CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Un judet străvechi fară un loc pe harta împărțirii administrative a României


 

 

 

 

 

 

 

 

 

RĂNI PE HARTA TĂRII. Romanati, un judet interzis

 

Împărțirea României în județe este atestată documentar din 1392, când domnul Țării Românești Mircea cel Batrân (1386-1418), printr-un hrisov, numește „Ținutul Vâlcii” județ. Astfel, județul Vâlcea este primul județ atestat documentar de pe teritoriul actual al României.

Scurt istoric al împărțirii administrative a României

În perioada medievală, administrația era structurată în ținuturi în Moldova, județe în Țara Românească și districte, scaune și comitate in Transilvania.

La conducerea acestora se aflau dregători domnești care aveau atribuții importante în domeniul administrativ, judecătoresc și militar. Aceștia vegheau la păstrarea liniștii în țară, strângerea impozitelor, aplicarea corectă a dreptății, mobilizarea în caz de pericol extern etc. 

În Țara Românească, din feudalism până la 1864, județele erau conduse de un jude, apoi de căpitan de județ sau ispravnic. În Moldova, ținuturile erau conduse de pârcalabi, deveniți apoi ispravnici.

La 31 martie 1864, domnitorul Al. I. Cuza (1859-1864) a promulgat Legea nr. 394 pentru comunele urbane și rurale și pentru înființarea consiliilor județene.

La 11/24 decembrie 1918 a fost emis Decretul de organizare a provinciei Transilvania, potrivit căruia „serviciile publice” rămâneau sub conducerea Consiliului Dirigent, prin care se proceda la o împărțire a teritoriului în 23 de județe: Făgăraș, Sibiu, Hunedoara, Alba, Turda-Arieș, Bistrița-Năsăud, Târnava-Mare, Târnava-Mică, Mureș-Turda, Cojocna, Solnoc-Dăbâca, Ciuc, Brașov, Trei-Scaune, Sălaj, Sătmar, Bihor, Arad, Maramureș, Bichiș, Cenat, Timiș-Torontal, Odorhei. Acestea erau conduse de prefecți numiți.

 

 

 

 

Județe șterse de pe hartă

 

 

Prin legea nr. 5, în locul celor 58 de județe, 424 de plăși și 6000 de comune, au fost create 28 de regiuni, 177 raioane și 4052 comune, precum și 8 orașe de subordonare republicană. Ulterior, prin decretul nr. 12 din 1956, numărul regiunilor s-a redus la 16.

Plenara C.C. a PCR din 5-6 octombrie 1967 a propus noi principii pentru reorganizarea administrativ-teritorială a țării, modificările fiind adoptate la Conferința Națională a PCR din 6-8 decembrie 1967. Cu această ocazie s-a revenit la denumirea tradițională de județe și s-au desființat regiunea și raionul. Teritoriul României era împărțit acum în 2706 comune, 189 orașe, 47 municipii, 39 județe și municipiul București cu 8 sectoare. Din anul 1968, teritoriul României s-a reîmpărțit în 41 de județe. Printre cele 20 desființate (Tecuci, Covurlui, Vlașca, Rm. Sărat, Putna, Trei Scaune etc.) se numără și județul  ROMANAȚI, al cărui teritoriu a fost redistribuit către județele Olt, Dolj și Teleorman.

 

 

 

 

Județul se afla în partea sud-vestică a României Mari, în sud-estul regiunii Oltenia.  

Județul se învecina la vest cu județul Dolj, la nord cu județul Vâlcea, la est cu județele Olt și Teleorman, iar la sud cu Bulgaria. Cuprindea partea de sud-est a actualului județ Dolj, partea central-sudică a actualului județ Olt și o mică parte din sud-vestul județului Teleorman de astăzi (comuna Islaz). Județul a fost desființat odată cu reforma administrativă din 6 septembrie 1950.

 

 

 

RADU CEL MARE (1495-1508)    

 

Născut în 1467, fiu al lui Vlad Călugărul, Radu cel Mare a domnit împreună cu tatăl sau în 1492 şi apoi l-a succedat, începând din 15 aprilie 1495 şi până la moartea să, în aprilie 1508.

Cinci dintre fiii lui au fost domni ai Ţării Româneşti. A avut 5 copii din căsătoria să cu domniţa Cătălina din Sărata şi doi fii nelegitimi, printre care bătăiosul Radu de la Afumaţi, viitor domn al Ţării Româneşti.

Radu cel Mare deţine un loc special în memoria colectivă a romanațenilor, el fiind domnitorul din vremea căruia datează prima menţiune documentară despre județul Romanaţi. De la fiul său Radu Paisie (1535-1545)  avem prima menţiune documentară despre Caracal.

Referitor la Radu cel Mare, care a emis hrisovul domnesc din 1 august 1496 unde este pomenit judeţul Romanaţi, istoria ne spune că era un om înţelept, paşnic şi deştept, la fel ca şi tatăl său Vlad Călugărul.

L-au preocupat în principal problemele bisericeşti şi culturale, fiind în bună înţelegere cu aproape toţi vecinii, asigurându-l pe Sultan de linişte iar pe regele maghiar Vladislav de intenţii bune, paşnice.

Acesta din urmă îi va dărui chiar, în anul 1507, domeniul Gioagiului din Transilvania.

A fost denumit „cel Mare” pentru faptele păcii nu ale războiului. Având dragoste şi râvnă pentru biserică, pe care a organizat-o mai bine cu ajutorul lui Nifon, fost patriarh al Constantinopolului, pe care l-a adus în ţară făcându-l Mitropolit.

Între 1499-1501 a zidit frumoasa mănăstire Dealu, una dintre cele mai strălucitoare de până atunci din Muntenia, apoi cu sprijinul călugărului Macarie, renumit tipograf, a înfiinţat cea dintâi tipografie din Ţară Românească, unde în anul 1508 a tipărit Liturghierul slavon, prima carte tipărită la noi. 

Istoricul german Johannes Leunclavius (1553 – 1593) îl descrie astfel: „Cu toate că este în cea mai mare slăbiciune a puterilor sale, s-a purtat cu cea mai mare deşteptăciune şi a cârmuit ţara românilor spre deosebita mulţumire a supuşilor. Aceştia, cu toată firea lor schimbătoare, nestatornică, nu s-au înstrăinat din cauza slăbiciunii şi a podagrei, de domnul lor cel bun, drept, înţelept şi destul de potrivit pentru cârmuire prin superioritatea sufletului său”.

 

A murit în anul 1508, fiind înmormântat la mănăstirea Dealu, ctitoria sa.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Hrisovul domnesc din 1 august 1496, unde este pomenit judeţul Romanaţi

 

 

 

 

Romanaţi – O lacrimă pe obrazul istoriei noastre

 

 

 

Judeţ cu vechi şi adânci rădăcini în pământul nostru românesc, poate singurul care prin denumirea sa aminteşte de originea noastră, Romanaţiul a fost eliminat de pe harta ţării în februarie 1968, cu prilejul noii împărţiri administrativ-teritoriale care trebuia să corecteze erorile din 1950, când România fusese împărţită în regiuni, raioane, situaţie ce nu corespundea cu specificul şi tradiţia noastră. 

NICOLAE IORGA: „un teritoriu locuit de romani în mijlocul pădurii cumene şi în faţa pătrunderii slave ale vechilor sârbi”  

Având o suprafaţă de 3500 Km2 el era aşezat în colţul de Sud Est al Olteniei, între Olt şi Dunăre, şi era unul din marile grânare ale ţării. Chiar stema lui avea în prim plan un snop de grâu ce simboliza bogăţia de grâne din Câmpia Romanaţiului şi a Olteniei, de mare fertilitate, propice culturii cerealelor. Incontestabil, desfiinţarea acestui judeţ a însemnat în primul rând scoaterea din limbajul administrativ-geografic, economic, dar mai ales din vorbirea curentă a unui toponim cu o valoare deosebită pentru istoria noastră prin semnificaţia lui semantică. Aşa cum spunea Nicolae Iorga, importanta numelui Romanaţi constă în faptul că el a fost „un teritoriu locuit de romani în mijlocul pădurii cumene şi în faţa pătrunderii slave ale vechilor sârbi”, ceea ce constituie un autentic document de intensă şi permanentă locuire a românilor în stânga Dunării.

   După numele ţării, Romanaţi este una dintre puţinele denumiri geografice, care include denumirea poporului nostru, toponim ce defineşte în acelaşi timp şi o unitate administrativ-teritorială de ordinul judeţului.
 

  1. D. XENOPOL: „Romanați, cel mai bogat în păstrarea de vechi denumiri”

Dar referitor la etimologia judeţului Romanaţi, s-au emis mai multe ipoteze, unele fiind încă departe de adevăr, plasate poate cu intenţia de a scoate Romanaţiul din matca lui şi a-l aseza acolo unde a fost şi nu va mai fi niciodată. Se ştie că acest judeţ  a fost printre puţinele care a păstrat şi conservat urme şi vestigii romane şi, desigur, nu întâmplător Al. Odobescu, cunoscător al antichităţilor acestui judeţ spunea că Romanaţiul „a fost însemnat pentru eternitate cu ştampila colonilor romani din Dacia”.

  

Din acest punct de vedere, dar şi din altele pe care le vom semnala mai jos, credem că rădăcina “Roman” este cu siguranţă un toponim etnic (etnonim), în niciun caz un antroponim (toponim provenit dintr-un nume de persoană.


În monumentala sa lucrare „Istoria Romanilor din Dacia Traiana” vol. I-1914 pag. 300, istoricul A. D. Xenopol scrie:

   „Nu numai numele capitalei, dar şi cel al întregului judeţ este roman, anume Romanaţi, care nu vine de la Romanati cum credea istoriografia noastră mai veche ci de la vechiul nume al satului numit astăzi Recica şi care se cheamă la romani Romula sau Romuna, de unde Romanaţi ca în vechile documente sau Romanaţi astăzi prin adăugarea sufixului “atis” alipit pe lângă nume”.

  

Cu câteva rânduri mai jos, Xenopol face precizarea că acest judeţ este „cel mai bogat în păstrarea de vechi denumiri”.

   Răsfoind „Dicţionarul istoric, arheologic şi geografic al României”, 1938, alcătuit de O. G. Lecca, găsim, pe la paginile 445-446, următoarele:

   „Judeţul Romanaţi este unul din cele mai bogate în rămăşiţe romane, pe teritoriul lui trecând drumul cel mare de la Dunare spre munte. Numele care apare în documente în sec. XV vine poate de la Romula-Romuna sau de la un nume personal, Roman-Romanaţi…”.

 

Etnonim sau antroponim?

 

 

Citind cu atenţie scrierea pe care revoluţionarii de la Islaz o adresează caracalenilor la 10 iunie 1848, găsim şi aici câteva precizări care trebuie reţinute: 

   Primii coloni care au venit din Roma spre a popula Dacia, fură stabiliţi în acest district, care conserva numele Romanaţi (nascuţi la Roma)… Pământul acestui judeţ închide în sânul său o mulţime de suvenire şi de monumente care atestă glorioasa origine a noastră. Mişcarea ce s-a pornit în judeţul nostru va regenera patria noastra şi istoria, va ilustra paginile sale cu devotamentul acestor demni descendenţi ai Romanilor.”

   

Deci într-un judeţ unde romanitatea a fost puternica, lăsând urme adânci, unde vestigiile romane au trezit interesul arheologilor de ieri şi de azi, este greu de crezut că numele de Romanaţi nu ar avea legatură cu originea noastra, iar rădăcina “Roman” nu ar fi un etnonim.  

De la Radu cel Mare, la Mihai Viteazu   

 

Şi în situaţia că am admite ipoteza potrivit căreia a existat un conducător, un voievod, un cneaz cu numele de Roman de la care judeţul şi-ar fi luat denumirea, cred că nu întâmplător şi-a luat acest nume, într-o zonă de puternică influenţă romană cu nume care nici astăzi nu s-au şters (Romula-Malva şi Sucidava-Celei).

  

Numele de Romanaţi îl găsim consemnat pentru prima dată  într-un document din 1 august 1496, din timpul lui Radu cel Mare, dar acest judeţ este puternic legat și de numele unificatorului de ţară Mihai Viteazu care avea la Caracal o curte domnească.

Pe multe din hrisoavele şi scrisorile emise de el se poate citi “Din curţile noastre de la Caracal”, iar în Romanaţi, unde în toamna lui 1598 îşi stabileşte tabăra (Caracal), avea 23 de sate, proprietatea sa, aşa cum reiese din hrisovul emis de Târgovişte la data de 6 septembrie 1598.

Câţiva ani mai târziu, un alt domnitor, Grigore Ghica va folosi curtea domnească de la Caracal, unde va ierna în 1667 pentru că cele din Bucureşti şi Târgovişte nu erau pregătite de iarnă.

Ziarul „ARDEALUL” din Caracal

Romanaţenii au avut marea bucurie să-l aleagă ca deputat în anul 1912 pe Nicolae Titulescu, care debuta astfel în viaţa politică. Mişcat de onoarea care i s-a facut, el le spune romanaţenilor că va transforma aceasta alegere „într-o adopţie politică pe viaţă”.

  Cu aceeaşi dragoste l-au primit romanaţenii, în 1915, şi pe  Goga, reprezentantul “Federaţiei Unioniste”.

Cu prilejul candidaturii sale a fost editat ziarul “Ardealul”, organ al “Federaţiei Unioniste” din Romanaţi, în care poetul pătimirii noastre scria că vede în alegerea sa “un certificat de logodnă cu Ardealul însângerat”.

Tot din Romanaţi (Şopârliţa) a plecat un om deosebit, căruia România Mare îi datorează  mult: Pavlică Brataşanu, şeful conservatorilor democraţi din Romanaţi, omul care l-a lansat pe Nicolae Titulescu în viaţa politică, recomandându-l lui Take Ionescu, pe listele partidului căruia a fost ales deputat.

Mai puţin se cunoaste faptul că, aflat la Paris alături de alţi patrioţi care militau pentru cauza naţională, în calitate de director al ziarului “La Roumanie” care făcea cunoscut Franţei şi altor ţări justeţea cauzei româneşti, atunci cand s-au terminat banii necesari tipăririi ziarului, broşurilor şi hărţilor, acest distins fiu al Romanaţiului a vândut blănurile şi bijuteriile soţiei, asigurând astfel continuitatea propagandei pentru unitatea natională.

Un gest la fel de tulburător îl făcuse mai înainte preotul Radu Şapcă din Celei. Când era administrator al mănăstirii Cozia şi avea un salariu de 1000 lei, el adresa la 1 august 1864 un raport Ministerului Cultelor în care-i spunea că-i sunt de ajuns 500 de lei, restul “ îi ofer scumpei şi iubitei mele patrii române.”

  

Să nu uităm că tot din Romanaţi a plecat poetul şi dramaturgul H. G. Lecca, ale cărui poezii erau reproduse şi în manualele şcolare, dintre care o strofă merită consemnată:

„Scumpă Ţară Românească,
Cuib în care m-am născut,
Câmp pe care te-am văzut,
Scumpă Ţară Românească
Te salut.”

 

Pământul romanaţenilor peste care a străfulgerat sabia popii Stoica din Fărcaşe, strigătul de departe al Jianului, spiritul răscolitor al lui Radu Şapcă din Celei, paşii dorobanţilor de la 1877 şi glasurile de tunet al bravilor roşiori de la Robăneşti, trăieşte, vibrează şi renaşte odată cu ţara, la sânul căreia vrea să se reîntoarcă.

Ne este dor de Romanaţi şi trebuie să ne aducem judeţul acasă, pentru că graniţele sufleteşti nu pot fi distruse, iar o cenzură a sentimentelor nu poate fi impusă. 

 

 

Preluat din ziarul „ROMANAȚUL”   nr 1, iunie 2011

Sursa : http://www.certitudinea.ro (Răni pe harta ţării. Romanati, un judet interzis)

03/08/2016 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , ,

1 comentariu »

  1. Reblogged this on Cronopedia.

    Comentariu de munteanioan | 03/08/2016 | Răspunde


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: