Sensul social al cuvântului „rumân” si semnificația „rumâniei”…

 

 

 

 

 

„Așa-i românul nostru! Duce… de căpăstru!”

 

 

Mi-a fost dat să aud o prostie de care știam că se lepădaseră detractorii noștri: sensul pe care îl are cuvântul rumân în câteva acte medievale din Muntenia, din Țara Românească –  un sens social, denumind o categorie de țărani săraci, probabil iobagi!

De aici, unii s-au grăbit să concluzioneze doct că în evul mediu rumânii, deci românii, erau țărani iobagi, iar boierii pentru care slugăreau toată ziua nu erau români, erau probabil slavi, așa cum ar arată și etimologia slavă a lui boier.

Teza de mai sus e ceva mai veche și practic abandonată azi de istorici, chiar dacă nu e pe deplin lămurită!

Ea contrazice de la bun început bunul simț: de ce țara s-ar mai fi numit Țara Românească, dacă rumânii care o populau erau o populație de rang social inferior?!…

E de observat de la bun început că în polisemia cuvântului ROMÂN, semnificația „iobag” este strict regională.

Mai mult, se întâlnește numai în acte de proprietate, nici acelea prea multe! Iar toate aceste acte sunt datate după 1600.

Cu ani în urmă, într-o carte scrisă în interbelic de Constantin Giurescu bătrânul, am găsit publicate primele documente în care apare cuvîntul rumân cu această semnificație.

Sunt documente de pe vremea lui Mihai Viteazu! Drept care alți pseudo-istorici au tras concluzia că Mihai Viteazu i-a transformat pe țărani în rumăni, adică în iobagi!

O altă prostie, vecină cu ticăloșia, pe care istoricii noștri nu au combătut-o cu fermitatea cuvenită !

Citind cartea, citind cu atenție documentele reproduse, m-am mirat că marele istoric nu trăgea concluzia care se impunea, nu pricepea de fapt ce se întâmplase cu cuvintele rumân, a rumâni…

Documentele respective vorbeau despre un fenomen care îl îngrijorase pe domnitor:

Mulți țărani români, din câmpia Dunării, au trecut Dunărea ca să scape de dările prea mari pe care le instituise marele voievod.

Planurile sale politice și militare nu se puteau realiza decât cu bani mulți!

Războaiele nu se mai purtau cu sulița și buzduganul, ci cu armele de foc, scumpe, inaccesibile oamenilor de rând, țăranului!

Adică era nevoie de mercenari costisitori, oastea de țară nu mai avea căutare, nu mai era eficientă din pricina armelor noi.
Țăranul era util în aceste condiții noi mai ales ca plătitor de dări, de biruri!…

Țăranul român, care n-a pregetat până atunci să răspundă chemării la oaste, la război, a avut cu totul altă atitudine față de condiția de contribuabil: a încercat să eludeze această obligație.

Fie că n-a vrut, fie că n-a putut să se achite de biruri, a descoperit că are o variantă salvatoare pe moment: să treacă Dunărea, să intre temporar sub altă jurisdicție, mai puțin împovorătoare!

Stratagemă și azi valabilă, vezi românii care își plătesc taxele auto în Bulgaria…

Nota bene: pe atunci, în sudul Dunării românii erau foarte mulți ca autohtoni!

Deci prin trecerea Dunării schimbarea intervenită în viața țăranilor români era superficială, numai de ordin administrativ.

Această stratagemă avea însă o sumedenie de consecințe nefaste pentru Țară. Mihai Vodă le-a prevenit (sau le-a contracarat), dând legile cunoscute, care îl obligau pe țăran să nu părăsească Țara Românească: acesta este sensul vestitei legări de pământ.

Pe unii i-a adus înapoi din sudul Dunării și i-a „rumânit”, legându-i de pământul românesc, de condiția de român!

În aceste condiții cuvîntul  rumân a căpătat, contextual, un sens pe care nu-l mai avusese. Iar cu acest sens a fost folosit numai în Țara Românească, o perioadă relativ scurtă, care poate fi precizată din cercetarea documentelor care au apelat la acest termen.

Acest sens „social” al cuvîntului ROMÂN nu apare în niciun text popular sau cult, bisericesc, nu a supraviețuit epocii și a fost reactivat în secolul al XIX-lea, în lucrările de specialitate.

Așadar, sensul social al lui rumân, nu face parte organică din polisemia strălucită a lui ROMÂN.

Cât privește etimologia lui boier, ea nu poate stârni comentarii, pentru motivul că în limba română moștenim din latină pe domn și pe a domni, domnitor, curte domnească etc.

Adică ne știm domni pe acest pământ dintotdeauna.

 

 

Sursa:  Ion Coja – http://www.ziarulnatiunea.ro

 

A decedat la vârsta de 92 de ani, Majestatea Sa Regina Ana, soţia Regelui Mihai I al României

 

 

 

 

Casa Regală a anunţat printr-un comunicat că Majestatea Sa Regina Ana a României, soţia Regelui Mihai I al României, a decedat la vârsta de 92 de ani.

In comunicatul oficial se spune :

„Majestatea Sa Regina Ana a României a încetat din viaţă astăzi, luni, 1 august 2016, la ora 13.45, la Spitalul din Morges, în Elveţia.

La căpătâiul Reginei au stat, până în ultima clipă, Alteţele Lor Regale Principesa Moştenitoare Margareta şi Principele Radu, Principesa Elena, Principesa Sofia şi Principesa Maria.

Majestatea Sa Regele Mihai a venit la spital, alături de Regină, în fiecare zi din ultima săptămână.

Cu o zi înainte, Regina Ana a primit ultimele sacramente de la părintele titular al Parohiei Catolice din oraşul Morges.

 La dorinţa Majestăţii Sale Regelui Mihai I, funeraliile Reginei Ana vor respecta tradiţia înaintaşelor Majestăţii Sale.

Conform cu tradiţia funeraliilor regale din ţara noastră, corpul neînsufleţit al Reginei Ana va fi depus pentru o zi în Holul de Onoare al Castelului Peleş, iar apoi pentru o zi în Sala Tronului, la Palatul Regal din Calea Victoriei.

Înmormântarea va avea loc la Curtea de Argeş, în Noua Catedrală Arhiepiscopală şi Regală.

Ultimele Funeralii Regale din ţara noastră au avut loc la 24 iulie 1938, când Regina Maria a fost condusă pe ultimul drum. 

Familia Regală anunţă mare doliu pentru primele 7 zile de la înmormântare şi doliu timp de 40 de zile.

Începând de mâine, cărţi de condoleanţe vor fi deschise simultan la Castelul Peleş, la Palatul Regal din Calea Victoriei şi la Palatul Elisabeta. Ele vor fi la dispoziţia publicului timp de 40 de zile de la data decesului.

Condoleanţele pot fi transmise online la adresa http://www.familiaregala.ro/mesaje/.

Toţi cei care doresc să depună flori, jerbe sau coroane sunt invitaţi să o facă, începând de mâine, la Palatul Regal din Calea Victoriei, în faţa intrării principale.”

 

 

 

 

 

 

 

Principesa Ana de Bourbon-Parma s-a născut la 18 septembrie 1923, la Paris.

Este fiica Principelui René de Bourbon-Parma şi a Principesei Margareta a Danemarcei. Principesa Ana a copilărit în Franţa.

Începând cu anul 1939, după izbucnirea războiului, şi-a urmat familia în Spania şi în Statele Unite ale Americii, unde a urmat o şcoală de artă, la New York.

În paralel, pentru a-şi putea câştiga existenţa, a lucrat ca vânzătoare la magazinul universal Macy’s.

În 1943, Principesa Ana s-a înrolat ca voluntar în armata franceză. A fost, împreună cu regimentul ei, în Algeria, Maroc, Italia, Luxemburg şi Germania, până la sfârşitul ostilităţilor.

A primit “Crucea de Război” a Franţei.

Regele şi Regina s-au cunoscut pentru prima dată în Londra în 1947, cu ocazia căsătoriei principesei Elizabeth a II-a a Marii Britanii cu principele Philip, duce de Edinburgh.

Regele Mihai I i-a cerut mâna principesei Ana de Bourbon-Parma la numai o săptămână de la prima lor întâlnire.

S-au căsătorit la 10 iunie 1948, la Atena, în Grecia.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

După nuntă, a început exilul regelui Mihai și al soției sale.

Majestățile Lor s-au mutat la Lausanne, în 1949, iar, mai târziu, în Anglia, unde au locuit până în 1956, când s-au întors în Elveția.

S-au stabilit la Versoix, unde au locuit peste patruzeci și cinci de ani.

A urmat abdicarea forţată din 30 decembrie 1947, astfel încât Regina Ana a călcat pe pământ românesc abia la sărbătoarea de Paşti din 1992.

Regele Mihai I şi Regina Ana au cinci fiice: Principesa Moştenitoare Margareta, Principesa Elena, Irina Walker, Principesa Sofia şi Principesa Maria si  formau cel mai longeviv cuplu regal din istoria României.

 

 

 

 

Ziua de 1 august în Istoria Românilor

 

 

 

 

 

 

 

1 august, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

1473: Atestarea documentară a oraşului Zalău.

Matia Corvin, regele Ungariei și Boemiei, a declarat Zalăul pentru prima dată oraș-târg, „oppidum Zilah” (cetatea Zilah), privilegiu care scotea orașul de sub dominația comitatului, ceea ce îi conferea dreptul de comerț liber cu toată țara și îl făcea independent economic într-o eră în care bunul plac al aristocrației și al monarhului erau singurele criterii de împărțire a dreptății și de conducere a statului.

 

 

 

 

Prima mențiune scrisă cu privire la Zalău se află în Gesta Hungarorum, numită și Cronica lui Anonymus (notar al regelui Béla al III-lea al Ungariei) lucrare apărută în jurul anului 1200.

În baza acestei surse, Zalăul va fi existat ca așezare încă din jurul anului 900. După marea invazie mongolă, care a pustiit orașul în 1241, Zalăul a ajuns în 1246 sub administrația episcopatului catolic de Oradea.

Această tutelă s-a menținut până în 1542, când Zalăul a intrat în componența Principatului Transilvania.

   De-a lungul istoriei, localitatea a avut diverse denumiri: Ziloc – în anul 1220, Oppidum Zilah – în 1473, Zila – în 1601, Zilahu şi Zalahu – în secolul al XIX-lea. Zalăul a fost întotdeauna capitală de comitat, iar din anul 1968 a devenit reşedinţa judeţului Sălaj, pentru ca din anul 1979 să devină municipiu

 

 

 

 

1664: Trupele Imperiului Otoman  sunt  învinse în Bătălia de la Saint Gotthard de armatele austriece conduse de Raimondo Montecuccoli  si se semneaza  Pacea de la  Vasvár .

Aceasta  încheie primul război austro-turc și asigura  pacea între austrieci și otomani până 1683, anul în care otomanii  vor asedia Viena pentru a doua oară.

Pacea de la Vasvár  recunoștea controlul otomanilor asupra Transilvaniei și  obliga Imperiul Austriac sa plăteasca despăgubiri de război Imperiului Otoman.

 

 

 

 

 

 

1770: Incepe Batalia de la  Cahul, intre armata rusa in frunte cu Rumeantev si oastea turceasca condusa de Halil-Pasa.

A fost cea mai importantă bătălie a războiului ruso-turc din 1768-1774 și una dintre cele mai mari bătălii din secolul al XVIII-lea. A avut loc la doar două săptămâni după victoria rusă de la Larga.

 Comandantul rus Piotr Rumeanțev cu o armata   de 40.000 de soldați  a ales să meargă în ofensivă împotriva forțelor unite ale Imperiului Otoman și Hanatului Crimeii, care constau din 30.000 de infanteriști și 45.000 de cavaleriști.

  Pierderile rusești au fost de 1.000 soldati, în timp ce pierderile de partea otomană s-au ridicat la peste 20.000 de soldați morți și răniți. În urma acestei victorii, rușii au capturat si 130 de tunuri otomane.

  Victoriile de la Larga, urmata de cea de la Cahul, au schimbat situația strategică a conflictului în favoarea Rusiei.

În septembrie 1770, rusii au cucerit Tighina, iar apoi au capitulat cetățile Ismail, Chilia, Cetatea Albă și Ibrail.

După aceasta, operațiunile militare au continuat pe teritoriul Bulgariei. La 21 iulie 1774, Rusia și Poarta Otomană au semnat Pacea de la Kuciuk-Kainargi.

Tratatul conținea 16 prevederi favorabile Moldovei și Țării Românești. În decembrie 1774, armata rusa s-a  retras, Moldova și Țara Românească rămânând în continuare sub turci.

 

 

 

 

 

1789: Armatele  ruso-austriece in frunte cu  generalul rus Suvorov, inving  in timpul Razboiului  ruso-austro-turc   din 1787-1792, in batalia de  langa Focsani, trupele turcesti.

Imperiul Otoman dorea ca prin acest război să-şi recapete teritoriile care fuseseră anexate la Imperiul Rus ca urmare a Războiului ruso-turc din 1768—1774, inclusiv Crimeea. Războiul s-a finalizat cu victoria ruşilor şi încheierea Păcii de la Iaşi.

  Ruşii au fost conduşi de Alexandr Suvorov, austriecii de Frederic Josias, Prinţ de Saxa-Coburg-Saalfeld, iar otomanii de Marele vizir Koca Yusuf Paşa.

 

 

 

 

 

1860: S-a născut Assan Bazil, inginer şi explorator român, membru al Societăţii geografice române, primul român care a efectuat o călătorie în jurul Pământului.

A fost şi deţinătorul automobilului cu nr. 1 din Bucureşti; (d.1918).

 

 

 

 

 

1865: A apărut la Bucureşti, până în 1867 (cu o reapariţie scurtă în 1870), „Tipograful român”, prima gazetă muncitorească din ţară, sub conducerea lui Petre Ispirescu şi G. Walter; (1/13)

 

 

 

 

1867: În sesiunea din august a Societăţii Literare Române, s-a hotărât schimbarea denumirii în Societatea Academică Română şi a fost ales primul ei preşedinte (Ion Heliade Rădulescu, 1867-1870).

 

 

 

 

 

 

1874: Se dă în  exploatare calea ferata Iaşi–Ungheni, care făcea  jonctiunea  cailor ferate romane cu cele ruseşti din Basarabia, (construită de antreprenorul român, Grigore Heliad).

 

 

 

 

1883:  S-a născut in localitatea  Cubolta, județul Soroca, gubernia Basarabia, Pan Halippa, poet şi publicist , promotor al unirii Basarabiei cu România.

A fost  președinte al  Sfatului Țării care a votat Unirea Republicii Democratice Moldovenești cu România si un membru marcant al Partidului Naţional Ţărănesc din Romania, parlamentar în toate legislaturile între anii 1918-1940, ministru în guvernul României Mari în perioada 1927-1931; (d. 30 aprilie 1979).

 

 

 

 

 

 

Pantelimon Halippa, preşedinte a Sfatului Ţării care a votat Unirea Republicii Democratice Moldoveneşti cu România la 27 martie 1918

A înființat în 1917 Partidul Național Moldovenesc, după care a fost vice președintele și apoi preşedintele Sfatului Ţării care la 27 martie / 9 aprilie 1918 a votat Unirea cu România.

A luat de asemenea parte la adunările de la Cernăuţi şi de la Alba-Iulia, care au proclamat Unirea Bucovinei şi, respectiv, a Transilvaniei cu România si a ocupat funcţii de ministru în diferite guverne.

  A fost membru corespondent al Academiei Române din 1918 exclus în 1948, repus în drepturi în 1990.

În 1908 şi 1912 a colaborat la revista „Viaţa românească”, în care a publicat “Scrisorile din Basarabia”.

În 1908 a tipărit la Chişinău, cu caractere chirilice, „Pilde şi novele”, prima carte literară din Basarabia, iar în 1912 lucrarea „Basarabia, schiţă geografică”.

Revenit la Chişinău în 1913, publică împreună cu Nicolae Alexandri şi cu ajutorul lui Vasile Stroescu, ziarul „Cuvînt moldovenesc”, al cărui director a fost. În scrierile sale, Halippa nu a contenit să militeze pentru unirea Basarabiei cu România.

Este întemeietorul Universităţii Populare din Chişinău (1917), Conservatorului Moldovenesc, Societăţii Scriitorilor şi Publiciştilor Basarabeni, Societăţii de Editură şi Librărie “Luceafărul” din Chişinău (1940).

În 1932 a editat şi a condus revista “Viaţa Basarabiei” şi ziarul cotidian omonim.

A fost persecutat politic de regimul comunist şi închis la Sighet.

Pantelimon Halippa a scris peste 280 poezii, articole, schiţe, traduceri, memorii, reuşind să editeze în timpul vieţii doar un singur volum – „Flori de pîrloagă” (1921, Iaşi), prefaţat de Mihail Sadoveanu.

A scris şi cîteva studii istorice: „Bessarabia do prisoedinenia k Rossii” (1914), „Basarabia sub împăratul Aleksandr I (1812-1825)”, „B. P.Hasdeu” (1939). Postum, i se publică în revista „Patrimoniu” din Chişinău „Povestea vieţii mele” (1990) şi un volum de publicistică (2001).

În colaborare, a mai semnat şi cartea „Testament pentru urmaşi” (1991).

 

 

 

 

 

1891: S-a născut regizorul Grigore Brezeanu. A realizat filme documentare si primele filme de ficţiune românesti (“Inşiră-te, mărgărite”, “Amor fatal”, “Independenţa României”); (d. 1919).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1901: Vede lumina tiparului la Paris, primul tratat consacrat istoriei limbii române,“Histoire de la langue roumaine”(volumul I, Les origines), de Ovid Densuşanu, o opera fundamentală în care sunt strânse informații vaste asupra formării și evoluției limbii române.

 

 

 

 

 

 

Tot în acest an, Densuşanu este este ales membru corespondent al Academiei Român.

 

 

 

 

 

 

1908: A încetat din viaţă  Ştefan Dimitrie Greceanu, istoric medievist cu preocupări privind genealogiile familiilor boiereşti din Ţara Românească; (n. 19 septembrie 1825).

 

  1912: S-a născut compozitorul Ion Totan; (m. 1983).

 

 

 

 1913: S-a născut Coca Farago (prenumele la naştere: Ana-Virginia), fiica poetei Elena Farago; poetă, prozatoare şi autoare dramatică; actriţă la teatrele din Craiova şi Cernăuţi; pictor scenograf la Teatrul Naţional din Craiova; (m. 1974).

 

 

 

 

1915: S-a născut scriitorul Gellu Naum.

 

 

 

 

 

 

Este considerat cel mai important reprezentant român al curentului suprarealist şi unul dintre ultimii mari reprezentanţi ai acestuia pe plan european:”Castelul orbilor”, „Zenobia”, „Cartea cu Apolodor”.

A murit la data de 29 septembrie 2001.

 

 

 

 

1921: A fost creată Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga.

 

 

 

 

 

1936: Se deschid Jocurile Olimpice de vara de la Berlin (ultimele din perioada interbelică).

Bazat pe ideea doctorului Carl Diem, a fost introdus ceremonialul ştafetei Flăcării Olimpice, aprinsă în Olympia. Torţa a fost purtată pe teritoriile a şapte ţări (Grecia, Bulgaria, Iugoslavia, Ungaria, Cehoslovacia, Austria si Germania), înainte de a ajunge pe stadionul olimpic din Berlin.

 

 

 

 

Startul Jocurilor a fost dat de Adolf Hitler.

 

 

Au participat 49 de țări, cu 12 mai mult decât la olimpiada din 1932. Cinci țări au participat pentru prima dată: Afghanistan, Bermuda, Bolivia, Costa Rica și Liechtenstein. Germania a avut cea mai numeroasă echipă, însumând 348 de atleți. SUA a dispus și ea de 312 atleți, inlcusiv 18 de culoare.

Vedeta ediţiei a fost atletul american de culoare Jesse Owens care a castigat patru titluri olimpice la 100 m, 200 m, stafeta 4×100 m si saritura in lungime.

Participarea românească la aceste Jocuri Olimpice a fost mai mare decât la ediţiile precedente ale Olimpiadelor.

În 1936, oficialităţile române au sprijinit nu numai deplasarea unei numeroase delegaţii sportive, ci şi a unor grupuri de elevi, studenţi, dansatori, corişti, totalizând peste 100 de persoane.

Atleţii români deşi se pregătiseră câteva luni au înregistrat rezultate modeste.

Călărie – Concurentul român Henri Rang, pe calul Delfi

Henri Rang a cucerit prima medalie olimpica de argint din istoria sportului românesc, la călărie – obstacole individual.

Probele de călărie, dominate de concurenţii germani, au adus în final prima medalie olimpică pentru delegaţia românească.

În proba individuală a Marelui Premiu al naţiunilor a fost nevoie de o întrecere de baraj pentru desemnarea campionului.

După ce concurenţii aflaţi la egalitate – germanul Kurt Hasse şi românul Henri Rang – au parcurs un nou traseu, Rang s-a clasat pe locul al doilea, obţinând medalia de argint.

Germania a câștigat cele mai multe medalii, 89 la număr.

 

 

 

Locul	Țara	Aur	Argint	Bronz	Total
1	Germania	33	26	30	89
2	SUA	24	20	12	56
3	Ungaria	10	1	5	16
4	Italia	8	9	5	22

 

In clasamentul pe medalii Romania a ocupat  locul 29.

Planul lui Hitler de a promova Germania pe plan mondial a funcționat. The New York Times scria că JO au readus germanii printre marile națiuni și chiar i-au făcut mai umani…

Lumea avea falsa impresie că acest interludiu pacifist avea să dureze, dar în spatele aparențelor, Hitler își elabora grandilocventul său  plan de exapansiune.

 

 

 

1941: Trupele germane  execută la Chişinau, peste o mie de evrei şi comunişti.

 

 

 

 

 

1943: A încetat din viaţă  la Viena, arhitectul Horia Creangă (nepotul lui Ion Creangă, n. 20 iulie 1892).

 

 

 

 

 

 

 

 

Promotor al arhitecturii moderne în România, a construit mai multe edificii (peste 70 ) administrive, social-culturale, industriale, dar și clădiri de locuințe (cea mai cunoscută fiind blocul ARO).

Alte construcții realizate după planurile sale:  Grupul Școlar Mihai Bravu, Blocul Burileanu-Malaxa,  hotelul ARO din Braşov, teatrul Giuleşti din Bucureşti, precum şi clădirile Fabricii de locomotive “Malaxa”.

 

 

 

 

1943: Aviaţia americană atacă cu 177  bombardiere decolate de la Benghazi, din Libia, zona petrolifera de pe Valea Prahovei.

 

Operaţiunea „Tidal Wave” (Valul nimicitor), de la 1 august 1943, avea drept scop să distrugă nouă rafinării din  jurul oraşului Ploieşti.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Avioanele americane au bombardat zăcămintele de petrol de lângă Ploieşti şi Câmpina, producand mari pierderi umane şi materiale României.

Cu toate acestea,in ciuda unei pregări îndelungate, „Valul nimicitor” a fost totusi un eşec: la Ploieşti nu s-a înregistrat „niciun fel de micşorare a capacităţii globale de producţie”, dar aviaţia americană a pierdut într-o singură zi 53 de avioane şi 660 de militari ( 310 au fost ucişi, iar restul au căzut prizonieri).

Cât priveşte pagubele materiale produse de bombardament, informaţiile diferă, evident, în funcţie de surse. Estimările americane au indicat, astfel, distrugerea a 40% din capacitatea de producţie a rafinăriilor. Adevărul e însă că majoritatea lor a rămas neatinsă, iar cele lovite într-adevăr  si-au revenit în numai câteva săptămâni.

Conform evaluării efectuate în septembrie 1943 de către Ennemy Oil Committee asupra rezultatelor bombardamentelor de la Ploieşti din 1 august 1943: „nu a fost înregistrată nicio micşorare a capacităţii globale de producţie”, multe dintre rafinarii operând, înaintea atacului, sub capacitatea maximă.

 

 

 

 

1945: S-a născut Tudor Gheorghe, solist vocal, instrumentist, compozitor, actor la Teatrul Naţional din Craiova (Podari, jud. Dolj).

 

 

 

 

 

 

 

 

1947: S-a născut Adina Popescu, actriţă de teatru şi film.

 

 

 

 

 1948: S-a născut actriţa Emilia Dobrin.

 

 

1948: S-a născut Titus Vîjeu, poet, publicist, traducător şi realizator de emisiuni radiofonice; din 1972 lucrează la Radiodifuziunea Română.

 

 

 

 

1949 : S-a născut  (Dragasani, Jud. Valcea), Mugur Constantin Isarescu, guvernatorul Bancii Nationale, fost prim-ministru al Romaniei (1999-2000), membru al Academiei Romane .

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1952: S-a nascut  la Targu Jiu, Horaţiu Malaele, actor la Teatrul Nottara din Bucuresti (“Puricele”, “Unde-i revolverul?”, “Fierarii”,“Unchiul Vanea”).

 

 

 

 

 

 

 

 

A jucat in numeroase filme (“Divort din dragoste”, “Aceasta lehamite”, “Timpul liber”).

 

 

 

 

 

 

1961: In RSS Moldovenească, aflată sub ocupaţia URSS sunt desemnaţi  membrii titulari si membrii corespondenţi, care la prima Adunare Generala din 2 august al aceluiaşi an, vor fonda Academia de Ştiinte din Moldova sovietică.

 

 

 

 

 

1975: Se semneaza la Helsinki, Actul  final al Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, de catre înalţii Reprezentanţi ai 33 state europene (aproape toate statele europene, cu excepţia Albaniei şi An­do­rrei), plus SUA şi Canada.

La fi­nal, s-au adoptat 10 principii ge­ne­rale: respectarea suveranităţii, nerecurgerea la forţă, inviolabilitatea frontierelor, integritatea te­ri­torială, reglementarea paşnică a disputelor, neintervenţia în afacerile interne, respectarea drepturilor omului, autodeterminarea po­poarelor, cooperarea statelor şi su­punerea legilor internaţionale.

Du­pă doi ani, la Belgrad, CSCE şi-a continuat dezbaterile. S-a bă­tut însă pasul pe loc, deoarece fiecare alianţă şi-a susţinut interesele. În timp ce statele comuniste in­sistau pe aspecte politice şi economice, occidentalii au pistonat pe problema drepturilor omului.

Statele semnatare s-au declarat  hotărîte  să se abţină în relaţiile lor reciproce, ca şi în general în relaţiile lor internaţionale, de la folosirea forţei şi ameninţarea cu forţa împotriva integrităţii teritoriale sau a independenţei politice a oricărui stat, sau în orice alt mod incompatibil cu scopurile Naţiunilor Unite şi cu Declaraţia privind principiile care guvernează relaţiile între statele participante.

 

 

 

 

1977: Greva generală a minerilor din Valea Jiului. Cca.35.000 de mineri au blocat exploatările şi au cerut să discute numai cu Nicolae Ceauşescu (1 – 3 august).

Grevistii au revendicat îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi de muncă. Această grevă este considerată cea mai mare acţiune revendicativă organizată de muncitori în timpul regimului comunist din România.

 

 

 

 

1990: România preia, conform principiului rotaţiei, preşedinţia Consiliului de Securitate al ONU.

Hotărârile luate de acest organism al ONU in cursul lunii august s-au dovedit a fi esentiale pentru rezolvarea situatiei create de invadarea de catre Irak a Kuweitului.

 

 

 

 

 

 

2005: În Piaţa Revoluţiei din Bucureşti, a avut loc inaugurarea ansamblului monumental „Memorialul Renaşterii”, realizat de sculptorul Alexandru Ghilduş şi închinat Revoluţiei române.

 

 

 

 

 

 

 

 

Monumentul a născut polemici aprinse  pe marginea construcției, amplasării sau a aspectului sau, primind mai multe porecle de la  locuitorii Bucureștiului sau de la mass-media.

Dintre aceste porecle pot fi amintite: „Țeapa” din Piața Revoluției, Cartoful pe Băț , Țepușă cu cartof, „Vector cu coroniță”, “cartof tras în țeapă”, „ghildușa piramidă”, „circumcizia ratată”, „monumentul cu penetrare”, „un creier pe băț”, „măslina-n scobitoare”, „nuca-n țeapă”,   “cartoful revoluției”, “țeapa de 56 de miliarde”, “kitsch cu patalama”etc.

 

 

 

 

 

 

 

2008: Are loc o  eclipsă totală de Soare, vizibilă în România ca eclipsă parţială.

 

 

 

 

2008: Şi-a încetat activitatea Serviciul BBC în limba română. „Radio Londra” a transmis prima sa emisiune în limba română la 15 septembrie 1939 (la două săptămâni după izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial), tot atunci fiind creată şi Redacţia  in limba  română.

Anul 1989 a făcut posibil ca BBC World Service să deschidă birouri la Bucureşti şi Chişinău
 

Tot atunci  a încetat să emită în România, Radio Europa Liberă , care  şi -a continuat transmisia în Republica Moldova şi regiunea Transnistria. Înfiinţate la doar câţiva ani de la sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial (1949), Radio Europa Liberă (REL) şi Radio Libertatea (RL) au fost concepute de George F. Kennan (Departamentul de Stat al SUA) şi Frank G. Wisner (Biroul pentru Coordonarea Politicii, devenită apoi CIA), cu scopul de a pune energia şi aptitudinile emigranţilor est-europeni şi ruşi în slujba politicii externe americane. REL a început să emită în 1950 spre Bulgaria, Cehoslovacia, Ungaria, Polonia şi România.

 

 

 

 

 

 

 2014 : A murit dupa o indelungata suferinta, in urma unui cancer osos, celebrul cascador roman de origine secuiasca,  Szabolcs Cseh (SZABI CSEH) ; ( (n. 11 decembrie 1942, la Miercurea Ciuc)

  De la debutul său, SZABI CSEH, cunoscut si ca Sobi, a colaborat la realizarea a peste 150 de filme artistice de lungmetraj sau TV, dintre care 25 de producții străine și coproducții (Germania, Franța, SUA etc), realizând concepția și regia secvențelor de acțiune-lupte, conceperea și/sau execuția cascadelor, coordonarea cascadorilor, interpretarea unor roluri memorabile de film.

 În anul 1985, revista vest-germană “Bunte Illustrierte” l-a desemnat cel mai bun cascador din Europa.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 Din anul 2005, lărgindu-și sfera preocupărilor, Szabi Cseh derulează programul social GLADIATOR pentru copii săraci, destinat prevenirii și combaterii delicventei juvenile, iar din 2008 a derulat un  program-metodă pentru copii cu handicap psihic și fizic sever.

Ambele programe  erau  bazate pe metodologii originale create de el, care au dat  rezultate impresionante.

 

 

 

 

 

2016:  A încetat din viaţă astăzi  la ora 13.45, la Spitalul din Morges, în Elveţia, Majestatea Sa Regina Ana a României.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

La căpătâiul Reginei au stat, până în ultima clipă, Alteţele Lor Regale Principesa Moştenitoare Margareta şi Principele Radu, Principesa Elena, Principesa Sofia şi Principesa Maria.

Majestatea Sa Regele Mihai a venit la spital, alături de Regină, în fiecare zi din ultima săptămână.

Cu o zi înainte, Regina Ana a primit ultimele sacramente de la părintele titular al Parohiei Catolice din oraşul Morges.

 La dorinţa Majestăţii Sale Regelui Mihai I, funeraliile Reginei Ana vor respecta tradiţia înaintaşelor Majestăţii Sale.

Conform cu tradiţia funeraliilor regale din ţara noastră, corpul neînsufleţit al Reginei Ana va fi depus pentru o zi în Holul de Onoare al Castelului Peleş, iar apoi pentru o zi în Sala Tronului, la Palatul Regal din Calea Victoriei.

Înmormântarea va avea loc la Curtea de Argeş, în Noua Catedrală Arhiepiscopală şi Regală in ziua de 13 august.

Principesa Ana de Bourbon-Parma s-a născut la 18 septembrie 1923, la Paris.

Este fiica Principelui René de Bourbon-Parma şi a Principesei Margareta a Danemarcei. Principesa Ana a copilărit în Franţa.

Începând cu anul 1939, după izbucnirea războiului, şi-a urmat familia în Spania şi în Statele Unite ale Americii, unde a urmat o şcoală de artă, la New York.

În paralel, pentru a-şi putea câştiga existenţa, a lucrat ca vânzătoare la magazinul universal Macy’s.

În 1943, Principesa Ana s-a înrolat ca voluntar în armata franceză. A fost, împreună cu regimentul ei, în Algeria, Maroc, Italia, Luxemburg şi Germania, până la sfârşitul ostilităţilor.

A primit “Crucea de Război” a Franţei.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Regele şi Regina s-au cunoscut pentru prima dată în Londra în 1947, cu ocazia căsătoriei principesei Elizabeth a II-a a Marii Britanii cu principele Philip, duce de Edinburgh.

Regele Mihai I i-a cerut mâna principesei Ana de Bourbon-Parma la numai o săptămână de la prima lor întâlnire.

S-au căsătorit la 10 iunie 1948 la Atena, în Grecia, la scurt timp dupa ce guvernantii comunisti l-au fortat pe rege sa abdice si sa se exileze.

 

 

 

 

 

 

 

CITIŢI ŞI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/08/01/o-istorie-a-zilei-de-1-august-video-4/

 

Bibliografie (surse) :

 

 

1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;
   

2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

3. e.maramures.ro ;

4. Wikipedia.ro.;

5. mediafax.ro ;

6. worldwideromania.com ;

7. Enciclopedia Romaniei.ro ;

8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

9.  Istoria md.

10. istoriculzilei.blogspot.ro