Amputarea teritorială a României din vara anului 1940
Pierderea Transilvaniei venea după ce României ii fusesera rapite în iunie 1940, Basarabia, Bucovina şi Ţinutul Herţei, de catre URSS cu acordul Germaniei naziste.
La 15 iulie 1940, Hitler îi adresa regelui Carol al II-lea o scrisoare cu caracter ultimativ, avertizând asupra „gravelor primejdii la care s-ar expune dacă nu ar da curs cererii sale” de a începe tratative cu Ungaria şi Bulgaria, în vederea revizuirii frontierelor.
La 26 iulie 1940, in urma unor intalniri cu Hitler la Berghof, primul ministru roman Ion Gigurtu i-a remis dictatorului german scrisoarea de răspuns a regelui Carol II, prin care se accepta cererea acestuia de a se începe tratative.
Sub presiune germană, la Turnu Severin au inceput discuţii româno-ungare, care insa au eşuat.
Delegaţia ungară pretindea sa i se cedeze un teritoriu de 69 000 km², cu o populatie 3,9 milioane locuitori (dintre care 2,2 milioane români).
Teritoriul revendicat de unguri includea Aradul, Alba Iulia şi Braşovul, lăsând României Blajul, Mediaşul şi Sighişoara. Delegaţia română s-a plasat pe poziţia schimbului de populaţie cu rectificări minore de frontieră.
Eşecul negocierilor de la Turnu Severin, părea să mute disputa româno-ungară de la masa tratativelor, pe câmpul de luptă.
Pentru a evita o astfel de escaladare, Hitler a impus arbitrajul de la Viena, care a fost în fapt un dictat.
Documentul care a tranşat România în anul 1940, se numeşte “al doilea Tratat de la Viena”.
Primul Tratat de la Viena fusese cel din noiembrie 1938, prin care Ungaria lui Horthy obţinuse cu sprijinul Germaniei, teritorii din componenţa Cehoslovaciei.
Mihail Manoilescu, ministrul de Externe al României nu a fost lăsat măcar să facă o declaraţie, după ce i s-a comunicat decizia „arbitrilor ” german si italian — Ribbentrop şi Ciano .
România pierdea un teritoriu de 43 492 km², cu 2 667 007 locuitori, majoritatea (50,1%) fiind români.
Acceptarea Dictatului de la Viena a fost favorizată de faptul că, în anul 1940, românii erau ”complet izolați și lipsiți de sprijinul material și politic al oricărei puteri străine”, releva un studiu elaborat de Marele Stat Major al Armatei Române.
Pentru a se bucura de victorie, la data de 11 septembrie 1940, regentul Ungariei, Miklos Horthy, a intrat călare în oraşul Cluj, pe un cal cu potcoave din aur.
Stăpânirea maghiară asupra nord-vestului Transilvaniei s-a încheiat la data de 25 octombrie 1944, când Armata Română a eliberat ultimele două localităţi aflate sub ocupaţie – orașele Satu Mare și Carei.
Sunt Hitler și Stalin părinții Independenței Republicii Moldova ? VIDEO
2 August 2016, Chișinău (Basarabia)/Romanian Global News
Ambasada Germaniei a fost in 1916 la Bucureşti la un pas de declanşarea unui razboi biologic
Bucuresti, 1916. La un pas de razboi biologic.
La cateva saptamani de la intrarea Romaniei in razboi, la sediul Legatiei Germaniei din Bucuresti se descopera eprubete care contineau culturi de antrax si rapciuga.
In preajma intrarii Romaniei in razboi, politia a constatat ca in sediul Consulatului german sunt aduse mai multe colete care erau manevrate cu mari precautii.
Cu o zi inainte de declaratia de razboi (14/27 august 1916) mai multe colete au fost transferate de la Consulatul german la Legatia Germaniei.
Avea sa se dovedeasca mai tarziu, ca pachetele suspecte fusesera trimise prin curier diplomatic de la Consulatul german din Brasov (pe atunci aflat pe teritoriul Austro-Ungariei).
In data de 22 sept/5 oct 1916, Prefectul Politiei Bucurestiului, Gheorghe Corbescu, impreuna cu W. Andrews, secretarul Legatiei SUA in Bucuresti, a descins la sediul Legatiei Imperiale Germane, de pe Calea Victoriei, 188.
In cladire se mai aflau doar portarul Michael Markus si un servitor, Andrei Maftei, care ramasesera sa aiba grija de imobil. Restul diplomatilor parasisera Romania, conform reglementarilor de la acea vreme.
Colete ingropate in gradina
Portarul a recunoscut ca ingropase in gradina legatiei mai multe colete.
El a declarat politistilor ca, o zi inainte de declararea razboiului, primise ordin de la consilierul Legatiei, von Rheinbaben, sa ascunda cutiile in gradina.
Le-a ingropat ajutat de Maftei si de Kruger, cancelarul Legatiei.
In urma sapaturilor facute de politisti s-au descoperit 50 de cutii metalice si 50 de fitile Bickford.
Intr-un alt loc din gradina s-a gasit o cutie invelita in hartie, pe care era amplasat sigiliul Consulatului Imperial German din Brasov.
In cutie, invelite in bumbac, se aflau alte sase cutiute din lemn, in care se aflau cate o eprubeta ce continea un lichid galbui.
Analizele realizate de Laboratorul Pirotehnic Militar Regal au constatat ca cele 50 de cutii contineau cate un kilogram de amestec de azotat de amoniu si TNT, adica erau pline cu dinamita.
Conform raportului, 200 de grame din explozibil erau suficiente sa distruga un vagon de tren. Fitilurile erau lungi de cate doi metri si erau prevazute cu capse detonante cu fulminat de mercur.
Cele sase eprubete au fost trimise la Institutul de Patologie si Bacteorologie din Bucuresti.
Conform raportului semnat de Dr. Victor Babes, lichidul galbui din eprubete continea colonii de bacili. In cadrul unui experiment, doi cobai injectati cu acel lichid au murit in 30 de ore.
Testele de laborator au constatat ca era vorba de o cultura foarte virulenta de antrax.
In alte eprubete s-a descoperit bacilul Glanders – Rapciuga.
Ce se dorea cu bacilii?
Conform inscrisurilor de pe hartia cu care era impachetata cutia cu eprubete, pachetul trebuia sa ajunga la Colonelul Semargief, atasatul militar al Ambasadei Bulgariei de la Bucuresti.
Pachetul fusese trimis inca de la mijlocul lui 1915 de catre cpt. Rudolf Nadolny, de la Berlin, si trebuia sa ajunga la agentii bulgari din Romania pentru a infecta animalele – in special cai – vandute catre Rusia.
Germania incepuse sa dezvolte programul biologic in 1915, an in care au fost trimisi agenti in mai multe tari, intre care si Spania, Norvegia, SUA si Argentina cu culturi de microbi pentru a infecta transporturile de animale catre Aliati. Principalul arhitect al acestui program se pare ca a fost Anton Dilger, un american stabilit in Germania.
Ce s-a intamplat dupa?
Mai nimic. Romania a protestat diplomatic fata de introducerea pe teritoriul sau, in perioada de neutralitate, de armament si culturi biologice.
Si s-a mai intamplat ceva:
Dupa aceasta veritabila realizare, Politia a luat cuvenita masura de a anunta populatia sa nu se atinga de pachete având ambalaje de alimente, întrucât ar putea fi puse cu scop criminal.
Dar, ca de atâtea ori, greselile copilaresti au venit tocmai din partea celor care ar fi trebuit sa dovedeasca experienta si stapânire de sine.
Asa se face ca “Epoca” din 28 septembrie anunta descoperirea pe strada a unei gramezi de… fasole, de catre A.Ranetti, seful Biroului Interpretilor din M.I.
Surse:
https://www.scribd.com/doc/116463359/Microbe-Culture-at-Bukarest
http://www.unstory.com/1916-bucuresti-la-un-pas-de-razboi-biologic
http://politici.weebly.com/bucuresti–cal-victoriei