CER SI PAMANT ROMANESC

Cuvant despre noi, romanii

Ziua de 31 iulie în Istoria Românilor


 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 31 iulie, istoricul zilei

 

 

 

 

 

 

1227: Papa Grigore al IX-lea  îi cere  într-o epistolă episcopului de Strigoniu  din Ungaria să determine convertirea la creștinism a populației din “Cumania et Bordinia terra illis vicina”.

Incepe crestinarea cumanilor si brodnicilor de pe teritoriul actual al Moldovei.

 

 

 

 

 

1431: Prima atestare a oraşului Piatra Neamţ in documente moldovenesti .

  Într-un  act din 31 iulie 1431,  domnul moldovean Alexandru cel Bun a dat Manastirii Bistrita doua prisăci, mentionand și o „casă a lui Crăciun de la Piatra”.

  Asezarea  primește statutul de târg domnesc doar în anul 1453.


Primele menţiuni scrise despre Piatra Neamţ in surse externe, se întâlnesc în Cronica rusească (cca. 1387-1392) sub numele de Kamena (Piatra) – în Lista oraşelor valahe de la Dunare şi în documentele asociate cu expediţia regelui maghiar Sigismund de Luxemburg în Moldova în data de 30 ianuarie 1395, cand apare prima menţiune maghiară a localităţii: Karácsonkő: „in terra nostra Molduana ante villam Karachonkw”, în contextul campaniei militare împotriva domnului Moldovei, Ştefan I.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  Conform datelor strânse în Codex Bandini (sec. al XVII-lea), Piatra a fost locuită multa vreme  în majoritate de maghiari şi de saşi. Cu timpul Târgul Piatra a capătat o mai mare importanţă, aceasta şi datorită constituirii aici (estimată a fi între 1468-1475  a unei Curţi Domneşti (menţionată ulterior în mai multe rânduri – 1552, 1570, 1594), de către Ştefan cel Mare.

 Aşezarea de la poalele Pietricicăi s-a numit „Piatra”, până în anul 1859, când s-a adăugat cuvântul „Neamţ”, devenind astfel Piatra-Neamţ, completarea fiind necesară, pentru a deosebi oraşul de alte localităţi – numerose la vremea respectivă – care purtau numele de „Piatra”.

 

 

 

 

 

 

1782: Caragea Voda a infiintat cel dintai pasaport: “Pasusul”, pentru  calatoriile  in alte tari .

 Ioan Vodă Caragea a fost un domnitor fanariot al Ţării Româneşti (1812-1818), devenit faimos pentru primul cod de legi din Valahia care îi poartă numele („Legiuirea Caradja”).

A  aplicat o politica fiscala excesiva.

 

 

 

 

 

 

 

 

Principele Ioan Gheorghe Caradja (n. 1754 la Constantinopol – d. 1844, la Atena), a fost domnitor fanariot al Ţării Româneşti din 1812 pana in 1818.

 

La un an de la urcarea sa pe tron, a izbucnit in tara o epidemie  de ciumă bubonică (1813), ramasa in istorie cu numele de „Ciuma lui Caragea”.

 

 

1827:  Iaşiul este devastat de un incendiu in care au fost distruse mai mult de o treime din case iar “Uliţa mare” şi “Curtea domnească” au fost  mistuite de flăcări.

Prinţul Nicolae Şuţu povestea în memoriile sale: „Stând dinaintea unei fereşti, zării o lungă şi groasă coloană de fum ce se ridica după un deal…Ardea în Iaşi…Toată Uliţa Mare, începând de la clădirile unde se află acum Academia şi până la Curtea Domnească, era cuprinsă într-o flacără întreagă”.

La rândul său, consulul Franţei nota: „Nu se văd decât oameni disperaţi ce plâng pe locul unde şi-au pierdut averea sau părinţii şi prietenii”.

 

 

 

 

 

 

1866: S-a născut la Craiova,astronomul şi profesorul Nicolae Coculescu, fondatorul Observatorului Astronomic din Bucureşti (1908), autorul unor valoroase lucrări de mecanică cerească; (m. 5 noiembrie 1952, Bucuresti).

 

 

 

  Este cunoscut pentru studiile sale de mecanică cerească asupra calculului perturbaţiilor planetelor.

A fost membru fondator al Academiei de Ştiinţe din România.

 

 

 

 

 

 

1877: Principele Carol I al Romaniei a primit telegrama care il instiinta  că rușii au suferit o înfrîngere completă la Plevna in  Bulgaria, în timpul Războiului ruso-turc de la 1877-1878.

 

 

 

 

 

Carol de Hohenzollern-Sigmaringen (n.1939-d.1914), rege al României 1866-1914

 

Carol l de Hohenzollern-Sigmaringen (n.1939-d.1914), rege al României 1866-1914

 

 

La 31 iulie 1877, stil nou (19 iulie 1877, stil vechi), Principele Carol a primit telegrama care relata că rușii au suferit o grava înfrîngere  la Plevna, in  Bulgaria, în timpul Războiului ruso-turc de la 1877-1878.

O parte din trupele rusești intrase în panică, iar Marele Duce Nicolae al Rusiei și-a mutat cartierul general, însăși țarul Alexandru II-lea fiind gată să se retragă peste Dunăre.

În telegrama către Carol, Marele Duce Nicolae al Rusie scria:

Turcii au concentrat la Plevna cele mai puternice forțe armate, copleșindu-ne. Te rog să demonstrăm că suntem uniți și, dacă e posibil, treci Dunărea pe unde dorești. Între Jiu și Corabia, această demonstrație este indispensabilă ca să-mi ușurezi mișcările. Nicolae”.

Principele Carol tărăgănase antrenarea in lupta a Armatei Române, pană în momentul în care Marele Duce Nicolae al Rusiei a solicitat ajutor militar românesc.

Urma să aibă loc Bătălia de la Plevna, în care victoria armatei române va pune bazele independenței României.

 

 

 

 

1885: S-a născut istoricul şi filologul Vasile Grecu; s-a preocupat, îndeosebi, de istoria şi literatura Bizanţului, a influenţei exercitate de cultura bizantină asupra celei române.

A fost membru corespondent al Academiei Române din 1936; (m. 1972).

 

 

 

 

 

1893: S-a născut Aca de Barbu, cântăreaţă şi profesoară, membru  fondator al  Operei Române din Cluj ; (m. 1958).

 

 

 

1914: A aparut ziarul “Ziua”, sub conducerea scriitorului roman  Ion Slavici.

 

 

 

 

 

 

 1919: A doua renunțare la tron a Printului Carol de Romania  (revenit la 20 februarie 1920 .

  Carol a fost primul născut al  regelui Ferdinand I al Romaniei   și al soției sale, principesa Maria , dobândind prin naștere titlul de Principe de Hohenzollern – Sigmaringen    (transformat mai târziu de Ferdinand în Principe al României). După accederea la tron a părinților săi a devenit Principele moștenitor Carol al României.

 

 

 

 

 

 

 

 

A produs un imens scandal  în timpul Primului Razboi Mondial, prin dezertarea din armată și căsătoria sa ilegală cu Ioana Lambrino,  care a avut drept urmare două renunțări la Tron, neacceptate de tatăl său.

După dizolvarea acestui mariaj, a făcut o lungă călătorie în jurul lumii, la capătul căreia a cunoscut-o pe Principesa Elena a Greciei, cu care s-a căsătorit în martie 1921, cuplul având un copil, pe principele Mihai.

Carol și-a părăsit familia și nu s-a mai întors din străinătate în decembrie 1925, renunțând din nou la Tron și trăind în Franta cu Elena Lupescu, sub numele de Carol Caraiman. Mihai a moștenit Tronul la moartea Regelui Ferdinand I, in 1927. 

 

 

 

 

1927: S-a născut compozitorul şi muzicologul Ştefan Niculescu, cu preocupari de studiul muzicilor arhaice (europene şi extra-europene), director-fondator al festivalului „Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi” (1991); membru titular al Academiei Române din 1996; (m. 2008).

 

 

 

 

 1937: S-a născut pictorul şi profesorul Henry Mavrodin.

 

 

 

 

A urmat in perioada 1957-1963 Institutul de Arte Nicolae Grigorescu, Bucureşti fiind in 1991-2001 profesor de desen şi pictură la Universitatea Naţională de Arte Bucureşti
Intre 1996-2001a fost decanul Facultăţii de Istoria şi Teoria Artei, Universitatea Naţională de Arte Bucureşti si din 2001 pana in 2006 profesor la Universitatea Naţională de Teatru şi Film din Bucureşti

A predat cursuri la Facultatea de Filologie, Universitatea din Bucureşti, la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism Ion Mincu din Bucureşti, master Spaţiu Sacru.

 

 

 

 

 

1938: Se semneaza, la Salonic, un acord intre tarile membre ale Intelegerii Balcanice (Turcia, România, Iugoslavia)  si Bulgaria, prin care partile se angajau sa nu recurga la forta in relatiile dintre ele.

 

 

 

 

 

 

1938: S-a născut la Eforie, actorul roman de origine aromana Nicu Constantin.

A jucat în peste 30 de filme de scurt şi lung metraj, 600 de emisiuni de radio şi peste 300 de televiziune.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În 2005, în cadrul Galei UNITER, a primit premiul special pentru teatru de revistă, iar un an mai târziu, premiul UNITER pentru întreaga activitate: “Secretul lui Bachus”, “Alo, aterizează străbunica!”, “Ministerul comediei”, “Grăbeşte-te încet” (d. 15 septembrie 2009).

 

 

 

 

 1946: S-a născut la satu Mare, scrimera Ecaterina Stahl-Iencic; (m. 2009).

 

 

 

Ecaterina Stahl

 

 

 Palmaresul marii campioane cuprinde:

1965 –  titlul de Campioană mondială la concursul individual de tineret de la Rotterdam
1965 – locul 2 la Paris la Campionatele Mondiale pe echipe
1966 –  locul 3 la Moscova la Campionatele Mondiale pe echipe
1967 –  locul 3 la Montreal la Campionatele Mondiale pe echipe
1970 – locul 2 la Ankara la Campionatele Mondiale pe echipe
1973 – locul 3 la Goteborg la Campionatele Mondiale pe echipe
1975- locul 3 la Budapesta la Campionatele Mondiale pe echipe
“ titlul de Campioană Mondială la senioare la individual
1977- locul 3 la Buenos Aires la Campionatele Mondiale pe echipe

A participat la 5 Jocuri Olimpice de vară : 1964 laTokio, 1968in Mexic, 1972 ,Munchen, 1976 ,Montreal, 1980 , Moscova
A castigat 2 medalii de bronz la Jocurile Olimpice din Mexic şi Munchen la proba pe echipe.

 

 

 

 

 

 

 

1949: S-a nascut  la Timisoara, cunoscutul cantautor şi solist vocal român Mircea Baniciu, fost solist în legendarul grup „Phoenix”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

1957: A intrat în funcţiune la Magurele, langa Bucuresti, primul reactor atomic românesc.

 

 

 

 

 Magurele putea sa fie un Cernobil romanesc

 

 

 

 

 

 

1979: Este emis Decretului nr. 284 din 31 iulie 1979 privind stabilirea sectoarelor Municipiului Bucureşti.

 

 

 

 

 

1979: Apărea decretul privind gospodărirea „judicioasă” şi reducerea consumului de energie electrică, energie termică şi gaze naturale.

A fost momentul inaugurării scumpirilor şi a restricţiilor la consum impuse de regimul comunist populaţiei României, restricţii ce au marcat deceniul următor, până în 1989.

2009: A decedat la Bucuresti,  Sorin Botez (născut Sorin-Mircea Bottez, la 2 iunie 1930, Timișoara), om politic român, membru al Acțiunii Populare, membru al Partidului Național Liberal si Președinte al YMCA România.

 

 

 

 

La 8 februarie 1949 a fost arestat sub acuzaţia că face parte din organizaţia anticomunistă „Avram Iancu” şi condamnat la 20 de ani de muncă silnică (din care a executat 15 ani, fiind graţiat la 11 noiembrie 1963).

În momentul arestării, Sorin-Mircea Bottez era elev în ultimul an la liceu. De-a lungul perioadei de detenţie a fost supus torturii, fiind unul dintre supravieţuitorii gulagului românesc care a rezistat fără a face compromisuri cu regimul totalitar. După ieşirea din închisoare s-a înscris la Facultatea de Limbi Germanice a Universităţii Bucureşti, pe care a terminat-o cinci ani mai târziu.

În perioada 1969-1989 a lucrat ca profesor de limbă şi literatură engleză şi asistent universitar în cadrul Facultăţii de Limbi Germanice Bucureşti.

La 22 decembrie 1989 a fost unul dintre iniţiatorii  reînfiinţarii Partidului Naţional Liberal.in care a deţinut funcţia de vicepreşedinte  şi şef al Departamentului de Relaţii Externe, până în septembrie 1992.Între septembrie 1992-1994 a activat ca ambasador în Republica  Africa de Sud.În perioada 1997-1998 a făcut parte din Guvernul Ciorbea fiind  ministru al informaţiilor publice.

 

1986: A decedat la Bucuresti, Iustin Moisescu (n. 5 martie 1910, Cândeşti, Argeş).  al patrulea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1977-1986).

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A colaborat cu fosta poliţie politică, Securitatea, înainte de a ajunge în scaunul de mitropolit al Ardealului, din care avea să fie promovat mitropolit al Moldovei, iar ulterior, în 1977, să devină Patriarh.

Raportul Comisiei prezidenţiale pentru analiza dictaturii comuniste, dat publicităţii la sfârşitul anului 2006, oferă detalii despre apropierea dintre viitorul Patriarh şi nou instalatul regim comunist.

Iustin Moisescu, profesor de religie la Institutul Teologic Universitar din 1948, a fost unul dintre „tehnocraţii” aleşi de Ministerul Cultelor comunist pentru a controla şi a subordona cultele religioase.

„În general sunt preferaţi printre asociaţii ministerului nu atât fideli ai regimului, într-un fel sau altul, cât persoane care, prin trecutul lor, puteau fi şantajate”, se arată în raport.

Printre aceştia, Iustin Moisescu, implicat în trecut, potrivit aceluiaşi document, in Mişcarea Legionară.

A avut o ascensiune de-a dreptul spectaculoasă în rândurile clerului ortodox. De la catedra institutului este ales, în 1956, direct arhiepiscop al Sibiului şi mitropolit al Ardealului, pentru ca, nici un an mai târziu, să fie instalat în scaunul de arhiepiscop al Iaşilor şi mitropolit al Moldovei. Momentul este pomenit şi de mitropolitul Banatului, Nicolae Corneanu, într-un recent interviu acordat, ziarului Evenimentul zilei.

„În veacul anterior, dar nu e mult de atunci, prin anii ’70, a fost ales mitropolit la Sibiu profesorul de teologie Iustin Moisescu. Nu era nici preot şi a fost ales mitropolit. Ulterior, a ajuns mitropolit la Iaşi şi apoi Patriarh. Dar iniţial era necleric, nehirotonit.”

O ascensiune deloc inexplicabilă, dată fiind apropierea sa de regimul comunist, crede istoricul Cristian Vasile. Idee enunţată clar şi în raport: „Atât Iustin Moisescu, cât şi Teoctist Arapaşu, succesorii Patriarhului Iustinian, deşi făceau parte din tabere ecleziale rivale, au ajuns în fruntea BOR datorită loialităţii dovedite faţă de conducerea Partidului Comunist, primul având şi o proastă reputaţie de politruc”.

Este cunoscută şi indiferenţa Patriarhului Iustin Moisescu faţă de demolarea bisericilor din Bucuresti, ce începuse la sfârşitul anilor ’70, sau faţă de condamnarea părintelui Calciu-Dumitreasa la zece ani de puşcărie pentru că protestase împotriva acestor distrugeri. „Patriarhul Iustin Moisescu, fost colaborator al Securităţii, şi santajabil în multe privinţe, nu a făcut nimic pentru a împiedica pedepsirea părintelui Calciu şi pentru a încerca să salveze de la demolare bisericile din Bucureşti.

Din contra, când un istoric de artă, precum Dinu C. Giurescu, a solicitat sprijinul Patriarhiei pentru salvarea locaşurilor de cult, Patriarhul Iustin i-a spus ca seamană cu „fugarii de la radio Europa Liberă”.

 

 

 

 

1998: A murit arhiepiscopul greco- catolic Ioan Ploscaru, fost deținut politic, unul din liderii Bisericii Române Unite în perioada clandestinității .

S-a năcut la 19 noiembrie 1911 în comuna Frata, judeţul Cluj, fiul lui Vasile şi Ana (Anica) născută Crişan. Mama originară din satul vecin, Vişinel. Părinţii au fost agricultori.

   Urmează cursurile teologice la Academia Teologică din Blaj, iar la 17 septembrie 1933 a fost hirotonit preot. A fost profesor de religie la Braşov şi apoi preot la Ocland, pe atunci reşedinţă de plasă în judeţul Odorhei, azi, în judeţul Harghita. În 1936 a fost trimis la Universitatea din Strasbourg (Franţa), unde a studiat până în 1939, an în care a plecat la Institutul Catolic de la Paris, pentru pregătirea tezei de doctorat.

La intoarcere, la Lugoj,   a fost numit secretar episcopesc, canonic, iar apoi vicar general.

La data de 30 noiembrie 1948, după arestarea episcopului Ioan Bălan, a fost consacrat episcop titular de Trapezopolis şi auxiliar al Episcopiei de Lugoj, de către nunţiul apostolic Gerald O’Hara (Episcop de Savannah, Statele Unite ale Americii) la Bucureşti, asistat fiind de arhiepiscopul romano-catolic de Bucureşti, Alexandru Cisar, în capela Nunţiaturii Apostolice de la Bucureşti

O zi mai târziu, la 1 decembrie 1948, Biserica Română Unită cu Roma a fost scoasă în afara legii. Episcopul Ioan Ploscaru a fost reţinut fără mandat de arestare în 29 august 1949. A fost încarcerat între anii 1949-1955 şi 1956-1964.

În 1957 a fost condamnat la 15 ani de închisoare pentru trădare de patrie şi uneltire contra ordinii sociale

La 4 august 1964 a fost eliberat din închisoarea de la Gherla. A fost urmărit, în mod constant, până în 1989. În anul 1975 i se pregătea un nou proces, însă autorităţile comuniste au renunţat. Din pricina terorii comuniste, episcopul Ioan Ploscaru nu a putut să-şi desfăşoare activitatea de conducător vizibil al eparhiei Lugojului, până la sfârşitul anului 1989.

În 1990, datorită înţelegerii cu mitropolitul ortodox Nicolae Corneanu, episcopul Ioan Ploscaru a fost primul ierarh unit instalat în propria catedrală episcopală după 1989. S-a pensionat în anul 1996. Alexandru Mesian i-a urmat în scaunul episcopal al Lugojului. A decedat la Lugoj în data de 31 iulie 1998.

2015: A decedat medicul Iulian Mincu, profesor doctor, om politic, fost ministru al sănătăţii între anii 1992 şi 1996.

A fondat, în 1993, Institutul Naţional de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice „N. C. Paulescu”.

 

 

 

 

 

 

 

S-a născut la 21 mai 1927, în comuna Lucieni-Olteni, județul Dâmbovița.

A urmat cursurile facultății de Medicină Umană din București și cele ale Facultății de Chimie din București, secția biochimie.

A fost doctor docent în științe medicale și licențiat în chimie-biochimie, membru al Academiei de Medicină din România, al Academiei de Științe din New York și membru al Academiei de Arte, Cultură și Istorie din Sao Paulo, Brazilia,  președinte al Societății de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice din România.

A fost membru în conducerea a 11 societăți științifice internaționale și președinte al Fundației ”Nutriția Umană” din România. Între 19 noiembrie 1992 și 23 august 1996, a fost ministrul Sănătății în Guvernul Nicolae Văcăroiu. 

Până în iulie 1993 a fost membru al FDSN. Din iulie 1993 și până în 1996 a fost membru PDSR. Din 1997 s-a înscris în PRM, unde a fost membru în Consiliul și Biroul de conducere.

A fost considerat omul internațional al anului 1991 de către Universitatea Cambridge, Anglia. Un an mai târziu, obține același titlu din partea American Biographical Institute, SUA. A fost laureat a Academiei Române pentru două monografii: ”Dislipidemiile” — Premiul Victor Babeș, 1978 și ”Hipoglicemiile” — Premiul Gheorghe Marinescu, 1993.

A fost autorul a 36 de monografii și tratate medicale, dintre care 5 în limbi străine. A semnat 670 de articole și cercetări științifice. În 1996, a fost distins cu Medalia ”Meritul Cultural” în gradul de comandor de către Academia de Arte, Cultură și Istorie din Sao Paulo, Brazilia.

În 1997, a primit o mențiune din partea Academiei de Medicină Franceză pentru lucrarea ”Diabetul zaharat”.

La 15 decembrie 2004 a fost distins cu Ordinul ”Meritul Sanitar” în grad de mare ofițer.

 

 

 

 

 

 

 

CITITI SI :

https://cersipamantromanesc.wordpress.com/2015/07/31/o-istorie-a-zilei-de-31-iulie-video/

 

 

 

 

Bibliografie (surse) :

 

 

  1. Acad. Dan Berindei, Istoria românilor, cronologie, editura Cartex, Bucureşti 2008;

  2. Dinu Poştarencu, O istorie a Basarabiei în date şi documente 1812-1940, Editura Cartier Istoric ;

  3. e.maramures.ro ;

  4. Wikipedia.ro.;

  5. mediafax.ro ;

  6. worldwideromania.com ;

  7. Enciclopedia Romaniei.ro ;

  8.  rador.ro/calendarul- evenimentelor;

  9.  Istoria md.

  10. istoriculzilei.blogspot.ro

 

 

 

 

31/07/2016 - Posted by | ISTORIE ROMANEASCA | , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: