

A asezat peste mormant o piatra impodobita doar cu pajura tarii, fara nici o pisanie, iar deasupra a pus o candela de argint.

Pornind intre altele, si de la inscriptia de pe aceasta candela (din 12 iunie 1720), Virgil Draghiceanu a facut in 1914 senzationala descoperire a mormantului voievodal (“cea mai mare rasplata pentru modesta mea activitate de o viata”, ii scria el savantului Dimitrie Onciul).

In jurul autenticitatii si paternitatii descoperirii s-au iscat pe atunci multe polemici si chiar procese, in care de partea lui Virgil Draghiceanu a fost inca de la inceput, printre multi altii, si marele Nicolae Iorga.

Pe 15 august 1992, Constantin Brancoveanu cu fiii sai si cu sfetnicul Ianache au fost declarati sfinti de catre Biserica Ortodoxa Romana.

Sunt sarbatoriti pe 16 august pentru a nu coincide cu sarbatoarea Adormirii Maicii Domnului.

 

 

 

 

 

CITITI SI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/08/16/o-istorie-a-zilei-de-16-august-video-3/

 

 

 

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  3. e.maramures.ro ;

  4. Wikipedia.ro.;

  5. mediafax.ro ;

  6. worldwideromania.com ;

  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  9.  Istoria md.

  10. istoriculzilei.blogspot.ro

16/08/2016 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Un comentariu »


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: